KorAP: Find »[drukola/base=fiu & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...4798 4799 4800 ...4840 >

120,984 matches

Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330

An"/Anuxe "Anu"(m) este 60, numărul maxim al sistemului sexagesimal mesopotamian. El este adesea numit „tată al zeilor” și mulți zei (Adadxe "Adad", Amurru, Inanna/Iștarxe "Iștar", Mardukxe "Marduk", Nergalxe "Nergal" etc.) sunt adesea numiți fii ai săi. Tot fii ai săi sunt considerate și unele figuri demoniace (Utukkuxe "Utukku", Sibittixe "Sibitti" etc.). Soția zeului cerului În mediul akkadian este Antu(m), acest nume fiind femininul de la Anuxe "Anu"(m). Uneori, lui Anu(m) Îi este atribuită ca soție și

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
doilea termen este pansemitic. Vorbim despre Soarexe "Soare" ca despre prima divinitate a triadei astrale, urmând sistemul nostru curent, care este și cel mesopotamian. Trebuie totuși remarcat faptul că zeul soarelui este declarat de multe ori, dacă nu chiar Întotdeauna, fiu al zeului lunii Nannaxe "Nanna"-Su’en/Sinxe "Sin". Utuxe "Utu"/Șamaș este În general considerat un zeu benefic. Uneori Însă este văzut ca o divinitate periculoasă pentru că el poate, prin căldura sa violentă, să aducă mari nenorociri (boli și

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
este Aja, care ajunge să fie asimilată lui Iștarxe "Iștar". b) Zeul lunii Nannaxe "Nanna"-Su’en/Sinxe "Sin" Sumerianul Nannaxe "Nanna"-Su’en și corespondentul său akkadian derivat, Sinxe "Sin", este o divinitate masculină din Mesopotamia, unde este considerat fiul perechii divine Enlilxe "Enlil"-Ninlilxe "Ninlil" (subcapitolul 4.5b). Pentru că luna guvernează zilele (cele 30 de zile ale lunii), lunile și anii și influențează direct vegetația, Nannaxe "Nanna"-Su’en/Sinxe "Sin" este zeul care conduce ciclul menstrual (motiv pentru

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Iată Începutul unuia dintre ele: Părinte Nannaxe "Nanna"ș-Su’enț, care pășești cu o neasemuită maiestate, căpetenie a zeilor... Divinitatea ta strălucește cu slavă sublimă asemenea cerului și e Întinsă precum marea... Răsăritul tău este puternic asemeni celui al fiului tău Șamaș. Înaintea ta zeii cei mari Își pleacă genunchiul... În nenorocirea eclipselor lunare..., zeii cei mari te Întreabă și tu Îi sfătuiești. c) Zeița stelei Venusxe "Venus", Inanna/Iștarxe "Iștar" Sumeriana Inanna și corespondenta sa akkadiană Iștarxe "Iștar", divinitate

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
lumea babiloniană și asiriană. Numele său Înseamnă „Vestitorul” sau ceva asemănător. Nu avem informații sigure despre originea sa. Nabû este totuși una dintre divinitățile cele mai frecvent menționate În textele mesopotamiene mai ales În mileniul I Î.Hr. Este considerat fiul lui Mardukxe "Marduk" și al soției sale ßarpanștu(m); soț al zeiței Tașm¶tu(m), Împreună cu care este foarte venerat mai ales În Borisppa, În templul Ezida. Nabû mai are Însă o soție, pe Nanâxe "Nanâ", sau pe Nisabaxe "Nisaba

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
și Înconjurată de o Înfricoșătoare armată de monștri, În fruntea căreia l-a pus pe Kinguxe "Kingu", noul ei soț, Îi amenință pe zei cu distrugerea. Nici unul dintre zei nu are curaj să o Înfrunte pe Ti³mat, cu excepția „puternicului” Marduk, fiul lui Ea. Însă Marduk acceptă misiunea doar cu condiția să devină primul Între zei. Aceștia Își dau acordul, spunând: „Destinul tău să fie fără egal... să fie mai mare decât al oricărui zeu... nici unul dintre zei nu va Încălca poruncile

