120,984 matches
-
la Luxor), În timpul dinastiei a XVIII-a, doi suverani povestesc, În zona publică a templelor lor, cu reprezentări grafice și cu texte, cum Amon a luat chipul suveranului respectiv și s-a unit cu regina pentru a-l avea ca fiu pe viitorul rege. La Deir el Bahari se spune astfel: „Această tânără despre care vorbești... este mai frumoasă decât orice femeie care a existat pe tot pământul”. Așa a vorbit un zeu venerându-l pe Amonxe "Amon", stăpânul Tronurilor celor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
bucurie a minunilor divinului care lucrează În această lume, aici scopul evident fiind cel de a crea un cadru clar pentru regalitatea divină, reînnoindu-i formularea. În confruntarea cu regele care este personificarea succesivă a aceluiași rege-zeu Horusxe "Horus", sau „fiu al lui Raxe "Ra"”, regele actual este, În cel mai strict sens al cuvântului, fiul al lui Amonxe "Amon", fiind În mod clar legat de acesta. Puțin după redactarea textului pe care l-am citat, apare, În perioada de vârf
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a crea un cadru clar pentru regalitatea divină, reînnoindu-i formularea. În confruntarea cu regele care este personificarea succesivă a aceluiași rege-zeu Horusxe "Horus", sau „fiu al lui Raxe "Ra"”, regele actual este, În cel mai strict sens al cuvântului, fiul al lui Amonxe "Amon", fiind În mod clar legat de acesta. Puțin după redactarea textului pe care l-am citat, apare, În perioada de vârf a puterii imperiale, Stela Poetică a lui Tutmes al III-lea1, un text lung cu o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Puțin după redactarea textului pe care l-am citat, apare, În perioada de vârf a puterii imperiale, Stela Poetică a lui Tutmes al III-lea1, un text lung cu o complexă structură retorică ce Înșiruie tot ce a făcut zeul pentru fiul său și mulțumește pentru ce a făcut fiul său pentru el. Cea mai vizibilă consecință a unei asemenea atitudini este importanța pe care o dobândește Amonxe "Amon" În stat: victoriile pe care el le dăruiește fiului său Îi aduc o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
citat, apare, În perioada de vârf a puterii imperiale, Stela Poetică a lui Tutmes al III-lea1, un text lung cu o complexă structură retorică ce Înșiruie tot ce a făcut zeul pentru fiul său și mulțumește pentru ce a făcut fiul său pentru el. Cea mai vizibilă consecință a unei asemenea atitudini este importanța pe care o dobândește Amonxe "Amon" În stat: victoriile pe care el le dăruiește fiului său Îi aduc o parte Însemnată din prăzile și tributurile care derivă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a făcut zeul pentru fiul său și mulțumește pentru ce a făcut fiul său pentru el. Cea mai vizibilă consecință a unei asemenea atitudini este importanța pe care o dobândește Amonxe "Amon" În stat: victoriile pe care el le dăruiește fiului său Îi aduc o parte Însemnată din prăzile și tributurile care derivă din acestea, iar templul lui Amon din Teba devine o putere economică paralelă cu cea a administrației civile. Marele preot al lui Amon este capul Întregului cler egiptean
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
este un comentariu sub formă de glosă: Așadar, cine este acesta? În ceea ce privește „ziua de ieri”, aceasta este Osirisxe "Osiris", iar „mâine” este Raxe "Ra", ziua În care vor fi judecați dușmanii Stăpânului Universal și i se va da o poruncă fiului său Horusxe "Horus" șvariantă: „este ziua sărbătorii «Noi suntem statornici»”ț. Este atingerea cu fruntea a mormântului lui Osiris de către tatăl său Ra. Dar poate că cel mai important este capitolul 175, un dialog Între Atumxe "Atum" și Osirisxe "Osiris
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
liniște În locul pâinii și al berii”, așa a spus Atumxe "Atum". - „Dar vederea feței tale șa soareluiț?” - „Nu voi Îngădui să ai lipsuri.” - „Dar fiecare zeu și-a ocupat locul În Barca Milioanelor șbarca Soareluiț.” - „Locul tău Îi aparține acum fiului tău Horusxe "Horus"”, astfel a spus Atumxe "Atum"... - „Și care este durata vieții?” zise Osirisxe "Osiris". - „Veixe " Vei" fi pentru milioane de milioane, Într-un răstimp de milioane. Dar apoi voi distruge tot ce am creat, iar lumea aceasta va
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
luminii. Natura știe să-și urmeze ritmurile și legile pentru că, În spatele acestui fenomen, se află prezența și voința divină: Tu care faci ca sămânța să fie roditoare În femei, tu care creezi sămânța În bărbați, tu care faci să trăiască fiul În pântecele mamei sale și Îl liniștești ca să nu plângă, tu care Îl hrănești pe cel care este Încă În pântece, tu care dăruiești aerul pentru ca tot ceea ce creezi să trăiască! Când coboară din pântece pe pământ, În ziua nașterii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
