14,124 matches
-
extensie a eului subiectiv al artistului: În ultimii ani, suprarealismul a stăruit asupra obiectului, cu ochi tot mai lucizi. Numai o asemenea atentă examinare a numeroaselor speculații publice, pe care acest obiect le-a generat (obiectul oniric, obiectul cu funcție simbolică, obiectul real și obiectul virtual, obiectul tăcut și inamovibil, obiectul fantomă, obiectul pierdut etc.), numai ea poate să permită înțelegerea deplină a tendinței actuale a suprarealismului (Breton 1969b: 257). "Metoda paranoico-critică" daliană s-a născut din experimente suprarealiste similare cu
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
trăirea delirantă a subiecților paranoici are ceva din forța imaginativă și complexitatea proprie marilor artiști precum J.-J. Rousseau, în cazul căruia "anumite forme ale experienței trăite, așa-zis morbide, se arată a fi deosebit de fecunde în modalități de expresie simbolică, iar ele, deși iraționale în fundamentarea lor, nu sunt mai puțin prevăzute cu o semnificație intențională deosebită ori o comunicabilitate tensională ridicată"; el mai observa cum experiența trăită a paranoicului generează o anumită viziune despre lume cu o structură (sintaxă
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
el mai observa cum experiența trăită a paranoicului generează o anumită viziune despre lume cu o structură (sintaxă) originală și sfârșea prin a sublinia că "înțelegerea și cunoașterea acestei sintaxe ne pare a fi o introducere indispensabilă la înțelegerea valorilor simbolice ale artei, în mod deosebit, a problemelor stilului" (1975b: 69). Definiția pe care Lacan o dă paranoiei în teza sa de doctorat se apropie foarte mult de opiniile lui Dalí, amândoi considerând-o drept o modificare a manierei prin care
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
simultană, dar sistematică, a datelor asociative, determinând interpretarea implicită și asigurând comunicabilitatea obiectivă. "Persistența reală a imaginii delirante, paranoice", ca și "coeziunea ei interpretativă", contrastează în mod vădit și frapant cu disiparea imaginii onirice. Tocmai condensarea sa disociativă, pasivitatea sa simbolică par să solicite intervenția interpretativă (2005e: 208). Încercarea de a împărtăși plăcerea unei lumi guvernate de "înțelegerea paranoică" l-a condus pe Dalí la dezvoltarea "obiectului suprarealist", inițiativă pentru care el pare să fi fost responsabil în mare măsură deoarece
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
el pare să fi fost responsabil în mare măsură deoarece, în 1931, la cererea lui Breton propune, într-un articol din Le Surréalisme au service de la Révolution (3: 16-17), șase tipuri diferite de obiect, după cum urmează: 1. Obiecte cu funcționare simbolică (origine automată), cu alte cuvinte, "obiecte ce se pretează la o minimă funcționare mecanică și se bazează pe fantasmele ori reprezentările provocate de realizarea unor acte inconștiente"; 2. Obiecte trans-substanțiale (origine afectivă); 3. Obiecte proiectate (origine onirică); 4. Obiecte învelite
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
practice de viață (2005f: 256-257). Metoda elaborată de Salvador Dalí nu este, după cum el însuși declară, doar o simplă încercare de a atrage atenția asupra slăbiciunilor percepției și înțelegerii curente - "automatismul psihic pur, visele, onirismul experimental, obiectele suprarealiste cu funcționare simbolică, ideografismul instinctiv, iritarea fosfenomenică și hipnagogică etc., ni se prezintă astăzi în ele însele ca niște procedee non-evolutive" (2005f: 254) -dar și un efort de a ordona "gândirea irațională" prin intermediul unui sistem de simboluri care să mijlocească între experiența imediată
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
rândul său, frapat de faptul că L'Angélus era, de fapt, un "mit tragic". O mare "temă mitică" informează tabloul pictorului francez din secolul al XIX-lea: cea a morții fiului urmată de agresiunea sexuală a mamei-mantide: Pe lângă bine-cunoscutul erotism simbolic al extazurilor mistice cărora le corespunde postura femeii din Angélus, veți fi de acord cu mine că poziția mâinilor împreunate sub bărbie, care lasă expuse în special picioarele și stomacul, este o postură comună, chiar stereotipă în pozele isterice ale
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
este simulată pentru a produce forme alternative de cunoaștere, inaccesibile altfel. Reacția irațională, confuză față de tabloul lui Millet, atracție și repulsie în același timp, îl conduce pe autorul articolului la înțelegerea sexualității și morbidității profunde ce structurează și dă sens simbolic operei. În prima secțiune a studiului, Dalí explorează și analizează o experiență personală extrem de vie pe care a trăit-o în iunie 1932, când tabloul lui Millet îi apăru în minte "deodată, fără nici o amintire recentă și fără nici o asociere
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
