13,247 matches
-
care nu au ieșit niciodată din oraș. Accentul din New Orleans este exact la fel ca accentul din Brooklyn. Cartierul Francez e mereu ticsit. Turiști, soldați, marinari din flota comercială, cartofori, perverși, vagabonzi și fugari din toate statele Uniunii. Oamenii umblă de colo colo, fără legătură unii cu alții, fără nici un țel, cei mai mulți cu un aer vag mohorît și ostil. Ăsta e un loc În care poți să te simți bine. Chiar și infractorii au venit aici să-și odihnească nervii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
e cam nasoală, am zis. - Sper să nu te supere ce spun, a-nceput el, dar după cum arăți, s-ar zice că și tu ești pe marfă. - Bineînțeles că sînt. - Vrei marfă? M-a-ntrebat. Eu o să iau peste cîteva minute. Am umblat să fac rost de mălai. Dacă-mi cumperi o capsulă, pot să iau și pentru tine. - OK, am zis. Am dat colțul pe lîngă sediul Uniunii Sindicatelor Marinei. - Așteaptă aici o clipă, a zis el, dispărînd Într-un bar. Mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
eu, ar fi bine s-o lăsăm baltă, mai puțin cu Dupré. Cu el nu-i nici un pericol dacă-l servim. - Dupré a rămas fără slujbă, a zis Pat. Mi-e dea deja dator douăzeci de dolari. Am Început să umblăm iar după marfă În fiecare zi. Am aflat că Lonny era „Omul”. Așa merg lucrurile la New Orleans. Nu știai niciodată cine era următorul „Om”. Cam la vremea aia campania antidrog a cuprins orașul. Șeful poliției a zis: „Campania asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
și nu era psihiatru. În două zile am putut să mănînc o masă completă. Efectul injecțiilor cu antihistaminice țineau de la trei la cinci ore, apoi răul revenea. Injecțiile aveau același efect ca și marfa. CÎnd mă sculasem și-ncepusem să umblu, a venit să stea de vorbă cu mine un psihiatru. Era foarte Înalt. Avea picioare lungi și un trup greu, În formă de pară, cu partea subțiată deasupra. ZÎmbea În timp ce vorbea și avea o voce plîngăreață. Nu era efeminat. Pur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
-l impresioneze. Era acolo un tip mic, slab, palid, cu carnea lipsită de sînge, aproape transparentă. Arăta ca o șopîrlă rece și anemică. Personajul ăsta se plîngea de probleme cu nervii și-și petrecea cea mai mare parte a zilei umblînd În sus și-n jos pe coridoare și zicînd „Doamne, Dumnezeule, nici nu mă simt o ființă omenească!” Nu reușea nici măcar să-și concentreze energia necesară ca să se adune la un loc, iar organismul lui era mereu pe punctul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
una și de curtea federală pentru cealaltă, astfel că atunci cînd ieși de la răcoarea la stat, agenții federali te așteaptă la ușă. Dacă-ți ispășești Întîi perioada federală, atunci statul te așteapă la ușă la pușcăria federală. Știam că garda umblă după mine să mă mai agațe o dată, fiindcă o buliseră cu Înțelegerea venind, dîndu-se drept federali și percheziționîndu-mi casa fără mandat. Eram liber să-mi potrivesc depoziția cum voiam, fiindcă nu exista nici o declarație cu semnătura mea pe ea cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
anumite Îndeletniciri sau branșe care nu mai există. Dacă marfa ar dispărea de pe pămînt, tot ar mai putea să existe trăgători ce atîrnînd prin zone mărfii, simțind lipsa vagă și persistentă, ca o fantomă palidă a sevrajului. Așadar, tipul ăsta umblă prin locurile În care Își practica odată Îndeletnicirea lui Învechită și de neînchipuit. Însă e impasibil. Ochii-i sînt negri și au calmul nepătruns al unei insecte. Arată ca și cum s-ar hrăni cu miere și siropuri levantine, pe care le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
care scapă unei corespondențe precis formulabile. Marfa i-a Însemnat pe toți cu pecetea ei inconfundabilă. Ike mi-a zis că deținuții fură adesea pantalonii de pe nou-veniți. - Așa o pegră-i adunată aici! Am văzut, Într-adevăr, mai mulți oameni umblînd În indispensabili. Commandante prindea soțiile și rudele care le aduceau marfă deținuților și le scutura de tot ce aveau. A prins o femeie aducîndu-i soțului ei un plic, dar femeia nu avea decît cinci pesos. Așa că i-a luat haina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
