12,368 matches
-
secolului al XIX-lea, orașul era reședința plășii Piatra-Muntele și a județului Neamț și avea 17.391 de locuitori, aproximativ jumătate fiind de confesiune iudaică, iar cartierele lui erau: Mahalaua Poștei, Dărmănești, Bordeiele, Mărăței, Bistrița, Precista, Borzogheanu, Preideanu și Valea Viei. În oraș se aflau trei școli primare de băieți cu 619 elevi, trei școli de fete cu 409 eleve, un gimnaziu real cu 120 de elevi, trei pensioane private cu 90 de eleve și o școală de muzică bisericească; un
Piatra Neamț () [Corola-website/Science/296700_a_298029]
-
țiglă ("Zonoceram"), una de tricotaje ("8 Martie") un abator de păsări (Izvoare), 2 fabrici de pâine, o fabrică de industrializare a laptelui (Montana), o fabrică de bere ("Steagul Roșu" --> Zimca), un complex de sere (Izvoare), o întreprindere de industrializare a viei și vinului, un IAS, o herghelie de cabaline (Dumbrava) și o întreprindere de exploatare forestieră și transport. În perioada contemporană, căderea regimului comunist s-a asociat cu falimentul masiv al activității industriale, scăderea dramatică a investițiilor pe plan local, creșterea
Piatra Neamț () [Corola-website/Science/296700_a_298029]
-
localitățile: Doamna (situtată pe valea pârâului Doamna) și Văleni (situată la confluența cu Pârâul Turcului, pe dreapta Bistriței la poalele Cernegurei) - spre sud și Ciritei (situat spre est între Pietricica și Dealul Vulpii).. Municipiul este împărțit între micro-cartierele: Sărata, Valea Viei, Țărăncuța, Precista, Ștefan cel Mare(nord-est), Centru, Dacia (centru), Obor, Ocol, Dărmănești (nord), Pietricica, Speranța (est), Gara Veche, Mărăței, 1 Mai, Vânători (sud-est). Se învecinează cu comunele: Gârcina - nord-vest, Dobreni - nord-est, Girov - spre est, Dumbrava Roșie - sud-est, Piatra-Șoimului - sud, Alexandru
Piatra Neamț () [Corola-website/Science/296700_a_298029]
-
Patricia Kaas devine cunoscută și apreciată grație materialelor sale discografice, care au fost comercializate în peste șaisprezece milioane de exemplare la nivel internațional. Discografia să cuprinde opt albume de studio, cele mai proeminențe discuri fiind "Mademoiselle chante..." (1998), "Scène de vie" (1990) și "Je te dis vous" (1993). Interpreta este recunoscută pentru vocea să gravă, caracteristică altistelor. Având un timbru ușor gutural, Kaas a fost adesea comparată cu Marlene Dietrich sau cu Édith Piaf. Cântăreața câștigătoare a multiple distincții și merite
Patricia Kaas () [Corola-website/Science/317032_a_318361]
-
CBS Records. De asemenea, Kaas refuză să mai lucreze cu producătorul Bernard Schwartz, care este înlocuit la scurt timp de Cyril Prieur și Richard Walter, pe care ii numește în prezent „familia sa”. Cel de-al doilea album, "Scène de vie", este lansat în aprilie 1990 și devine primul său disc care ajunge pe prima poziție în clasamentele de specialitate din Franța. Albumul a rămas timp de zece săptămâni consecutive pe primul loc, primind ulterior un certificat de diamant pentru vânzări
Patricia Kaas () [Corola-website/Science/317032_a_318361]
-
pe primul loc, primind ulterior un certificat de diamant pentru vânzări de peste un milion de exemplare. Deși are o abordare stilistica diferită, comparativ cu primul său disc, axându-se mai mult pe ritmuri de muzică jazz și blues, "Scène de vie" primește recenzii favorabile. În primăvara anului 1990, piesa „Leș hommes qui passent” este lansată pe disc single în Europa Centrală, fiind însoțită de un videoclip alb-negru. Deși se bucură de succes în Franța, cântecul nu primește niciun certificat, dar rămâne
Patricia Kaas () [Corola-website/Science/317032_a_318361]
-