moartea, lucru confirmat și de prezenta cârjei, simbol dalian al morții și renașterii. Meditație la o harpă devine, așadar, o evocare poetică a "complexului Oedip", o reflecție pe tema incestului și a morții, după cum pare să sugereze nu numai figurația simbolică discutată, ci și titlul tabloului. În Gala și Vecernia de Millet precedând sosirea iminentă a anamorfozelor conice (1933), imaginea originală (vecernia) apare intactă deasupra unei uși întredeschise, din umbra căreia se ivește figura diabolică a unui homar roz. Prin deschizătura
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
Dalí rescrie în termeni pozitivi istoria tragică a lui Angélus; atât tipul de dorință avut în vedere (narcisic) cât și rezultatul (renașterea omului) sunt însă altele decât cele din tabloul lui Millet. Freud folosea asocierea liberă pentru a trasa sensul simbolic al imaginilor onirice în inconștient. Dalí a aplicat același procedeu psihanalitic la imaginile sale pictoriale. În tablou coexistă două seturi de reprezentări ale dorinței idealizate, opuse realității. În prim plan, la stânga, îl vedem pe Narcis reprezentând frumusețea androgină efemeră, nici
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
cîlți în calul de sărituri, chemînd un tîmplar să pună la loc piciorul rupt al bîrnei sau astupînd găurile din covorul de la sol. Asta nu se mai numește meserie, ci apostolat, după cum nici leafa nu e leafă, ci o sumă simbolică, pentru care în America nu trebuie să muncești mai mult de o zi. E umilitor ca o fostă campioană olimpică să așeze pe oliță niște copii, fie ei și ai unor prieteni? Sau să-i învețe să facă tumbe pe
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
inaugurează o nouă cetate a imperiului, construită fidel după modelul Romei. Convențional, acesta este ziua începând cu care orașul care poartă numele fondatorului său se afirmă spectaculos, mai întâi ca a doua capitală, din orient, apoi ca singura, în pofida rolului simbolic al celei occidentale. Împăratul ia pe rând decizii care atestă un plan politic de anvergură și o abilă strategie diplomatică, necesară reechilibrării forțelor în interiorul granițelor. Deși ridicarea în partea orientală a imperiului a unui nou centru administrativ puternic, care să
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
grecesc. Sediile instituțiilor sunt și ele construite asemănător, însemnele puterii sunt copiate sau chiar aduse de la Roma. O bogată literatură istoriografică, în spiritul scriiturii elogioase față de civis și civitas, dar și o mitologie locală cu specific urban și cu adaosuri simbolice adecvate ne descriu în limbaj divinatoriu nu doar viziunea, ci și realizările propriu-zise ale împăratului, sanctificat în cele din urmă în propria sa cetate. Orașul, de fapt, nu era finalizat la data inaugurării lui. Nici în următorii ani de viață
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
au fost dedicate, prin faptul că a evitat să mai facă sacrificii închinate zeității tutelare a Romei, Jupiter Capitolinul. Învățat să trăiască departe de fastul și de discursul triumfalist roman, împăratul părea că lasă în urmă relativ ușor această capitală simbolică (cea administrativă era Milano), precum și "corul" comunității ei. Relația sa cu Roma ne apare astăzi paradoxală: deși refuză șederea permanentă aici, îi oferă totuși sprijinul și o apără, cu toate că îi învinsese împăratul (pe Maxențiu) chiar la porțile ei fluviale; deși
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
ochi, prin măștile înaintașilor ei. Mai întâi, în capitala orientală se va renunța la acest obicei chiar la funerariile lui Constantin I, din rațiuni multiple, dar mai ales cu scopul ca trupul lui divinizat să fie însoțit de un cortegiu simbolic al apostolilor, nu de dublurile unor strămoși "păgâni". Societatea creștină preia din simbolismul greco-roman al dublului doar efigia împăratului, în relație cu semnificațiile corpului său divin, iar imago generează în timp portretul regal cu valoare sacrală (mai întâi, realizat în
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Holton; în matematică - la René Thom; în fizica cuantică - la David Bohm; în astrofizică - la Hubert Reeves; în biologie - la François Jacob 2. Indiferent ce anume luăm în discuție − individul, grupul sau colectivitatea −, imaginația (cu funcțiile ei: mimetică, fantezistă sau simbolică) are măcar aceste două roluri: de a ajuta în înțelegerea și în învățarea, implicit în memorarea conținuturilor cunoașterii, precum și în producerea de noi interpretări, sensuri și semnificații. Cum, pe lângă gândirea creatoare, și experiența noastră psihosenzorială este obiectivată în principal tot
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
clasificate miturile de constituire a civilizațiilor sau mentalitățile colective, ca urmare a analizei narațiunilor fondatoare pentru arealele subsecvente. Un corpus mitologic dezvoltat într-un amplu perimetru cultural poate fi coerent și unitar, dacă atât structurile sale arhetipale, cât și cele simbolice se regăsesc în micro-mitologiile locale, în imaginarul fiecărei populații, chiar dacă aceasta din urmă este înglobată într-o formă statală trans-etnică. Nu în ultimul rând, semnificația creează și funcția mitului, care este de ordin explicativ (în acest sens, funcția lui se
