120,984 matches
-
vechi și noi o frescă socială a perioadei fanariote decadente de la începutul secolului al XIX-lea. La curtea postelnicului (demnitar ce pregătea audiențele domnitorului) Andronache Tuzluc, fanariot venit în Țara Românească în suita lui Caragea Vodă, vine și Dinu Păturică, fiul treti-logofătului (cel mai mare demnitar, șef al cancelariei domnești) Ghinea Păturică, dornic să parvină în demnități înalte și să se îmbogățească. Inteligent, tenace, viclean, fără scupule, Dinu Păturică își observă stăpânul, îi identifică slăbiciunile pentru a i le specula. Se
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
într-un spital din Nisa, l-a considerat un nou Gorki din Balcani. Chira Chiralina este povestea dramatică a două femei, mamă și fiică, care s-au solidarizat, protestând prin petreceri și desfrâu cu bărbați împotriva soțului violent și a fiului său. Cele două femei Chira Chiralina, o tânără frumoasă și senzuală de paisprezece-cincisprezece ani, și mama ei, provenită dintr-o familie cu tatăl turc și mama româncă, măritată împotriva voinței ei cu un bărbat violent și fără suflet căruia i
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
au început o viață scandaloasă de petreceri și amoruri interzise. Martorul petrecerilor era fratele Chirei, Dragomir care o privea cu încântare pe sora lui frumoasă, prin ea descoperea frumusețea feminină, senzualitatea, iubirea. El veghea petrecerile și semnaliza când tatăl și fiul se apropiau pentru a le snopi în bătaie. Cele două femei, Chira și mama ei, sunt frumoase, cu părul până la călcâie, cu ochii ca abanosul, scutite de grijile gospodăriei iar timpul îl foloseau pentru a se odihni, a-și valorifica
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
siropuri, lichioruri, cataifuri, sarailii, cafele, cu muzică și dansuri. Curtezanii, turci, greci și români, dornici de petreceri unde se beau lichioruri, se dansa în acompaniamentul ghitarelor, tamburinelor și castanietelor, se distrau în compania celor două femei. Când aflau, tatăl și fiul îi fugăreau pe musafiri și le snopeau în bătăi pe cele două femei, mamă și fiică, care îndurau cu stoicism bătăile. Ele se apărau cum puteau, nu-și doreau decât să-și apere fețele pentru a nu desfigurate. După scandal
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
hoț cu suflet... Mama le-a lăsat celor doi copii, Chira și Dragomir, toată averea și a dispărut. Unchii lor, frații mamei, au venit să-i apere, au încercat să-i omoare pe cei doi violenți, l-au omorât pe fiu, dar tatăl a fost doar rănit. Chira a jurat să se răzbune. Cei doi frați au fost duși într-un han. Tatăl lor a dat foc casei și a pierit în flăcări. Chira și-a revenit, și-a reluat gătelile
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
întors de pe front. În spital l-a reîntâlnit pe Iuri Jivago, medic militar. Cu toate ezitările lor, între ei s-a creat o puternică relație de dragoste. Iuri Jivago, căsătorit, a plecat la Moscova, la soția sa Tonia și la fiul său. Din cauza privațiunilor generate de război, ei s-au retras într-o casă la țară. Întâmplarea face ca în apropiere să locuiască și Lara cu Pașa ce-și luase un nume fictiv și devenise revoluționar. Iuri și Lara trăiesc o
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
de dans și cânt dar, murind, a trebuit să se descurce singură, să devină, de la optsprezece ani, animatoarea banchetelor și altor întâlniri ale celor veniți în stațiune. Se făcuse gheișă pentru a câștiga bani cu care să-i plătească medicamentele fiului profesoarei de shamisen (instrument tradițional japonez). Era gestul ei discret de sacrificiu și de respect pentru mama lui de la care luase, cândva, lecții de muzică. O ajuta Yoko, devotata ei ucenică, care-l îngrijea pe băiatul bolnav al profesoarei. Etica
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
care mă apasă, Katherine Mansfield • Monolog pe mai multe voci, Ion Deaconescu • Noi și ceilalți, Tzvetan Todorov • O.k. Pentru America!, Gheorghe Stan • Picătura de cucută, Paul Eugen Banciu • Privilegiați și năpăstuiți, Arșavir Acterian • Rebecca și Rowena, William Thackeray • Reîntoarcerea fiului la sînul mamei rătăcite, Dumitru Țepeneag • Sărbătoarea nebunilor, Istvan Ráth-Végh • Simptome, Virgil Nemoianu • Trei rîuri și-un ocean de poezie, Valeriu Stancu • Treptele nedesăvîrșirii, Pavel Chihaia • Zece eseuri, Mihai Pricop LIBRĂRII în care puteți găsi cărțile editurii INSTITUTUL EUROPEAN (selectiv
