1,297 matches
-
bancă circulară Înconjura un trunchi gros de stejar ca să vadă cine stă pe partea cealaltă și descoperea acolo un bătrân trist citind un ziar Într-o limbă străină și scobindu-se În nas. Tufele veșnic verzi cu frunze lucioase care Împrejmuiau o peluză cu iarbă, unde copilul nostru a descoperit pentru prima oară o broască vie, pătrundeau Într-un labirint de gard viu, artistic tuns, și tu ai spus că o să plouă. Într-o etapă mai Îndepărtată, sub alte ceruri mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
simultan, și-au îndreptat privirile spre geamul deschis, prin care se putea vedea gara, ca să observe măcar o clipă locul unde îl vor putea găsi în viitor pe tovarășul lor de călătorie. Gara părea îngrijită, curată, cu ronduri de flori împrejmuite cu garduri vii și destul de populată. Din întregul tren au coborât nu mai mult de șapte-opt persoane, printre care și Florin cu mama lui, și de urcat au urcat parcă ceva mai mulți. Comuna pare foarte drăguță, după toate probabilitățile
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cu o arhitectură specifică acelui scurt răgaz interbelic de relativă pace, cu o curte spațioasă la stânga, în partea opusă un lot școlar suficient de mare, iar în față o încântătoare grădină cu flori diferite, printre care și trandafiri altoiți, toate împrejmuite cu gard nou din scânduri de brad fasonat și vopsit proaspăt în verde închis, ce contrastau în mod vizibil cu situația de vizavi. Se observa de la bun început că școala era condusă de oameni pricepuți și harnici. Chiar în poarta
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
nu doar la ce poate face țara pentru noi, ci și la ce putem face noi pentru scumpa noastră țară. Eu, ca un bun cetățean ce sunt, o pot scuti de cheltuieli pentru costum și papuci. "Țarcul" era o zonă împrejmuită pe spațiul verde din fața blocului; vreo șapte metri pătrați, în care nea Onuț înghesuise o masă și două băncuțe. Pe împrejmuirea din sârmă împletită scrisese, cu o caligrafie tremurată, No 11! De ce poartă "țarcul" numărul 11, nea Onuț?... Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
în frageda pruncie am fost consacrat și ca talent al târgului. După ce nea Onuț s-a întors acasă, tablagiii din bloc i-au pus la cale o primire pe cinste, la mititica din fața blocului, cum îi spuneau ei locului aceluia împrejmuit pe care era scris No 11. Au cumpărat bere, în vreme ce doamnele au trimis niște sărățele și alte nimicuri de pierdut vremea bărbătește. Ca mare confident al lui nea Onuț, nu se putea să nu particip la acest eveniment. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
un timp al glandelor, trăiam frenezia Îndrăgostirii Înainte de a mă Îndrăgosti. Acolo, În orașul-retortă mi se desăvîrșea alchimia. Pe str. Dr. Lueger care dădea În Schitul Măgureanu, vizavi de vechea intrare În Cișmigiu, unde se află și azi niște ruine Împrejmuite de un grilaj vechi, ruginit, exista o casă mare, impozantă, ivindu-se din umbra arborilor deși și Înalți, cu transperante albe, bordate cu ciucuri, la ferestre. Pe un gard Înalt de fier forjat, a cărui poartă părea să nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nume, cel lipsit de sens dă sens, cel fără identitate dă identitate.“ Și iată un vis al prietenei mele Herta Müller pe care Îl povestesc ca și cînd ar fi al meu: Tocmai terminasem orele și ieșeam de la școală. Curtea Împrejmuită cu copaci semăna cu terenul de gimnastică al liceului S.H. unde am făcut practică În ultimul an de facultate. Deodată am observat că eram doar În furou. Elevii treceau pe lîngă mine, mă salutau, Își continuau drumul. Atunci l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
din nou, În salon, ca să joace șah... Uneori, Digby se Întreba dacă nu cumva „Pavilionul special“ era rodul unei imaginații bolnave. Firește, clădirea exista aievea, cu zidurile ei de cărămidă roșie, cu ferestrele zăbrelite și cu zidul Înalt care o Împrejmuia. Exista și un personal special, cunoscut de ceilalți pacienți de la seratele lunare, la care Digby nu avusese Încă prilejul să ia parte. (Doctorul Forester avea convingerea că aceste serate, la care erau invitați și unii localnici - pastorul, cîteva doamne În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
