12,084 matches
-
de respirație, ceea ce poate duce la stop respirator. De asemenea, sunt posibile și edemul pulmonar și șocul, care pot fi fatale. Aproximativ 19% din toate cazurile de poliomielită paralitică au atât simptome bulbare cât și spinale, aceasta se numește poliomielită respiratorie sau bulbospinală. Aici virusul afectează partea superioară a segmentului cervical al coloanei vertebrale (vertebra cervicală C3 până la vertebra C5), și are loc paralizia diafragmei toracice. Nervii critici afectați sunt nervul frenic, care acționează diafragma pentru a extinde plămânii, și cele
Poliomielită () [Corola-website/Science/325747_a_327076]
-
neprotejati în cazul apariției unui focar. Variolă apare numai la om și nu are nici gazde externe nici vectori. Toxina botulinică este una dintre cele mai mortale toxine și este produsă de bacteria Clostridium botulinum. Botulismul cauzează deces prin insuficiență respiratorie și paralizie. Mai mult, toxina este ușor disponibilă în toată lumea din cauza cererilor sale cosmetice și în preparatele injectabile. Categoria B cuprinde agenți biologici moderați, dar care pot să disemineze ușor și au rate scăzute de mortalitate. Categoria C cuprinde agenți
Bioterorism () [Corola-website/Science/326322_a_327651]
-
mai întâi efectele altitudinii pe animale, apoi la alpiniști și în timpul zborurilor cu baloanele cu aer cald. Bert a descoperit că principala cauză a răului de altitudine este conținutul scăzut de oxigen din atmosferă (hipoxie) și că efectele diferitelor gaze respiratorii dizolvate în sânge, sunt direct proporționale cu presiunile lor parțiale și nu cu concentrațiile acestora în fluxul sanguin. În anul 1878 pe baza observațiilor anterioare și pe numeroase experimente cu animale, concluzionează că boala de cheson este identică cu problemele
Paul Bert () [Corola-website/Science/322737_a_324066]
-
(născut la 20 septembrie 1934 în Winterthur, Elveția) este un fizician și pionier al scufundărilor la mare adâncime. Împreună cu Albert A. Bühlmann, Keller dezvoltă o nouă metodă de scufundare și decompresie prin schimbarea amestecurilor respiratorii din diferite butelii (heliu-oxigen și azot-oxigen) în timpul decompresiei, ceeace a condus la scurtarea considerabilă a timpului de decompresie la paliere. Cu această nouă teorie, Keller efectuează în anul 1959 împreună cu Peter Stirnenann o scufundare experimentală la adâncimea de 120 m
Hannes Keller () [Corola-website/Science/322800_a_324129]
-
unde s-a individualizat un microclimat de salina, cu temperaturi relativ constante, între 14-16 C, umiditate scăzută 66-70% și presiune atmosferică mai mare decât la suprafață, în medie de 735-738 mmHg. Aerul este puternic ionizat, deosebit de eficient în tratarea afecțiunilor respiratorii. Baza de tratament, aflată la "orizontul 50", la o adâncime de 120 m, are o lățime de 20 m, o înălțime de 14 m și o lungime de mai multe sute de metri. Pe distanță de 1250 m de la intrarea
Salina Praid () [Corola-website/Science/322831_a_324160]
-
care prezintă metodele de extragere a sării din cele mai vechi timpuri până azi. În salina Praid se efectuează un tratament subteran speleo- si climatoterapeutic, ca metodă simplă și eficiența de ameliorare a stării bolnavilor suferinzi de boli ale căilor respiratorii, de menținere și refacere a echilibrului sufletesc și tonusului sistemului nervos vegetativ. În anul 2009, salina Praid a fost cea mai vizitată salina din România, cu peste 200.000 de turiști anual, fiind urmată apoi de Slănic Prahova, cu peste
Salina Praid () [Corola-website/Science/322831_a_324160]
-
