14,689 matches
-
acestei probleme. Ideea generală care se degajă din toate aceste contribuții teoretice este aceea a formării stilurilor de conducere ca urmare a coincidenței și interdependenței unor factori diverși prin natura și numărul lor (psihoindividuală, psihosocială, psihoorganizațională, sociologică), a modului de trăire și percepție a lor, a preluării, asimilării și sedimentării influențelor lor în structurile psihocomportamentale ale liderului. Cunoscând acești factori, vom putea stăpâni și dirija mult mai bine procesul cristalizării stilurilor de conducere practicabile și dezirabile. De asemenea, cunoașterea factorilor determinanți
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
aplicare permite desprinderea a trei tipuri de comportamente charismatice (puternic charismatic, slab charismatic, neutru charismatic) (vezi Marcus, 2000, pp. 43‑51). Pe baza măsurătorilor sale, autorul reușește să surprindă un stil charismatic, particularizat prin: însușiri afective (capacitatea de a comunica trăiri afective, automonitorizarea conduitei afective, echilibrul afectiv); însușiri cognitive (stilul cognitiv interpersonal, percepții sociale, imagine de sine); însușiri relaționale (empatie, extraversie, orientare prosocială) (ibidem, pp. 108‑109). Leadership‑ul charismatic a ridicat în psihologia organizațional‑managerială o serie de întrebări, printre
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
permit dinamizarea altora. El le arată că sunt capabili să realizeze scopul; el le arată drumul fără a‑l face în locul lor. În cotidian, el știe să „citească” problemele, să le dedramatizeze, să le aplaneze, știe să se transpună în trăirile emoționale ale altora pentru a‑i înțelege în profunzime, a le răspunde și a‑i ghida mai bine. Vizionar și pragmatic, el are o solitudine naturală, care îi vine din echilibrul și intuiția referitoare la direcțiile pe care trebuie să
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
tipuri de alegere: unul rațional, bazat pe cunoașterea, analiza, compararea, cercetarea riguroasă și amănunțită a unor elemente anterioare, fapt ce asigură un anumit grad de esențialitate, generalitate și certitudine asupra variantei alese; altul afectiv, bazat mai mult pe sentimente, pe trăirile afective situaționale, deși sunt prezente și elemente de ordin logic, rațional, ceea ce permite ca varianta aleasă să fie vulnerabilă. Din perspectiva celui de-al doilea punct de vedere, am putea vorbi de existența unor alegeri care se fac la nivelurile
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
și nu din una limitată, adică doar în sensul că ar fi cauzată/generată de grup. Am putea rămâne astfel cu impresia că de fapt este vorba de o motivație individuală. La nivelul grupului asistăm practic la generalizarea și uniformizarea trăirilor motivaționale individuale, la constituirea, în final, a unei motivații care, deși trăită individual, are un caracter colectiv, la elaborarea ei participând toți membrii grupului. În linii mari, această motivație este asemănătoare la toți indivizii. Cu alte cuvinte, existența unor condiții
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
dublă semnificație: în primul rând pentru persoana care le trăiește și le experimentează, ele influențându-i viața și existența personală, afectându-i, uneori până în pragul patologicului, gândirea și comportamentele; în al doilea rând, pentru organizații, deoarece, deși ele sunt interne, trăiri personale, cel mai adeseori apar sau se „descarcă” și se consumă in mediile organizaționale. Conflictele apărute la nivel intrapersonal au așadar nu numai „rădăcini” personale, ci și „rădăcini” organizaționale. Indicii aproape imperceptibile ale comportamentului celorlalți, mai ales al șefilor, sunt
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
mult omul care se ascunde în spatele caschetei sale, în singurătate sa, istoria sa. Și dacă munca în sine, condițiile și organizarea ei interesează psihopatologia muncii, aceasta este abia în al doilea rând, după ce am analizat consecințele ei asupra omului și trăirile sale, după ce am reperat efectele ei de suferință sau de plăcere, după ce am evaluat, în final, impactul ei asupra sănătății muncitorului (Dejours, 1987, p. 729). # Am reprodus acest citat atât de lung deoarece el redă esența direcției de cercetare. Alte
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
muncii, indiferent de consecințe; prelungirea muncii chiar dacă există dovezi clare privind nocivitatea ritmului, a modului de abordare a muncii, de implicare în ea, în raport cu sănătatea și alte valori importante; negarea instalării oboselii, forțarea peste limită a disponibilităților fiziologice și psihice; trăirea sentimentelor de vinovăție când se opresc din muncă; autoimpunerea unor standarde performanțiale înalte și angajarea cu toate forțele în atingerea acestora; construirea unei imagini de sine exagerate, supradimensionate, ca mecanism protector, de apărare în posibile condiții de eșec. Workaholism-ul nu
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
