13,226 matches
-
Nu mi se pare că-mi poate spune cineva de la obraz așa ceva. Iar dacă ar face-o, aș avea și eu dreptul la dispreț. De ce, în timp ce pe seama mea se clevetesc vrute și nevrute, nimeni nu mai pomenește numele inchizitorilor care m-au silit să abjur? Nimeni nu-i arată cu degetul pe cei care erau pregătiți, în caz că nu abjuram, să ducă lemne în piață, să aprindă rugul, să cânte, ca să-mi acopere urletele. Nici pe cei care așteptau în pivnițele Inchiziției cu instrumentele
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Inchiziției. ― Dar asta nu e vina celor care se văd constrânși să abjure. Ei se trezesc într-o situație în care sunt nevoiți să fie egoiști. Dacă nu-și apară viața, o pierd. Răul trebuie căutat nu în "lașitatea" celor siliți să abjure... ― Firește. Îngăduie-mi, totuși, să duc până la capăt ce începusem să spun. Ce-ți zic acum n-am auzit de la alții. Sunt gânduri pe care le-am măcinat în cap după sinuciderea Juliei, în nopțile în care nu
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
mare greșeală să mă mărit cu tine acum și, pe urmă, să-mi scoți ochii că zac în pat ori, în toamna viitoare, să fac vreo comă sentimentală din pricina căreia să te părăsesc. Mai bine să așteptăm." Ca să n-o silesc să se prefacă mai departe, n-am insistat. Când Julia își punea ceva în cap, era cu neputință să-i schimbi hotărârea. De altfel, în zadar am încercat s-o conving să mergem la alți doctori. Zicea că nu mai
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
așezi în fața destinului meu și să mă ajuți să înțeleg că poți, cu aceleași cuvinte, să speri și să deznădăjduiești. Știi ce mi se pare mai trist în abjurarea mea? Nu faptul că am abjurat, ci că am putut fi silit să abjur. ― Julia a fost mai puternică decât noi, Galilei. ― Murind. Dar trebuie să murim pentru a nu ne mai fi frică? ― Poate că Julia știa, Galilei, ceva pe care noi abia începem să-l înțelegem. ― Ce anume? ― Că nu
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Îl Întrupează nu au decât parțial trăsăturile unui erou mitic. „Oricât de celebri ar fi, indivizii aceștia nu rămân altceva decât niște cazuri. Îi poți invidia, lua peste picior ca Molière, Îi poți detesta sau disprețui, precum Voltaire, te poți sili să le intri În grații sau, dimpotrivă, să Îi respingi, dar ei rămân doar ceea ce sunt. Provoacă scandal, stârnesc cleveteli, fără a putea Însă face școală.” 1 Cine ia foarte În serios litera științei și caută o definiție (fie după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
trebuie să aibă un high-life. Ce este? Ce numim high-life? Este crema unei societăți. Ca naștere? - nu. Ca talent? - nu. Ca avere? - nu. Ca onestitate? - nu. Ca bravură? - nu. Atunci... ca ce? Știu eu?3 Despre resorturile adânci care Îl silesc pe Caragiale să ia În răspăr lumea bună a Bucureștilor s-au scris zeci de pagini. Vom reveni asupra lor atunci când Îl vom așeza față În față cu Mateiu I. Caragiale, fiul răzvrătit. Lucru lesne de Înțeles, deoarece acesta din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ar fi cheltuit pentru mobilier mai bine de o mie de franci” -copleșesc de admirație (dar și de invidie) o lume Întreagă. Prin aceste interioare fastuoase Își poartă Balzac, Edmond de Goncourt, Sue Însuși parte din personajele de viță nobilă, silindu-le să se plimbe, să contemple câte un tablou sau să țină tirade. VachéJacques Vaché (1895-1919). De cele mai multe ori, numele lui Jacques Vaché e asociat lui Arthur Cravan. Amândoi- poeți de avangardă, cu opere nu foarte Întinse, dar hotărâtoare pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
energie virilă, de tonus vital, efeminat, dandy-ul - cred aceștia - Își intuiește posibila ratare. Atunci, incapabil să realizeze o veritabilă creație, mult prea fragil și dispers, inapt pentru o mobilizare masivă, „În forță”, el se refugiază În simulacrul vieții. „Se silește să devină Brummell din neputința de a fi Napoleon”, s-a afirmat cu maliție de atâtea ori despre grațiosul elegant. Dar de ce să nu dăm credit și altor două puncte de vedere, care denunță cele de mai sus drept o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Barthes au remarcat (și interpretat) amănuntul legat de oroarea lui Brummell de costumele „prea” noi. Ceva nepurtat de nimeni nu are „marcă”, e prea „de sărbătoare”. Tocmai de aceea Brummell pune un valet să-i uzeze puțin orice costum nou, silindu-l să-l poarte prin casă câteva zile. Să fie oare, peste un secol și jumătate, ceva asemănător În gestul noilor și controversaților dandy ai generației beat, când blue jeans-ii de cea mai bună calitate sunt jupuiți cu o cărămidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