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
rele ale Mesopotamiei sunt textele magice ezoterice (cf. subcapitolul 6.6), care ne dau cel puțin nouă nume. 1) Alaxe "Ala" - demon sumerian și akkadian. Este o ființă demoniacă masculină care scoate strigăte și urlete pentru a Înspăimânta lumea. Este fiul lui Anuxe "Anu"(m). 2) Azagxe "Azag" - demon sumerian, căruia Îi corespunde akkadianul Asakkuxe "Asakku". Este un demon masculin și este văzut ca un demon care provoacă boli. 3) Gidimxe "Gidim" - demon sumerian, căruia Îi corespunde akkadianul Edimmu/ EÚemmu. Este

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
adică „cei Șapte”. Sunt un grup de ființe malefice, infernale, colaboratori ai lui Ișumxe "Ișum", care, la rândul său, este colaborator al lui Erraxe "Erra" (Nergalxe "Nergal"), ajutându-l să semene nenorociri În Babilon. În poemul Erra, sunt prezentați ca fii ai lui Anuxe "Anu" și ai Pământului și li se descrie neînduplecarea și ferocitatea (tab. I, 23-36). c) Monștrii Sunt considerate monștri anumite ființe divine, În privința cărora se oscilează Între conceptul de a fi impunător și misterios (termenul latin monstrum

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
doi monștri marini impunători, din care se vor naște În generațiile următoare primii doi zei propriu-ziși: Anșarxe "Anșar" și Kișarxe "Kișar". Celui de-al doilea profil Îi aparțin, pentru a da doar un exemplu, ¾uwawaxe "H~uwawa"/¾umbabaxe " H~umbaba", fiul lui Enlilxe "Enlil", paznicul Pădurii de Cedri (Liban), Învins și ucis de Ghilgameșxe "Ghilgameș" și Enkiduxe "Enkidu", potrivit relatării (tabb. IV-V) a poemului Ghilgameș. „Monstruozitatea” lui ¾uwawa/¾umbaba reiese din textul poemului și se pare că a avut parte

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Nergal", Ninurtaxe "Ninurta" etc. Numele de erou mai este dat și altor ființe divine (demoni, monștri etc.) sau unor grupuri de astfel de persoane. Dacă Înțelegem definiția eroului În modul În care este ea aplicată În accepția clasică - ființă semidivină (fiul al unui om și al unei divinități), căreia tradiția Îi atribuie fapte glorioase - și dacă ne referim doar la figurile prezente În literatură, atunci Îi putem menționa ca principali eroi ai Mesopotamiei pe Ghilgameșxe "Ghilgameș" și pe prietenul său Enkiduxe

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Enki" și Ninma¿xe "Ninmah~" În rândurile 22-24 ale acestui important mit sumerian, care a avut la origine 141 de rânduri și care aparține Începutului mileniului al II-lea Î.Hr., se povestește că zeița mamă Nammuxe "Nammu" Îi cere fiului său Enkixe "Enki", zeul Înțelepciunii, să creeze omul adică să Îi conceapă un model. Enki Îl alcătuiește și o trimite pe Nammu să meargă Împreună cu Ninma¿xe "Ninmah~" (aici considerată probabil soția lui Enki) și cu alte șapte divinități feminine

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
m), răspunzători de bocete etc. Tot de personalul sacru țineau și assinu(m), care erau efeminați (dar nu eunuci) și kurgarru(m), care se dedicau și ei cultului zeiței Inanna/Iștarxe "Iștar". De obicei, preoții mesopotamieni se căsătoreau și aveau fii care rămâneau și ei În mediul sacerdotal. Preotului en/enu(m) Îi corespundeau preotesele lui Enkixe "Enki", la Eridu, ale lui Nannaxe "Nanna", la Ur, ale lui Utuxe "Utu", În Larsa etc. Printre preotese, În perioada babiloniană antică, un rol

