1,368 matches
-
putut trece fără cine știe ce remușcări pragul ușii din care i se făcea insistent semn. A pășit mai departe; nu la Ingrid s-a gîndit, renunțînd, ci la Juan. S-ar fi putut, Într-o altă noapte, aceeași fată să-l Îmbie pe fiu să intre. Iar acesta să nu treacă mai departe; dacă Thomas, acum, ar fi răspuns Îndemnului, fiul, mai apoi, s-ar fi culcat cu aceeași femeie. După porcăria de la Amsterdam, nu mai era loc de alta, fie și
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
bani. Mâncarea era inclusă în prețul sejurului plătit de universitate. Băutura, nu. Chelnerii mă întrebau ce doresc să beau. Eu ziceam: simplement de l’eau. Franco-swițerienii mă credeau puritană și nu voiau să-mi rănească specificul cultural, așa că nu mă îmbiau la vinul lor. Petrit albanezul era mai spontan. Cerea ce voia și obținea. A cerut tot trusoul de școală pentru cei doi copii și l-a căpătat. De la cufărul lui de lemn a ajuns la 5 sacoșe elegante, de-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
portocale. Walizada ne-a privit cu ochii încărcați de reproș și ne-a spus: - Odată am gustat și eu șampanie și mi-a plăcut. - Dar gustați și acum! - Acuma nu, că nu v-ați gândit voi. Dacă vă gândeați, ne îmbiați, nu ne puneați în situația să vă spunem noi că am vrea. Da’ până plecăm, să știți că bem un pahar întreg. Jowida nu mai doarme fără somnifere. - Mi-a fost tare frică la început. E prima oară în viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
așa? Se pare că nevasta unui șeic și-a anulat rendez-vous-ul de la ora asta. Aveți un noroc... — La cât a scăzut prețul barilului de petrol, e de înțeles, încearcă Lionel s-o scuze pe nevasta șeicului. — Intrați, vă rog, îl îmbie secretara, zâmbindu-i din tot botoxul. În timp ce Lionel intră în cabinet, secretara apucă să-i spună profesorului, prin interfon: — Laurent, în sfârșit, un client! Să nu-l ratezi și pe-ăsta, că te părăsesc. Profesorul abia apucă să ascundă într-
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
în tină Cu glas de argintar. Și unde El e-n lipsă, Păcatu-i pe suhat, Un soare sub eclipsă Și negură pe hat. Și când vine sorocul Pe care nu îl știi Se stinge iute focul, În van îl mai îmbii. Atunci eterna noapte S-așterne peste tot, Amaruri îți vin coapte Și cel mai drastic vot. 18 mai 2004 TIMPII TOȚI TOTUNA SUNT Trecutul vine în prezent Spre a muri în viitor; Prezentu-n rol de repetent Departe-i de ce-i
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
mănânc. Cât despre... cârpa aia. Nu era decât cămașa mea de noapte. Cu arnici, să nu visez urât. Dar ați văzut ce era în interior, mai în interior? - Ce să fie, ridică din umeri popa Băncilă. - Vă rog verificați, îl îmbie acela. Părintele trase de încuietoare și văzu cum îl privea fața zâmbitoare a unei femei. Să tot fi avut spre șaptezeci și trei. - E coana mare a șefului, preciză acela. Madam’ Filoftița.O duc să vadă expoziția Goya de la Muzeul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Los Paraguayos“ în turneul din vara lui 1963 la Urlați. Ducea, pe o tavă mare, câteva duzini de păhăruțe albastre în care clocotea în aburi un lichid maroniu, vâscos. Cu gesturi largi, stilate, deșiratul se apropie de Nisip și îl îmbie să ia un păhăruț. Inginerul îl luă, îl provi curios câteva clipe, apoi îl ridică spre candelambru, răcnind: „Moarte comuniștilor! Trăiască revoluția și libertatea noastră!“ La televizor, Silviu Brucan prezenta o sinteză a celor petrecute până atunci în fostul Comitet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
o întreb eu întorcându-mè la harță coloratè a muzeului și ea cu degetul pe ecran îmi aratè drumul, M-am plimbat mult prin încèperile astea de sus! comenzile le face Matei cu mouse-ul, Ar trebui sè încercați și dumneavoastrè, o îmbie Matei sè ia în stèpânire calculatorul, eu trègându-mè mai la o parte cu scaunul o las sè se apropie și îi explic cum sè ținè de mouse, unde trebuie sè apese cu degetul arètètor, constatând din nou felul ei special
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
