185,071 matches
-
cea occidentală, complet europeană, și cea răsăriteană. Am luat parte la cele două universuri. Occidentul prin limba latină și prin moștenirea Romei, în obiceiuri. Însă am luat parte și la o cultură influențată de Orient și împămîntenită în neolitic. Am înțeles asta ca român, dar cred că înseamnă același lucru pentru un bulgar, un sîrbo-croat, în concluzie pentru Balcani, Europa de sud-est și pentru o parte a Rusiei. Iar în această tensiune Orient-Occident, tradiționalism-modernism, mistică, religie, contemplație, pe de o parte
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15244_a_16569]
-
șoc, eventual chiar de comă. Aceste spații trebuie gândite de la început (sau, măcar, în dinamica ulterioară), ca putând fi "elastice", "extensibile". Timpul sporește cantitatea ("materia primă" - publicațiile) și "consumatorii" (ar fi mai frumos spus "beneficiarii") - cititorii. Nu pare să se înțeleagă, de cei care conduc o țară, că se petrece ceva iremediabil - în cazul BA și BN? Fără aceste spații (nu mai amintesc de fondurile pentru "achiziții"), sunt: miliarde irosite, șobolani care "rod" - și biblioteci pe cale de a-și da duhul
Mor biblioteci by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/15260_a_16585]
-
suprarealistă, mărturie a unei vitalități de fond ce "nu-și încape în piele"... Dar, ca o încununare a divorțului său de lume, pronunțat pe planul intelectului speculativ ce informează eul liric și, la rîndu-i se lasă informat de acesta, poeta înțelege a se despărți și de sine însăși. Cu aceeași frenezie rece, cu aceeași pornire malignă, stîrnită de acea bilis atra (bilă neagră) a dispoziției sale dominante. "Sufletul", pivot al confesiunii lirice consacrate, i se pare nesatisfăcător, incapabil cum e a
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
-i mai condamnase o dată sub teroarea comunistă. Că o astfel de operație a fost pusă la cale de aleșii poporului român este în firea lucrurilor, dar că ea este girată de cei câțiva intelectuali onești din comisie este greu de înțeles. Cum de vor fi acceptat aceste personalități de înaltă valoare morală și intelectuală să lucreze cu o lege cel puțin confuză: cum să dovedești că ceva este identic cu sine însuși, să dovedești un principiu, adică ceea ce nici nu poate
Absurdul continuu () [Corola-journal/Journalistic/13402_a_14727]
-
afară, fără a fi pătruns de acel adânc spirit de adevăr, de pregnanță și de frumusețe a antichităței clasice, a învăța regule gramaticale fără a fi pătruns acea simetrie intelectuală a cugetării antice, este o muncă zadarnică, o literă fără înțeles. ... Spiritul antichității e regulatorul statornic al inteligenței și al caracterului și izvorul simțului istoric” (s.n.). Pentru Eminescu esențial este ca valorile clasice să pună stăpânire asupra societății, cu alte cuvinte să determine formarea unei mentalități în care spiritul de adevăr
Clasicismul, azi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13377_a_14702]
-
cotropită de cei ce n-au izbutit să ne-o ia pe cale militară, ca ultima fabrică să instre în ghearele străinilor. Nu mă duc, nu mă duc, nu mă duc... Mi se făcuse lehamite de toți și de toate. - Nu-nțelegi, i-am replicat, că e șase seara și de-abia treizeci și cinci la sută din populație s-a înfățișat la urne? Acum îl împingeam cu degetul. Cu pași cabrați, pătrundeam pe aleea finală, simțeam cum îi crește împotrivirea, mă lăsam la
În competiție cu dublul meu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13394_a_14719]
-
scorbură - rămân încremeniți când gazda, povestitorul adică, le arată o monedă aidoma celei desenate în praf de moșneagul povestitor al întâmplării. Autorul oscilează între real și imaginar, creând, cum afirmam, o atmosferă aptă să sugereze când uimirea și teama de neînțeles, când atracția enigmei sau a misterului. Fabulosul, uneori feeric, se împletește cu angoasa, cu neliniștea, cu inexplicabilul, într-un text sugestiv, plin de savoare. Scriitorul Vasile Datcu are auzul fin și înregistrează nuanțat vorbirea personajelor (mai ales când e vorba
Între real și fantastic by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/13379_a_14704]
-
acolo”, pentru înțelegerea morții înseși, această aparent absentă „soră exactă” a fiecăruia care face ca „cel care a murit să nu fie altul”... O căutare asiduă a magiei poeziei în proximitatea unei treceri, care să-l ajute pe practicant să înțeleagă acel dincolo, impresionează în această carte și înduioșează cu cât tot mai puțini suntem cei care credem în funcția euristică sau măcar de comunicare terapeutic-spirituală a poeziei. Postmodern all the way, Iulian Tănase crede în poezie ca cel mai religios
