13,257 matches
-
spațiul-timp Minkowski) este contextul matematic în care se formulează cel mai convenabil teoria relativității restrânse a lui Einstein. În acest context, cele trei dimensiuni obișnuite ale spațiului sunt combinate cu o a patra dimensiune a timpului pentru a forma o varietate tetradimensională pentru a reprezenta spațiul-timp. Spațiul Minkowski își trage numele de la matematicianului german Hermann Minkowski. În fizica teoretică, spațiul Minkowski este adesea comparat cu un spațiu euclidian. În timp ce spațiul euclidian are doar dimensiuni spațiale, un spațiu Minkowski are și o
Spațiu Minkowski () [Corola-website/Science/310412_a_311741]
-
permis orice "n">1). Elementele spațiului Minkowski se numesc "evenimente" sau tetravectori. Spațiul Minkowski se notează adesea cu R pentru a evidenția signatura, deși se notează și cu "M" sau doar cu "M". Este poate cel mai simplu exemplu de varietate pseudoriemanniană. Acest produs scalar este similar cu produsul scalar euclidian, dar este folosit pentru a descrie o altă geometrie; geometria este de regulă asociată cu teoria relativității. Fie "M" un spațiu vectorial real tetradimensional. Produsul scalar Minkowski este o aplicație
Spațiu Minkowski () [Corola-website/Science/310412_a_311741]
-
adoptat apoi de Felix E. Feist. A absolvit în 1977 Universitatea din California. Primul său roman a fost publicat în 1982 de Doubleday. Feist locuiește azi în San Diego împreună cu copiii lui. Colecționează vin, DVD-uri, și cărți dintr-o varietate de subiecte care îl interesează: vin, biografii, istorie, și, în special, istoria fotbalului american. Multe dintre cărțile sale au legătură cu lumile interconectate Midkemia și Kelewan. "Midkemia" a fost creată original ca o alternativă la jocul Dungeons and Dragons. Când
Raymond E. Feist () [Corola-website/Science/310415_a_311744]
-
cel puțin două idiomuri (dialecte și/sau limbi). În sensul cel mai restrâns, un diasistem poate fi stabilit la nivelul unui singur sistem de trăsături ale unui idiom dat. Weinreich dă ca exemplu fonemele vocalice. De exemplu, date fiind două varietăți ale idiomului cu sisteme identice din cinci vocale, /i/, /e/, /a/, /o/ și /u/, diasistemul respectiv poate fi reprezentat prin formula: formula 1, unde 1 și 2 sunt varietățile de limbă, // delimitează diasistemul, iar ≈ reprezintă opoziția dintre vocale. Dacă variantele diferă
Diasistem () [Corola-website/Science/304983_a_306312]
-
dat. Weinreich dă ca exemplu fonemele vocalice. De exemplu, date fiind două varietăți ale idiomului cu sisteme identice din cinci vocale, /i/, /e/, /a/, /o/ și /u/, diasistemul respectiv poate fi reprezentat prin formula: formula 1, unde 1 și 2 sunt varietățile de limbă, // delimitează diasistemul, iar ≈ reprezintă opoziția dintre vocale. Dacă variantele diferă prin realizarea lui /e/ mai închisă în una ([e]) și mai deschisă în cealaltă ([ɛ]), diasistemul va fi: formula 2. Un asemenea diasistem poate fi numit diafon, la nivelul
Diasistem () [Corola-website/Science/304983_a_306312]
-
și, în cadrul acesteia, latina vorbită cultă și latina vorbită populară. De asemenea, lingvistul belgian Jean-Marie Klinkenberg, studiind limbile romanice vestice, vorbește despre o limbă-diasistem "oïl" și o limbă-diasistem "oc". În sociolingvistică există ideea că diasistemul unei limbi este ansamblul tuturor varietăților sale, în funcție de cinci dimensiuni: timp (varietăți diacronice, adică etapele istoriei sale), spațiu (varietăți regionale), grup social (varietăți sociale, sociolecte), context (varietăți situaționale sau stilistice) și sex (varietăți diagenice). În dialectologia actuală, noțiunea de diasistem s-a extins și dincolo de limitele
Diasistem () [Corola-website/Science/304983_a_306312]
-