dandy-i Înșiși: oroarea de viață, de natural, de tot ceea ce i-ar putea Înscrie uniformizator În cadrul speciei. Fertilitatea și fecunditatea naturii Îi dezgustă. Le produce silă indistinctul și vulgarul, pentru că - obsesie a lui Baudelaire - „natura e toată lumea”, „natura mă silește să fac ceea ce face toată lumea”. De aici, rezerva și refuzul față de orice sursă a plăcerii provocată natural, dar și refuzul scârbit de a produce plăcere. Scrie tot Baudelaire În Elogiul machiajului: „Treceți În revistă, analizați toate acțiunile și dorințele purului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
eșuat cu Bonaparte: apropiere care amintește cuvintele lordului Byron, pomenite deja. În fine, Încă un succes, și mai original: o altă femeie, Lady Stanhope, amazoană arabă, care fugise de civilizația europeană și de rutina englezească - acest circ Îmbătrânit, unde ești silit să te Învârți În cerc mereu - ei, bine, doamna aceasta, spre a-și ațâța senzațiile după atâtea primejdii și libertate În deșert, după atâția ani de absență, nu și-a adus aminte, dintre toți civilizații lăsați acasă decât poate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ca de altfel și În fizică, ceea ce e ușor se deplasează lesne. Un succes continuu durând atâția ani dovedește că existența lui Brummell răspundea unor nevoi adânc omenești, cu toată presiunea convenției sociale. De aceea, mai târziu, când a fost silit să părăsească Anglia, interesul pe care-l concentrase asupra persoanei sale nu avea să se epuizeze. Entuziasmul nu se Îndepărta de el. În 1812, În 1813 era mai puternic decât oricând, În ciuda sumelor pierdute la jocuri, care Îi afectaseră bogăția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ora Întâlnirii pentru a doua zi. Ce s-ar fi Întâmplat dacă s-ar fi văzut? „Regele Calais-ului”, cum i se spunea lui Brummell, s-ar fi Întors să domnească la Londra? Dar a doua zi, niște depeșe l-au silit pe George să devanseze ora plecării, astfel că Brummell fu cu totul uitat. Puțina curtenie a acestuia era pe măsura indiferenței prințului. Firește că era o greșeală acest indolent dezgust al lui Brummell față de orice avans al regelui Angliei, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
științei noastre. Am socotit că ar fi mai bine să le plasăm, sub formă de sumar, la Începutul capitolelor care tratează În mod deosebit acea problematică. De altminteri, toate preceptele pe care le-am proclamat și la care vom fi siliți să revenim adeseori În cele ce urmează vor putea părea banale multora. Vom accepta la nevoie acest reproș ca pe un elogiu. Cu toate acestea, În ciuda simplității acestor legi pe care probabil orice elegantolog le-ar fi putut formula, deduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
mai puțin înfricoșată și, luându-mă după miile de persoane îngrămădite pe Sabika, am încercat să dau de un loc spre a mă adăposti. Fratele meu mai mare mă ținea de mână, lucru care mă liniștea, dar care mă și silea totodată să alerg pe un drum deja plin de noroi. Brusc, la câțiva pași de noi, niște copii și niște bătrâni se prăbușiră, iar mulțimea, călcându-i în picioare, își pierdu cumpătul. Era în continuare la fel de întuneric. Țipetele de spaimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
iar începând de a doua zi, câțiva complici l-au lăsat să intre în Alhambra. — Dumnezeu a vrut ca Abu-l-Hassan să fie răsturnat chiar în ziua victoriei lui, tot așa cum El a trimis potopul în ziua Parăzii, pentru a-l sili să-și încovoaie spinarea în fața Creatorului său, comentă Salma. Numai că bătrânul sultan nu se dădu învins. S-a refugiat la Málaga, și-a adunat credincioșii în jurul lui și a pus la cale o revanșă împotriva fiului. Regatul era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mai târziu, hotărârea pe care o luase, în vreme ce caravana noastră se deplasa prin întinsa Sahară, la sud de Segelmesse, într-o noapte răcoroasă și senină, parcă mai mult legănată decât tulburată de vaietele îndepărtate ale șacalilor. Un vânticel ușor îl silea pe Khâli să istorisească cu glas puternic - vocea lui era atât de liniștitoare, încât mă făcea să respir aromele Granadei mele natale, iar spusele lui erau atât de vrăjite, că până și cămila mea părea că înaintează în ritmul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