o răspîndești în cerul gurii; doar așa îl umpli de savoarea ei. Dacă deșerți dintr-o sorbitură cana, ingurgitarea nu merită respect. Bătrînul se complăcea de-o viață în așezarea lui de moșneni. Prefera să-și petreacă vremea în livadă. Împrejmuită cu gard de ostrețe, pe temeliile de piatră, casa era umbrită de brazi printre care părea să curgă, verde, soarele. Ne aflam într-o încăpere care la început fusese o verandă. Pe toată lungimea peretelui ferestrele răspîndeau lumina cu un
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de sinucidere. Nu s-a dat vreun exemplu de animal lipsindu-se singur de viață. Cele mai înzestrate cu afectivitate pier, uneori, din pricina mâhnirii, poate. Dar de aici până la a se înjunghia singure, la a-și tăia gâtlejul...“ „Sinuciderea Scorpionului, împrejmuit cu un cerc de foc, înțepându-se cu acul său înveninat ? În mijlocul unui cerc de cărbuni, la primele pișcături ale căldurii, animalul se învârtește de-a-ndăratelea prin cercul de foc. E înnebunit. Dacă înaintează, se frige, dacă dă înapoi, se frige
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
legați la gură m-au încurajat: respinge-o! Am luat-o din voleu, țintind vinclul palatului prezidențial. Însă exact atunci bomba a explodat și mi-am pierdut vederea. Sub pleoape aveam un milion de ace. Am bâjbâit până la grilajul care împrejmuia Grădina Botanică. Acolo m-au luat în primire mamele și fiicele bucureștene. Eram un biet invalid de război. După zece minute de orbire mi-am recăpătat un sfert de vedere și, prima imagine pe care am deslușit-o, a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
la fel, aliniate impecabil. Brutarii intră și Încep să râvnească, să spele, să arunce băligarul uscat și să aștearnă paie pe jos. Pregătesc locul pentru instalarea vitelor brutăriei. Când În sfârșit termină (au dat și cu var pe țărușii care Împrejmuiesc intrarea) privesc cu oarecare mândrie În urma lor. Ei sunt țărani și Încă n-au uitat cum se rânește un grajd. Încă mai știu să se bucure când ochii lor privesc un grajd curat. Ideea de război le devine chiar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
singure: melci. Ea mânuind mâini nevăzute, le juca umbrele prin văzduh ca pe un zid: ciori. Ea îi zugrăvea, cu cridă, pe acoperișurile caselor, sate pentru păpuși: hulubi. „Era într-un început de april, într-o dimineață din acelea care împrejmuiesc pământul, ca un nimb vioriu - capul unui sfânt copil. Ulița se îmbrăcase cu soare. Copilul ședea în brațele ei. Îi râdeau ochii, îi râdeau buzele, îi zburda inima în piept ca un buratec pe iarbă. Ulița îl învățase să privească
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
prânz. Când am ajuns la internat, servitoarele tocmai strângeau resturile de pe mese. Am luat dintr-un coșuleț trei felii de pâine cu care mi-am potolit foamea, apoi m-am dus în curtea din spatele clădirii, o curte spațioasă, asfaltată și împrejmuită de un zid înalt, de unde se auzea gălăgie. Băieții jucau "lapte-gros". Cum nu primisem, încă, uniforma pe care urma s-o capăt în cadrul bursei, purtam hainele de-acasă. O pălărie rotundă și neagră, cu bor mic, specifică portului din satele
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
tainic la iveală ținând stânca să nu se irosească și parcurgând vremea asmuțiți în clipite. Un răstimp nesfârșit, pierdut în mărturisiri amestecase spuza moleșelilor cadențate din frumusețea așternută a anotimpurilor fragile. Ce roade singurătatea ori viitorul incert? Ce mecanism le împrejmuiește fruntea? Ce rod al imaginației își cerne nehotărârile? Îi fulgeră pe amândoi verdictul dat umanității: ’’Prietene, de vei dispărea, un altul îți va lua locul‛! Partide pierdute, regrete de-o clipă și-acum, amândoi, se împlineau în vraja zorilor, a
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
însemna încă o bucată de drum chinuitor... „Doamne, izbăvește-mă! Cu ce ți-am greșit, Doamne?” - a icnit Toaibă, făcând primul pas. După un timp de mers ca într-un vis urât, i s-au arătat doar răzlogii gardurilor care împrejmuiau livezile cândva. S-a apropiat de un par și s-a sprijinit de el gemând. Nu-i trebuia decât o nuia sănătoasă din care să-și închipuie un fel de cârjă care să-l ajute cât de cât. După o
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ați crezut. Dar vameșii și curvele l-au crezut: și, măcar că ați văzut lucrul acesta, nu v-ați căit în urmă ca să-l credeți. 33. Ascultați o altă pildă. Era un om, un gospodar, care a sădit o vie. A împrejmuit-o cu un gard, a săpat un teasc în ea, și a zidit un turn. Apoi a dat-o unor vieri și a plecat în altă țară. 34. Cînd a venit vremea roadelor a trimis pe robii săi la vieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
