6,091 matches
-
pe înfundate. Se lovea de fereastră și părea să scrie pe geam litere care de abia se vedeau, șiroind cu repeziciune, ca niște lacrimi pe un obraz absent. Vremea transforma zăpada în zloată. Gerul își aduna zdrențele și apoi le împrăștia în dezordine. Ziua următoare avea să aibă chipul mânjit de noroi și fleșcăraie. Chipul unei actrițe netalentate după orgie. Era târziu. Într-un colț al bucătăriei, am pregătit pături și o saltea. O convinsesem pe Josăphine să meargă cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
stupizi, chiar dacă era detestat, el rămânea judecătorul: cel care vă poate trimite, cu o mică semnătură, să reflectați între patru pereți. Cel ce urzește planuri cu călăul. Un fel de bau-bau pentru adulți. Oamenii se priviră. Mulțimea începu să se împrăștie, încet, apoi foarte repede, ca și cum ar fi fost cuprinsă brusc de o durere de stomac. Nu rămaseră decât vreo zece indivizi, înfipți în piață ca niște țăruși. Primarul le întoarse spatele și intră înapoi în primărie. Ideea cea bună fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
formă ciudată, fiindcă bănuiam că trebuia să fie într-un mormânt, agățată la capătul unui lănțișor de ceas, în buzunarul unei veste din care poate că nu mai rămăseseră deja decât niște zdrențe. Am forțat sertarul cu cuțitul. Lemnul cedă împrăștiind o jerbă de așchii. Nu era decât un singur obiect în interior. L-am recunoscut de îndată. Respirația mi se opri. Totul deveni ireal. Era un carnețel dreptunghiular și subțire, îmbrăcat în piele roșie. Ultima oară când îl văzusem se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
În pat și Întinzând mâna spre noptieră, după o țigară. — Să dormi? — De ce nu? Am curs la unsprezece treizeci. Idiot bătrân! Dar treaba ta. Dacă nu vrei să mergi la plajă... Dintr-un salt, Amory a fost afară din pat, Împrăștiind pe jos toate lucrurile de pe Învelitoarea de birou. Plaja! N-o mai văzuse de ani de zile, de când fusese În pelerinaj cu mama. Cine mai merge? a Întrebat, străduindu-se să intre În izmenele B.V.D. — O, Dick Humbird și Kerry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a stricat petrecerea. Cam pe la ora două am comandat să ni se trimită În cameră un supeu zdravăn. Alec nu i-a dat bacșiș chelnerului, așa că sunt sigură că ticălosul ne-a turnat. Proasta dispoziție a lui Jill parcă se Împrăștia mai repede decât umbrele nopții. - Să-ți spun ceva, a spus fata apăsat. Când mai vrei să Înscenezi o escapadă din asta, ține-te departe de băutură, iar când vrei să te magnetizezi, ține-te departe de budoar. - N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
după aceea, la Expoziția Universală de la Hanovra. Am citit cu emoție că în pavilionul american evoluează Peter Schumann și mi-am dus actorii acolo. Am intrat în hala destul de mare care era pavilionul cu pricina, tot felul de chestii erau împrăștiate aiurea, măști, acele măști urâte și fără de viață pe care le cunoșteam. Era liniște, o liniște teatrală, ne-am oprit, ne-am uitat de jur-împrejur, ne așteptam să tabere pe noi vreun bodyguard, așa cum se petrecea peste tot, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
strălucește mereu acolo unde și tinerii strălucesc de tinerețe. Strălucește și ea cu ei, cum ar veni. Primăvara asta e destul de caldă și, foarte probabil, va urma apoi o vară caniculară care, după ce elevii își vor lua bacalaureatul, îi va împrăștia pe toți care‑ncotro. Unii speră s‑o ia în aceeași direcție cu Sophie. Curând tălpile goale ale Sophiei vor călca ușor pe Croisette, asfaltul e deja cald, de fapt, încins, iar racheta de tenis se ițește din geanta marca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
desprins deja cu totul de familia lui, doar din exterior nu se observă încă acest lucru. # Deși elevii nu merită, la liceu mai are loc totuși un ultim ceai de la ora cinci, înainte de vacanță și de bacalaureatul care‑i va împrăștia în cele patru zări. Ceaiul e preparat de eleve. Elevii se ocupă de treburile organizatorice. S‑a adunat o grămadă de băuturi acidulate și foarte urâte la culoare. Elevii dansează cu colegele lor, iar la sfatul unui profesor mai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