noi cetăți, „Orizontul lui Aton” (Akhetaton), actualul Tell el Amarna din Egiptul de Mijloc. Aici zeul și regele se află Într-o complementaritate unică. Imposibilitatea de a cunoaște natura zeului ia sfârșit pentru suveran: „Nimeni altcineva nu te cunoaște În afară de fiul tău (Akhenaton). Tu faci ca el să cunoască planurile și valoarea ta”. Astfel, suveranul devine demiurg, responsabil pentru lumea În care Îl reprezintă pe Aton. Reprezentarea zeului este extrem de semnificativă: un disc din care pornesc numeroase raze care se termină
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lumii, fiind cunoscut doar aristocrației de la curte, și Încerca să formuleze o teologie, acest nou rege-zeu este, mai mult decât orice, coborât În lume. Are caracteristicile clare ale uni zeu creator, după cum o arată atât cei aproximativ o sută de fii și șaizeci de fiice, cât și cetatea pe care a Întemeiat-o (de tristă amintire În Biblie) dându-i numele său și care este proslăvită În imnuri entuziaste 1, dar și frenetica activitate edilitară din toată țara. Dar calitatea sa
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
-l controleze, chiar etalându-și angajamentul În ceea ce privește cultul tradițional. Teba nu este mai mare, deși se mărește prin construcțiile colosale cu hipostiluri și piloni; dar nu mai este nici singură. La Memphis și la Abydos oficiază persoane (cum ar fi fiul regelui sau fratele vizirului) care nu trebuie să treacă prin filiera amoniană, iar la Teba este numit un pontif sau preot din afara cetății. O acțiune și mai subtilă este faptul că În temple Încep să fie plasați ca preoți, beneficiind
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mai veche, dar care trebuie să fie puși, În mod firesc, din nou În evidență. Sunt personaje străvechi, cunoscute pentru Înțelepciunea sau viața lor și care au fost făcute zei: Imhotep, arhitectul lui Djeser, care devine patronul scribilor, Înțeleptul Amenofis, fiul lui Hapi, omul de Încredere al lui Amenofis al III-lea care i-a permis să-și ridice un templu funerar printre cele regale, și alții 3. Acestor zei, care nu au o tradiție teologică sau liturgică puternică, li se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ca să amenințe că Îi va lua În regatul său funerar pe toți cei care se vor opune dreptății. Textul este plin de episoade În spatele cărora se Întrezărește un mit specific, cum ar fi cel al decapitării lui Isisxe "Isis" de către fiul său Horus, Într-un moment de furie (la acesta va face aluzie mult mai târziu și Plutarh 2, fără a Îndrăzni să-l numească): dar a citi acest text ca pe hieros logos ar constitui o nedreptate făcută fericitei invenții
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
vieții procio, făcându-i, prin rugăciuni și descântece, pe zei să intervină În desfășurarea lucrurilor, Începe să apară În conștiința omului ideea destinului, reprezentat de zeul Shaixe "Shai"2. Într-o istorisire din această epocă 3, vedem cum la nașterea fiului regelui asistă cele „Șapte Hathorxe "Hathor"” (la fel cum divinitățile interveniseră și În cazul nașterii viitorilor regi În relatarea din papirusul Westcar sau În teogamiile de la Deir el Bahari și Luxor); dar acum ele vin pentru „a-i hotărî destinul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
legate de temple intenționau să facă puterea „numinoasă” divină prezentă În viața oamenilor. 6) Realizarea unei concepții antropomorfe a divinității În viața omului În funcție de modelul sociopolitic practicat chiar de om: divinitatea are o casă (templul), În care trăiește cu soția, fiii și servitorii de diferite grade; Însăși divinitatea este un rege (lugal) și un stăpân (en) care deține un domeniu propriu specific (de exemplu, lumea subterană cu apele sale fertile, În cazul lui Enkixe "Enki"). Divinitatea Îndeplinește funcții importante analoage celor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Ninsunxe "Ninsun" (Kullab), zeul Anxe "An"/Anumxe "Anum" (Uruk). Apoi, mai există și zona centrală, bogată În ierburi, Încredințată protecției zeiței Inanna/Iștarxe "Iștar" (Uruk, Zabalam, ¾ursangkalamma, deja În zona akkadiană), zeului fertilității Dumuzixe "Dumuzi"/Tammuzxe "Tammuz" (Badtibira), zeului Șara, fiul lui Inanna (Umma) și al zeului fenomenelor atmosferice Ișkurxe "Ișkur"/Adadxe "Adad" (Bitkarkara, Între Zabalam și Adab). Apoi, În treilea rând, avem zona nordică a crescătorilor de măgari, aflată sub protecția zeiței Nin¿ursangaxe "Ninh~ursanga"/B¶lxe "Be>l