opiu, astrolab și metempsihoză. Printre ei erau adesea prinți din familia regală și Boabdil însuși a fost un adept ocazional al chefurilor pe care le făceau, cel puțin până în ziua în care atmosfera creată în oraș de către Astaghfirullah l-a silit pe sultan să se arate mai prudent în alegerea însoțitorilor săi. — Erau oameni de știință și de lipsă de conștiință, reamintea taică-meu; când nu se îndeletniceau cu băutura, spuneau adesea lucruri de bun-simț, dar într-un mod care, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de demnitari, ofițeri, juriști - ulema -, oameni cu vază veniți cam de peste tot, printre care șeicul Astaghfirullah, vizirul al-Mulih, medicul Abu-Khamr, cu totul cam vreo sută de persoane, dintre care unii se ocoleau dintotdeauna. Boabdil a vorbit domol, cu glas scăzut, silindu-i astfel pe vizitatori să tacă și să se aplece spre el, ținându-și respirația: „În numele Domnului Binefăcător și Milostiv, am vrut să se adune aici, în palatul Alhambra, toți cei care au o opinie în legătură cu situația îngrijorătoare în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
că aceasta va avea loc în zilele următoare și că a încercat doar să obțină un răgaz spre a-i pregăti sufletește pe oamenii Granadei pentru înfrângere. Depozitele de alimente sunt închise de mai multe zile doar pentru a ne sili să capitulăm; manifestări de stradă au fost organizate de agenții vizirului doar pentru a ne grăbi descurajarea; iar dacă am fost aduși la Alhambra astăzi, a fost nu pentru a critica acțiunile cârmuitorilor noștri, așa cum vizirul a vrut să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și ale falșilor cucernici. Le-aș furniza solilor lui Ferdinand mii de pretexte pentru a întârzia încheierea păcii. Dar ar fi oare acest lucru cu adevărat în interesul musulmanilor? E iarnă, forțele inamicului sunt mai dispersate, iar zăpada l-a silit să-și reducă atacurile. Se adăpostește îndărătul zidurilor din Santa Fe și a fortificațiilor pe care le-a construit, mulțumindu-se să ne interzică accesul pe drumuri. Peste trei luni, va fi primăvară, Ferdinand va avea trupe proaspete, gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
vadă aducând o cărticică învelită cu grijă într-o eșarfă de mătase mov, pe care a scos-o cu mare atenție de pe fundul coșului ei de răchită. „Bine, dar nici tu, nici eu nu știm să citim“, i-am spus, silindu-mă să zâmbesc, însă părea că-și pierduse toată voioșia. „Am adus asta ca s-o arăt vărului tău, mi-a debitat ea pe tonul cel mai rece. E un tratat scris de un bărbat foarte înțelept din comunitatea noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
castiliană, un edict al lui Ferdinand și al Isabelei, care decreta „ruperea definitivă a oricărei relații dintre evrei și creștini, ceea ce nu poate fi adus la îndeplinire decât prin expulzarea din regatul nostru a tuturor evreilor“. De acum aceștia erau siliți să aleagă între botez și pribegie. Dacă optau pentru ultima soluție, aveau la dispoziție patru luni pentru a-și vinde bunurile mobile și imobile, dar nu puteau lua cu ei nici aur, nici argint. Când, a doua zi după proclamație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
casa acestora. Salma se făcea mică-mică, neadresându-i-se decât pentru a-i răspunde la întrebări, împiedicându-mă și pe mine să-l stingheresc, ferindu-se să-i impună prezența ei, dar neîndepărtându-se niciodată, pentru ca el să nu fie silit să ceară de două ori același lucru. Dacă mama era îngrijorată, ea își păstra totuși cumpătul, căci era convinsă că timpul va vindeca durerea vărului ei. Ceea ce o mâhnea era să-l vadă pe Mohamed atât de atașat de concubină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
se poate să te bucuri de un lucru, iar acel lucru să-ți aducă nenorocirea; căci singur Dumnezeu știe, iar tu nu știi nimic. După care veni cu explicația: — Catârii pe care cei ce v-au tăiat calea au fost siliți să vi-i lase vouă vă vor fi mai de folos decât podoabele de preț; ei vă vor duce cu toate bagajele voastre și nu vor atrage hoții. Am urmat întocmai sfaturile acelui om și astfel, după zece zile, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]