totodată un nume. Costurile de deschidere ale unei ocne de sare se ridicau deobicei la pește 5.000 florini (guldeni) de argint. Tratamentul de speleoterapie și climatoterapie cuprinde practic inhalarea aerului din mină, fiind foarte util în cazul bolilor căilor respiratorii (boli astmatice, bronșitice și alergice). Durată tratamentului este de 18 zile. Acest tratament subteran se desfășoară la orizontul "50", aflat la o adâncime de 120m de la suprafață. Pe timpul petrecut în subteran se recomandă și gimnastică condusă de un cadru specializat
Salina Praid () [Corola-website/Science/322831_a_324160]
-
o mică biserică din lemn, mese de biliard și chiar un internet-cafe, sălile din subteran primesc în vârf de sezon până la 3.000 de vizitatori pe zi. Turiști, dar și bolnavi vin să-și trateze mai ales afecțiuni ale căilor respiratorii de genul bolilor asmatice, bronșitice și alergice. De asemenea, salina Praid este și locația cu primul parc de aventură din Europa (Club Aventură), situat într-o salina.! Tot Club Aventură este primul parc de aventură din România, ce îmbină traseele
Salina Praid () [Corola-website/Science/322831_a_324160]
-
bacterii și posibil de otrăvuri purtate de schijele bombei...”". Evoluția stării de sănătate a lui Heydrich nu a fost înregistrată în detaliu, dar se pare că a murit în urma unui stop cardiac survenit după opt zile, și nu de insuficiență respiratorie ca în cazul botulismului. Nu au fost observate nici un fel de simptome asociate cu botulismul (care au o evoluție progresivă graduală). Alte două persoane au fost de asemenea rănite de fragmente de la aceeași grenadă: Kubiš, soldatul ceh care a aruncat
Operațiunea Anthropoid () [Corola-website/Science/322015_a_323344]
-
mare adâncime. Linia de afaceri include: Încă din primii ani de la înființare, COMEX a desfășurat o intensă activitate de pionierat în scufundarea de saturație de mare adâncime. Compania a experimentat utilizarea hidrogenului ca gaz de respirație pentru scafandri în amestecurile respiratorii binare hidrogen-oxigen (Hidrox) și ternare hidrogen-heliu-oxigen (Hidreliox). Aceste teste au început în anul 1968 cu esperimentul Hydra I și au culminat cu Hydra X în 1992, când scafandrul Theodoros Mavrostomos a atins adâncimea record de 701 metri în scufundare simulată
Comex S.A. () [Corola-website/Science/322312_a_323641]
-
suprapune pe coxa perechii a doua de picioare. Tarsul are o lungime moderată (0,8 mm la femele și 0,5 mm la masculi) și se îngustează spre vârf. Opistosomă, care se află posterior de picioarele IV, poartă 2 orificii respiratorii și un orificiu anal. Orificiile respiratorii perechi, numite stigme sau spiracule, sunt dispuse de o parte și de alta, lateral după perechea a IV-a de picioare. Orificiu stigmatic este înconjurat de o placă chitinoasă bine dezvoltată, numită peritremă sau
Căpușă comună () [Corola-website/Science/329717_a_331046]
-
dietă, repaus, exerciții zilnice ușoare. Altă complicație este slăbiciunea musculară permanentă ireversibilă(chiar și cu steroizi anabolizanți) acest tip de distrucție musculară este decelabil pe biopsie musculară. Atacurile pot scadea potasiul la nivele care pot cauza probleme amenințătoare de viață respiratorii, tulburări de ritm cardiac. Pacienții raportează de obicei dureri musculare și probleme cognitive în timpul atacului. Migrenele apar la 50% din pacienți și se pot asocia cu simptome neobișnuite ca sensibilitatea la lumină, la sunet, pierderea vorbirii. datorită varietății de mutații
Paralizia periodică hipokalemică () [Corola-website/Science/328012_a_329341]
-