cele schizoide sunt indiferente față de izolarea socială. Patternul de nonimplicare în relații emoționale îl determină să prefere singurătatea și necomunicarea. Sunt persoane cu afectivitate redusă, incapabile să exprime entuziasm, indiferente când primesc premii, critici sau când li se adresează niște trăiri, ca mecanism de apărare în fața posibilității de a fi răniți. La serviciu manifestă plictiseală față de rutina zilnică. Sunt atrași de activități extraprofesionale (sociale, politice), de aceea un astfel de șef este greu de găsit la birou. Liderii detașați evită contactul
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
un domeniu important al comunicării și exprimării, mai ales acolo unde cuvintele nu exprimă îndeajuns ceea ce simțim. Metodele utilizate în art-terapie oferă copiilor oportunitatea de a explora și exprima, prin intermediul materialelor specifice creației artistice, dificultățile în legatură cu diversele trăiri sau relații personale, dificultăți ce ar putea fi greu de exprimat în cuvinte Muzica poate fi utilizată sub diferite forme, ca mijloc de recuperare a unor deficiențe cognitive, motorii, afective sau de personalitate. Ritmul ajută la dezvoltarea și recuperarea motorie
Terapia prin muzic? la copilul cu deficien?e senzoriale multiple by Carmen P?tru?escu () [Corola-publishinghouse/Science/84052_a_85377]
-
conștient de ceea ce se întâmplă în jur și mult mai ancorat în realitate. Copilul trebuie să cunoască ceea ce adultul dorește de la el. Prin interacțiune copilul reușește să își cunoască limitele, dar și abilitățile. Interacționăm lucrând împreună, ajutându-ne reciproc, exprimând trăiri legate de experiențe comune. Comunicarea permite conștientizarea prezenței unor stimuli externi și alimentarea motivației de explorare. Comunicarea persoanelor cu surdocecitate poate implica doar gesturi simple, expresii faciale, mișcări ale corpului sau o serie de sisteme de comunicare speciale sau adaptate
Importan?a dezvolt?rii comunic?rii la copilul cu surdocecitate by Gabriela Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/84055_a_85380]
-
limbă, gândire și limbaj nu ne propunem să fie dezvoltată în acest material, sugerăm doar câteva jaloane în abordarea lor, dar toate noțiunile se vor raporta la cel mai general liant, care este : comunicarea. Posibilitatea transpunerii totale a gândirii și trăirilor noastre în limbaj se vede pusă sub semnul îndoielii, de contradicția dintre varietatea infinită a acestora și numărul limitat de elemente ale codului, cu ajutorul căruia mesajele sunt transmise interlocutorului (câteva zeci de foneme, câteva zeci de mii de cuvinte, dintre
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
le consideră cele mai importante. 2. Tipuri de comunicare Actul comunicării se realizează prin intermediul imaginilor, noțiunilor, ideilor, având un conținut informațional facilitează manifestarea conduitelor umane afective, producând consonanță sau disonanță psihică, efecte de acceptare sau refuz, concordanță sau neconcordanță a trăirilor noastre. Cu ajutorul comunicării se pot transmite trebuințe, aspirații, imbolduri spre acțiune, fapt care ne arată existența unui conținut motivațional. Ca acțiune generic umană, comunicarea inițiază, declanșează sau chiar stopează activitățile, se evidențiază rezistența la efort componentă a conținutului volițional al
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
este mai vioi și mai elastic decât în cea de a doua jumătate a zilei. Aceste diferențe sunt resimțite și subiectiv atunci când oboseala acumulată în timpul zilei este mai accentuată. În sfârșit, mersul constituie și un semn al coloraturii afective a trăirilor individului. Buna dispoziție, optimismul, încrederea în sine au drept corespondent mersul rapid, vioi, ferm, cu pași largi, în vreme ce tristețea, stările depresive determină un mers lent, cu pași mici. Chiar în vorbirea 24 26 curentă se întrebuințează expresia "mers abătut". La
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
expresie meditativă dată de mușchii feței "căzuți" ("Omega melancolic") denotă fie apartenența la tipul temperamental melancolic, fie faptul că individul se află sub influența unui eveniment neplăcut. Fig. 11 Mimica mobilă și, de aceea, bogată constituie de regulă semnul unor trăiri emoționale și afective de tipul stenic (veselie, bună dispoziție etc.), specifice tipului temperamental sanguin. Fig. 12 Mimica excesiv de mobilă denotă, de regulă, o anumită inconstanță sau instabilitate a echilibrului trăirilor psihice. Însoțită și de alte manifestări ca logoree (verbalizare deosebit de
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
mobilă și, de aceea, bogată constituie de regulă semnul unor trăiri emoționale și afective de tipul stenic (veselie, bună dispoziție etc.), specifice tipului temperamental sanguin. Fig. 12 Mimica excesiv de mobilă denotă, de regulă, o anumită inconstanță sau instabilitate a echilibrului trăirilor psihice. Însoțită și de alte manifestări ca logoree (verbalizare deosebit de rapidă, cu un debit bogat, tendința de a vorbi mult, cu pierderea frecventă a "firului") sau o gestică amplă și rapidă, ea se întâlnește frecvent la indivizii colerici, dar și
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
