120,984 matches
-
, Mihail (pseudonim al lui Eugen Enăchescu Pasad; 1.I.1923, Cetatea Albă - 16.IV.1994, București), poet și prozator. Este fiul medicului militar Mihail Enăchescu și al Mariei (n. Pasad), soră medicală. Probabil din dorința tatălui, a fost înscris mai întâi la Liceul Militar din Iași, dar și-a continuat studiile, în mod salutar pentru viitorul poet, la Liceul „Nicolae Bălcescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286476_a_287805]
-
ZAHARIA, Romulus (15.II.1930, Chișinău - 28.VI.2006, Făget), gazetar și prozator. Este fiul Mariei (n. Caratașu) și al lui Gheorghe Zaharia, funcționar. Urmează la Iași Școala „Costache Negri” și intră în gimnaziu la Liceul Național. Refugiat împreună cu familia în 1943, își continuă învățătura la Liceul de Stat din Petroșani, la Liceul „Inochentie Micu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290685_a_292014]
-
fost intenționată. Și mai elocvent este un alt mormânt, care seamănă cu o groapă săpată În pământ. Este o depunere dublă: o femeie tânără așezată pe o parte are la picioare, transversal, trupul unui copil de trei ani. Mamă și fiu? Dar cum au murit În același timp? Marile peșteri de pe muntele Carmel au fost locuite de om vreme de zeci de milenii, iar uneori au adăpostit și morți. Printre mormintele sumare există la Tabun un mormânt al unei femei neanderthaliene
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
arc. Originar din Teba, el ajunge să fie Înlocuit Într-o epocă ulterioară (la Începutul mileniului al II-lea Î.Hr.) de un zeu cu o natură complexă, Amonxe "Ammon", care o are ca soție pe Mutxe " Mut" și ca fiu pe Khonsuxe "Khonsu", un zeu selenar. Vecin cu Teba și Koptos, zeul străvechi Minxe "Min" este reprezentat și el cu două pene pe cap, un bici rezemat de mâna dreaptă și - așa cum i se cuvine unui zeu generator - cu falus
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sub diferite forme și nume. La Memphis, capitala Egiptului, aflată la Întâlnirea dintre Vale și Deltă, este adorat Ptahxe "Ptah", sub forma unei statui primitive; este patronul meșteșugarilor și o are ca soție pe zeița leoaică Sekhmetxe "Sekhmet" și ca fiu pe zeul-floare Nefertumxe "Nefertum". În Deltă, nome-le sunt distribuite pe un teren amplu, Înclinat, și nu se succed una după alta ca În Valea Îngustă. Ele se Împart În două grupe, una occidentală, alta orientală, și sunt caracterizate de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care poate fi nivelată În cadrul unui sistem univoc. O primă sistematizare a pluralității anarhice a zeilor s-a realizat prin gruparea lor În familii tipice, care constau În tată, mamă, fiu. Același zeu poate avea, În cetăți diferite, soții și fii diferiți, iar același lucru li se poate Întâmpla și zeițelor: așadar, sistemul nu aduce ordine completă, ci constituie doar un punct de plecare pentru socializarea panteonului. O abordare diferită este Însă concepția conform căreia o divinitate poate fi recunoscută În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care, la rândul lor, Îi generează pe zeul Gebxe "Geb" („pământul”) și pe zeița Nutxe "Nut" („cerul”). Soarexe "Soare", aer, un element despre care nu se știe cu siguranță ce este (Tefnut), pământ, cer: este scenariul În care se integrează fiii perechii Geb și Nut, fii care sunt, la rândul lor, două perechi: Osirisxe "Osiris" și Isisxe "Isis", Sethxe "Seth" și Neftis. Și pentru aceștia pot fi găsite valențe naturaliste, dar importanța lor este de natură mitologică, ei având o capacitate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
din narațiunile ulterioare aflăm că acesta dorește să dobândească puterea regală și că după ce Îl ucide pe Osiris, Îi taie trupul În bucăți și Îl Împrăștie În tot Egiptul. Soția sa, Isis, Îi recuperează cadavrul, Îl reconstituie și obține un fiu postum, pe Horusxe "Horus", care va moști legitim tronul. De acum Încolo, Osiris nu va mai aparține acestei lumi, ci se va regenera În lumea de dincolo. Horus este nepotul care trebuie să-l alunge de pe tron pe unchiul uzurpator
