1,838 matches
-
Sfântului Duh, iată robul stăpânului meu Isus Hristos, Io[an] Petru Voievod, cu mila lui Dumnezeu domn al țării Moldovei, fiul lui Ștefan Voievod cel Bătrân, a binevoit domnia mea cu buna mea voie, în al patrulea an al stăpânirii [mele] împărătești, a zidi acest hram întru numele arhiereului și făcătorului de minuni Nicolae; fiind egumen Kir Grigorie, în anul 7038, oct...”87), și în inscripția de pe mormântul de marmură (căci locul de veci - zicea Gerges Duby - trebuie să fie impunător și
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
făcut pe Alexie Aristeu pe marginea Sinapsei lui Ștefan din Efes (secolul al XII-lea) și din Theologia dumnezeieștilor bogoslavi și preluând, din Cartea românească de învățătură a lui Vasile Lupu (apărută în 1646), cu intercalarea Pravilelor arhierești între pravilele împărătești, fragmentele din Praxis et theoricae criminalis a juristului italian Prospero Farinacci 214 -, după cum zice Apostolul”215. Iar Sfântul Apostol Pavel zisese - am văzut - „Vreau ca văduvele tinere să se mărite...”(I Timotei, 5. 14). Sigur că Apostolul Pavel evocase și
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
așteptau pe văduve din partea rudelor defunctului, zestrea - recuperabilă, am văzut, sprijin pentru o eventuală recăsătorire - devenea un fel de „pivot” al întregului ansamblu succesoral. Pravila (mă folosesc în continuare de Indereptarea légii cu Dumnezeu care are toată judecata arhierească și împărătească de toate vinile preoțești și mirenești din 1652) sistematiza drepturile de moștenire ale văduvelor, examinând situațiile concrete. Glava 232: „Pentru muiarea care va rămânea văduo și se va mărita, că nu ia de în bucatele bărbatului ei nemic, fără numai
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
la Moldova” - Anonimul Brâncovenesc) sau descendenți ai unor înalți și influenți funcționari de la Poarta turcească („Atuncea dar, pre câșlegi, având Măriia sa și nuntă a face a fiicăi Mării sale, doamnei Ilinca cu Scarlatache, cuconul lui Alexandru dragomanul cel mare împărătesc, cinstit-au întâi cu dregătorie pre acest cocon, făcându-l păharnic mare [...] Că nici coconul acesta nu cu proastă gătire de la tată-său venise, om mare la înpărăție fiind, știut și învățat foarte” - Radu Greceanu), beneficiari ai unor dote fabuloase
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
care le cerea brașovenilor carne - trei porci și doi purcei, „o chilă de făină”, orz, condimente și zahăr, cuțite, căldări, tipsii, ibrice, „un ciur pentru fușei”). Aici trebuie să se fi făcut multe dintre dverele. (draperii brodate ce marcau ușile împărătești), zăvesele (perdele - de felul celei ce înfățișa Adormirea Maicii Domnului, care l-a încântat pe Paul de Alep, brodată - probabil - de Doamna Despina Milița) și epitrahilele dăruite apoi bisericilor și mănăstirilor ctitorite de Voievozi sau de Doamnele țării și acoperămintele
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Cantacuzino le-ar fi putut moșteni, fuseseră scoase la mezat cândva la Stanbul, și sub raportul palierului social pe care se aflau partenerii, întrucât, dându-i-o pe Elina de nevastă, Matei Basarab îi găsea celui ce cobora din „viță împărătească” o soție pe potrivă: „nobilitatea”, „vagă și defectuos circumscrisă”, a Cantacuzinului putea să impresioneze în Fanar; în țara Românească, ea nu era în stare să stârnească mari emoții. Iar Elina era, totuși, fiica lui Radu Vodă Șerban. Această femeie, strănepoată a
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