aprinsese... - Și totuși n-a ars pe de-a-ntregul, reluă Colomban. Căci, după cum vedeți, adăugă după ce plăti șoferului și coborî din taxi, a mai rămas o parte din trunchi... Au înaintat câțiva pași și s-au oprit în fața grilajului care împrejmuia monumentul. Nu era iluminat, dar la lumina felinarelor din square se vedea destul de bine. Roca era impresionantă, așa cum se înălța, pieziș, din pământ, și bustul căpătase o nobilă patină, aproape melancolică. În spate se profila trunchiul gros și mutilat al
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
tîrască spre tranșee trăgÎndu-l după el. După care nu se mai mișcă și ne dădurăm seama că zăcea cu fața-n pămÎnt. Acum zăceau amîndoi acolo. Nu mai bombardau casa și se făcuse liniște. Ferma mare și zidul care Împrejmuia curtea se Înălțau galbene pe fondul verde al dealului care purta urme albe de praf ca niște cicatrici În locurile unde se săpaseră șanțuri și fuseseră Întărite avanposturile. Fumul de la focurile unde Începuseră să pregătească mîncarea se Înălța deasupra dealului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
foarte greu să te miști. E ca și cum ai merge prin nisipuri mișcătoare sau În vis. BĂrbatu’ cu casca de oțel mergea Încă În fața noastră. La stînga lui era un șir de case distruse și la dreapta zidul de cărĂmidă care Împrejmuia barăcile. Își parcase mașina În capătu’ străzii, unde era și a noastră, adăpostită În spatele caselor. — Hai să-l primim Înapoi În Club, spuse fata. Nu vreau să sufere nimeni În seara asta. Nici sentimental, nici altfel. Hei! strigă. Așteaptă-ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
au primit-o, ci au lăsat-o, ba s-au străduit s-o aducă în paragină. Ascultă ce a consemnat Episcopul Melchisedec când a vizitat mănăstirea: „Biserica de la Chlincea este zugrăvită, dar zugrăveala în multe locuri este stricată... curtea este împrejmuită cu zid de piatră înalt de 2 stînjeni. Clopotnița în stare bună. Deasupra porței sînt cîteva chilii ruinate. În niște case proaste din curtea bisericii șade preotul. Afară de case mai sunt niște șuri, care se vede că au remas din
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Iași că satul lui, Mateuți, ca mai toate satele din Basarabia, era locuit de români. Situat la poalele unei păduri mari de stejari, rămășiță a unor codri bogați altă dată, avea mai toate casele din piatră, la fel gardurile care împrejmuiau ogrăzile și dependințele din preajmă. Pe acolo era obiceiul ca flăcăii, înainte de a se însura, să-și scoată și să-și aducă singuri piatra pentru case de la stânci, fiindcă-n partea de sud, satul se afla pe marginea unei văi
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
alungându-i pe gospodari în casă, tare devreme. Lui, fiind mezinul familiei, tata îi povestea. Odată, pe înserat, împreună cu doi camarazi reușise să evadeze din lagăr. Acum regreta că nu-l întrebase mai multe despre fuga din acel loc, probabil împrejmuit cu rotocoale de sârmă ghimpată, cu foișoare de pază în care soldați nemți, rigizi și nemiloși, cu căști metalice pe cap, vegheau la orice mișcare a prizonierilor. Încercase să-și închipuie barăcile în care erau ținuți, atitudinea învingătorilor față de deținuți
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
fu întărită paza prin suplimentarea posturilor de santinelă. Consemnul era ca la observarea oricăror mișcări suspecte, să se tragă după prima somație. În apropiere era un cimitir vechi, cu cruci aplecate de vreme, și câteva monumente din piatră. Cimitirul era împrejmuit de un gard din scânduri putrede. Lângă gard era un post de santinelă, în care ajunsese la rând un tânăr din Buhuși. Soldatul avea să povestească cum, în acea seară, se speriase de moarte: - Era ceață, întuneric profund. Mi s-
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
firicelele de grâu de toamnă, abia răsărite, păreau niște plăpânzi fulgi verzui pe un trup înfrigurat. ― Uite, aci șade Platamonu, arendașul moșiilor Nadinei și a lui Gogu, zise iar Grigore când fură în satul Gliganu, arătând la stânga o curte mare, împrejmuită cu uluci, în mijlocul căreia, ascunse de coroanele veștede ale copacilor, se întrezăreau clădiri albe cu acoperișuri de țiglă. Pe poarta deschisă larg, tocmai atunci ieșea un bărbat cu fața prăjită de soare, uscat, vioi și energic, cu o pălărie veche
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]