KorAP: Find »[drukola/base=împărăteasă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...47 48 49 ...136 >

3,379 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914

minte un tablou general al tuturor factorilor pe care o femeie, instruită după teoria Semanticii Generale, trebuie să le ia în considerație când are de-a face cu comportamentul instinctual, ținând cont de statutul ei de mamă devotată și poate împărăteasă și văduvă. Dar din fericire mai există și alte motive mai evidente pentru a nu acționa grăbit într-o astfel de situație. Femeia se holbă la el câtă vreme își expuse analiza. Acum, dădea din cap într-un fel care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854

întoarse puțin către nevastă-sa. La lumina slabă a felinarului din apropiere, fața ei blândă, și încă destul de tânără, era aproape pierdută în umbră. El îi șopti ceva cu un glas delicat care se armoniza cu nuanțele pastelate ale înserării: - Împărăteasa spunea că sătucul nostru Glay pare să aibă în el sănătatea și blândețea, ce constituie calitățile superioare ale poporului ei. Ce spui, Creel, nu ți se pare un gând minunat? Trebuie să fie o femeie admirabil de înțelegătoare. Ajunseseră la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
de gol, în timp ce se holba la firma aceea luminoasă. Văzu că se mai adună și alți săteni. În cele din urmă, spuse cu glasul îngroșat de emoție: - Am auzit de atelierele astea. Sunt niște locuri infame, împotriva cărora, azi-mâine, guvernul Împărătesei va lua măsuri. Sunt construite în fabrici ascunse și apoi transportate și puse în funcțiune sfidând grosolan drepturile de proprietate. Acest magazin nu exista acum un ceas. Fața bărbatului se înăspri, iar glasul îi deveni de-a dreptul tăios când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
atât de monstruos să ne pângărească satul. Închipuiți-vă... și glasul începu să-i tremure la gândul acesta înfiorător. Închipuiți-vă că această colectivitate splendidă, de modă veche, pe care hotărâsem s-o păstrăm întotdeauna exact așa cum o are pictată Împărăteasa în galeria ei de tablouri, ar fi acum pradă desfrâului și ruinată de această... de lucrul acesta... Dar așa ceva nu vom suporta! Glasul lui Creel se auzea slab, dar mai hotărât, din semiîntunericul de la colțul străzii: - Fara, nu face nimic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
metal nu poate rezista unui șuvoi constant de forță atomică. - E așa cum ți-a spus Jor, îi zise primarul. Magazinele astea de arme sunt... un lucru foarte mare. S-au răspândit pe tot cuprinsul imperiului și nu o recunosc pe Împărăteasă. Tulburat, Fara se mută de pe un picior pe altul. Nu-i plăcea să audă asemenea cuvinte. Până să răspundă el, cineva din mulțime spuse: - Am auzit că ușa aceea poate fi deschisă numai de către cei care nu vor să le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
nebun? Nici o ușă nu e înzestrată cu rațiune. Fara se uită sever la magazin. Clădirea se înălța acolo sub cerul nopții, dar strălucea ca lumina zilei, străină de locul acela, amenințătoare, imposibil de cucerit. Se întrebă ce-ar face soldații Împărătesei dacă ar fi chemați să acționeze. Și deodată prevăzu, printr-o străfulgerare, că nici măcar ei n-ar fi în stare să facă nimic. - Ușa s-a deschis o dată pentru mine, zise el înnebunit. Trebuie să se redeschidă. Și chiar așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
pistoale, puști și alte arme care, în domeniul lor specific, pot distruge orice mașină și orice obiect făcut din ceea ce se numește materie. Așadar, oricine posedă vreo armă de-a noastră poate înfrunta cu foarte mare succes orice soldat al împărătesei. Aș spune chiar că-l poate învinge, întrucât fiecare armă de foc de-a noastră constituie centrul unui câmp de forță care acționează ca un ecran de protecție împotriva forțelor distructive imateriale. Acest ecran de protecție nu opune rezistență măciucilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
particular nemilos, ținut tot în secret, și că, de îndată ce cădeai în ghearele lor, nu mai aveai altă cale decât moartea. Dar singurul lucru pe care-l realiza cu claritate era o imagine a lui, Fara . Clark, familist, supus credincios al împărătesei, stând acolo, în acest magazin slab luminat, și luptându-se în mod conștient cu o organizație atât de uriașă și de amenințătoare. Cu un mare efort își sili mușchii flasci să se încordeze curajos și spuse: - Pe mine nu mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
pe o pardoseală foarte tare și că orașul trebuie să fie o imagine focalizată direct în ochii lui prin cine știe ce minune. Cu o tresărire, Fara recunoscu pentru prima dată metropola de la picioarele lui. Era orașul viselor, Orașul imperial, capitala glorioasei Împărătese Isher. De la înălțimea imensă la care se afla, vedea turnurile palatului de argint și reședința imperială. Spaima îi dispărea treptat, lăsând locul unei senzații de fascinație și uimire care începea să se înfiripe. Constată cu emoție, că palatul se apropie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
la lumina slabă. Prima sa emoție fu disprețul pentru simplitatea acestei înșelătorii. Un film. Dar cât de gogoman îl socoteau ei ca să înghită o minciună atât de vizibilă? - Nemernicilor, se înfurie el. Va să zică ați pus pe cineva să joace rolul împărătesei, încercând să mă faceți să cred că... Păi, voi... - Ajunge, strigă Rad. Fara începu să tremure când, în câmpul lui vizual, intră un tânăr. Îl năpădi gândul înfricoșător că oamenii care voiau să mânjească, în chip atât de josnic, personalitatea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
Fara Clark. Tânărul reluă cu un glas ca de oțel: - Noi nu pretindem că ceea ce ai văzut se petrece chiar în clipa asta în Palat. Ar fi o coincidență prea mare. Secvența a fost înregistrată acum două zile. Femeia este Împărăteasa. Omul a cărui moarte a ordonat-o ea este un fost consilier pe care îl considera slab și ramolit. A fost găsit aseară mort în apartamentul lui. Îl chema, dacă ai chef să-l cauți în colecția de ziare, Banton