negru, sîrmos, ușor Încărunțit la tîmple. Purta un sacou sport scump, pantaloni de percal și o scurtă de velur. Ne știam de treizeci de ani. Rollins mi-a ascultat povestea din seara precedentă. - O să te-alegi cu creierii zburați tot umblînd cu pistolul ăla, a zis. Pentru ce-l ții la tine? Nu ți-ai da seama-n ce tragi. Ai intrat de două ori În copaci pe Insurgentes. Te-ai băgat drept În fața unei mașini. Te-am tras și m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
au și câte o fetiță pe care o cresc în vederea călugăritului; deși legea se opune la această ceremonie înainte de vârsta de 40 de ani, se văd la biserică tot atâtea tinere câte bătrâne. Locuința le este de o curățenie exemplară, umblă numai în ciorapi pe scândurile albe ca zăpada, puține icoane sunt frumoase, mai ales la cele bătrâne, câteva Ierusalime, mari pânze pictate cu întreaga viață a lui Iisus, despărțite în mii de compartimente, cele mai vechi în stilul bizantin, cu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
citea cazaniile, mormăind atât de încet, încât nu înțelegeam nimic; [aproape toate călugărițele, cu starița în cap, mo țăiau în strane. Din când în când numai, se deșteptau auzind un zgomot și mârâiau; „Asta are potcoave la picioare, nu pantofi. Umblă mai ușor!“ sau „Curge lumânarea, îndreptează mucul! 25 lei kilo“. Popa Cristea era beat; când toca de biserică, s-a dus la arhondărie de a băut cu soldații. Totuși era un tablou straniu de artă: luna vărsa o lumină argintie
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
pe d. Emil Costinescu. Nu se gândise că, de mai zăboveam, revoluția rusă ne condamna la o pasivitate nenorocită. După mai mulți ani, îl întâlnii la d. Iorga. Ieșind din cabinetul ministrului, ne salutarăm ca vechi cunoștințe, dar observai că umblă greu, împleticindu-se. Când se coborî în gang căzu jos, doborât de paralizie. Fu dus ime diat la Sanatoriul Elisabeta, unde, după puține zile, muri. Atunci însă, la Cernica, era în bună sănătate și, cum spuneam, în vederile noastre în privința
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Tülff von Tscheppe und Weidenbach, general de infanterie“](Ediția a II-a, 1996, p. 98. În ediția I, 1937, a fost publicată în Anexe, pp. 417-418. ) Întocmai regimul nostru, dar fără să vorbească de escortă militară, când ne duceam să umblăm și să culegem flori în pădure. Nu înțelegeam de ce fusese internat arhitectul Berindei, care era la ordinele lor, dar de care eram sigură că nu va sta mult în cap tivitate. Știrea fusese adusă de părintele Manea, care ne mai
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
povesti cum toți copiii lui erau bolnavi de tifos și nevasta deznădăjduită, singură de trei ani. „De ce nu ceri un concediu? îl întrebai. Ai dreptul.“ „Da, am, dar nu mi-l dau. Aș vrea să mă fotografieze cineva așa, cum umblu după două doamne care nici nu ar avea unde fugi, nici vreun rău nu ar putea face, să le trimit fotografia ca să vadă la ce treabă m-au pus și de ce nu pot merge la ei. Să râdă și ei
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
El, sosind la Pasărea cu d. Nicolaescu, povestise maicei starițe că a venit să organizeze pentru un ofițer superior o vână toare în pădurea de la Brănești și Pasărea. Minciună vădită! Ce vânat era să împuște într-o pădure atât de umblată în luna iulie? Aceasta se și adeveri, căci vânătoarea rămase baltă după isprava mea cu elevii din Burdușani, Pinkow văzuse destul la noi și plecă la repezeală la orele 5, întrebând numai pe Landowski de nu vedem lume pe ascuns
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
se anunța trupelor germane că petrec aceste sărbători pentru ultima oară în străinătate. Această încredințare îi îndemnă să profite mai cu foc de incognito-ul de aici, și făcură niște orgii nemaipomenite. A doua zi de Crăciun nu mai puteam umbla pe trotuare, atâtea murdării de tot felul lăsaseră noaptea. La mama acasă, după ce se îmbătaseră turtă, au golit în frumosul clavir Bechstein paharele de șampanie din care beau pe când dansau. Noi, grație d-nei Cecilia Petrescu, ne mângâiam de aceste mizerii
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
brânzoaice de cozonac; țuica însă n-ar fi trebuit tolerată, dar Lili Fălcoianu nu îndrăznea să fie severă, de frica revoltelor. [Pentru cei doi copii și mai ales pentru dădaca lor elvețiană, Mariuța făcuse un mititel pom de Crăciun. Ei umblau bine și au încremenit înaintea bradului. Sandu, îndată ce a primit o jucărie, s-a dat în lături, iar fetița, cât au fost lumânările aprinse, nu a înce tat să-i dea ocoale și să fluiere de admirație. Primind o mică