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
revoluționar). Schema esențială în acest ultim caz este moarte-(re)naștere, apoteoză a unei inițieri de care are parte sufletul fiecărui individ (atât în credințele vechilor greci, cât și la umanitatea creștină). Mitologia este înțeleasă ea însăși drept o suprastructură simbolică a unei suite de fapte fondatoare (relevante spiritual, social, dar și politic sau cutumiar), care îi și trasează axele semiologice fundamentale. Spre exemplu, deși mitologia creștinismului trimite la conținutul în ansamblu al celor două Testamente, la care se pot adăuga
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
a condus în cele din urmă la deismul filosofic, exprimat în termeni de tehnologie: dumnezeu este, nici mai mult, nici mai puțin, un "inginer", un "arhitect", o inteligență garantă a ordinii lucrurilor. "Ateismul" nietzschean, spre exemplu, întâlnește această viziune paricidă simbolic. În schimb, în ceea ce privește corpul matern, se mențin analogiile tradiționale, valorizate în continuare antropologic: funcția simbolică a mamei este atribuită, și în mitologiile modernității, fie naturii, fie materiei. Acum se fondează morala promovării materiale și sociale, ale cărei principii sunt: a
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
este, nici mai mult, nici mai puțin, un "inginer", un "arhitect", o inteligență garantă a ordinii lucrurilor. "Ateismul" nietzschean, spre exemplu, întâlnește această viziune paricidă simbolic. În schimb, în ceea ce privește corpul matern, se mențin analogiile tradiționale, valorizate în continuare antropologic: funcția simbolică a mamei este atribuită, și în mitologiile modernității, fie naturii, fie materiei. Acum se fondează morala promovării materiale și sociale, ale cărei principii sunt: a avea, a ști, a putea. Individul, care se revoltă și renunță la legea paternală, beneficiază
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Pot fi cercetate familii întregi de subiecte sau poate fi urmat un traseu individual, al unei anumite noțiuni, care a devenit la un moment dat un important nod al amplei rețele de teme, în schema și în structurile imaginarului colectiv (simbolice, mitice sau arhetipale). Ar fi necesară o clarificare a accepțiunii acordate aici noțiunii de schemă (nu cu semnificația kantiană, prezentată în Critica rațiunii pure): pe lângă faptul că este "o generalizare dinamică și afectivă a imaginii [și] constituie factivitatea și non-substantivitatea
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
e guvernată, aș spune, de legile "reprezentării necesare", a propriei existențe, a sinelui și a alterității (cum precizam și mai devreme). Gesturile și actele ritualice sunt memorate în imaginarul colectiv prin intermediul unor scheme care organizează spațiul de confluență dintre potențialitatea simbolică a obiectului, psiho-senzorialitate, intelect intuitiv (precum în definiția aristotelică, el sprijină cunoașterea directă a principiilor generatoare) și simbolul constituit și integrat conceptual. Caracterul antropologic al imaginarului este revelat și de contextul ritualic în care acest cuvânt a fost utilizat cu
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
memorare nu este așadar constrâns să rămână la semnul bipolar și nici nu este supus unei cinetici imprevizibile (dificil de controlat la nivelul imaginarului colectiv). Un rol major în cadrul lui îl joacă structura mitică, tocmai datorită registrelor sale narative și simbolice, determinate și funcționale în baza schemelor. Mitul este, în perspectivă antropologică, ... un sistem dinamic de simboluri, de arhetipuri și scheme, sistem dinamic care, sub impulsul unei scheme, tinde să se realizeze ca povestire. Mitul este deja o schiță de raționalizare
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
se manifestă precum un sub-sistem cu autonomie parțială, dat fiind că el depinde de contextul în care a fost generat, precum și de cel în care este reluat; în plus, el poate da seamă de un anume specific situațional, narativ sau simbolic, indiferent când anume sau la ce nivel al discursului este folosit. Nu sistemul imaginarului interesează în principal aici, nici abordarea lui teoretică și nici analiza formelor pe care le-a luat în cadrul unei culturi anume; pornind de la contextul primelor sale
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
mitanalizei" operelor artistice, dar și Jacques Le Goff, pentru imaginarul medieval. Ne este însă accesibil modul în care s-a configurat imaginarul anterior, al lumii antice sau cel timpuriu creștin? Cum s-au păstrat și cum s-au transmis nucleele simbolice majore și reprezentările colective, care reverberează până la nivelul creațiilor materiale individuale din lumea modernă? În general, perspectiva temporală introdusă în studiul imaginarului a dus la circumscrieri genologice (spre exemplu, analiza speciei utopiei sau a motivului lumilor cosmice sau imaginale alternative
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]