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
În cadrul căreia păcătosul, asistat de un preot, Își mărturisea public greșelile, fără să le omită pe cele doar presupuse. Pentru a se elibera de păcate sau din motive asemănătoare, se recitau și litanii penitențiale, numite lipșur - „Fie ca eu să fiu eliberat (de păcatele mele)!” -, sau alte rugăciuni, Însoțite probabil de gesturi penitențiale, ca așa-numita „aplecare a nasului” (lab³n appi), adică un fel de Închinare. De asemenea, erau foarte des folosite și abluțiunile. În acest scop, existau „casele pentru spălare

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
panteonul amorit, trebuie amintit Înainte de toate zeul Martuxe "Martu"/Amurrû(m), al cărui nume face referire directă la acest popor. Soarta sa este puternic legată de legenda mesopotamiană a amoreilor, până În timpul primei dinastii babiloniene (1894-1594 Î.Hr.). Era considerat fiu al lui Anumxe "Anum" și avea trăsăturile unui zeu al furtunii. În cinstea sa a fost compus mitul sumerian Martu. Divinitatea apare adesea reprezentată pe sigilii. Literatura mesopotamiană mai cunoaște și alte divinități de origine amorită sau cel puțin occidentală

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
nu ne permit să descifrăm despre ce fel de divinitate este vorba, hitită sau hurrită, fie sunt de origine hatico-hitită (Lelwanixe "Lelwani", de exemplu). Odată cu lărgirea teritorială a statului Hattixe "Hatti" În urma campaniilor militare ale lui Șuppiluliuma I și ale fiilor săi, mai ales ale viceregelui din Karkamiș, Șarri-Kușuhxe "Kușuh"Î și ale succesorului său Murșilli II, ajung să facă parte din panteonul oficial divinități ale regiunilor cucerite din Anatolia occidentală și orientală, din Kizzuwatna și din Siria de Nord. Atenția

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
din Lawazantiya, pe listele divine ale tratatelor) propria divinitate protectoare; regina Pudu¿epa, soția lui ¾attușili, introduce În mod profund la Hattușaș cultele țării sale de origine, Kummanni, care vor constitui principalul cult oficial al statului hitit (Yazilikaya) odată cu domnia fiului său Tut¿aliya al III/IV-lea. Întâietatea divinităților din mediul luvian și hurrit În concepția religioasă a familiei regale, apărută În momentul stabilirii centrului politic al statului În sudul anatolian, va fi redimensionată În mod programatic atunci când ¾attușili al

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
mediul luvian și hurrit În concepția religioasă a familiei regale, apărută În momentul stabilirii centrului politic al statului În sudul anatolian, va fi redimensionată În mod programatic atunci când ¾attușili al II/III-lea ajunge, printr-o lovitură de stat, În locul fiului lui Muwatalli, Murșili al III-lea, și se prezintă ca protejat al zeiței DIȘTAR din Șamu¿a (afirmând că a fost consacrat Încă din copilărie sacerdoțiului acestei zeițe de către tatăl său Murșili prin intermediul fratelui său mai mare Muwatalli), devotat zeiței

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
din Șamu¿a (afirmând că a fost consacrat Încă din copilărie sacerdoțiului acestei zeițe de către tatăl său Murșili prin intermediul fratelui său mai mare Muwatalli), devotat zeiței Soarexe "Soare" din Arinnaxe "Arinna" „stăpâna regilor și reginelor din ¾atti” și preot al fiului acesteia, zeul furtuniixe "zeul furtunii" din Nerikxe "Nerik", cetate care constituie principalul centru de cult al tradiției hatice din nordul Anatxe "Anat"oliei. Recuperarea acestui centru cultual este cu siguranță folosită de ¾attușili În scopuri politice, dar arată și forța

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
de altă parte, cere șefului scribilor să compună, pe baza tăblițelor kizzuwatneene, descrierea unei noi sărbători, (¿)ișuwa, În cinstea unui panteon de certă origine hurrită (Wegner-Salvini, 1991). Tendințele din mediul religios, exprimate de ¾attușilli și Pudu¿epa, se accentuează la fiul lor, regele Tut¿aliya al III/IV-lea. Acest suveran devine promotorul unei fundamentale opere de reorganizare și reconstrucție a cultelor locale vechi, după cum o arată și documentele care păstrează Îndrumările sale În ceea ce privește diferitele temple din centrele anatoliene. Din inventarele