Leș hommes qui passent” este lansată pe disc single în Europa Centrală, fiind însoțită de un videoclip alb-negru. Deși se bucură de succes în Franța, cântecul nu primește niciun certificat, dar rămâne cel mai cunoscut single al materialului "Scène de vie". Un an mai tarziu, Patricia Kaas câștiga din nou două premii Victoires de la musique, la categoriile „Interpreta anului” și „Cântăreața cu cele mai mari vânzări în străinătate”. În decembrie 1990, Patricia Kaas primește un premiu Bambi la categoria „Interpreta anului
Patricia Kaas () [Corola-website/Science/317032_a_318361]
-
câștiga din nou două premii Victoires de la musique, la categoriile „Interpreta anului” și „Cântăreața cu cele mai mari vânzări în străinătate”. În decembrie 1990, Patricia Kaas primește un premiu Bambi la categoria „Interpreta anului”. De asemenea, pe parcursul „erei Scène de vie”, cântăreața a fost nominalizată la premiile ECHO, alături de Cher, Madonna, Țină Turner și Whitney Houston, la categoria „Cea mai bună interpreta pe plan internațional”. În timp ce albumul "Scène de vie" obține discul de platina în Canada, Kaas lansează o nouă piesă
Patricia Kaas () [Corola-website/Science/317032_a_318361]
-
Bambi la categoria „Interpreta anului”. De asemenea, pe parcursul „erei Scène de vie”, cântăreața a fost nominalizată la premiile ECHO, alături de Cher, Madonna, Țină Turner și Whitney Houston, la categoria „Cea mai bună interpreta pe plan internațional”. În timp ce albumul "Scène de vie" obține discul de platina în Canada, Kaas lansează o nouă piesă, „Leș Mannequins d'osier”, care devine la scurt timp un hit în regiunile francofone. Al treilea disc single de pe album, „Kennedy Roșe”, este un șansonet produs de Élisabeth Depardieu
Patricia Kaas () [Corola-website/Science/317032_a_318361]
-
Élisabeth Depardieu și François Bernheim, ce a fost dedicat lui Roșe Kennedy. Pe parcursul anului 1991, Patricia mai lansează un cântec, „Regarde leș riches”, care promovează notabil în clasamentele de specialitate. În ianuarie 1991 începe prima parte a turneului Scène de vie, format dintr-o serie de treizeci de recitaluri susținute în Rusia, Germania, Canada și Japonia. Răsplată prestației muzicale de calitate a Patriciei Kaas a fost reprezentată de premiul World Music, obținut la categoria „Cea mai bună cântăreața din Franța”. În
Patricia Kaas () [Corola-website/Science/317032_a_318361]
-
treizeci de recitaluri susținute în Rusia, Germania, Canada și Japonia. Răsplată prestației muzicale de calitate a Patriciei Kaas a fost reprezentată de premiul World Music, obținut la categoria „Cea mai bună cântăreața din Franța”. În iulie 1991, albumul " Scène de vie" este lansat în S.U.A., iar Patricia participa la câteva emisiuni televizate de renume precum Good Morning America sau Entertainment Tonight. Concomitent, interpreta acorda interviuri publicațiilor de înalt tiraj "Times" și "Vanity Fair", iar albumul sau primește discuri de platina în
Patricia Kaas () [Corola-website/Science/317032_a_318361]
-
precum Good Morning America sau Entertainment Tonight. Concomitent, interpreta acorda interviuri publicațiilor de înalt tiraj "Times" și "Vanity Fair", iar albumul sau primește discuri de platina în Franța, Belgia și Elveția. Cea de-a doua secțiune a turneului Scène de vie debutează în septembrie 1991, iar succesul acesteia este confirmat de numărul mare de bilete vândute, pește 750,000. Tot în 1991, este lansat primul album în concert al interpretei, "Carnets de scène", înregistrat pe parcursul turneului Scène de vie, pe care
Patricia Kaas () [Corola-website/Science/317032_a_318361]
-