se transformase Într-un bebeluș. Era dezgustată de ea Însăși. În mai puțin de cinci minute nu-și va mai aminti de rușinea de acum. — Noriko? Îți dai seama ce-ai făcut? Ai udat documentele acestea foarte importante și ai Împrăștiat cuburile de gheață pe podeaua camerei de hotel. — Îmi cer scuze. O să le strâng pe toate. Vă rog să mă scuzați. În timp ce-și cerea scuze, vocea Îi deveni tot mai ascuțită și izbucni În plâns. Keiko Kataoka Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ți vor face ei. Gardianul deschise imensa cușcă și se dădu înapoi în timp ce Becker îl împinse pe Lange înăuntru. Țipetele lui încă îmi mai răsunau în urechi atunci când am ajuns înapoi în Steglitz. Hildegard adormise întinsă pe sofa, cu părul împrăștiat pe pernă precum aripioara dorsală a unui peștișor auriu exotic. M-am așezat, mi-am trecut mâna pe mătasea lui fină și apoi am sărutat-o pe frunte, iar când am făcut asta am simțit un iz de băutură în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
gigantică a unui păianjen amenința să înfășoare un altul într-o țesătură tăioasă ca o lamă. Mai încolo, la colțul lui Kurfürstendamm, am dat de o oglindă enormă care zăcea pe jos spartă într-o sută de bucăți, oferind imagini împrăștiate cu mine însumi, care se sfărâmau și trosneau sub picior pe măsură ce îmi continuam drumul pe stradă. Pentru cei precum Weisthor și Rahn, care credeau într-o legătură simbolică între cristal și un Hristos german străvechi din care îi deriva numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
reprezentări figurate ale lui Epicur care ne-au rămas... -, cât la astfel de lecții asupra principiului vademecumului existențial... Când excelența hedonistă a fost atinsă, iar contractul hedonist face posibilă comunitatea, semnul acesteia este prietenia. între prieteni circulă suflul zeilor și împrăștie fericirile și plăcerile absenței tulburării, dar și ale plăcerii de a fi împreună. Bunătatea, virtute cardinală la Epicur, își află atunci deplina împlinire: voință de plăcere pentru amândoi, importanță corect înțeleasă a cheltuirii afective și a prisosului afectiv împărtășite, capital
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
pentru că simpla ei potențialitate radiază; practicarea ei permite întruparea bunăvoinței, calitate majoră a filosofului epicurian; existența ei cimentează viața filosofică și comunitară. Epicur îi considera pe discipolii lui niște prieteni, și viceversa. Pythocles, Herodot, Meneceu, acești responsabili ai unor Grădini împrăștiate în lume, întrețineau cu Magistrul o relație de acest tip. Metrodoros, prietenul cu deosebire îndrăgit, ar fi trebuit să preia moștenirea fondatorului - dacă moartea nu l-ar fi răpit atât de timpuriu. Lucrețiu nu vorbește de prietenie în poemul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
combustibil avem, frecarea e mică și, până la o anumită limită, bineînțeles, cunosc Universul ca-n palmă. Dar dacă, zic eu cu mintea mea de computer prost, satelitul ăsta n-a părăsit orbita, ci pur și simplu a crăpat, s-a împrăștiat sau, mă rog, a explodat? — Vezi, stimate tovarășe Dromiket - spuse robotul comandant Felix S 23, luând o carte -, asta nu înțeleg eu la voi, roboții ăștia din generația mai nouă: voi ați fost programați s-aveți și nelămuriri, să puneți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
dat în folosință?’”, „A căzut Rapidul?” și altele și altele, la care Felix S 23 răspundea strângând mâini în dreapta și-n stânga: „E bine! E foarte bine!”. După ce mulțimea, la apelul tov. Roșca 7, se mai potoli și se mai împrăștie, Felix S 23 făcu prezentările: — Dânsul e pilotul, tov. Dromiket 4, dânsul e tov. robot TESA Stejeran 1, dânsa e tov. Getta 2, de pe o planetă cu vederi progresiste, iar dânsul... unde sunteți, tov. inspector Pătrașcu? — Aici, se auzi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
de a fi mare e puțin special. Hilbert nu are nimic din verva creatoare a unui Euler sau Lagrange, din ardoarea constructivă a unui Gauss. Nimic din libertatea aeriană a concepțiilor unui Abel și mai ales Riemann. Facultatea de a împrăștia întreaga dezvoltare a matematicei, cu finalitățile ei îndepărtate (a unui Klein sau Poincaré), îi lipsește. Hilbert e arhitectul unei ordine hipogeene: un geniu al fundamentelor. Direcția lui de cercetare e involutivă. Chiar în faza lui creatoare, Hilbert nu descoperă domenii
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
stupefacție, am văzut prăpastia ce se deschidea amenințător, chiar sub picioarele mele. În câteva clipe, totul a scăpat de sub control. Adrenalina a făcut ca inima să aibă în jur de 200 de bătăi pe minut. Eram convinsă că va exploda, împrăștiindu-se, pulverizându-se ca și cum nici n-ar fi existat. Durerea era atât de mare, încât am început să strig după ajutor. Tremuram din toate încheieturile când am format numărul de telefon al prietenei mele. Era trecut de miezul nopții. - Riana
ULTIMA ÎMBRĂŢIŞARE... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364288_a_365617]
-
