9,813 matches
-
Pauză. Mă frământ. Promit să nu mă port aiurea. Sigur?! Sigur. Fie. Suntem în câmp. Cred că au trecut vreo două ore de când am coborât din tren. Și mai cred că ne îndreptăm spre munți. Îmi adun picioarele la piept îmbrățișându-mă cu drag. Cu rapiditate îl lovesc cu tocurile, scot mașina din viteza și fug cât mă țin picioarele în câmp, pe înserate și cu vizibilitatea redusă deci, plus existența unor copaci. Cam zece minute până când mă simt prinsă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mă jigni cu dispreț, furie și nedreptate. Eu mă săturasem de toate, știam că nu dă doi bani pe mine, că nu are idee ce impact au cuvintele lui asupra mea, cât sufăr.... câtă nevoie am de el, să mă îmbrățișeze, aline, creadă, așa că nu avea rost să prelungesc agonia mea ( înțelesesem asta de curând, lăsând în urmă un gol, o furie din cauza unei eliberări totale, turbate, fără suferință, să îmbete și apese pe crudul vid al realității, fără măsură; disprețuiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
necesare. Gestul intim cum își pune prezervativul și în timp ce, mă sărută, după care se uită la mine. Ne privim în ochi. Vrea să vadă cum îmi place. Clipe de intimitate furate, dar clipe. Mă dezleagă și se întinde lângă mine, îmbrățișându-mă. Încep să-l plesnesc, până mă ține din nou: Vreau să te cuceresc. Ce zici, îmi dai această șansă? /1 Însă îți sugerez să nu faci vreo prostie. Și ne comportăm normal, civilizat. Vorbim. Și încep să-l apreciez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
toarnă șampania. Ciocnim zgomotos. Și la un moment dat mă sărută. Știu că nu e de la șampanie, servii puțin, e de la el senzația plăcută ce mă străbate. Atmosfera de vis e numai o mică parte din fericirea pe care o îmbrățișez cu ochii deschiși. La marginea izvorului, jumătate în apă, ne iubim. Înainte mă întreabă: Deci? Da, răspund deși tresar. E tandru și hotărât. Și mă face fericită. Tocmai de aceea plec înainte de venirea zorilor. Și știu că mă privește cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ajunge. Lasă-mă! Nu. Rămâi. Bine, dar ce s-a întâmplat? A murit sora mea. Oh Doamne! Regret. Nu-i așa? Și nu am putut nici măcar să o văd înainte de asta. Eram certați, și... Te iubesc! Acuma mă iubești! Îl îmbrățișez. Apoi ne sărutăm. Ajungem în pat: Nu-ți pasă că faci dragoste cu un om băut? Tot tu ești. Și trăiești cum vrei. Ei, nici chiar așa beat nu-s. Pui pariu? Dimineață mă trezește cu un sărut. La început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
iese iubire și respect. Distanța nu ne separă, ci ne unește într-un joc al firilor inteligente. · Și el cu părul roșu, vesel și bun, cu el orașul din lumini colorate-l face totul un joc de societate. El mă îmbrățișează, matur și bucuros că sunt cu el, acasă. Și îmi spun: E adevărat ce mi-a zis? Și așa va fi de-acum încolo? Vei fi la fel de fiecare dată când cineva îți va spune ceva? (spun cu resemnare, mândrie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
-i facă rău cuiva. Deci mă hotărăsc să renunț. Însă pentru a avea dovada că toate acestea s-au întâmplat (cum pe el îl caută poliția) încerc să-l înregistrez. Se apropie de mine, îmi ia reportofonul și îmi spune îmbrățișându-mă (Eram într-un loc public). Dacă mai faci așa ceva, o să ne distrăm cum îmi place mie. Și pleacă. Eu renunț la toată povestea și plec în călătorie. Tocmai când coboram cu liftul la garaj, înainte de a se închide ușile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
reuși. Cu lacrimi prelinse pe obrajii palizi de boală, Silvia își exprima regretul. — În loc să-ți fiu eu de ajutor când ai mai mare nevoie, tu trebuie să mă ajuți. Of! Doamne! De ce se întâmplă așa? —Mamă, nu mai plânge, o îmbrățișa Cecilia. Știi că nu-mi face bine să te văd necăjită. Câte zile și câte nopți a vegheat Cecilia lângă patul ei! — Hai, Ceci, du-te și mai dormi că mai stau eu cu mama. Cum să stai că te
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