Scène de vie debutează în septembrie 1991, iar succesul acesteia este confirmat de numărul mare de bilete vândute, pește 750,000. Tot în 1991, este lansat primul album în concert al interpretei, "Carnets de scène", înregistrat pe parcursul turneului Scène de vie, pe care Patricia îl dedică fanilor săi. În ianuarie 1992, cântărețul și compozitorul francez Jean-Jacques Goldman produce un duet împreună cu Patricia, „Je te promets”, pe care îl interpretează pe scena concertului anual "Leș Enfoirés". Ulterior, Kaas a participat la înregistrarea
Patricia Kaas () [Corola-website/Science/317032_a_318361]
-
-te că poți vedea, pricepe că vezi însăși bucuria privirii. O pictură ca un aer, al cărei suprem rafinament și stil este acela de a învinge prin fericita privire orice prezumție stilistică.O pictură plină de viață, ca însăși privirea: vie, inteligentă, cuprinzătoare. Cred în această pictură, în geniul ei luminos, așa cum cred în marile pagini mozartiene, sau schubertiene. În fața acestor fericite priveliști sufletul meu spune: din această grădină n-aș mai pleca... Doina Mândru În senina detașare a privirii și
Viorel Grimalschi () [Corola-website/Science/317059_a_318388]
-
secolele III-II î.Hr.). Satul Botoșana a purtat în trecut mai multe nume: Botoșeni, Botoșani și Botușana. Din cronica parohială se spune că numele corect al localității este Botoșana, care derivă de la „botușu” ce se întrebuințează la altoire sau mlădiță de vie. Prima atestare documentară a localității datează din 3 iulie 1575. Într-un document din culegerea "„Documente privind istoria României”", Vol. III, p. 55-56, se spune că domnitorul Petru Șchiopul (1574-1577, 1578-1579 și 1583-1591) a întărit moștenirea urmașilor lui Luca Arbore
Biserica de lemn din Botoșana () [Corola-website/Science/317077_a_318406]
-
scândură de brad în culoare gri. Lăcașul de cult nu este pictat. Catapeteasma bisericii este din lemn de stejar și de brad. Coloanele de încadrare a icoanelor de la catapeteasmă sunt sculptate în formă de struguri și frunze de viță de vie. Ușile împărătești sunt sculptate în formă de flori și ornamente cu șase iconițe pictate în ulei. Icoanele din partea de sus a catapetesmei sunt pictate în stil neobizantin de către zugravul Ion ot Burdujeni, în ulei pe pânză. Celelalte icoane de pe catapeteasmă
Biserica de lemn din Mitocași () [Corola-website/Science/317076_a_318405]
-
arhipelag, reprezintă o importantă consolidare a poziției imperiului. În Imperiul bizantin ameliorarea situației externe se făcea cu prețul unei grave dezordini interne. Societatea bizantină a respins aproape unanim încercarea de unire cu "schismaticii", a căror stăpânire era încă atât de vie în amintire. Năzuințele religioase ale lui Mihail al VIII-lea au fost susținute doar de o mică parte a intelectualității. Represiunile stârneau ura poporului față de patriarhul Bekkos și față de împărat- "al doilea Iulian". Au început tulburări și exodul populației din
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
unor podgorii. El era străbătut de drumul Hârlău - Târgu Frumos, domnitorul Ștefan cel Mare (1457-1504) construit un pod (practicabil și astăzi) peste gârla pârâului ce curge prin valea satului. Documentele istorice atestă faptul că în anul 1604 aici se aflau viile boierului Nestor Ureche. În 1605, domnitorul Ieremia Movilă (1595-1600, 1600-1606) a dăruit Mănăstirii Dragomirna două fălci de vii pe dealul Zlodica. Mai târziu, după cum atestă un document din 4 aprilie 1663, domnitorul Eustratie Dabija (1661-1665) a donat mănăstirii lui Aron
Biserica de lemn din Zlodica () [Corola-website/Science/317178_a_318507]
-