ul (sau laringotraheobronșita) este o afecțiune respiratorie cauzată de o infecție virală a căilor respiratorii superioare. Infecția provoacă inflamarea internă a gâtului. Inflamația împiedică respirația normală; simptomele crupului sunt tusea lătrătoare, stridorul (respirația șuierătoare) și răgușeala (disfonia). Simptomele crupului pot fi ușoare, moderate sau severe, agravându-se
Crup () [Corola-website/Science/327227_a_328556]
-
ul (sau laringotraheobronșita) este o afecțiune respiratorie cauzată de o infecție virală a căilor respiratorii superioare. Infecția provoacă inflamarea internă a gâtului. Inflamația împiedică respirația normală; simptomele crupului sunt tusea lătrătoare, stridorul (respirația șuierătoare) și răgușeala (disfonia). Simptomele crupului pot fi ușoare, moderate sau severe, agravându-se adesea în timpul nopții. Afecțiunea poate fi tratată prin
Crup () [Corola-website/Science/327227_a_328556]
-
îndeosebi la cei cu vârsta cuprinsă între 6 luni și 5-6 ani. Adolescenții și adulții pot fi diagnosticați cu crup în cazuri rare. Simptomele crupului includ tuse lătrătoare, stridor(un sunet acut, tipic, în momentul inspirației), răgușeală (disfonie) și dificultate respiratorie care se agravează de regulă în timpul nopții. Tusea „lătrătoare” este deseori descrisă ca fiind aseamănătoare sunetului emis de foci sau de leii de mare. Plânsul poate agrava respirația șuierătoare, care poate fi un semn de îngustare a căilor respiratorii. Pe măsură ce
Crup () [Corola-website/Science/327227_a_328556]
-
dificultate respiratorie care se agravează de regulă în timpul nopții. Tusea „lătrătoare” este deseori descrisă ca fiind aseamănătoare sunetului emis de foci sau de leii de mare. Plânsul poate agrava respirația șuierătoare, care poate fi un semn de îngustare a căilor respiratorii. Pe măsură ce crupul se agravează, semnele respirației șuierătoare se pot ameliora. Alte simptome includ febră, guturai (simptome tipice ale răcelii obișnuite) și retracția pielii intercostale. Salivația sau aspectul bolnav indică, în mod tipic, alte afecțiuni medicale. De regulă, crupul se consideră
Crup () [Corola-website/Science/327227_a_328556]
-
diphtheriae" în timp ce traheita bacteriană, laringotraheobronșita și laringotraheobronhopneumonia au origine virală, urmată de o infecție bacteriană. Bacteriile cel mai adesea implicate sunt "Staphylococcus aureus", "Streptococcus pneumoniae", "Hemophilus influenzae", și "Moraxella catarrhalis". Infecția virală provoacă inflamarea laringelui, a traheei și a căilor respiratorii majore ca urmare a pătrunderii leucocitelor. Inflamația poate determina dificultăți respiratorii. Diagnosticul de crup se stabilește pe baza semnelor și simptomelor. Primul pas constituie excluderea altor afecțiuni care pot determina obturarea tractului respirator superior, îndeosebi epiglotita, prezența unui corp străin
Crup () [Corola-website/Science/327227_a_328556]
-
de o infecție bacteriană. Bacteriile cel mai adesea implicate sunt "Staphylococcus aureus", "Streptococcus pneumoniae", "Hemophilus influenzae", și "Moraxella catarrhalis". Infecția virală provoacă inflamarea laringelui, a traheei și a căilor respiratorii majore ca urmare a pătrunderii leucocitelor. Inflamația poate determina dificultăți respiratorii. Diagnosticul de crup se stabilește pe baza semnelor și simptomelor. Primul pas constituie excluderea altor afecțiuni care pot determina obturarea tractului respirator superior, îndeosebi epiglotita, prezența unui corp străin în tractul respirator, stenoza subglotică, angioedemul, abcesul retrofaringian și traheita bacteriană
Crup () [Corola-website/Science/327227_a_328556]
-