este recunoscètoare pentru asta, Matei își cenzureazè drastic închipuirea atunci când, stârnindu-l cuvintele ei, e tentat sè-și imagineze, prin hainele cusute de Juli, cum o fi arètând perioadă de mijloc a vieții ei, Afarè, timid, începe sè fulguiascè, fulgii mèrunți îmbiindu-se în aer într-un dans evanescent și miraculos, XXIX În timpul în care am colindat cu AnM prin împèrèția adolescenței și copilèriei ei, denumitè de mine prima perioadè mateianè, mirosul intrigant din ultima vreme nu s-a fècut simțit defel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
-n el te-aș pune vornic, Ca să știi și tu odată, boieria ce-i, sărmane! Oare ce gândește hâtrul de stă ghem și toarce-ntr-una? Ce idei se-nșiră dulce în mîțeasca-i fantazie? Vreo cucoană cu-albă blană cu amoru-i îl îmbie, Rendez-vous i-a dat în șură, ori în pod, în găvăună? De-ar fi-n lume numai mâțe - tot poet aș fi? Tot una: Mieunând în ode nalte, tragic miorlăind - un Garrick, Ziua tologit în soare, pândind cozile de șoaric
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
un desen pe pânze! (Mi-a șoptit vântul ștrengar vestea la ureche pe note de Vivaldi. A insistat ș’- un nor să mi-o picure discret, fără de pereche; dar, vai, amândoi aveau niște voci de tenor!) Preaplinul culorilor toamnei mă îmbie, bucuroasă, nu aș vrea să o refuz. Mi-a făcut cu ochiul și-o pasăre zglobie, să-i pictez trilul pe-un șevalet confuz. Eu mă supun, nu sunt un artist cu fițe, dar nu sunt talentată nicidecum la pictat
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
vene, te dor oasele, totul îți pare inimic, superfluu, nonsens. Nu te vezi, nu te privești, nu exiști decât energetic. Mănânci ca-n vis, slăbești văzând cu ochii, bei totul ca și când ai fi o carafă fără fund, nimic nu te îmbie, totul e degeaba fără EA. Când ești cu EA, ANY PALADE îmbrăcată în închipuire, machiată cu culorile faraonice, emană a personaj de legendă. Totul e pentru că EA există sau EA este lumea. Toamna urâtă e primăvară veselă. Frunzele ude, vântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
am de unde ști. Bucătarii din Grădina Albă nu-și permiteau să facă o asemenea... chestie dezgustătoare. Cutiile primite recent erau deschise și majoritatea erau golite deja. Mihail distribuise deja o mare parte din hainele de iarnă abia sosite. M-a îmbiat să iau masa, căci nu mâncasem de la amiază, și și-a luat și el o porție. În timp ce eu îmi făceam curaj să mă ating de ce era la mine în farfurie, el se juca absent cu furculița în mâncarea sa. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
total din fire, Când au scris: E prea subțire! Precizând: La...figurat! INTERDICȚIE Nici pe plajă, nici în apă Nu mai mergi! I-a zis mămica; Multe animale înțeapă! Vezi! Ți-s-a umflat...burtica! PREFERINȚĂ Cu struguri fata-l îmbie, Delicat, dînsul...refuză: -Nu prea-mi plac strugurii mie, Prefer merele! Din...bluză! ATU Maestre, ai citit și tu; Critica are ...dreptate: Ai scos...carte după carte, Dar ... nici-un atu ?! PARAȘUTA De ,,iubită"-i...părăsit, De pe-un bloc, etaj
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
mine. femeie sunt și scurta-mi minte mi-ajunge cât să-mi mângâi amăgirea. și dacă tinerețea mi s-a dus, nu plâng pe-al ei morman de coji uscate, când diminețile, de vânt proptite, cu toate sonurile lor mă-mbie să duc la gură plinul lor ulcior de apă vie. mă strădui să zăresc ce-i dincolo de zerul subțiat, băltind și somnolând ca apele ce mor cu fiecare respirare. poate-i o stea căzută în adânc, un uguit de pasăre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
e doldora de trezia unui snop de lumină. dă, doamne, ca până la sfârșit, în căușul lui să mă țină. din înalt ninse, vertebrele-mi să-și dureze coloana cu sârg, sângele-mi decolorat să dea în pârg, lumea dănțuitoare mă îmbie, eu, sârguincioasă, mă strădui să fiu vie, în plumbul din mușchi bat ploi șfichiuite, nu pot să m-ascund, am reflexele-ncetinite, în venele mele un răsărit fastuos își varsă povara de vin spumos. stau și mă întreb de când a plânsului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