și latina vorbită populară. De asemenea, lingvistul belgian Jean-Marie Klinkenberg, studiind limbile romanice vestice, vorbește despre o limbă-diasistem "oïl" și o limbă-diasistem "oc". În sociolingvistică există ideea că diasistemul unei limbi este ansamblul tuturor varietăților sale, în funcție de cinci dimensiuni: timp (varietăți diacronice, adică etapele istoriei sale), spațiu (varietăți regionale), grup social (varietăți sociale, sociolecte), context (varietăți situaționale sau stilistice) și sex (varietăți diagenice). În dialectologia actuală, noțiunea de diasistem s-a extins și dincolo de limitele unei limbi "ausbau" sau standard, putând
Diasistem () [Corola-website/Science/304983_a_306312]
-
belgian Jean-Marie Klinkenberg, studiind limbile romanice vestice, vorbește despre o limbă-diasistem "oïl" și o limbă-diasistem "oc". În sociolingvistică există ideea că diasistemul unei limbi este ansamblul tuturor varietăților sale, în funcție de cinci dimensiuni: timp (varietăți diacronice, adică etapele istoriei sale), spațiu (varietăți regionale), grup social (varietăți sociale, sociolecte), context (varietăți situaționale sau stilistice) și sex (varietăți diagenice). În dialectologia actuală, noțiunea de diasistem s-a extins și dincolo de limitele unei limbi "ausbau" sau standard, putând cuprinde mai multe asemenea limbi care, din
Diasistem () [Corola-website/Science/304983_a_306312]
-
limbile romanice vestice, vorbește despre o limbă-diasistem "oïl" și o limbă-diasistem "oc". În sociolingvistică există ideea că diasistemul unei limbi este ansamblul tuturor varietăților sale, în funcție de cinci dimensiuni: timp (varietăți diacronice, adică etapele istoriei sale), spațiu (varietăți regionale), grup social (varietăți sociale, sociolecte), context (varietăți situaționale sau stilistice) și sex (varietăți diagenice). În dialectologia actuală, noțiunea de diasistem s-a extins și dincolo de limitele unei limbi "ausbau" sau standard, putând cuprinde mai multe asemenea limbi care, din punctul de vedere al
Diasistem () [Corola-website/Science/304983_a_306312]
-
despre o limbă-diasistem "oïl" și o limbă-diasistem "oc". În sociolingvistică există ideea că diasistemul unei limbi este ansamblul tuturor varietăților sale, în funcție de cinci dimensiuni: timp (varietăți diacronice, adică etapele istoriei sale), spațiu (varietăți regionale), grup social (varietăți sociale, sociolecte), context (varietăți situaționale sau stilistice) și sex (varietăți diagenice). În dialectologia actuală, noțiunea de diasistem s-a extins și dincolo de limitele unei limbi "ausbau" sau standard, putând cuprinde mai multe asemenea limbi care, din punctul de vedere al lingvisticii comparative, formează o
Diasistem () [Corola-website/Science/304983_a_306312]
-
limbă-diasistem "oc". În sociolingvistică există ideea că diasistemul unei limbi este ansamblul tuturor varietăților sale, în funcție de cinci dimensiuni: timp (varietăți diacronice, adică etapele istoriei sale), spațiu (varietăți regionale), grup social (varietăți sociale, sociolecte), context (varietăți situaționale sau stilistice) și sex (varietăți diagenice). În dialectologia actuală, noțiunea de diasistem s-a extins și dincolo de limitele unei limbi "ausbau" sau standard, putând cuprinde mai multe asemenea limbi care, din punctul de vedere al lingvisticii comparative, formează o singură limbă "abstand". Exemple de diasisteme
Diasistem () [Corola-website/Science/304983_a_306312]
-
răspândit și diversificat ca structură și fizionomie, înseamnă satisfacerea a cel puțin două cerințe: agrementul și refacerea fizico-psihică. Relieful este resursă de prim ordin pentru orice regiune turistică, prin rolul de suport al celorlalte elemente ale cadrului natural și antropic. Varietatea morfologică a elementelor reliefului, asociată frumuseții peisagistice, evidențiază obiective cu valoare deosebită. Valea Vaserului este cel mai atractiv traseu turistic al Munților Maramureș, un defileu săpat în masa șisturilor cristaline, separând pe stânga câteva masive cristaline: Prislopașul (1201 m), Grebeni
Vișeu de Sus () [Corola-website/Science/297021_a_298350]
