1,414 matches
-
deci nu e vorba de un partener de afaceri din SUA. E limpede că e vorba de cineva de-acasă. Ha-ha-ha! Pe bune? Când eram împreună, mi-ai zis că niciodată n-ai merge acolo, a râs el. Julia a înțepenit de furie. Era scârba de Deborah! Când ieșise ea din cameră, James era practic în comă, dar câteva nanosecunde mai târziu își revenise la viață ca s-o sune pe nenorocita aia de fostă-nevastă. Julia s-a deplasat tiptil către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
repetat Susan, ce-ai zice dac-am încerca să facem un copil? Cuvintele i-au rămas suspendate în aer, încărcând spațiul dintre ei cu forța sentimentului ei de expectativă. Acum că, în sfârșit, își verbalizase cele mai profunde gânduri, Susan înțepenise din cauza fricii. —Un copil? Tonul și expresia lui Nick erau acelea la care te-ai fi așteptat dacă i s-ar fi propus să cumpere un crocodil matur, pe care să-l țină în baie. Da, știi, o chestie din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
spate, cu un zâmbet visător pe buze. Simțea instinctiv că ăla putea să fie chiar momentul în care primul lor copil avea să fie conceput. S-a simțit invadată de un val euforic. Dintr-odată, degetele lui Luca s-au înțepenit și bărbatul s-a ridicat. Telefonul din cameră începuse să sune. — Lasă-l, a șoptit Alison trăgându-l de ceafă ca să-l aducă înapoi. Luca a dat din cap și-a revenit în poziție, dar s-a oprit din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
importanță. Sorbea din cana cu apă pe care o ținea întotdeauna pe noptieră, înconjurată de armata ei de pastile, îi întorcea spatele și se culca. într-o noapte Vultur-în-Zbor a avut un vis ciudat. Mâinile scofâlcite ale Liviei Cramm erau înțepenite ca o menghină în jurul grumazului lui, iar degetele ei îl apăsau, apăsau... în vis, el dormea și s-a trezit tot în vis, cu senzația că viața îi era stoarsă din trup. Atunci s-a zbătut, s-a zbătut ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
îacum nu mai vedea nimic, doar negru înaintea ochilor) strânsoarea a slăbit. Vultur-în-Zbor a auzit vocea Liviei spunând: — Da, vulturul meu, pasărea mea în zbor. Da. Când s-a trezit, a găsit-o pe Livia Cramm moartă, cu amândouă mâinile înțepenite ca niște gheare în jurul propriului ei gât. Cana cu apă era răsturnată, iar grămada de pilule considerabil micșorată. Abia mai târziu în dimineața aceea Vultur-în-Zbor a descoperit că prețioasa lui sticluță, fiola cu lichid albastru, dătător de liniște, dispăruse. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
urmăreau stafia cea palidă și drăgălașă în escapada ei nocturnă. Ochii li s-au întâlnit o clipă și în acea clipă universul a dispărut pentru un moment, împietrind locuitorii orașului într-o serie de poziții caracteristice, ca într-un tablou înțepenit în aspicul unei sincope a timpului. Cel mai ciudat duo din Elbaroom stătea la o masă scundă și rotundă, așezată cam pe la jumătatea sălii lungi și înguste. Unul din cei doi era enorm, un urs de om, impresie pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
orice cale ducea doar în jos. Elfrina Vultur. Triunghiul nu avea trei vârfuri, ci doar unul singur. Apoi momentul a fost pierdut pentru totdeauna, pentru că, în reveria lui, bărbatul a rostit un nume. — Elfrina, a spus el. Irina Cerkasova a înțepenit lângă el. Numele pe care l-a auzit ea a fost Elfrida. — Ieși afară, i-a zis ea. Vultur-în-Zbor și-a părăsit gândurile și s-a întors în lumina lumânării pentru a-și vedea proaspăt dobândita perfecțiune zăcând în ruine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
crustă, un fel de coajă ce se usca repede și crăpa, pulverizânduse În tăcerea camerei. Se uită spre fereastră și văzu lumina sleită Într-o ceață lăptoasă, plutind destrămată printre ferestrele acvarii ale clădirilor Înalte din apropiere. Întunericul Îl găsi Înțepenit În mijlocul camerei, cu privirea fixă, cu gâtul aplecat spre În față, Într-o resemnare fără margini, asemeni condamnatului la spânzurătoare. O amintire din copilărie Îi traversă fugar creierul. Se văzu În vârful dealului cel Înalt, În clopotnița bisericii. Obișnuia să
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cine știe unde. Mi-au dispărut săpunul (un săpun, de altfel, foarte scump), pasta de dinți și cele două prosoape. Șiculmea! - chiar și hârtia igienică mi-a dispărut... Ultima oară era să rămân prizonier acolo. Nu mai reușeam să deschid ușa. Se Înțepenise Într-un fel al ei, neștiut. O Înfiorare rece Îmi năvăli pe șira spinării și o teamă inexplicabilă Îmi cuprinse dintr-o dată Întreaga ființă. Trăgeam cât puteam de ușă. Tălpile (deși În apă) Începuseră să-mi ardă. În spate percepeam
