13,844 matches
-
Atunci când Imperiul dăinuia, lucrurile se făceau bune și de durată. Standardele de calitate erau foarte exigente și bunurile erau foarte căutate. Acum, totul se strică în mai puțin de un an. Iau mâncarea în sufragerie și mă așez confortabil în fața televizorului. Nu mai este în prim plan Protopopescu. El stă în spatele camerei și comentează ce se întâmplă. Masa lungă, acoperită de o pânză albastru închis, este treptat ocupată de diferiți membri ai Ministerului. Deși mai nimeni din cei prezenți nu va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
oră după Miroshi. Fernand ne-a mai zis câteva bancuri spuse de Ministru și auzite de tatăl său, care le-a spus acasă. Am descoperit că Ministrul nu este totdeauna un tip calculat cu gheață în vene, așa cum apare la televizor. Are simțul umorului și este chiar nostim, având replică la fiecare poantă și la fiecare glumă. Râde chiar și atunci când glumele sunt pe seama sa, atât timp cât acestea nu depășesc o anumită măsură. A mai durat o oră până să părăsească conferința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
bârfă cu colegii mei. Eram mai odihnit ca ieri, dar m-am culcat mai devreme. Azi nu era programată nici o întâlnire cu Dragoș sau Marius, nu exista nici ședința Guvernului care să anunțe schimbări și care să mă țină în fața televizorului. Nici de mâncat nu am mâncat, căci am rămas fără semipreparate și nu aveam poftă să-mi fac de mâncare așa cum făcea mama când era acasă, așa că patul arăta foarte ispititor. A doua zi, duminică, în "minunata" zi de șapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de ceai în compania unor vechi prieteni, dar îl simțeam ca fiind mai încordat ca un arc. Urma Velail, care era ușor tensionat. Față în față cu Vladimir, pe un alt scaun, stătea un om pe care îl recunoscusem de la televizor. El era cel care anunța fiecare lege tâmpită și ruina lumea. Imaginea reală a Ministrului se diferenția foarte mult de cea pe care o vedeau miliarde de oameni pe micile ecrane. Era mai puțin înalt, dar destul de impunător. Părul aranjat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
cazul în care credeți această poveste, avem o slujbă pentru voi în administrația actuală. Acolo sunt o mulțime de maimuțe vorbitoare!“ (Countdown cu Keith Olbermann, MSNBC News, fără erată) Capitolul 5 — Ia fii atent! zise Charlie Huggins, uitându-se la televizor, în bucătăria casei sale din San Diego. Sunetul era oprit, dar citea comentariile de jos. — Zice-așa: „Maimuță vorbitoare raportată în Sumatra“. — Vrei să spui că i-au făcut raport pentru ceva? întrebă soția lui, aruncând o privire la ecran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
un progresist din Washington. Smythe a spus: „Dispariția omului de Neanderthal servește drept un avertisment la adresa celor care vor să oprească progresul și să ne ducă înapoi la o viață urâtă, brutală și scurtă“. Capitolul 29 În colțul biroului, la televizor se vedea cum Sheldon Harmon, profesor de antropologie și descoperitorul autoproclamat al „genei omului de Neanderthal“, era atacat în timpul unei prelegeri cu o găleată de apă care i se turna în cap. Pe ecran, schema era reluată repetat, cu încetinitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
avea 31 de ani și era căsătorită cu un bancher de investiții, îl adusese acasă, în apartamentul ei. Când Gerard intrase în camera de zi, spusese: — Hei, frumos loc, Gail. Bagă mare! Din nefericire, prinsese bucăți de argou american, de la televizorul pe care-l urmărise în laborator. — Mă bucur că îți place, Gerard, zise ea. — Tocmai am spus asta și eu, spuse papagalul. — Vrei să spui că nu îți place? — Vreau să spun că tocmai am spus asta și eu. — OK
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
zise ea. El o sărută ușor. — Fă ce crezi tu că e mai bine. Gail oftă. — Ai dreptate, zise ea. Mă port prostește. Se strecură înapoi sub cuverturi. — Spune-mi că sunt prostuță. Te rog. Capitolul 33 Brad Gordon închise televizorul și strigă: — E deschis. Intră. Era amiază. Stătea lungit, în apartamentul lui de la etajul trei, din Sherman Oaks, urmărind meciul și așteptându-l pe tipul care livra pizza. Dar, spre surprinderea lui, ușa se deschise și intră cea mai frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