-
neogen Oaș - Gutâi - Țibleș și a masivului eruptiv izolat Toroiaga, bioxidul de carbon liber din aceste ape fiind legat de manifestările post-vulcanice ale eruptivului neogen. Vegetația constituie un element important al cadrului natural, cât și un factor de atracție turistică. Varietatea formelor de relief, particularitățile elementelor climatice, hidrologice ca și natura diferită a rocilor, sunt elemente care au determinat un fond vegetal bogat și variat în Munții Maramureșului. În funcție de relief și altitudine în Munții Maramureșului pot fi identificate următoarele etaje de
Vișeu de Sus () [Corola-website/Science/297021_a_298350]
-
apele Vișeului și Vaserului, păstrăvul curcubeu (Salmo irideus), lipanul (Thymalus thymalus), știuca (Esox lucius), babetele (Cottus poecilopus), clenuștețul dungat (Leuciscus sonffia agassizi). Vânătoarea este o activitate tradițională, datorită faptului că pădurile și golurile alpine găzduiesc un important fond cinegetic prin varietatea și valoarea speciilor, dovedite prin medaliile de aur obținute la diverse concursuri internaționale pe fondurile de vânătoare cum sunt cele de la Făina și Valea Babii, populate cu cerbi carpatini, urși, lupi, mistreți, jderi, cocoși de munte, etc., ce se vânează
Vișeu de Sus () [Corola-website/Science/297021_a_298350]
-
Oravița se bucură de influența climei mediteraneene. Aici iernile sunt mai blânde, primăverile mai timpurii, verile mai lungi, toamnele mai plăcute. Totuși în anumite perioade ale anului, se face simțit vântul „Coșava” care uneori ajunge și la 140 km/h. Varietatea reliefului și o climă blândă condiționează o vegetație specifică acestei regiuni. De aceea unele specii rare ale florei și vegetației din Rezervația naturală Oravița-Ciclova sunt protejate prin lege încă din secolul trecut. Asemenea specii rare cresc și în parcul natural
Oravița () [Corola-website/Science/297035_a_298364]
-
florei și vegetației din Rezervația naturală Oravița-Ciclova sunt protejate prin lege încă din secolul trecut. Asemenea specii rare cresc și în parcul natural din milocul orașului, precum și în Grădina de Tir, care încă mai are aspectul unei grădini botanice, prin varietatea speciilor de arbori. Aici se găsesc: „arborele pagodelor, castanul comestibil, varietăți de stejar și pin, maclura originară din preeria americană, smochinul, magnolia, arborele-mamut originar din California, abanosul, rarități de tisa, tuia, alunul turcesc... Poziția încântătoare a Oraviței cu păduri bogate
Oravița () [Corola-website/Science/297035_a_298364]
-
încă din secolul trecut. Asemenea specii rare cresc și în parcul natural din milocul orașului, precum și în Grădina de Tir, care încă mai are aspectul unei grădini botanice, prin varietatea speciilor de arbori. Aici se găsesc: „arborele pagodelor, castanul comestibil, varietăți de stejar și pin, maclura originară din preeria americană, smochinul, magnolia, arborele-mamut originar din California, abanosul, rarități de tisa, tuia, alunul turcesc... Poziția încântătoare a Oraviței cu păduri bogate, cu stânci pleșuve, cu ape limpezi, l-a determinat pe Iosif
Oravița () [Corola-website/Science/297035_a_298364]
-
În sociolingvistică, limba standard este o varietate a unei limbi elaborată prin activități conștiente de normare, cu scopul de a servi drept mijloc de comunicare comun utilizatorilor acelei limbi, care folosesc eventual și alte varietăți ale acesteia. În mod tradițional se numește și „limbă comună”. Spre deosebire de atitudinea
Limbă standard () [Corola-website/Science/304982_a_306311]
-
În sociolingvistică, limba standard este o varietate a unei limbi elaborată prin activități conștiente de normare, cu scopul de a servi drept mijloc de comunicare comun utilizatorilor acelei limbi, care folosesc eventual și alte varietăți ale acesteia. În mod tradițional se numește și „limbă comună”. Spre deosebire de atitudinea actuală a lingvisticii, care nu emite judecăți de valoare despre diferitele varietăți ale limbii, în mod tradițional varietatea standard este considerată mai corectă și mai acceptabilă decât alte