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
straturi peste pereții exteriori. Doar blocul nostru. Nici o altă clădire vecină ori de prin Împrejurimi. Ciudat a fost și atunci când au cărat coșciugul pe scări și au vrut să-l scoată afară. Ușile de la intrare refuzau să se deschidă. Se Înțepeniseră ca niciodată până atunci, Într-un fel al lor, neștiut. Au fost chemați cei mai puternici oameni din zonă, dar nici unul nu a reușit să le miște măcar. Nici Victor Prisecaru, zis „Decuseară”, care-a făcut doi ani haltere și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Îndesate În buzunarele surtucelor marinărești și cu picioarele bătînd acel neobosit pas-pe-loc tipic dealerilor care-și așteaptă clienții. Terasa piscinei era pustie, apa Învolburată Începea să se liniștească odată cu lăsarea nopții. Mi-am cărat valizele pînă la ușile liftului, care Înțepenise la etajul trei. Holul ducea spre apartamentul lui Frank, două birouri ale administrației, ambele Încuiate, și biblioteca clubului. Nici măcar În Estrella de Mar nu Împrumuta nimeni cărți după miezul nopții. Am așteptat liftul, am urcat la etajul al treilea, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
care Încă picuram și cu degetul mare despărțindu-și labiile. — Paula, lasă-mă să... Am Încercat să-mi strecor mîna sub a ei, dar m-a respins. — Nu. Îmi vine mai repede dac-o fac singură. Orgasmul o făcu să Înțepenească din toți mușchii, cu mîna apăsată pe făgașul pubian, apoi se destinse și reuși să respire. Mă sărută pe gură și se cuibări la pieptul meu, fericită că putea să lase deoparte cinismul pe care-l afișa În fața lumii. Drăgăstos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
am Întîlnit prima dată. Am Încercat toate mașinile din Estrella de Mar. Nu se potrivesc. — Charles... nu mașina mea. Încearcă Jaguarul. — Mașina lui Frank? Am trecut pe lîngă ea, am șters jegul de pe Încuietoare și-am băgat cheia. Locașul era Înțepenit, și am simțit un val de ușurare că nu se potrivise și că Frank era În continuare nevinovat. Dar cînd am Întors cheia am auzit clinchetul cu care mecanismul de Închidere centralizată descuia cele patru uși. Am ridicat mînerul, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
înspăimîntător. Nu mai ieșeau. Grigore se apuca să împletească mături. Avea strânse de cu vară grămezi de nuiele de vișin. Aglaia uda într-o oală rafie și-i ajuta. Bătrânul se înfofolea într-o flanelă miloasă de lână tigaie și înțepenea ceasuri întregi pe scaunul său. Nevasta îi fierbea ceai, timpul trecea repede. Veneau nopți lungi, nesfârșite. Asta până sosea primăvara. Într-o noapte, Grigore auzea lunecarea tăcută a gunoaielor. Pe acoperișul bordeiului se topea zăpada. Bătrânul simțea cum tot pământul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lăutarii, toată curtea se umpluse de oameni, maică-sa o chema să-și întîmpine ginerele, și fata nu mai avu timp să se privească în oglindă. Cârciumarul i se păruse urât și bătrân. Avea o față negricioasă, și gâtul îi înțepenise în strânsoarea gulerului cămășii. Stere își potrivea părul lins pe frunte și șușuia cu Aglaia: - Mă ține! - Nu-i nimic. Îndreaptă-ți haina, vezi că râde lumea de noi, spunea bătrâna în șoaptă. S-adunaseră vecinii meșterului, muieri cu copii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de cișmea curgea năvalnic și curăța cimentul umed de sângele porcilor. 145 În capătul sălii, sub poarta de fier care semăna de departe cu un pieptene de oțel, așteptau vitele încremenite, cu ochii roșii de spaimă. Frica morții apropiate le înțepenea gâtlej urile și păreau de piatră, așa cum stăteau una lângă alta, fără suflet. În coarnele scurte, abia licărea lumina cenușie a zorilor. - Gata! strigă cineva, și parlagiii ridicară mâinile. Drevele grele se mișcară scârțâind. Și deodată țipetele reîncepură. Bouarii ridicară
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de subsuori pe Florea. Îl înjunghiaseră gabrovenii. Curgea smgele din el ca dintr-o cișmea. Sosiseră și ceilalți, gâfâind. Curătaseră locul și-i lăsaseră pe negustori să se taie între ei pe întuneric. -Lau târât ce -lau târât pe Florea. Înțepenise. Gheorghe și-a rupt o mânecă de la cămașă și a vrut să-l lege. Era prea târziu. Se adunase lume. Trebuiau să-l lase dacă nu voiau să cadă în mâna sergenților. Paraschiv s-a răstit la ei: - Ușcheală, că