Poezie la două mâini by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13381_a_14706]
-
Gabriela Ursachi Este aproape de neînțeles cum un poet „tradiționalist” la G. Călinescu și „avangardist” cu acte (de creație) în regulă la revistele Integral și unu, simbolist și neoclasic cu arvună foiletonistică (Noi, simboliștii și Spre clasicismul cel nou) sau „expresionist à la Kokoschka” în viziunea
Noiembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/13384_a_14709]
-
colaborator oficiază „ca și cum zarafi ancestrali i-ar fi lăsat moștenire o balanță ideală”, insurgentul scrie o prefață incendiară. Dintr-o singură trăsătură de condei (vai, cît de neinspirată !) anexează și aservește întreaga literatură română celei franceze, nu doar citită și înțeleasă de el, ci și ... „trăită”. Această „colonizare” fermă, cu sacrificări de genii și aboliri arhetipale, echivalează cu un autodafé, în fumul căruia pier treptat și meritele incontestabile de comentator literar ale acestui „tînăr Nerone”. Sintagma aparține aceluiași Lovinescu, aparent imperturbabil
Noiembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/13384_a_14709]
-
Fundoianu „colonist” se dovedește a fi, de fapt, un admirator fervent, pe viață, al lui Arghezi cel „iscat din cronicari”. Nu se sfiește nici să îl pună pe Nică al lui Ștefan alături de Mallarmé, cu convingerea că pentru a-l înțelege pe Creangă e nevoie de cel puțin tot atîtea lecturi și pregătire. Cît despre Eminescu, romantic integral, îi face inutili pe Heine, Musset, Lamartine sau Byron. Și iată cum, prin hazardul nu tocmai ușor de prevăzut al inteligenței de o
Noiembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/13384_a_14709]
-
mă privește, toate temerile preconcepute s-au dovedit a fi complet nefondate. Portretul lui M este un soi de jurnal-confesiune-eseu care se citește cu maxim interes de la prima pînă la ultima pagină, fără a cădea nici o clipă într-un - de înțeles din perspectivă strict umană - exces de sentimentalism. Matei Călinescu găsește tonalitatea ideală (un amestec de analiză și afectivitate) pentru a realiza o carte gravă, dar nu neagră, dimpotrivă, revelatorie, capabilă să ofere noi dimensiuni înțelegerii vieții. De altfel, autorul mărturisește
Lumea lui M by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13380_a_14705]
-
rezumată de Matei Călinescu sună așa: „«Everybody is different», repetă M. Iar dacă toți oamenii sînt diferiți, pare a gîndi M, e cu totul firesc să fii diferit; implicit, de vreme ce toți sunt diferiți, trebuie respectată diferența - chiar dacă n-o poți înțelege. Și, desigur, a încerca să fii «ca toți ceilalți » n-are nici un sens, e o imposibilitate, o absurditate: căci a fi «ca toți ceilalți » e chiar ceea ce ești, diferit (în mod paradoxal, diferența sfîrșește prin a fi... identitate). De aceea
Lumea lui M by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13380_a_14705]
-
care profesorul de la Universitatea Indiana o dă scrierii jurnalului său și, implicit, transformării acestuia într-o carte de mare sensibilitate ar trebui să devină prilej de meditație: „De ce scriu acest jurnal despre M? Răspunsul e simplu: pentru că vreau să-l înțeleg, și vreau să-l înțeleg pentru că îl iubesc nu numai ca pe fiul meu, ci ca pe o ființă umană unică. Îl iubesc nu numai pentru că e inocent și bun, ci și - poate chiar mai ales - pentru unicitatea lui. Și
Lumea lui M by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13380_a_14705]
-
o dă scrierii jurnalului său și, implicit, transformării acestuia într-o carte de mare sensibilitate ar trebui să devină prilej de meditație: „De ce scriu acest jurnal despre M? Răspunsul e simplu: pentru că vreau să-l înțeleg, și vreau să-l înțeleg pentru că îl iubesc nu numai ca pe fiul meu, ci ca pe o ființă umană unică. Îl iubesc nu numai pentru că e inocent și bun, ci și - poate chiar mai ales - pentru unicitatea lui. Și pentru că vreau să-l ajut
Lumea lui M by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13380_a_14705]
-
aflați, cît de cît, în cunoștință de cauză. Profesorul croat face o distincție între naționalism (specific celor care invadează un teritoriu străin) și dragoste de țară (specifică celor care își apără propriul teritoriu). Pe baza acestei logici este lesne de înțeles, în cadrul războiului iugoslav, cine au fost naționaliștii și cine cei mînați în luptă doar de dragostea de țară. Problema devine ceva mai confuză dacă punem la socoteală și soarta miilor de familii de sîrbi din ținutul Krajna, obligate de autoritățile
Laptopul și Evanghelia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13412_a_14737]
-