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
transferul titlului de proprietate. - Ah, rosti Fara și întreaga lume se prăbuși peste el. Adică vrei să spui că nimeni nu va interveni în nici un fel? Dar garnizoana imperială de la Ferd? Simți nedeslușit că primarul bâiguie ceva cum că soldații Împărătesei refuză să se amestece în treburi civile. - Cum treburi civile? explodă Fara. Adică vrei să spui că oamenilor ăstora o să li se permită să vină aici indiferent dacă noi îi vrem sau nu, forțând în mod ilegal vânzarea terenurilor, după ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
răspunsul și firește că vor trebui să vină soldați, zise Fara, care în sinea Iui încuviință, fiind absolut convins că acum soldații imperiali nu vor mai avea nici o scuză să nu acționeze. Începu să spună ceva despre ceea ce ar întreprinde Împărăteasa dacă ar descoperi că un bărbat și-a pierdut viața deoarece soldații nu și-au făcut datoria, dar vorbele lui fură acoperite de niște strigăte: - Vine primarul! Ei, domnule primar, când sosesc tunurile atomice? Cam aceleași întrebări dominau mulțimea, când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
lui împotriva lui Cayle. Cum naiba a putut să aibă un fiu atât de nemernic tocmai el care-și plătea întotdeauna datoriile și muncea din răsputeri, încercând să ducă o viață decentă și să corespundă etaloanelor celor mai înalte ale împărătesei? "Și acum, poftim! Cayle umblă cu fata asta de la magazinul de arme care s-a lăsat agățată. Iată-i dând colțul." Când ajunseră în dreptul lui, fata tocmai spunea: - Ai o idee greșită în ceea ce ne privește. O persoană ca tine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
a dat în mintea copiilor și cu care trebuie să mă lupt. Din fericire, ne vedem foarte rar. Nici măcar nu mâncăm la aceeași masă. Ce părere ai despre el? Fata zâmbi impersonal; - A, îl cunoaștem pe Fara Clark. Este bastionul împărătesei la Glay. - Da, ricana băiatul. Normal să fi auzit de el. Crede că trăim în cer și că Împărăteasa este o putere divină. Mai rău decât atât, n-are nici o șansă ca cineva să-i șteargă de pe față aerul ăsta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
nu mâncăm la aceeași masă. Ce părere ai despre el? Fata zâmbi impersonal; - A, îl cunoaștem pe Fara Clark. Este bastionul împărătesei la Glay. - Da, ricana băiatul. Normal să fi auzit de el. Crede că trăim în cer și că Împărăteasa este o putere divină. Mai rău decât atât, n-are nici o șansă ca cineva să-i șteargă de pe față aerul ăsta demodat. Cei doi se îndepărtară, în timp ce Fara rămase locului. Amploarea celor întâmplate făcu să i se scurgă furia din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
grabă, ofițerul îi făcu semn lui Cayle. - Poți să vii să șezi aici. N-avem decât să călătorim împreună, nu? Coborî tonul așa cum se cuvine pentru mărturisiri intime. - Îmi place grozav vinul. Multă vreme, am tot încercat să-i ascund împărătesei acest viciu, pentru că ea e împotriva băuturii. Clătină trist din cap. - Nu-i place deloc. Ei, ce mai aștepți? Vino încoace. Cayle veni în grabă, blestemându-l pe bețivanul ăsta idiot. Dar," totodată, îi reveni în suflet și speranța. Aproape