te cutreiere ca pe un lan cu maci și-n roșul florilor să se închidă, cum se închide mustosul vin în mari butoaie, întru beție lungă să te ție, șoptindu-ți amânat, din timp în timp, cum geana lumii te îmbie, dar nu-i ca mângâierea în care te adun. mâini disperate poloboc de cuvinte vărsat din greșeală jilăvește pământul ce ne desparte. aburi umezi de vânt își trimit evantaiul lor colorat. tăcerea din noi stă zid împotrivă, le întoarce ecoul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
colț de lume vrăjită. o, ce cântec fierbinte, mustos, gâlgâie în carne, între osul meu sacru și polul cel mai de jos al planetei naufragiate în mine. îngerul armoniei, cu fața lui netedă, înflorită acum în surâs, la tăcere mă-mbie. fulg de zăpadă să dispari absorbit în umbra unei ore a după-amiezii de iarnă. iată o întâmplare neașteptată. de ce atunci? de ce acolo? de ce nu într-un gând, într-o carte, într-o cafenea sau librărie, ca și cum ai fi un fir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
O! tu, divină minte / și mai presus de toate ...mă iartă de Întreb: / ce-i semnul ce-am lăsat / de bună voie Într-o carte? / ... amară-mi este vina / de-a mă hrăni / din flăcări și tac / când pulberea mă-mbie ... / și strig: / „ai milă!”când mâna care scrie / cerută-i ca răsplată / ca răsplată...( Mâna care scrie... Valentina Becart) De ce v-ați apropiat până la contopire de literă? ( Nichita Stănescu). Așa, Într-un amurg, când soarele coboară după linia orizontului, rămâi
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Saint. ― Saint? ― Trebuie să știi Saint. E un bar. ― A, sigur, mint eu. Saint. ― Vă rog să-mi permiteți să vă face cinste cu o băutură, ne spune un bărbat calm și oacheș, cu pomeți aranjați și ochi care te îmbie în pat. ― Nu, mulțumim, spun eu, și o trag pe Lauren, înainte să se topească complet. Ne e bine așa, mai spun, și o trag spre celălalt capăt al barului. ― De ce-ai făcut asta? se bosumflă Lauren. Era delicios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ti apucî noaptea când pleci de acasî di dimineațî?” Îndată s-a apucat de treabă. Așa, fără lumină, a reușit să facă o lopată foarte îndemânoasă, pe care a folosit-o cu spor... Când drumul a fost deschis, l-a îmbiat pe murg: „Hai, băieti, cî tata o făcut cali liberă”. Așa a făcut de fiecare dată când întâlneau un troian mai mare. Greul greului l-au întâlnit în momentul când au ajuns la Crâșma din drum. Acolo era câmp liber
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
cuvânt... Când a văzut că și calul s-a pus pe ronțăit la otavă, a venit pe prispă lângă vrăjitoare, dar gândul îi zbura mereu la hangiță. Țiganca a început a bate cărțile și în cele din urmă l-a îmbiat: ― Trage o carte, focosule! Lotrul s-a uitat la cărțile soioase, a pus mâna pe una, a tras-o și i-a întins-o țigăncii. Aceasta a privit o și a tăiat cu ea teancul de cărți pe care îl
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
în chimir când l-a văzut pe hangiu, iar acesta mergea cu mâna stângă sprijinită pe mânerul hangerului de la brâu... S-a oprit totuși la oarecare depărtare de masă. „Poftește de ia loc, să mai schimbăm o vorbă” - l-a îmbiat lotrul. După ce hangiul a privit cu asprime spre hangiță, s-a așezat. Lotrul a început să mănânce, furându l cu coada ochiului pe hangiu. Când a pus mâna pe ulcica cu vin, a întrebat: „Da’ tu nu vrei să ciocnești
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ceea: dar din dar se face Rai, fiindcă și eu am primit-o de la bunicul meu, când am plecat încoace. Povestitorul a făcut ochii mari, neîndrăznind să pună mâna pe glajă. ― Hai. Îndrăznește, fiindcă o meriți din plin - l-a îmbiat omul. Povestitorul a luat sticla, a întors-o pe toate fețele, și, în cele din urmă, a tras o dușcă bună din ea. După un „Măi, da’ bună-i”, a reînnodat firul poveștii: ― Hangița, mlădiindu-și trupul și rotunjimile șoldurilor
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
A așteptat cu înfrigurare o vreme, dar... nici un răspuns. ― Poate era și el plecat după fete prin sat” - a presupus omul cu afinata. ― Să nu-l învinuim pe bietul flăcău. Mai bine să vedem ce a făcut hangița - i-a îmbiat povestitorul. Biata de ea, văzând că nu primește nici un răspuns, și-a scos șorțul și împăturindu-l i l-a așezat lotrului sub cap. A alergat la bucătărie după o cană cu apă. S-a întors repede. A udat prosopul
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]