la fel de mult? — Simt că mă iubește, dar ea prin felul ei de a fi îți impune niște limite fără să ți dai seama. Dacă nu-i respecți limitele, poți s-o pierzi definitiv. Când o țin de mână, când o îmbrățișez, sau o sărut pe obraz îmi răspunde cu afecțiune. Cuvintele ei frumoase, glumele, albastrul clar al ochilor, zâmbetul provocator, te farmecă. —Trebuia să-ncerci. Nu se poate să nu fiți o dată pe aceeași undă? glumesc logodnicii. —Știți ce? Într-un
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
plecat, Simona, ca să n-o jignească pe Ilinca, a strecurat sub fața de masă o hârtie de cinci sute de mii de lei. S-a ridicat de pe scaun și-a luat la revedere, Ilinca însoțind-o până la ieșire. Simona a îmbrățișat-o, compătimind-o în gândul ei, stare ce i a adus lacrimi în ochi, dar stăpânindu-se ca să nu observe Ilinca, i-a adresat cuvinte vesele de îmbărbătare, sporindu-i iubirea față de această fată. —Azi, bine la ei, rău la
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
vrut și eu să-ți fac măcar o singură dată o bucurie, că tu, Slavă Domnului, mi-ai făcut destule și n am reușit că m-ai refuzat. De ce, Simona?a întrebat-o cu lacrimi în ochi. Emoționată, Simona a îmbrățișat-o și s-au îmbrățișat îndelung, plângând amândouă, că iubirea din sufletele lor o făcuse pe una să ofere, pe cealaltă refuze. — Când va fi gata costumașul să vii să-mi arăți cum îți șade. — Voi veni, Simona. Toate aceste
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
fac măcar o singură dată o bucurie, că tu, Slavă Domnului, mi-ai făcut destule și n am reușit că m-ai refuzat. De ce, Simona?a întrebat-o cu lacrimi în ochi. Emoționată, Simona a îmbrățișat-o și s-au îmbrățișat îndelung, plângând amândouă, că iubirea din sufletele lor o făcuse pe una să ofere, pe cealaltă refuze. — Când va fi gata costumașul să vii să-mi arăți cum îți șade. — Voi veni, Simona. Toate aceste imagini și altele legate de
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
spus că o așteaptă Matei afară, a ieșit în grabă cum s-a nimerit într-o rochiță înflorată de casă, cu sandalele cu care fusese puțin mai înainte să cumpere pâine de la magazinul din colț, cu părul dezordonat. —Bună, Matei! Îmbrățișând-o a invitat-o să meargă cu el. Hai înăuntru să mă schimb. Nu vreau să te schimbi că ești atât de frumoasă în rochia asta și vreau să rămâi așa. De fapt, materialul înflorat al rochiei îi dădea o
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
cu adevărat, cu toată ființa lui, ca un nebun, îi ia degetul de pe buze sărutând-o îndelung pe obraz pentru a o convinge. Să știi că nu pot sta mult. —De ce? Ți-e frig? Hai că te încălzesc eu, o îmbrățișează Matei. Cum să-mi fie frig în asemenea seară caldă de vară? Am însă de pus la punct niște dosare ale unor procese. Voi avocații trebuie să fiți foarte documentați și imparțiali, că se fac atâtea nedreptăți. Bine spui, dar
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
da, dar de mâine la lucru, frate! Este muncă multă, studiu mult însă îmi place. Mi-ar face plăcere să ne mai vedem. Sper să ne mai întâlnim. Să nu-mi porți ranchiună,a rugat-o el după ce s-au îmbrățișat în stația de metrou, urmându-și drumul fiecare în direcția lui. Mergând spre casă, Cecilia s-a gândit cum ar fi fost dacă nu s-ar fi răcit relația ei cu Robert.S-ar fi stabilit în Germania. Acum nu
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
și nimic n-o poate distruge. Așa că nu mai fi trist. Când o vei revedea, îți vei da seama că iubirea nu va trădat, ba dimpotrivă depărtarea a făcut-o mai puternică. Toate acestea le vei simți când o vei îmbrățișa. —Când mamă? Se ridică, îmbrățișând-o pe Ștefania pentru cuvintele mângâietoare, simțind-o tot mai aproape pe Cecilia. —Curând, fiule, curând. Este deja iarnă, au trecut câteva luni de când ma părăsit și eu sunt tot singur. —Pardon! Nu te-a
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
distruge. Așa că nu mai fi trist. Când o vei revedea, îți vei da seama că iubirea nu va trădat, ba dimpotrivă depărtarea a făcut-o mai puternică. Toate acestea le vei simți când o vei îmbrățișa. —Când mamă? Se ridică, îmbrățișând-o pe Ștefania pentru cuvintele mângâietoare, simțind-o tot mai aproape pe Cecilia. —Curând, fiule, curând. Este deja iarnă, au trecut câteva luni de când ma părăsit și eu sunt tot singur. —Pardon! Nu te-a părăsit. A plecat să-și
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