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
GHEORGHIU, Mihai Dinu (8.XII.1953, Iași), eseist. Este fiul Anei (n. Oancă), educatoare, și al lui Dumitru Gheorghiu, inginer agronom. Urmează, la Iași, Liceul „C. Negruzzi” (1968-1972) și Facultatea de Istorie-Filosofie, secția sociologie-psihologie, a Universității „Al. I. Cuza” (1972-1976), mai tarziu specializându-se prin doctorat la École des Hautes
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287235_a_288564]
-
, Dumitru (14.II.1937, București), prozator și traducător. Este fiul Niculinei (n. Bădicioiu) și al lui Dumitru Țepeneag, contabil. În București urmează școala primară la „Iancului”, își continuă învățătura la Liceul „Mihai Viteazul”, apoi, exmatriculat disciplinar, se mută la Liceul „Matei Basarab”, de unde se întoarce la „Mihai Viteazul”, absolvind în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
a dat în 1997 o variantă în românește, însă inferioară originalului). Câteva chestiuni - identitatea (individual-biografică, cultural-etnică), limba maternă, puterile, limitele și șansele literaturii - sunt tratate sub semnul postmodernismului radical, cu un recurs masiv la felurite artificii textualiste. Sub titlul Reîntoarcerea fiului la sânul mamei rătăcite (1993), Ț. și-a adunat cea mai mare parte a publicisticii postdecembriste, alături de câteva articole mai vechi. Un român la Paris (1993) conține secvențe din jurnalul parizian (decembrie 1970 - decembrie 1971) și câteva pagini din țară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
ed. (Cuvântul nisiparniță), pref. Adrian Marino, București, 1994; Roman de gare, Paris, 1985; ed. (Roman de citit în tren), Iași, 1993; Pigeon vole, Paris, 1989; ed. (Porumbelul zboară!....), București, 1997; Înscenare și alte texte, postfață Nicolae Oprea, Pitești, 1992; Reîntoarcerea fiului la sânul mamei rătăcite, Iași, 1993; Un român la Paris, Cluj-Napoca, 1993; ed. București, 1997; Hotel Europa, București, 1996; ed. (Hôtel Europa), tr. Alain Paruit, Paris, 1996; Momentul oniric (în colaborare cu Leonid Dimov), îngr. Corin Braga, București, 1997; Călătorie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
și romanul său, APF, 1996, 10; Antoine de Gaudemar, La Chute de l’empire roumain, „Libération”, 1996, 7 noiembrie; Daniel Oster, Inquiétante étrangeté („Hôtel Europa”), „La Quinzaine littéraire”, 1996, 705; Iulian Ciocan, Metaromanul realității, „Contrafort”, 1997, 5-6; Octavian Soviany, Țepeneag & Fiii, „Cuvântul”, 1997, 7; Iulian Ciocan, „Miorița” și proza românească din secolul XX, „Contrafort”, 1997, 7-9; Dan Perșa, „Hotel Europa”, TMS, 1997, 11; Gheorghe Crăciun, Cu garda deschisă, Iași, 1997, 51-56; Petre Isachi, Ioan Lazăr, Anotimpurile romanului, II, Bacău, 1997, 337-355
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
, H.[enri] R. (27.VI.1907, București - 9.IX.1992, București), traducător. Este fiul Sofiei (n. Pollinger) și al lui Jean Radian, licențiat în comerț. Face clasele primare în limba germană, apoi urmează la București Liceul „Matei Basarab” și Liceul „Dimitrie Cantemir”, unde își va susține bacalaureatul. În 1924-1925 face parte din redacția ziarului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289087_a_290416]
-
descrierea liniștii interioare a unui înțelept, care păstrează în permanență o egalitate de spirit ferită de dureri și plăceri. Ei nu se folosesc de talentul producerii ficțiunii pentru a ne descrie situația unui om care suportă plin de încredere pierderea fiului unic. Ei nu introduc în teatre personaje care știu să-și ascundă pasiunile în fața rațiunii. Poeții nu greșesc în această privință. Un stoic ar juca un rol foarte plictisitor într-o tragedie." Cel mai sever se dovedește a fi Platon
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de timp sau un bărbat încă în floarea unei năvalnice tinereți, o doamnă de rang înalt sau o doică grăbită, un negustor ce umblă prin lume sau cultivatorul unui mic domeniu înverzit, un locuitor al Colchidiei sau un Asirian, un fiu al Tebei sau un fiu al Argosului. Urmați, scriind, tradiția sau compuneți caractere care să fie valabile. Dacă vi se întâmplă să-l reintroduceți în teatru pe Ahile cel de atâtea ori celebru, să fie neobosit, irascibil, inexorabil, înflăcărat, să
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