Răsfrângere > UITAREA... Autor: Mariana Ciurezu Publicat în: Ediția nr. 981 din 07 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului Uitarea... De -ar fi uitarea precum gândul călător prin locuri neumblate, aș pun-ușor unul câte unul lucrurile care trebuiesc uitate... Și le-aș împrăștia într-o noapte când luna s-ar ascunde printre nori, așa aș scăpa de amintirile toate și liniștită m-ar prinde primii zori... Dar amețite de atâtea începuturi și răsfirate printre suflet, zbuciumate când mă cuprind mii și mii de
UITAREA... de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364365_a_365694]
-
Ediția nr. 2348 din 05 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Râzi moarte nebună, de nimeni dorită, Eternitatea în vârful de coasă o porți, Cu dinții te-nfrupți din festin hămesită, În păr 'ți-mpletești a destinelor sorți. Esența divină o-mprăștii spre astre, Pe-un drum făr' de-ntors călăuză să fii, Porțile-nchizi cu zăvorul de oase, Spre lumină conduci spirite străvezii. În ochii sticlosi îți ard veacuri trecute, Mirosuri fetide împrăștii în jur, Tu, moarte sordidă cu rânjete slute, În
RÂZI de LĂCRĂMIOARA STOICA în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364375_a_365704]
-
păr 'ți-mpletești a destinelor sorți. Esența divină o-mprăștii spre astre, Pe-un drum făr' de-ntors călăuză să fii, Porțile-nchizi cu zăvorul de oase, Spre lumină conduci spirite străvezii. În ochii sticlosi îți ard veacuri trecute, Mirosuri fetide împrăștii în jur, Tu, moarte sordidă cu rânjete slute, În față-ți nu-ndrăznesc a comite sperjur. 4 iunie 2017 Referință Bibliografică: RÂZI / Lăcrămioara Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2348, Anul VII, 05 iunie 2017. Drepturi de Autor: Copyright
RÂZI de LĂCRĂMIOARA STOICA în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364375_a_365704]
-
de seară, Ce îmi răsfiră părul încărcat cu vise, În așteptarea sărutărilor promise, Dulcege și cu gust de scorțișoară. Te simt în picături de ploi răzlețe, Ce mă ucid încet, când mă ating, Pe umerii mei goi când se preling, Împrăștiind parfum de mere pădurețe. Te simt în pâlpâirea focului arzând, Ce mistuie amintirile din mine, Și fumu-l urcă-n cer într-un vârtej subțire, Roșul în gri și-albastru amestecând. Te simt în strălucirea palidă a lunii, Avid spre tine
TE SIMT de LĂCRĂMIOARA STOICA în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364370_a_365699]
-
singură. Se trezea foarte deprimată și mintea îi era în cumpănă, încât parcă nu mai știa cine este cu adevărat. Trăia uneori în afara realități și suferința plângea în ea, încât în clipele de luciditate îi era frică să nu se împrăștie în hăul din viața ei. Într-o zi când era singură acasă și Isac a venit de la spital, a găsit-o jos lângă pat și ea nu reușea să se ridice. Băuse atât de mult, încât totul se învârtea în
FRAGMENT DE MANUSCRIS (2) de SILVIA KATZ în ediţia nr. 101 din 11 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364431_a_365760]
-
mână, îl împinse către odaia din spate, unde se retrăsese de gerul de afară. Deschise încet ușa la cameră și bătrânelul amuțise. Odaia era caldă, focul își arăta limbile roșietice, prin zăbrelele portiței de la sobă. Pe perete, candela era aprinsă, împrăștiind în jur pace și liniște. Masa de la perete era gătită deja de sărbătoare și bucatele aburinde stăteau frumos aliniate! Mirosea a sarmale de ghebe, a plăcinte de mere cu scorțișoară și rom! Credea că visează sau că a murit și
GHEORGHE A. STROIA: POVESTE DE IARNĂ – CE ŢI-AI DORI DE ZIUA TA, MOŞ NICOLAE? de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364548_a_365877]
-
luat ușor toamnă de mână ș-am pornit în zbor spre zarea senină, ai vrut să-mi arăți a ta nemărginire alintându-mă cu vorbe de iubire Am colindat peste câmpuri înverzite și livezi încărcate, de soare parguite, viile care împrăștiau miros de tămâioasă, iar amurgul ne chema spre seară acasă M-ai dus printre crizanteme înflorite unde culorile se-ntreceau în nuanțe vrăjite și-n pădure toamnă-mpreun-am fost mai știi când veverițe-și căutau adăpost? Ai pătruns încet la mine
CU TINE TOAMNĂ de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364579_a_365908]
-
la concluzii Pătrunde în livadă Un vânt de deziluzii Presară zorii roșii Aromele-n fâneață Și cântă iar cocoșii O nouă dimineață Mă simt o partitură Cu note în culori Din care vin și fură Necunoscuți, comori Ci iarăși mă împrăștii Aproape clandestin Când trag copii cu prăștii În cioburi de destin. Referință Bibliografică: Mă simt o partitură / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 258, Anul I, 15 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Untaru : Toate Drepturile
MĂ SIMT O PARTITURĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364594_a_365923]