de vii pe dealul Zlodica. Mai târziu, după cum atestă un document din 4 aprilie 1663, domnitorul Eustratie Dabija (1661-1665) a donat mănăstirii lui Aron Vodă din țarina Iașilor peste două fălci de vii din Zlodica. De asemenea, aici își avea viile și mitropolitul Sava. Biserica de lemn cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, aflată la vest de podul medieval, este menționată în documente de prin anii 1617-1769. Prima atestare a bisericii are loc într-un document din 12 iulie 1617
Biserica de lemn din Zlodica () [Corola-website/Science/317178_a_318507]
-
a tras mai târziu un înveliș de tablă vopsită. Este situată în satul Voitești-vale (cătunul Tășcăi) la bifurcarea șoselei Bălănești-Glodeni cu șoseaua Voitești-Grui. Are pronaos, naos și altar, catapeteasmă de lemn închisă cu uși împărătești lucrate artistic, simbolizând vița de vie cu ciorchini de struguri. Pe perete deasupra ușii de intrare din pronaos în naos, în interiorul naosului, se găsește pisania scrisă în anul 1885, noiembrie 30, de pictorul Ion Oprișan din Dobrița-Gorj. În exterior are pridvor deschis, iar deasupra, susținută pe
Biserica de lemn din Voiteștii din Vale () [Corola-website/Science/317204_a_318533]
-
reprezintă nucleul poeziei sale. Toate scrierile mele sunt de fapt tot atâtea întoarceri acasă, ar putea declara poeta, fără riscul de a exagera.(...). Autoarea ne face să înțelegem că doar interioritatea împărtășită reușește să distingă binele de rău, că această vie intérieure trebuie să fie întoarsă pe dos ca o mănușă și oferită lumii. Impresia noastră de cititor și traducător este că această carte are toate calitățile unui poem dramatic care poate fi recitat de mai mulți actori pe o scenă
Eugenia Bulat () [Corola-website/Science/317203_a_318532]
-
icoanele iconostasului, cele vechi păstrându-se în grija preotului paroh. O altă parte din vechile icoane ale iconostasului au beneficiat de o repictare ce le-a compromis valoarea inițială. Ușile împărătești sunt bogat și frumos decorate, cu păsări, viță de vie cu ciorchini sau îngeri. Medalioanele în care sunt reprezentați cei patru evangheliști încadrează de sus și de jos cele două medalioane care surprind scena Bunei Vestiri.
Biserica de lemn din Bărboși () [Corola-website/Science/317611_a_318940]
-
Filoxera ("Daktulosphaira vitifoliae") este o insectă, dăunătoare a viței de vie, care atacă rădăcinile plantei din sol. Provine din America de Nord, fiind adusă în Europa la finele sec. XIX unde a făcut daune considerabile plantațiilor de viță de vie deoarece soiurile europene nu aveau imunitate la un asemenea dăunător. Atacul produs de
Filoxeră () [Corola-website/Science/317851_a_319180]
-
Filoxera ("Daktulosphaira vitifoliae") este o insectă, dăunătoare a viței de vie, care atacă rădăcinile plantei din sol. Provine din America de Nord, fiind adusă în Europa la finele sec. XIX unde a făcut daune considerabile plantațiilor de viță de vie deoarece soiurile europene nu aveau imunitate la un asemenea dăunător. Atacul produs de filoxera radicola pe rădăcinile soiurilor roditoare este deosebit de dăunător. Pe rădăcinile înțepate de filoxeră se formează nodozități, când rădăcinile sunt mai subțiri și tuberozități când înțepăturile sunt
Filoxeră () [Corola-website/Science/317851_a_319180]
-
necropola familiei Romalo. În interior, catapeteasma bisericii este cea originală, cu cele patru registre la care s-a păstrat pictura executată la începutul secolului al XVIII-lea. Stâlpii ramelor de la icoane sunt sculptați, în motive de strugure și viță de vie, pe fond verde și restul din bronz auriu. Icoanele împărătești au coronițe din metal argintat, iar icoana Mântuitorului are în mână globul pământesc, ornat cu un brâu de alpaca. Policandrul electric, din material inoxidabil, cu 32 de lumini, a fost
Biserica Zlataust () [Corola-website/Science/318060_a_319389]