încă în floarea unei năvalnice tinereți, o doamnă de rang înalt sau o doică grăbită, un negustor ce umblă prin lume sau cultivatorul unui mic domeniu înverzit, un locuitor al Colchidiei sau un Asirian, un fiu al Tebei sau un fiu al Argosului. Urmați, scriind, tradiția sau compuneți caractere care să fie valabile. Dacă vi se întâmplă să-l reintroduceți în teatru pe Ahile cel de atâtea ori celebru, să fie neobosit, irascibil, inexorabil, înflăcărat, să nege că legile sunt făcute
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
În A Doua Prefață la Andromaca, din 1676, Racine va recunoaște că s-a îndepărtat foarte mult de Andromaca lui Euripide. Într-adevăr, el o zugrăvește pe Andromaca sub trăsăturile văduvei deznădăjduite, care și-a îndreptat întrega tandrețe către Astyanax, fiul pe care i l-a dat Hector, și nu, cum o face Euripide, ca ibovnică a lui Pyrrhus, de la care a avut un al doilea copil. "Subiectul ei este totuși foarte diferit: Andromaca, la Euripide, se teme pentru viața lui
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
i l-a dat Hector, și nu, cum o face Euripide, ca ibovnică a lui Pyrrhus, de la care a avut un al doilea copil. "Subiectul ei este totuși foarte diferit: Andromaca, la Euripide, se teme pentru viața lui Molossus, un fiu pe care ea l-a avut cu Pyrrhus, și pe care Hermiona vrea să-l omoare ca și pe mama lui. Dar aici nu este vorba de Molossus. Andromaca nu mai cunoaște alt soț decât pe Hector, nici alt fiu
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
fiu pe care ea l-a avut cu Pyrrhus, și pe care Hermiona vrea să-l omoare ca și pe mama lui. Dar aici nu este vorba de Molossus. Andromaca nu mai cunoaște alt soț decât pe Hector, nici alt fiu decât pe Astyanax. Cu asta am crezut că mă conformez ideii pe care o avem acum despre această prințesă. Majoritatea celor care au auzit vorbindu-se despre Andromaca nu o cunosc decât ca văduvă a lui Hector și ca mamă
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
despre această prințesă. Majoritatea celor care au auzit vorbindu-se despre Andromaca nu o cunosc decât ca văduvă a lui Hector și ca mamă a lui Astyanax. Nimeni nu crede că ar trebui să iubească un alt soț, nici un alt fiu." 4.2.3. "Statornicia" lor În fine, comportamentul trebuie să fie "statornic". Personajul, pentru a fi credibil, nu trebuie să-și schimbe comportamentul fără motiv. O asemenea incoerență ar păta acțiunea verosimilului. "Rămâne să vorbim de egalitate, scrie Corneille în
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
-l ia ca model, căci, scrie el în Prefața la Ifigenia, el era "extrem de tragic, adică stârnise într-un mod minunat compasiunea și teroarea, care sunt adevăratele efecte ale tragediei." Se știe, din diferitele mărturii ale contemporanilor săi, cea a fiului său Louis în special, în Memorii despre viața și operele lui Jean Racine (Mémoires sur la vie et les ouvrages de Jean Racine 52), că teatrul grec a figurat totdeauna printre lecturile sale de predilecție. Această dragoste îi este transmisă
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Euripide, pe care-i știa aproape pe de rost." Emoția lui în fața acestor opere antice era atât de puternică, încât le-o comunica tuturor celor ce-l ascultau, când declama vreo tragedie. Se afla la Auteuil, acasă la Boileau, spune fiul său, cu D-l. Nicole și câțiva alți distinși prieteni. A venit vorba despre Sofocle, pe care-l admira atât de mult, încât nu a îndrăznit niciodată să ia unul din subiectele sale de tragedie. Cuprins de acest gând, ia
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
tandrețe sau de gelozie ale amanților nu și-ar putea găsi decât foarte puțin loc printre incesturi, paricide și toate celelalte orori ce compun povestea lui Oedip și a nefericitei sale familii." Din subiectul pe care i-l oferă povestea fiilor lui Oedip, pe Racine îl interesează ura frățească în stare pură, pe care nimic nu ar putea-o înfrâna. Pulsiunea de moarte ce inițiază această ură este atât de puternică, încât Eteocle și Polinice, indiferenți față de propria lor viață, nu
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
la Babilon, trimite, în două rânduri, ordinul de a-i fi omorât fratele Baiazid pe care l-a lăsat, prizonier al Roxanei, în seraiul din Constantinopole. El speră să învingă, în felul acesta, un concurent potențial la tron. Tată și fiu se află și ei într-o relație de concurență, politică și / sau amoroasă, în teatrul lui Racine. Mithridate, rivalul celor doi fii ai săi pe lângă Monime, ordonă în secret omorârea Monimei când înțelege că ea îl iubește pe fiul lui
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]