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
de la Yazilikaya (Bittel, 1977, pp. 211 sqq.), situat la circa 1,5 km de Boghazköy, unde suveranul, În veșminte sacerdotale, este reprezentat de două ori (singur, stând În picioare pe doi munți, dar și Îmbrățișat de zeul său protector, Șarruma, fiul lui Teșup și ¾epatxe " H~epat", un zeu de origine kizzuwatneană) și unde este sculptată inscripția sa. Monumentul descoperit de Ch. Texier În 1834, este alcătuit din două Încăperi naturale de piatră, cu diferite anexe minore, folosite Încă din epoca

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
este relevantă prezența zeiței Înaripate Șaușka, hurrita Iștarxe "Iștar", aflată aici probabil În calitate de zeiță războinică, urmată de hierodulele sale Ninattaxe "Ninatta" și Kulittaxe "Kulitta". Aceeași zeiță este prezentă și În cortegiul feminin, unde se mai recunosc Șarruma și Allanzuxe "Allanzu", fiul și fiica lui Teșub și ¾epatxe "H~epat", plasați imediat după mamă; zeițele infernului ¾utenaxe "H~utena" și ¾utelluraxe " H~utellura"; soția lui Ea, Damkinaxe "Damkina", și cea a zeului-Lună, Nikkalxe "Nikkal". Cea mai mare parte a figurilor nu sunt

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
spadă din camera B ca divinități ale infernului a dus la presupunerea că avem de-a face cu un monument funerar În onoarea lui Tut¿aliya al III/IV-lea (vezi, recent, Masson, 1989); la acest monument face probabil referire fiul suveranului, Șuppiluliuma al II-lea, Într-un text de-al său, În care vorbește despre un loc de cult pietros „stabil” (NA4 ¿ekur SAG.UÎ ), În care a așezat statuia tatălui său (soclul acestei statui era probabil postamentul găsit În

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
lui Tut¿aliya al III/IV-lea, (numită „tăblița de bronz”) este legat clar de un NA4 ¿ekur SAG.UÎ. Interesul major pentru cult și religie arătat de Tut¿aliya al III/IV-lea În timpul vieții sale este continuat de fiul său Șuppiluliuma al II-lea, care duce mai departe acțiunile tatălui său, legate de construirea de temple și de clădiri anexe; el este cel care realizează În regiunea Înaltă din Hattușaș cetatea sacră la care face referire Tut¿aliya, când

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
cărei nume Înseamnă „nepoată”). Mai există și un zeu, Soarexe "Soare"-masculin, Eștanxe "Eștan", al cărui nume În hitită este Iștanuxe "Iștanu", și un zeu-Lună Kașkuxe "Kașku", eroul principal al unui mit care povestește căderea sa din cer (Kammenhuber, 1955). Fiul lui Taruxe "Taru" este Telipinuxe "Telipinu", un zeu al furtunii și al vegetației, protagonist al unui mit legat de dispariția sa, soț al zeiței ¾atepinuxe "H~atepinu", fiica Mării. Mai sunt cunoscute două divinități hatice ale războiului, ale căror funcții

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
taurii zeului furtunii, diferiți adjuvanți. Organizarea pe familii, centrată mai ales pe cuplul soț-soție (și uneori concubină), prevede mai ales pentru zeul furtuniixe "zeul furtunii" În epoca hitită veche o familie formată din patru generații: un bunic, un tată, un fiu (zeul furtunii), nepoți. În alte cazuri sunt menționați doar cuplul, fii și/sau nepoții. Diviziunea În zeități masculine și feminine este formalizată de hitiți târziu, În epoca imperială, odată cu crearea așa-numiților kaluti, „cercuri” de divinități masculine și feminine plasate

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]