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
și Miza Alimăneștianu, care trăise în intimitatea familiei noastre la Iași, și ne povesti multe amănunte din viața lor, ne dete știri bune de victoriile din Apus, nemenționate în ziarele cenzurate de la noi, și cum, în timpul perchezițiunilor, Lia și dânsa umblau căptușite pe sub rochii cu hârtiile compromițătoare. prizonierii din stralsund Dar cei mai bine veniți au fost prizonierii liberați din Stralsund, soldați deștepți și zdraveni, cum rareori am văzut. Mulți deveniseră infirmi prin lucrările la care au fost puși în mine
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Deși suferise peste măsură, nu se descurajează și peste mai puțin de un an avu doi gemeni, un băiat și o fetiță, Ion și Ioana. De rândul acesta, era mulțumită și se opri. Revăzui pe primul copil când începuse să umble, la Rătești, și mă minună asemănarea ei cu sora mea Pia la acea vârstă. La botezul gemenilor mă opri o pneumonie să-i botez la Iași. Vintilă plecă singur, dar îi văzui în vară la Iași, unde mă dusei să
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
dar de sufletul lui, care-mi părea că plutește în întreaga casă și că-l simt lângă mine. Dormeam în camera cea mare de sus, peste drum de a Elizei și de a lui Ionel, rămasă neschimbată. Noaptea o auzisem umblând prin intrare și la întrebarea mea, îmi spuse că arsese toată corespondența ei cu Ionel. „Cum, Eliza, ai putut face un astfel de lucru? Viața lui Ionel interesează toată țara, dacă nu [cei de] acum, dar generațiile viitoare vor dori
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
de oricine. * Prea mulți cred că a tăinui adevărul nu e același lucru cu a minți fățiș. * A tăinui hoția e la fel de grav cu practicarea ei. * Unii sunt săraci și murdari. * Insulta nu înjosește pe cel insultat. * Prin întuneric nu umblă curajoșii, dar mișună lașii. * Logoreicii își pun în valoare superficialitatea. * Cine ia vorba din gura altuia, crede că poate mesteca orice. * Cine gândește după ce a vorbit, nu dă dovadă de înțelepciune. * Numai cine merge pe jos știe cât costă pantofii
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
Melcul și racul nu se iau la întrecere, pentru că ei merg în sensuri diferite. * Omul de la cocostârc a învățat să bată toaca. * De frica vânătorilor, cerbul și-a pus coarne și s-a travestit în copac. * De frica vrăbiilor, ciorile umblă în cârduri. * Privighetorile sunt fete care nu au vrut să se mărite. * Pasărea de gripă aviară piere. * Albina nu atacă decât în legitimă apărare. * Țânțarul atacă numai în picaj. * Au și mincinoșii o limită: nu pot face din armăsar țânțar
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
întunecă gura, Prostia ucide omenia. Ar mai fi de spus că... * Unor occidentali nu le place culoarea neagră, dar iau pielea de pe negri. * Prin multe țări toleranța este legiferată, numai că legea nu funcționează. * Destui se laudă cu operele altora. * Umblă cu nasul pe sus, să nu-și simtă mirosurile. * Nu-și cunoaște propria istorie, dar o contestă pe a altora. * Prosperitatea unora s-a clădit pe spinarea altora. * Regimul colonial a fost abolit, dar au rămas coloniile. * Fostele colonii au
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
rupă ciupercă uriașă dacă... Colorează scenă din poveste. De ce crezi că cei doi copii n-au reușit să culeagă ciupercă? Tu cum ai proceda? ARICIUL ȚEPELUȘ Într-un luminiș din pădure își aveau căsuța o familie de arici. Tatăl Țepușilă umblă toată ziua prin pădure după treburile lui. Mama, Țepelica , stătea acasă și avea grija de cei doi puișori pe care ii aveau. Erau tare drăgălași cei doi copii numai că, unul dintre ei, Țepeluș, un arici rotunjor, cu mii de
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
ce datează de mult timp. Până și denumirea localității, Gărâna sau în germană Wolfsberg ce înseamnă în traducere Dealul Lupului era ceva legat de zonă. Iarna, povestea bucătăreasa care era de peste zece ani și pe post de cabanieră, pe stradă umblă uneori lupii, căutând de mâncare prin sat. După ce luasem masa și ne amuzasem de diferite întâmplări și obiceiuri de prin partea locului, am făcut o pauză la pictură, dorind să urc sus la crucea de pe munte, ce era vizibilă de la
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]