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de dincolo. Horus este nepotul care trebuie să-l alunge de pe tron pe unchiul uzurpator pentru a-și „răzbuna” (este termenul folosit de greci, verbul egiptean fiind doar „a vindeca”) tatăl, pentru ca astfel să dobândească funcțiile care Îi revin unui fiu după moartea tatălui. Dar Horus și Seth apar și ei ca frați, care, la rândul lor, se mutilează: lui Horus Îi este scos un ochi, iar lui Seth i se smulg testiculele. Sunt prezentați atât Împăcați, cât și În continuă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În Egiptul de Sus - acea parte a țării al cărei rege are ca semn distinctiv o coroană albă. Cu alte cuvinte, regele este rege din momentul Încoronării sale și rămâne astfel atât timp cât poartă coroana. Într-o altă formulare, regele este fiul a două mame pentru că două sunt coroanele care Îi revin. Mai sunt și alte exemple În care situațiile incomprehensibile acceptate ca atare scot din sfera limbajului obișnuit o realitate sacră care trebuie să se exprime pe un plan diferit de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și devine „regele Osiris...”, unind cele două persoane Într-o singură figură, așa cum am văzut că se poate Întâmpla cu doi zei. Pe lângă aceasta, Horusxe "Horus", zeul care se identifică cu regii ce se succed pe tronul egiptean, este și fiul lui Osiris - postum, desigur, pentru că un rege nu poate să preia puterea decât după moartea predecesorului său. Dar, În calitate de fiu al regelui defunct, moștenitorul tronului are Îndatorirea rituală, pe care mitul i-o atribuie lui Horusxe "Horus", de a se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
doi zei. Pe lângă aceasta, Horusxe "Horus", zeul care se identifică cu regii ce se succed pe tronul egiptean, este și fiul lui Osiris - postum, desigur, pentru că un rege nu poate să preia puterea decât după moartea predecesorului său. Dar, În calitate de fiu al regelui defunct, moștenitorul tronului are Îndatorirea rituală, pe care mitul i-o atribuie lui Horusxe "Horus", de a se Îngriji de nevoile Încă pământești ale celui care a părăsit pământul, adică de a-i aduce ofranda, În toate formele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
nevoile Încă pământești ale celui care a părăsit pământul, adică de a-i aduce ofranda, În toate formele ei, de la funeralii la Îngrijirea postumă. Simpla continuare a cultului strămoșilor transpare, chiar În cuvinte, dincolo de formulele În care, În această colecție, fiul se Îndreaptă spre tată, la fel ca Horus spre Osirisxe "Osiris", pentru a-i aduce ofranda și pentru a-l rechema la viață. Într-o adăugire la mitul celor doi frați Horus-Sethxe "Seth", ochiul de care este privat Horus În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
semnificații simbolice, devine o amuletă, ba chiar cea mai răspândită dintre amulete, dobândește o personalitate proprie, specifică și autonomă În această lume mișcătoare a valorilor religioase, și plasează aceste texte funerare Într-un orizont mai puțin specific. Ofranda datorată de fiu și adusă de Horusxe "Horus" are, de cele mai multe ori, o denumire generică; există și situații În care sunt enumerate ocaziile În care acest ritual trebuie să aibă loc, cu indicații de tip calendaristic legate mai ales de fazele lunii și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
după moarte; acestea sunt Înșirate și pe o listă specifică, iar unele se află pe mesele pentru ofrande 2. Este evident că toate acestea presupun credința În viața de după moarte, afirmată, În ceea ce privește ritualul, În formulele din Textele Piramidelor, În care fiul se adresează tatălui pentru a-l anunța despre sosirea ofrandelor și pentru a-i cere să se ridice din starea de prostrație. Trebuie, de asemenea, menționat că În textele și reprezentările care Împodobesc aceste mastaba 3, nu apar elemente religioase
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
se explică, aparent, prin adaptarea la voința divină care intră În istoria cotidiană ca voință a regelui. Ceea ce rămâne din literatura timpului confirmă această situație. Este vorba despre cărți de Înțelepciune, adică Învățături lăsate de părinți vestiți pentru cariera lor fiilor care trebuie să le ducă mai departe gloria 3. Fără a intra mai adânc În temele pe care aceste Învățături le propun, le putem totuși sublinia caracterul social: ceea ce se cere este ca viața colectivității să se desfășoare În liniște
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fi preluată de magie care, de altfel, a intrat chiar și În Textele Piramidelor, aducând Încrederea În valori neidentificabile și inexplicabile, dar care oferă ajutor acolo unde religiozitatea care ține de colectivitate eșuează. Kebeb hi ti ti bi ti - Shed, fiul lui Hifget: acesta este numele tău (236): astfel, un scorpion sau un șarpe pot fi Învinși de câteva silabe fără sens și de o aluzie obscură, cu ajutorul „Magiei”, cuvânt devenit el Însuși zeu. Mai există, În sfârșit, o mărturie aparte