îngustarea traheii, denumită semnul clopotului, datorită formei de clopot a acesteia. Aspectul de clopot nu este evident în jumătate din cazuri. Analizele de sânge și efectuarea de culturi virale (analize în vederea detectării virusurilor) pot provoca, în mod inutil, iritarea căilor respiratorii. Totuși, culturile virale obținute prin aspirație rinofaringiană (un procedeu de utilizare a unui tub pentru prelevarea de mucus nazal), pot fi utilizate pentru a confirma cauza exactă. De regulă, aceste culturi sunt limitate la domeniul cercetării. În cazul în care
Crup () [Corola-website/Science/327227_a_328556]
-
a fi destul de sigură. Dexametazona poate fi administrată în siguranță în doze de 0,15, 0,3 și 0,6 mg/kg. Crupul moderat până la sever poate fi ameliorat prin administrarea de epinefrină prin nebulizată (soluție inhalată care dilată căile respiratorii). Deși epinefrina reduce, de obicei, gravitatea crupului în decurs de 10-30 minute, efectele benefice durează doar aproximativ 2 ore. În cazul în care starea ameliorată a copilului rămâne constantă după 2-4 ore în urma tratamentului și nu apar alte complicații, acesta
Crup () [Corola-website/Science/327227_a_328556]
-
se recomandă antibioticele vancomicină și cefotaximă. În cazuri grave asociate cu gripă A sau B, pot fi administrate antivirale cum ar fi inhibitorii de neuraminidază. Crupul viral este, de obicei, o boală de scurtă durată; rareori survine decesul în urma insuficienței respiratorii și/sau a unui stop cardiac. De regulă, simptomele se ameliorează în decurs de două zile, dar pot dura până la șapte zile. Alte complicații rare includ traheita bacteriană, pneumonia și edemul pulmonar. Aproximativ 15% dintre copii, de regulă cu vârsta
Crup () [Corola-website/Science/327227_a_328556]
-
Un alt obicei, în cazul animalelor de companie, este castrarea, dar nici aceasta nu rezolvă întru totul problema mirosului și împreună cu îndepărtarea glandelor perianale duc la consecințe neplăcute în starea de sănătate viitoare a dihorului. Dihorii suferă frecvent de boli respiratorii precum pneumonia, răceala, boala Carre. De asemenea, prezintă infecții cu trichineloza, leptospiroză sau turbare. În cazul animalelor de companie s-a observat o rată ridicată a cancerului care afectează glandele adrenale, pancreasul și sistemul limfatic. Enterita catarală epizootică este o
Dihor () [Corola-website/Science/327330_a_328659]
-
Viroza respiratorie reprezintă o boală infecțioasă virală a căii respiratorii superioare ce afectează îndeosebi zona nazală. Ea mai este cunoscută și sub denumirea de rinofaringită, coriză acută (rinită acută, guturai), sau mai simplu, răceală. Simptomele care apar pot include tuse, dureri la
Viroză respiratorie () [Corola-website/Science/327341_a_328670]
-
Viroza respiratorie reprezintă o boală infecțioasă virală a căii respiratorii superioare ce afectează îndeosebi zona nazală. Ea mai este cunoscută și sub denumirea de rinofaringită, coriză acută (rinită acută, guturai), sau mai simplu, răceală. Simptomele care apar pot include tuse, dureri la nivelul gâtului, secreții nazale (rinoree) și senzația de
Viroză respiratorie () [Corola-website/Science/327341_a_328670]
-
acestea, unele simptome pot continua să persiste până la trei săptămâni. Dintre cele peste 200 de virusuri cunoscute ce pot determina apariția răcelii, rinovirusurile sunt cel mai des întâlnite. În general, infecțiile tractului respirator superior sunt împărțite în funcție de zona afectată. Viroza respiratorie afectează în primul rând nasul, gâtul (faringită) și sinusurile (sinuzită). Ocazional, poate apărea și o conjunctivită la unul dintre ochi sau chiar ambii ochi. Simptomele sunt în cea mai mare parte declanșate mai degrabă de răspunsul autoimun al organismului la
Viroză respiratorie () [Corola-website/Science/327341_a_328670]