fratele tău. Jason nu-i dădu nici o atenție. Rick îl prinse de guler și îl trase de pe Sam. — Am spus să nu-l mai sufoci. — Nu-i făceam nimic. El a căutat-o. — Vrei să nu mai ai voie la televizor diseară? Nu? Atunci mănâncă-ți hot dog-ul și lasă-l pe fratele tău să-l mănânce pe al lui. Rick luă lingurița ca să-i dea de mâncare bebelușului, dar fetița își închise gura, încăpățânată, privindu-l cu niște ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ar fi trebuit să fie, își spuse Stan, ținând cont de cum fusese tratat papagalul în ultimele două zile. Stan intrase pe Internet, ca să afle ce mâncau africanii cenușii, și îi adusese lui Gerard niște mere delicioase și verdețuri speciale. Lăsase televizorul pornit peste noapte, la magazin, pentru ca Gerard să se poată uita. Iar după o zi, Gerard încetase să își mai muște ghearele. Chiar îi permisese lui Stan să îl pună pe umărul lui, fără să-l muște de ureche. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
întoarse și îl văzu pe Dave venind după el. Ridică arma cu mâinile tremurând și trase un foc, apoi încă unul. Dave se apropia în continuare. Pe stradă, oamenii se uitau pe ferestre. Toate ferestrele erau luminate în albastru, de la televizoare. Billy se întoarse ca să o ia din nou la fugă, dar Dave îl prinse și îl izbi cu capul de un stâlp de semafor. Acesta zăngăni, la impact. Billy încercă să se întoarcă, dar era îngrozit. Dave îl ținea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
recompense era în drum spre Capistrano chiar în clipa aceea. Dacă venea cu mașina, avea să ajungă acolo în trei ore. Dar, dacă avea acces la un elicopter, poate că era deja acolo. Deja. — Mamă, pot să mă uit la televizor, când ne întoarcem la motel? — Sigur, scumpule. Dar, desigur, nu se întorceau la motel. Parcă la colț, înainte de motel. Din poziția aceea, putea să vadă lobby-ul și pe puștiul dinăuntru. Vorbea la telefon, uitându-se în jur. Alex își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
întoarse în mașină. — Pentru ce e arma? întrebă Jamie. — Pentru orice eventualitate, zise ea. Porni mașina, cotind pe Camino Real. Îl văzu prin oglinda retrovizoare pe puști întorcându-se în lobby, cu o față nedumerită. — Vreau să mă uit la televizor, spuse Jamie. — Nu astă seară, zise ea. În seara asta vom avea o aventură. — Ce fel de aventură? — O să vezi. Porni spre est, departe de lumini, în întunericul munților. Capitolul 71 Stan Milgram se rătăcise într-un întuneric nesfârșit. Drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
delict de discriminare. Brad decise că era vremea să plece din frumosul Jackson Hole. Se duse în camera lui să-și strângă lucrurile, urmărind o emisiune despre criminali, unde poliția prindea un fugar periculos, prefăcându-se că îl transmiteau la televizor. Aranjaseră un decor de interviuri TV fals și imediat ce tipul se relaxase, îl puseseră cătușele. Iar acum, pe individ îl aștepta execuția. Poliția era din ce în ce mai vicleană. Brad termină cu împachetatul, își plăti factura și porni repede spre mașina sa. Capitolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
nemarcată, cu o mână îmbrăcată în mănușă de cauciuc pe capul lui, ajutându-l să se așeze pe canapeaua din spate. Când ușa se trânti în urma lui, Sanger își spuse: Am dat de dracu’. Stătea în celula lui, privind la televizorul din hol, încercând să audă comentariul, peste discuțiile celorlalți din celulă, încercând să ignore mirosul vag de vomă și senzația adâncă de disperare care îl cuprindea, în timp ce privea. Mai întâi apăru o imagine cu el însuși, cu părul lung, îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
fie judecat și condamnat la pedeapsa maximă permisă de lege. Sanger produsese un rău ireparabil unor specii pe cale de dispariție și pusese în pericol chiar existența acelor specii, prin acțiunile lui. Sanger se încruntă: despre ce naiba vorbea? În continuare, la televizor apăru imaginea unei țestoase și o hartă cu Costa Rica. Se părea că autoritățile fuseseră alertate de activitățile lui Sanger pentru că acesta vizitase Tortuguero, pe coasta atlantică din Costa Rica, cu ceva timp în urmă. Și pentru că exercitase niște amenințări serioase la adresa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
viața. Iar când reporterii aveau să se plictisească, urmau să apară credincioșii și ecologiștii. Henry și familia lui aveau să fie numiți oameni fără Dumnezeu. Criminali. Periculoși și neamericani, o amenințare pentru biosferă. Îi văzu în minte pe comentatorii de la televizor, într-o babilonie de limbi, engleză, spaniolă, germană, japoneză. Toți vorbind, cu poza lui și a lui Dave pe fundal. Și acesta era doar începutul. Dave avea să fie luat de la ei. Era posibil ca Henry să ajungă la închisoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