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
213 pline. Atunci nu te puteai apropia de ele. Rânjeau colții și se dădeau la picioare. Într-o vară îi apucase o turbare. Muriseră pe capete: al mecanicului, ai oltenilor și vreo câțiva străini. Se mușcau unul pe altul și înțepeneau. A murit și al lui Gogu. Îl sângerase unul de beregată. Mergea tot cu capul în jos și nu mai mânca. După o săptămână înlemnise lângă uluci... Croitorul 1-a găsit. Avea ochii sticloși și se lungise. -Lau dus ucenicii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
până atunci începu să se miște. Morții înspăimîntă întotdeauna pe cei vii, amintindu-le viitorul, și o secundă cele câteva femei mai din apropierea curții fură gata-gata să-și facă cruce, dar o ură veche, strânsă de ani de zile, le înțepeni manile și așa Înghețate. Bărbații priveau sicriul negeluit, din scânduri ieftine de brad, cu capacul bătut în cuie. - -Lau ascuns, spuse unul. - Calic a fost, calic moare! Glasurile se aprinseră: - Mie mi-a luat trențele din casă, strigă o femeie
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
la vecin când acesta ieșea seara în pragul prăvăliei și cânta din mandolină. A dat în ea, se liniștise Florica. Acum o uitase Dumnezeu în magazie cu apa dinainte și Aglaia striga după ea: 287 - Ce faci, femeie, hai, că-nțepenește bărba-tău de tot, abia te miști..; Florica își aduse aminte că nu i-a pus o luminare la cap lui Gogu. Cară albia și-i spuse bătrânei să caute în dulap, unde avea o feștilă. După aceea îi ajută să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
țambalului și-l înghionti pe Anghel: - Trage și tu din arcuș, poate-or pleca! 338 - Mai tare, mai tare! îi ațâța Mitică Ciolan în sudorile spaimei. Și vuietul viscolului fu acoperit de cântecul fără Dumnezeu al tarafului. Spre ziuă starostele înțepenise. Vioara îi căzuse din mână și o acoperise zăpada. Plângea degerat: - Mă prăpădesc, fraților, mă prăpădesc, nu mă lăsați, nu mă lăsați... Cântecul ciudat, care nu semăna cu nici un cântec știut și spus vreodată, nu se mai isprăvea. Lupii fugiseră
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
contrabasului îi speria. 341 Anghel albise și el, și în jurul gurii făcuse o spumă care îngheța, învîrtea înverșunat arcușul, aplecat peste instrument, nemaiștiind nimic... Dumitru privea coaja verzuie a zăpezii și umbrele nemișcate din jur. Mitică Ciolan zăcea cu ochii înțepeniți lângă el. Cum murise, cu spaima în priviri, ai fi zis că mai vede încă cerul albicios, nemișcat, în care băteau ciorile, croncănind. Ca să nu înghețe de tot, țambalagiul vorbea într-una, ca și când starostele -lar mai fi putut auzi: - Când
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
zeului-dandy George Brummell i se va spune când „Beau Brummell”, când „Buck Brummell”. Desigur că grija exagerată pentru toaletă, stilizarea gesturilor, afectarea dicției, toate la un loc edulcorează tușele unei bărbății „de serie”. Astfel Încât, cu lornioanele și micile lor bastoane, Înțepeniți În corsete, gulere, cravate, ei par mai degrabă niște „păpuși umblătoare”, cum se exprimă un contemporan, decât niște „masculi adevărați”. Și totuși. Un anume fel de a fi distant, agresiv zeflemitor, modul dezlănțuit În care cei mai mulți mănâncă, beau și stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
citesc piesa, m-am plâns lui Janey. Mi-am zis că e și cazul, pentru că n-am mai văzut-o de ani de zile. Dar mi-e așa de greu să mi-o imaginez jucată. Cuvintele sunt pur si simplu înțepenite pe pagină. Nu știu cum reușești. —E un șpil, zise Janey. Cu comediile e cel mai greu. —Și ăștia cu organizarea îmi cereau să urc și să cobor pe toată lumea acolo exact acolo unde trebuie. O să fie ca mărșăluitul trupelor într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
o lună? Sau peste un an? Puteam merge oriunde voiam. Duggie îmi spusese ceva de o expoziție comună la Berlin; și avea un asociat la New York care era interesat de ceea ce lui îi plăcea să numească „concepția“ mea. De unde mă înțepenisem atât de mult în studio încât să văd pe cineva și chiar să răspund la telefon îmi părea o intruziune excesivă în munca mea, acum mă vedeam prinsă într-un vârtej nebun, antrenant, încă centrat pe studio, dar care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]