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
zeii sunt organizați În familii În scopul procreării, după modelul uman: un tată și o mamă. Mai apoi, devine tot mai constantă afirmația conform căreia toți zeii cerești ( În sensul cel mai deplin al termenului), dar nu numai ei, sunt fii unui singur tată: sumerianul Anxe "An", căruia Îi corespunde akkadianul Anuxe "Anu"(m), al cărui nume Înseamnă „cer”. Trebuie adăugat și faptul că zeii mesopotamieni nu au fost niciodată concepuți, În sens strict, ca fiind veșnici, fără Început și sfârșit
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
la conducerea cetății Dunnu (de localizare incertă) Încă de la Începutul lumii. Există cupluri divine și progeniturile lor: din primul cuplu, ¾arabxe "H~arab" și Pământul, se naște Amakanduxe "Amakandu"; din cel de-al doilea, Pământul și Amakandu, deci mamă și fiu, se naște La¿arxe "Lah~ar" (Amakandu Își ucide tatăl ¾arab pentru a obține puterea asupra cetății Dunnu și se căsătorește și cu sora sa mai mare, Mareaxe "Marea", cu care Îl are pe La¿ar); din al treilea cuplu, La
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
adică Cerul și Pământul În Întregime. În continuarea povestirii, En¿ma eliș ne vorbește despre generarea altor doi mari zei: Anuxe "Anu"(m) și Nudimmud (Ea). Se povestește despre lupta și victoria zeilor tineri - În special a lui Mardukxe "Marduk", fiul lui Ea și al perechii sale Damkinaxe "Damkina" - asupra lui Apsûxe "Apsû" și Ti³matxe "Tia>mat". Din aceste informații reiese clar că originea zeilor, concepută ca un proces de procreație asemănător celui uman, consideră fundamental și indispensabil elementul feminin alături de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Învățăturile tatălui său, temându-se că ar putea fi vorba despre „pâinea și apa morții”, refuză oferta și, odată cu aceasta, și nemurirea. Pentru că nu se poate crede că zeul Înțelepciunii ar fi făcut o asemenea greșeală, sfătuindu-l rău pe fiul său să fie prevăzător și să nu accepte nici un fel de ofertă de pâine sau apă, nu ne rămâne decât să ne gândim dacă nu cumva Ea, tocmai pentru că era zeul Înțelepciunii, a preferat ca și fiul său - care nu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
-l rău pe fiul său să fie prevăzător și să nu accepte nici un fel de ofertă de pâine sau apă, nu ne rămâne decât să ne gândim dacă nu cumva Ea, tocmai pentru că era zeul Înțelepciunii, a preferat ca și fiul său - care nu era zeu, ci doar erou sau semizeu - să rămână și el „victimă” a regulii rigide care condamna la moarte orice ființă umană. c) Aporia zeilor care mor În ciuda celor spuse mai sus, putem citi În mitologia sumero-akkadiană
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Atra¿asșsxe "Atrah~asșs", Utnapiștimxe "Utnapiștim"). Problema puterii divine este Înfruntată și, parțial, rezolvată În En¿ma eliș, text gândit În Babilon (și adaptat apoi În Asiria) pentru a justifica ascensiunea lui Mardukxe "Marduk" la rangul de divinitate supremă. Fiind fiul lui Ea, care, la rândul său, era fiul lui Anuxe "Anu"(m), Marduk primește de la zei, pentru meritele sale, toate puterile. În acest caz este totuși vorba despre o poziție „teologică” cu scopuri propagandistice clare, care permite supraviețuirea marilor divinități
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
divine este Înfruntată și, parțial, rezolvată În En¿ma eliș, text gândit În Babilon (și adaptat apoi În Asiria) pentru a justifica ascensiunea lui Mardukxe "Marduk" la rangul de divinitate supremă. Fiind fiul lui Ea, care, la rândul său, era fiul lui Anuxe "Anu"(m), Marduk primește de la zei, pentru meritele sale, toate puterile. În acest caz este totuși vorba despre o poziție „teologică” cu scopuri propagandistice clare, care permite supraviețuirea marilor divinități tradiționale, cum ar fi triada cosmică sau triada
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
simbolic al lui Anxe "An"/Anuxe "Anu"(m) este 60, numărul maxim al sistemului sexagesimal mesopotamian. El este adesea numit „tată al zeilor” și mulți zei (Adadxe "Adad", Amurru, Inanna/Iștarxe "Iștar", Mardukxe "Marduk", Nergalxe "Nergal" etc.) sunt adesea numiți fii ai săi. Tot fii ai săi sunt considerate și unele figuri demoniace (Utukkuxe "Utukku", Sibittixe "Sibitti" etc.). Soția zeului cerului În mediul akkadian este Antu(m), acest nume fiind femininul de la Anuxe "Anu"(m). Uneori, lui Anu(m) Îi este
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]