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sustragere de sub puterea centrală regală este oferită de așezările funerare. Pentru Întreținerea ofrandelor din morminte, suveranii (pentru ei Înșiși, dar și În folosul unor anumite persoane) cedează uzufructul ereditar provenit de la pământ preoților funerari care vor trebui să-l transmită fiului lor mai mare, sustrăgându-l astfel de sub autoritatea administrației. Cultul templier și cel funerar lucrează Împreună, amenințând vechiul stat monarhic centralizat și Înlocuind funcționarii curții, care În vechime Își schimbau mereu funcția și reședința, cu principi locali mai interesați să
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pășunilorț Îmi era favorabilă și spunea: «Este stăpânul vitelor!»”, sau „Eram cel care Înălța monumente mărețe pentru templu... eram unul care Înnoia ofranda divină”. O astfel de asumare a responsabilităților edilitare, care reveneau inițial doar regelui, se regăsește și la fiul lui Kheti, Tefib 1, căruia i se spune: „Zeul cetății tale te iubește; el te-a Însărcinat să-i reclădești templul”. Și se adaugă: „Zeul cetății tale te călăuzește, tatăl tău care te iubește”. Este, desigur, o indicare retorică a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
indicare retorică a filiației, dar foarte semnificativă pentru independența față de vechea teologie regală. Se va ajunge (Încă În timpul dinastiei a XI-a, când vechiul ordin este pe punctul de a fi reconstituit) să i se spună principelui Mentuhotep 2: „Eram fiul lui Neprixe "Nepri" șzeul grâuluiț, soț al lui Taitxe "Tait" șzeița țesutuluiț, cel pentru care Sekhet-Hor va face să crească (?) vitele”. Deși se observă ușor că, În mare parte, aceste expresii sunt simplă retorică, ele dovedesc totuși o legătură mult
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
regelui. (270) În acest caz, judecata implicită trebuie să garanteze că regele mort a fost cu adevărat ceea ce un rege ar trebui să fie. Avem Însă și exemplul unui alt rege, căruia Îi este atribuită o lucrare scrisă pentru educarea fiului său Merikara; acesta se exprimă mult mai clar - judecata se abate asupra oricui și În orice moment al vieții 1: Cât despre membrii tribunalului care Îi judecă pe vinovați, tu știi că nu vor fi blânzi În acea zi cumplită
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
divinității și În țesătura Textelor Piramidelor; acestea erau, desigur, prezente și În cultul unor epoci mai vechi. Dar acum persoane individuale Își asumă responsabilitatea de a Împlini acest act ritual, de a-l celebra chiar În numele zeului: Salve, Osirisxe "Osiris", fiu al lui Nutxe "Nut", domn al celor două coarne șdin coroana sa specificăț, Înalt prin coroana atef, căruia i-a fost dată coroana ureret și bucuria vederii eneadei divine, căruia i-a fost dată domnia În Heliopolis, preaînălțat În manifestările
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sau cinci „gărzi” (phylai, În greacă, iar În egipteană sa) care deservesc lunar templul, prin rotație. Funcțiile personalului sunt cel mai adesea ereditare, după o regulă de bază a administrației egiptene, conform căreia se consideră că este firesc ca un fiu să-i urmeze tatălui: totuși, ereditatea trebuie confirmată de autoritate, iar astfel pot apărea și numiri din afara schemei. Cele mai Înalte trepte ale carierei sunt, desigur, rezervate doar câtorva, fiind atribuite de către suveran: dar, În general, putem spune că Întreg
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
stăpână? Fugi cu urina sa! Fugi cu mucul din nasul său! Fugi cu sudoarea membrelor sale! Mâinile mele sunt amândouă pe acest copil. Ambele mâini ale lui Isisxe "Isis" sunt peste el, la fel cum și-a pus mâinile pe fiul său Horusxe "Horus" (M. u. K. II 6 sqq). Bolile sunt considerate străine și sunt exorcizate cu un mit la care se face aluzie În Încheiere, mit pe care Îl cunoaștem bine și care este paradigmatic În textele magice. Adesea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
are un caracter teologic și nici istoric: dar aceasta nu Înseamnă că nu poate fi valorificat și din asemenea unghiuri. De fapt, se amintește că cei trei regi mici sunt cei cu care devine regulată folosirea numelui regal protocolar de „fiu al lui Raxe "Ra"” și că lor li se datorează inițiativa construirii templelor solare de la Abuxe "Abu" Sir, despre care am vorbit deja. Dar, din punctul de vedere al religiei, este semnificativ mai ales felul În care sunt reprezentați zeii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]