și a oricărui proces educațional. Tipuri de comunicare umană - caracteristici. • Comunicarea verbală, sub formă de expunere, dialog, intervenție, interviu, alocuțiune, discurs, lecție etc. În cadrul ei informația circulă unidirecțional, adică de la emițător la receptor, acesta fiind pasiv; • Comunicare paraverbală (empatică), de trăire afectivă a altei persoane, de identificare și precizare a dispozițiilor și actelor psihice ale unei alte persoane (J.P. Guilford). Ea se manifestă prin: intensitatea vorbirii, pauze, ritm, timbrul vocii, debitul de cuvinte; • Comunicare nonverbală: gestică, indicatoare sugestive, descriptive, expresive, privirea
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
se comportă în raport cu imaginea pe care o are despre sine. Atitudinea lui reprezintă exteriorizarea unei concepții, care nu este altceva decât o reflectare a propriei lui persoane. Este transpunerea în plan obiectiv a imaginii despre lumea să interioară, despre propriile trăiri și sentimente. Între aceste două lumi, cea obiectivă și subiectivă și forul interior al subiectului nu 70 72 se poate stabili decât o legătură de intercondiționare; ambele se influențează reciproc. Lumea materială prin transformările și fenomenele ei impregnează puternic lumea
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
decizii, politețe fata de figurile importante, inflexibilitate in ceea ce privește locurile Lupte pentru conducere, adepți supuși, pauze lungi, discuții despre: Sarcini, reguli și proceduri, autorități, și pers, recomandate de autorități împart responsabilitatea pentru organizarea activității grupului Exprimarea sentimentelor pozitive, ostilității, trăirii emoționale intense intre perechi, gelozie. Simptome ale nevoilor rezolvate reflectate de: Încurajări si reacții la părerile altora. Orientare, căutarea deciziilor, conducere comuna. Prietenie, apropiere emoțională, încredere in schimbul de sentimente, clarificarea întrebărilor, participare. 104 106 ANEXA 3 II. COMPETENTE SI
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
partea sa esențială, se petrece într-un lagăr de concentrare unde violonistul este adus de SS, „împrumutat“ de la Wermacht, să le cânte victimelor evrei, timp de patru zile, într-un așa-zis experiment „uman“. Paginile ce descriu acest „experiment“ și trăirile violonistului pus în fața realității holocaustului și a propriei răspunderi individuale sunt copleșitoare. Intense sunt și reflecțiile despre Bach, Oratoriul Patimilor după Matei și partitele și sonatele pentru vioară solo. Un extras din poezia lui Paul Celan încheie romanul, ce-mi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
-și reevalua existența. Plecarea lui Astrid „atrage“ însă reîntoarcerea în memorie a altor iubiri care l-au marcat. Astfel că din poveste sunt decupate chipurile care nu au legătură cu istoria și privirea rămâne pironită, pe rând, asupra unei singure trăiri. Piesele de puzzle formează, subiectiv, întregul unei memorii afective. Imaginile se suprapun încet, filigranat, obsesiv, dar delicat și rezultatul e uimirea cu care, printre povești, bărbatul descoperă alegerile care i-au modelat viața. De la pictorița atipică, alături de care trăiește o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
noi înșine. În procesul de relatare a poveștilor vieții, împărtășim adevăruri personale importante, așa cum le înțelegem noi și, făcând acest lucru, creăm legături vitale cu cei cu care comunicăm. A spune și a asculta o povestire a vieții este o trăire puternică. Părem să recunoaștem mai mult acum că fiecare are de spus o poveste sau chiar mai multe despre viața sa și că acestea sunt, într-adevăr, importante. Povestirea vieții în context științific Povestirea vieții ca formă narativă a evoluat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
vieții este esența a ceea ce i s-a întâmplat unei persoane. Ea poate acoperi perioada de la naștere până în prezent sau aspecte care nu s-au desfășurat în prezența acesteia și care scapă cunoașterii sale. Relatarea include evenimentele importante, experiențele și trăirile avute de-a lungul vieții. Există o mică diferență între povestirea vieții și istoria vieții. De regulă, sunt denumiri diferite ale aceluiași lucru. Diferența dintre povestirea vieții și istoria orală ține, de regulă, de elementele pe care se pune accent
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
înfrumusețeze deloc relatarea vieții lor. Astfel, pot rezulta scurte enumerări ale unor evenimente concrete care au avut loc. În unele situații, se pot face mai multe pentru a-l ajuta pe narator să dezvolte o povestire mai completă bazată pe trăirea personală, așa cum se arată în capitolul 3; în alte cazuri, nu vom putea obține mai mult. Alteori, ni se spune o poveste inventată, fabricată, imaginată. Dacă se întâmplă acest lucru, nu este necesar să alergăm imediat după un detector de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
care indivizii înțeleg evenimentele și mișcările sociale, cauzele politice care au stat la baza acestora ori modul cum percep membrii unui grup, ai unei generații sau cohorte sociale anumite evenimente ori acțiuni. O povestire explică și modul în care perceperea, trăirea sau interpretarea de către indivizi a evenimentelor sociale este legată de dezvoltarea lor individuală (Stewart, 1994). Aplicații sociolingvistice Povestirile vieții pot fi, de asemenea, utilizate pentru a explica și a defini relațiile și apartenența la un grup, în special cu referire
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]