tot atât de mult și unul și altul că nu sunt împreună. Interesant este că depărtarea în loc să le afecteze iubirea, leo face mai puternică. Poate că fiind împreună s-ar mai plictisi unul de altul. —Tu te-ai plictisit? o întreabă Gelu, îmbrățișând-o. — Nu, dragule, te iubesc ca-n prima zi, îl sărută Leontina. După această sărbătoare, lucrurile au intrat pe făgașul lor. Oamenii și-au început activitatea cu speranțe noi, cu gândul de a realiza mai multe în noul an ce
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
acolo este locul meu. M-am grăbit, dar totuși am întârziat.... Mulțumesc!) Recunoaște vocea și se ridică brusc și în spate o vede pe Cecilia. —Cecilia, draga mea, unde mergi? este extrem de surprins. —Matei! Se reped unul la celălalt, se îmbrățișează cuprinși de o profundă emoție, se sărută prietenește de câteva ori și-și șterg lacrimile de bucurie. Pasagerii, intuind sentimentele a doi tineri care nu s-au văzut demult, îi aplaudă cu zâmbetul pe buze. Simțindu-se oarecum jenați, mulțumesc
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
ca să-i prind și eu pe cei cu care am treabă. — Sigur. La șapte și un sfert este bine? —E bine. Începe să ningă serios, observă Cecilia. Chiar dacă este traficul mare dimineața și zăpada crește, până la opt tot ajungem. A îmbrățișat-o ținând-o mult la pieptul lui. Vezi să nu uiți să te trezești devreme. —Pa! Toată noaptea a nins îmbrăcând capitala în haina de zăpadă proaspătă a iernii. Dimineața, Matei a fost prezent la locuința Ceciliei cu un buchet
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
completând larma copiiilor și fluturându-și un braț în aer. — Ține-mă strâns, că fără parfumul tău pierd direcția. —Cecilia se conformează și atingându-i urechea cu buzele-i catifelate îi șoptește. E bine așa, șmechere? Îți place să te îmbrățișez. —Și să mă săruți. — Te și sărut, îl sărută pe păr. — Ești mulțumit? —Uuuu! strigă bucuros Matei dând viteză saniei. — Stai, nebunaticule, că ne răsturnăm! După terminarea derdelușului, urcând drumul înapoi Cecilia îi spune. —Tura aceasta mă lași pe mine
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
lui Moș Nicolae și m-a rugat să vi le dau. Surprinsă la culme îl întrebă: — Ce zi este astăzi? —5 decembrie. —Mâine-i Sfântul Nicolae!? În seara aceasta moșul aduce cadouri la cei cuminți. Îți mulțumesc, dragul meu, îl îmbrățișează și-l sărută de mai multe ori. Eu cuminte? Când am uitat ce zi este astăzi și nu ți-am cumpărat nimic, sunt nebună de legat. Nu te necăji! Darul cel mai de preț pe care mi-l poți oferi
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Matei intuindu-i pudoarea i o ia înainte nerezistând însă să nu-i mângâie peste mătasea fină a capotului. — Te rog uită tot, iartă-mă, hai să ne-mpăcăm, scumpa mea. Vreau să simt pe buzele tale iertarea. Cecilia îl îmbrățișează contopindu-și buzele cu ale lui într un îndelungat sărut. Deodată, se aud bătăi în ușă. Matei se ridică știind cine este, în timp ce Cecilia este surprinsă. —Aștepți pe cineva? Până să-i răspundă, pe ușă intră băiatul de la hotel cu
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
de mână într-acolo. — Desenul a rămas intact, observă Cecilia. — Fiindcă nici n-a mai nins și nici n-a bătut vântul. —Iai! simt rece în spate. Strânge-mă tare în brațe, Matei! Matei îi apropie spatele de pieptul lui îmbrățișând-o din ce în ce mai strâns. — Ce cald ești tu! Pe zăpadă rămăsese cercul pe care îl desenaseră ei în ziua în care s-au logodit, simbolizând atât inelul de logodnă cât și unirea lor. În mijlocul cercului își scriseseră numele. Simțindu-se bine
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
n-au simțit cum a trecut timpul până când au ajuns la aeroport în București. Cecilia și-a cumpărat biletul. Mai erau câteva minute până la îmbarcare. Pe cât de fericiți fuseseră până acum, atât de triști erau în pragul despărțirii. S-au îmbrățișat, Cecilia cerându-i și de data aceasta s-o țină strâns în brațe, s-au sărutat cu aceleași lacrimi în ochi pe care le avuseseră la Frankfurt în avion, și-au șoptit de mai multe ori „te iubesc”. — Rămâi cu
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]