târgoviștenii și toți plăiașii Ialomiții” trimiși de Mihnea al III-lea Radu), dar posedă totodată mijloacele cu care să-și apropie victoria atunci când înfruntarea se desfășoară pe un teren prielnic (acuzat, de același Mihnea al III-lea Radu, în fața divanului împărătesc de „hainie”, îi biruie pe „pârăși” punându-i în inferioritate: „Și îndată rămăseseră acei boieri ai Mihnii de judecată și fură scoși din divan cu mare rușine”). Fapta de glorie a lui Constantin Cantacuzino rămâne salvarea, absolut miraculoasă - spune cronicarul
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
după răposarea mai sus pomenitului părintelui Mării Sale, au [fost] pribeag în Ardeal, și au șăzut la cetatea Brașovului, supt protecția chesaricească, ani 32 și, de acolo, viind aicea, întru această țara Rumânească, dincoace de Olt, au fost ban Administraționului împărătesc, și după aceia au fost gheniral până la răposarea Mării Sale, fiind miluit de la împărățiia a prea sfințitului împăratului Romei, Carol al șaselea; care au trăit ani 59 și au răposat într-acest an [1739], în 29 ale lunii lui mai
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Ștefan D. Grecianu, op. cit., vol.III, fasc. XXI, p. 155. 103. Ibidem. 104. Vezi Constantin Gane, op. cit., vol. I, pp. 438-439. 105. Ibidem, vol. I, p. 438. 106. Cu banii de la Viena, Doamna Marica făgăduia să achite datoria la vistieria împărătească (vezi Dan Berindei, op. cit., p. 278). 107. Ibidem. 108. Vezi Cronicile slavo-române, ed. cit., pp. 88, 103. Eftmie povestește și el evenimentul. 109. Despre care istoricii spun că ar fi putut fi un diabet ereditar (Maria Magdalena Székely, „Viața de
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
sud-estul european, teatru de război a trei imperii. D.E. face portretul unor comandanți, dă amănunte strategice și pitorești despre mișcările de trupe și „secreturile” armamentului epocii. „Nemții” (austriecii) ca și turcii pradă Oltenia, ajungând până la București. Vizirul, copleșit de dușmanii împărătești, tratează direct cu Potemkin, ibovnicul împărătesei Ecaterina a II-a. În țară, se succedă domniile scurte și repetate ale marilor fanarioți: Ipsilanti, Mavrogheni, Moruzi, Suțu, Hangerli, Caragea. Tablouri plastice despre istoria socială și economică a țării completează portretistica. Vremea de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286789_a_288118]
-
coloratura unor turcisme și grecisme dau farmec limbii. D.E. a tradus, din slavonă, numeroase hrisoave domnești, acte și documente sau texte religioase, ca Rugăciuni, rânduieli și învățături (1819), carte ce a servit ca manual. Din rusește, traduce Stavrofilia sau Calea împărătească a crucii Domnului (1793). O muncă uriașă a depus la cele peste 30 de condici de documente și 22 de pomelnice adunate din mănăstiri și biserici, cele mai multe din Oltenia și Vâlcea, de la Episcopia Râmnicului și Mitropolia țării. În aceste opere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286789_a_288118]
-
Mâncați mulți cartofi. Ei conțin mult potasiu, care contribuie la reducerea tensiunii arteriale și Împiedică formarea plăcilor pe pereții arterelor. Mâncați mai mulți morcovi. În China, morcovul se numără de multă vreme printre legumele preferate. El apărea adesea la ospețele Împărătești fie ca ornament, fie ca fel de mâncare. La țăranii chinezi, care mănâncă mulți morcovi, rareori apar hipertensiunea sau atacul cerebral. Într-un studiu recent s-a constatat că un regim alimentar bogat În morcovi este explicația reducerii mari a
[Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