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
bărbatului mai vârstnic. Ce era cu el, de unde venea și așa mai departe află, încetul cu încetul, dintr-o amestecătură de mărturisiri incoerente. Se numea Laurel Medlon. Colonelul Laurel Medlon, îi dădu el să înțeleagă lui Cayle, un confident al împărătesei, un obișnuit al Palatului, șeful unei percepții. - Și destul de... hâc... bun, nu pot să zic, spuse el cu o satisfacție care dădea multă greutate cuvintelor, altfel neimportante. Îl privi ironic pe Cayle: - Ai vrea să intri și tu... hâc... În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
de știut, chiar și în acest al unsprezecelea ceas. Colonelul începuse să se agite, dar Cayle insistă din nou cu întrebările: - Cum ați intrat în armată? în primul rând, cum de-ați ajuns ofițer? Bețivanul bâigui ceva în sensul că Împărăteasa a avut neobrăzarea să se plângă de felul în care sunt strânse impozitele. Și apoi în legătură cu atacul asupra Arsenalelor, care constituiau un mare pericol, dar asta nu era prea clar. Într-un târziu, veni și răspunsul la întrebarea băiatului: - Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
Și apoi în legătură cu atacul asupra Arsenalelor, care constituiau un mare pericol, dar asta nu era prea clar. Într-un târziu, veni și răspunsul la întrebarea băiatului: - Am plătit cinci mii de unități monetare pentru rangul meu - o adevărată crimă. Acum, Împărăteasa insistă ca rangurile să fie date pe gratis. Dar n-o s-o facă. Omul trebuie să primească ceva mită. Eu unul, cu siguranță, am plătit prea mult, se indignă colonelul. Cayle insistă și mai tare: - Adică vreți să spuneți că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
pățite de Cayle și adăugă: - L-am evaluat ca potențial uriaș calidetic și-l supraveghem, în continuare, cu speranța că evoluția lui va fi atât de rapidă încât îl vom putea folosi în lupta noastră pentru a o împiedica pe Împărăteasă să distrugă Arsenalele cu noua sa armă temporală. Aceasta corespunde directivei de a nu neglija nici o posibilitate cu condiția să existe cineva disponibil pentru a o traduce în viață. Cred că ar trebui să i se dea băiatului niște bani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
și autoritar. Căpitanul plecă, privind țintă înaintea sa. Cayle se așeză. - Mi se pare că-mi amintesc figura dumitale, spuse Medlon. Îmi pare rău, atunci am băut puțintel, adăugă cu un râs dogit. Cayle se gândi că ceea ce spusese-celălalt despre Împărăteasă putea fi periculos pentru un om aflat în poziția lui. Zise cu voce tare: - N-am avut impresia că s-ar fi întâmplat ceva neobișnuit, domnule colonel... Totuși, dacă stau și mă gândesc, cred că ați mers cam departe cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
de unități, când îți vine la îndemână, să zicem în două săptămâni, și îți garantez o funcție. Ce părere ai? Pentru cineva care avea mai puțin de patruzeci de unități în buzunar era o propunere fără sorți de izbândă. Dacă Împărăteasa ordonase ca brevetele de ofițer să nu mai fie vândute, această ordonanță nu fusese luată în seamă de politicienii corupți. Cayle avu o a doua revelație privitoare la situația împărătesei Innelda. Ea și consilierii săi nu erau atotputernici, cum crezuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
în buzunar era o propunere fără sorți de izbândă. Dacă Împărăteasa ordonase ca brevetele de ofițer să nu mai fie vândute, această ordonanță nu fusese luată în seamă de politicienii corupți. Cayle avu o a doua revelație privitoare la situația împărătesei Innelda. Ea și consilierii săi nu erau atotputernici, cum crezuse Cayle. Nu numai Arsenalele îi limitau puterea, ci fusese prinsă într-o plasă mult mai puternică. Indivizii care trebuiau să-i îndeplinească poruncile aveau și ei dorințele lor, modurile lor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
apăru fața unei femei tinere. - Colonele, zise ea tăios, unde naiba ai fost? Ofițerul înlemni, apoi se întoarse încet. Dar Cayle nu avea nevoie să observe reacția de neliniște a ofițerului pentru a înțelege cine era femeia. O privea pe Împărăteasa Isherului. CAPITOLUL VIII CAYLE, care până atunci stătuse jos, se ridică, deodată, în picioare. Făcuse o mișcare automată, motivată de conștiința faptului că era doar un intrus acolo. Se afla la jumătatea drumului spre ușă când simți privirea femeii ațintită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]