Limbă standard () [Corola-website/Science/304982_a_306311]
-
de a servi drept mijloc de comunicare comun utilizatorilor acelei limbi, care folosesc eventual și alte varietăți ale acesteia. În mod tradițional se numește și „limbă comună”. Spre deosebire de atitudinea actuală a lingvisticii, care nu emite judecăți de valoare despre diferitele varietăți ale limbii, în mod tradițional varietatea standard este considerată mai corectă și mai acceptabilă decât alte varietăți, o varietate prestigioasă, a cărei folosire este chiar și o măsură a gradului de cultură al utilizatorului, fiind o „varietate superioară”, folosită de
Limbă standard () [Corola-website/Science/304982_a_306311]
-
comunicare comun utilizatorilor acelei limbi, care folosesc eventual și alte varietăți ale acesteia. În mod tradițional se numește și „limbă comună”. Spre deosebire de atitudinea actuală a lingvisticii, care nu emite judecăți de valoare despre diferitele varietăți ale limbii, în mod tradițional varietatea standard este considerată mai corectă și mai acceptabilă decât alte varietăți, o varietate prestigioasă, a cărei folosire este chiar și o măsură a gradului de cultură al utilizatorului, fiind o „varietate superioară”, folosită de clasa de mijloc și cea superioară
Limbă standard () [Corola-website/Science/304982_a_306311]
-
ale acesteia. În mod tradițional se numește și „limbă comună”. Spre deosebire de atitudinea actuală a lingvisticii, care nu emite judecăți de valoare despre diferitele varietăți ale limbii, în mod tradițional varietatea standard este considerată mai corectă și mai acceptabilă decât alte varietăți, o varietate prestigioasă, a cărei folosire este chiar și o măsură a gradului de cultură al utilizatorului, fiind o „varietate superioară”, folosită de clasa de mijloc și cea superioară a societății. Atitudinea tradițională își are originea în perioada de impunere
Limbă standard () [Corola-website/Science/304982_a_306311]
-
În mod tradițional se numește și „limbă comună”. Spre deosebire de atitudinea actuală a lingvisticii, care nu emite judecăți de valoare despre diferitele varietăți ale limbii, în mod tradițional varietatea standard este considerată mai corectă și mai acceptabilă decât alte varietăți, o varietate prestigioasă, a cărei folosire este chiar și o măsură a gradului de cultură al utilizatorului, fiind o „varietate superioară”, folosită de clasa de mijloc și cea superioară a societății. Atitudinea tradițională își are originea în perioada de impunere a standardului
Limbă standard () [Corola-website/Science/304982_a_306311]
-
valoare despre diferitele varietăți ale limbii, în mod tradițional varietatea standard este considerată mai corectă și mai acceptabilă decât alte varietăți, o varietate prestigioasă, a cărei folosire este chiar și o măsură a gradului de cultură al utilizatorului, fiind o „varietate superioară”, folosită de clasa de mijloc și cea superioară a societății. Atitudinea tradițională își are originea în perioada de impunere a standardului, care s-a făcut în paralel cu desconsiderarea celorlalte varietăți. Din punctul de vedere al normelor lingvistice, în
Limbă standard () [Corola-website/Science/304982_a_306311]
-
a gradului de cultură al utilizatorului, fiind o „varietate superioară”, folosită de clasa de mijloc și cea superioară a societății. Atitudinea tradițională își are originea în perioada de impunere a standardului, care s-a făcut în paralel cu desconsiderarea celorlalte varietăți. Din punctul de vedere al normelor lingvistice, în mod tradițional se considera că numai limba comună și cea literară ar fi normate, iar celelalte varietăți n-ar fi. În realitate fiecare varietate își are normele ei, cu deosebirea că cele
Limbă standard () [Corola-website/Science/304982_a_306311]