În mare măsură, strălucirea corpurilor cerești, cum sunt soarele și stelele, și tipul vremii. Așadar, el este legătura dintre om și natură. Qi Bo: Un medic celebru și dregător de rang Înalt al Împăratului Galben, Însărcinat cu problemele naționale și Împărătești legate de astrologie, astronomie și medicină. El a fost tutorele Împăratului Galben și era venerat ca „dascălul Maiestății Sale”. Avea cunoștințe profunde despre plantele medicinale, acupunctură, alimentație, astrologie și astronomie. Numele lui apare de multe ori În Tratatul de medicină
[Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
clădire mare; clădiri; cocostîrc; confortabil; conac; construcții; copaci; copilărie; coș; credit; cuib părintesc; cuibușor; departe; bună dispoziție; dragă; drăguță; dulce; dulci; ecologică; eliberare; emoții; etajată; nu există; familia; fantome; față; frați; gazdă; grădină; gospodărie; gură; intimitate; inundată; iubită; izolare; îmbelșugată; împărătească; înaltă; încăpere; laptop; larg; lasă; leagăn; de lemn; loc cu papa bun; loc de dormit; loc de odihnă; loc părintesc; local; locație; locuitori; lume; luminoasă; de marcat; material; mătura; a mea; melancolie; melc; mică; milă; minunată; mîncare; moară; mobilă; modernă
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
figura femeii epuizate: "Agripina, roșie-vânătă la față și cu cămașa sfâșiată pe pieptul umflat ca un cimpoi, venea tot blagoslovind cu capul și cu mâinile". Finalul este condensat diegetic, într-o simetrie a descrierii serene, prezente în expozițiune: "Era liniște împărătească. Nu se auzeau decât tălăngile, din ce în ce mai îndepărtate, ale turmelor de deasupra". Dănilă, însoțit de ceilalți ciobani înarmați, cu Măriuca alături de el, în șa, este frământat de întrebări, în anticiparea unei confruntări iminente cu inamicii. Realitatea însă este alta: "Dar calea
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
mai rar (v. și Croitor 2014; Zafiu 2014) (85). (83) a. întoarce-se-vor și sfii-se-vor vârtos currundu (PH.1500−10: 4v) b. Povesti-vor și grăi-vor nedereptatea (PH.1500−10: 79v-80r) c. toate lucrurile beseareciei și împărăteștile turbură-se și răsipescu-se (CC2.1581: 13; Croitor 2014) d. Cerșut-au 2 000 de pedestri, 2 000 de călăraș, și sântu; ce, cum veri zice, sta-vor au mearge-vor. (DÎ.1600: XXXII) (84) a. Miluiaște-me, Doamne,și me vindecă, că
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
numitul "drum domnesc" era prin pădurea Bârnova, trecea prin zona Dobrovățului unde se mai văd și astăzi ruinele unui vechi schit de călugări(vezi Anexa 4). Acest vechi drum care trece aproape de Sanatoriul Bârnova, urca vechiul drum al Țarigradului(drum Împărătesc), parcurs adesea de domni, pașale, și călători străini, care menționează aceste locuri În relatările lor. Cercetătorul dr. Mircea Ciubotaru de la Institutul de Filologie Română "A.Philippide" Iași a cercetat aceste meleaguri și, prin investigațiile ce au necesitat timp și răbdare
INTERDISCIPLINARITAEA ÎN PREDAREA ISTORIEI ROMÂNILOR LA CLASELE I – IV by Ana Maria PINZARU () [Corola-publishinghouse/Science/1233_a_2313]
-
Duminica a 2-a după Crăciun; 6 ianuarie - Epifania Domnului. Biserica greco-catolică 4 ianuarie - Duminica dinaintea Botezului Domnului. Cuv. Teoctist din Sicilia; Adunarea celor 70 de Apostoli; 5 ianuarie - Sf. Mc. Teopempt și Teona; Cuv. Sinclitichia (Ajunul Botezului Domnului. Orele Împărătești); 6 ianuarie - Botezul Domnului (Sfințirea cea mare a apei); 7 ianuarie - Sf. Ioan Botezătorul; Sf. Niceta de Remesiana, Ap. Românilor (†420). Biserica evanghelică 4 ianuarie - A doua duminică după Crăciun; 6 ianuarie - Epifania Domnului. Cultul mozaic 3 ianuarie - Vaigaș; 4
Agenda2004-1-04-stiri () [Corola-journal/Journalistic/281912_a_283241]
-