intervievați pentru dialogul interconfesional și pentru necesitatea reconcilierii dintre Biserica Ortodoxă și cea Catolică. În fața proliferării sectelor și a tendinței cetățenilor de a se îndepărta de Biserică este necesară o strîngere a rîndurilor, și catolicii au fost primii care au înțeles acest lucru încă de la începutul anilor ’90. Privită din perspectiva acestor preocupări, vizita Papei în România se de-voalează acum ca o strălucită încununare a unei strategii atent elaborate și urmate cu tenacitate vreme de mai mulți ani. O carte
Laptopul și Evanghelia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13412_a_14737]
-
atâtea noduri unul lângă altul se ivește până la urmă bucata de covor - Mario vedea pesemne uneori covorul, cu scârbă, cu groază, când insomnia intra la el în cămăruță să-i biruie noaptea. „Iartă-mă pentru moartea mea, e imposibil să înțelegi dar iartă-mă, mamă”. O hârtiuță ruptă de pe marginea revistei Critica, peste ea o piatră alături de sacoul care a rămas ca un semn de hotar pentru primul marinar din zorii zilei. Până în noaptea aceea fusese atât de fericit, sigur că
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
câteva cuvinte spuse în treacăt de Mañara când Delia nu era de față. „Ea i-a pregătit tot felul de băuturi. Dar Rolo se temea din cauza inimii. Alcoolul face rău la inimă”. Să ai un logodnic atât de șubred! Mario înțelegea acum eliberarea ce se oglindea în gesturile Deliei, în felul ei de a cânta la pian. A fost pe punctul să-i întrebe pe soții Mañara ce-i plăcea lui Héctor, dacă Delia îi făcea și lui lichioruri sau dulciuri
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
Mario o văzu neliniștită, parcă în alertă. Uneori se uita în spate pe la coțuri de stradă, și în seara în care a schițat un gest de respingere când au ajuns la cutia poștală de pe Medrano colț cu Rivadavia Mario a înțeles că și pe ea o chinuiau de departe; că aveau amândoi parte fără să și-o spună de aceeași hăituială. S-a întâlnit cu Mañara tatăl la berăria München de pe Cangallo colț cu Pueyrredón, îl copleși cu bere și cartofi
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
întindeau deja pe jos, la picioarele Deliei, și în farfuria de alpaca pe care o ținea în mână ca pe o altă lună micuță. Nu voise să-l roage pe Mario să guste de față cu părinții, el trebuia să înțeleagă cât o oboseau reproșurile lor, veșnic considerau că a-i cere lui Mario să guste noile bomboane însemna să abuzeze de bunătatea lui. Firește că dacă n-avea chef, dar nimeni nu-i merita încrederea în afară de el, părinții nu erau
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
noile bomboane însemna să abuzeze de bunătatea lui. Firește că dacă n-avea chef, dar nimeni nu-i merita încrederea în afară de el, părinții nu erau în stare să aprecieze o aromă diferită. Îi oferea bomboana parcă implorându-l, dar Mario înțelese dorința care-i tulbura glasul, acum îl învăluia cu o strălucire care nu provenea de la lună, și nici măcar de la Delia. Puse paharul cu apă pe pian (nu băuse în bucătărie) și luă cu două degete bomboana, cu Delia alături așteptând
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
Mircea Mihăieș Trăiesc de ani buni printre studenți și cred că înțeleg destul de bine lumea tinerilor de elită români. Am văzut cum, an după an, și mai ales de prin 1995-1996, în mediile academice se schimbă ceva. Din păcate, nu se schimbă întotdeauna în bine. Plusul de libertate afișat de cei nemarcați
Vremea „colectorilor” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13408_a_14733]
-
minciunile normalilor m-am săturat”, „Latră mișto”, „Va fi distracție pe cinste cu el la cârmă”, „Cu el, o să fim cei mai tari”, „O să le dăm cu flit evreilor și ungurilor” etc. etc., într-o plutire buimacă din care am înțeles că acești tineri de douăzeci de ani confundă realitatea cu jocurile pe computer gen „Gorillaz” și exercițiul politic cu un „pijamas-party” mutat din dormitor în piața publică. Trist, foarte trist! În aceste condiții, e inutil să ne întrebăm ce gândesc
Vremea „colectorilor” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13408_a_14733]
-
au fost, cel mai adesea, jenante, trădând o mentalitate de oameni bătrâni: gratuități la tren, la tramvai, la spectacole ori la muzeu. Într-un cuvânt, o mentalitate de asistați. Dacă nu vom ieși urgent din această hârtoapă, dacă nu vom înțelege că studentul trebuie să studieze, iar profesorul să fie profesor, și nu ciubucar, degeaba mai vrem în Europa. Ar fi mai bine să rămânem aici, la porțile Orientului, unde gugumani perplecși, plagiatori vicioși, imbecili patentați, ageamii abulici, rechini de bazar
Vremea „colectorilor” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13408_a_14733]