lac, apele revărsate de acolo nu au ajuns niciodată până la ei. Doar pârâul din marginea dreaptă a grădinei se umflase amenințător, bolborosea ciudat și primejdios, grădinăreasa stătuse acolo, lângă malurile fragile, zi și noapte, Doamne, nu ne lăsa!, văzuse la televizor ce era în țară și se speriase cumplit, dar locul verde și înflorit scăpase și de data aceasta, era acolo, pârâul rămăsese în matcă, cineva o ajutase. Firul acesta de străveziu se scurgea în Lacul Snagov, care comunica subteran, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
text, o să vezi și tu cât de important e partenerul, că, dacă n-are cine-ți da replica, degeaba, nu joci cum trebuie, nu poți, o să vezi cum îți vine textul automat în minte dacă intri în poveste și... ești), televizorul, niște rafturi cu CD-urile, casete video cu piesele în care jucaseră cei doi, Maestrul (scrisese pe marginea casetei, cu pixul, aproape ininteligibil, numele personajului și al piesei: Hamlet, Hamlet; Trigorin, Pescărușul; Revizorul, Revizorul; Miroiu, Steaua fără nume; Woland, Maestrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
pe ai mei, să vezi de unde vin, e doar o poveste, ia-o ca pe o poveste, una spusă acuma, în toamna lui 1990, fuse și decembrie ’89, am stat numai în stradă și eu, și Vichi, pe urmă la televizor, acuma, m-am liniștit. Mai bine trăiesc. Și spui povești. Prima poveste, cum am s-o numesc eu, poate că o să îmi mai spui și altele, dacă începi, poate o să povestesc și eu altădată, cine știe?, că poveștile astea... Loredana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
dată din pom și eu am mâncat... * — A doua trădare a fost în adolescență, eram prin liceu, recitam cu mare succes nu știu ce poezie din Coșbuc, apoi o baladă populară, Toma Alimoș, câștigasem deja toate premiile la Cântarea României, fusesem la televizor, la emisiunea Dialog la distanță, eram cel mai cunoscut adolescent din țară, ți-am mai povestit asta, atunci când ți-am amintit de mama... La liceul unde învățam eram vedetă, vedeta școlii, luam notele ușor, unii profesori aveau grija mea, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
praf de mafia americană; evenimentele alea din Europa Centrală și de Est, manifestări de masă televizate, se schimba regimul în Polonia?, cădea Zidul Berlinului?, Vaclav Havel devenea președinte în Cehia?, Elțîn se urcase pe un tanc?, toate erau transmise la televizor; manifestațiile românilor, 1989, cădea Ceaușescu (anul 1989 a fost anul televiziunii, mai ales la noi, că românii au făcut mereu o lectură a realității prin televiziune); minerii români, în 13-15 iunie 1990, bătându-i cu bâtele pe studenți și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Băsescu, după operația de hernie de disc, spunându-le spontan ziariștilor care-l întrebaseră ce are voie să facă după operație, că „am voie să fac tot ce pot”... apoi, afacerea Watergate și audierile din Senat, un Nixon vorbind la televizor, dezvinovățindu-se; Clinton vorbind lumii despre amoruri nepotrivite, nu?... Ți-am ținut lecția, da?, ai văzut că am dreptate, imagini simbolice, fetițo, asta înseamnă istoria și memoria, na, că fac versuri, urâți mai îmi sunt actorii care scriu și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
roșii ca atunci când ai o criză de tensiune și stă să-ți plesnească ceva. Ea, în blugii subțiri, înghețată toată, strângând o vestă de fâș la piept. Așa arăta el în mai 2005. Singur și speriat. Disperat, dar spunând la televizor că a avut un an foarte bun, plin de împliniri, că urmează să facă Regele Lear. Insomniac, lipsa de somn marcându-l, îmbătrânindu-l mai tare, pungile-i atârnau sub ochi, ridurile se adânceau, sprâncenele albe, părul rărit și, evident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
România trecuse prin inundațiile din Timiș, peste două luni urmaseră cele din Moldova, cineva spusese că nu se impune starea de urgență, e ridicol pentru 1% inundați să declarăm stare de urgență!!!, dar apa învinsese lumea. Loredana a văzut la televizor nesfârșite șiruri de sate acoperite de apă, undeva pe lângă Siret, pe acoperișul unei case care de-abia se ținea din cauza vântului și a apelor, rămăsese un copil singur, supraviețuise puhoiului, cățărându-se sus, peste chirpici și peste table, plângea înconjurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]