lângă mare, carele îl numesc turcii Iali-Kioșkiu, pe Constandin-vodă, și pe 4 feciori ai lui: Constandin, Ștefan, Radul, Matei și pe Văcărescul de le-au tăiat capetele. După aceia i-au rădicat în prăjini de i-au scos înaintea porții împărătești pentru privirea să-i vază lumea. Și toată zioa acolea au zăcut, iar după ce au înserat i-au rădicat și i-au dus de i-au aruncat în mare". Totuși maleabilitatea marelui maestru al "meșteșugurilor" avea o limită: respectul de
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]
-
următoare, înțelegeau atât sărbătoarea Învierii domnului cât și a Cinei celei de taină, precum și a Sfintelor Pătimi, iar uneori numai comemorarea acestora (cf. Sfanțul Ioan Gură de Aur, Cuvântarea I la Rusalii, la pr. dr. D. Fecioru, Cuvântări la praznice împărătești, p. 247). De aceea, săptămâna numită de noi, cei de astăzi, „Săptămâna Sfintelor Pătimi”, sau "Săptămâna Mare", la ei se numea "Săptămâna Paștilor" sau "Zilele Paștilor" (Constituțiile Apostolice, V, 13, 18, în vol. Scrierile Părinților Apostolici, I, ÎI, pp. 129
“Paşte” sau “Paşti”. Vezi care este forma corectă by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/79532_a_80857]
-
nu e, sub nici un chip, databilă. Nici chiar în poemele ticluite cu metodă, ca acesta: Foaie verde, fir de mentă/ Îndeletnicire lentă -/ eu te frec, iar tu m-alinți/ îmi trezești stinse dorinți;/ iar te frec, tu mă-nsoțești/ în visări împărătești;/ de te frec un pic mai tare,/ mă răsfeți cu-a ta răcoare;/ de te frec din nou, mă cerți;/ mă urzici, mă negre-verzi;/ de te frec cu răutate/ dai furnicături pe spate./ Foicea, mentă zăludă/ paparudele mi-o udă
Europa latină by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9024_a_10349]
-
se numea Ana și era fiica preotului Matthan. Astfel, tatăl Fecioarei Maria era un urmaș al regelui David, iar mama, o descendentă din familia preoțeasca a lui Aaron, împlinindu-se prin această proorocia că Mesia va avea o dublă descendentă: împărăteasca și preoțeasca. Pentru că nu aveau copii, Ioachim și Ana au început să fie ironizați și batjocoriți de oameni. Lipsa copiilor era considerată un blestem din partea lui Dumnezeu. Și totuși, Ioachim și Ana nu s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, nici
Sâmbătă, creștinii sărbătoresc Nașterea Maicii Domnului () [Corola-journal/Journalistic/65855_a_67180]
-
le comunică, fiind Învăluiți de ele. Rolul de rugătoare al Maicii Domnului se ține În echilibru cu cel de Împărăteasă, de Stăpână, de Dăruitoare, căci „a vedea În Maica Domnului numai pe rugătoarea, ar Însemna să o dezbrăcăm de majestatea Împărătească, de haina aurită În care e Împodobită, s-o coborâm de pe Scaunul cel de-a dreapta Fiului, pe care a așezat-o Fiul ei, precum și a o priva de rolul de rugătoare, ar Însemna să o considerăm nu Îndumnezeită, ci Dumnezeu
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
greu, apătos. Nimic, așadar, din aburul colorat, sub care fierb începuturi de tot felul. Mai mult decât o toană a lui martie, pare o iarnă cu prelungire. Și doar pasul tău ușor,/ În omăt strălucitor,/ Lasă urme viorii/ De conduri împărătești/ Peste albele stihii...// Primăvară,unde ești?
Două primăveri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6466_a_7791]
-
Este ziua în care s-a întemeiat în chip văzut Biserica, pentru că, în chip nevăzut sau tainic, ea, Biserica, s-a întemeiat prin Jertfa lui Iisus pe Cruce și prin Învierea din morți (Faptele Apostolilor 20, 28). Spre deosebire de alte sărbători împărătești, Pogorârea Duhului Sfânt nu este prezentată de Evanghelii, ci în capitolul al II-lea din cartea „Faptele Apostolilor“ scrisă de Sf. Ev. Luca. Această minune a venirii Duhului Sfânt peste Apostoli le-a fost făgăduită de Iisus însuși, în cuvintele
Agenda2003-24-03-16 () [Corola-journal/Journalistic/281123_a_282452]