2,060 matches
-
mă Întorc, daddy, dar, Susan, nu se poate, cîteva luni doar, daddy, avionul care face escală la New York, astă seară la opt, Susan, nu face mutra asta, sînt doar cîteva luni, daddy, miss Stone va avea grijă de toate, Susan, Încîntată, miss Stone, v-am pregătit un apartament În apropiere de casa mea, În Stanhope Gardens, domnișoară, al meu! al meu! al meu!, sînt fericită!, nimeni nu se mai amestecă În treburile mele, Cinthia, scrie-mi cît poți de des, povestește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Lucas. — De cinci minute am oprit mașina. Nici nu ți-ai dat seama că am fost la un pas de moarte la ultima curbă! CÎte pahare ai băut? — Mai puține decît John și Julius, se trezi spunînd Susan, privindu-l Încîntată, dar În adîncul sufletului nespus de tristă. Don Juan Tenorio porni motorul, Îl opri, scoase cheia de contact, apoi făcu din nou contactul, se opri chiar În momentul cînd avea de gînd s-o scoată din nou, se zăpăcise cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În bulgărele de vanilie, acum deformat și Împuținat; mica spadă se afundă În cremă, dar nu găsi destul sprijin și alunecă peste marginea cupei. Susan se grăbi spre ușă, cineva de la o masă din fund, un cunoscut, o văzu ieșind Încîntată. Acum amuțiseră. Julius era prea obosit ca să mai poată Întreba de ce ieșeau În stradă, de ce n-o luau pe drumul cel mai scurt, drumul care tăia prin grădină și ajungea la ușa de la intrare a hotelului. Juan Lucas mergea Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
peretele de colo? Și știi de ce a surzit? Nu știi?... Atunci nu știi nimic despre filiația geniilor, dragul meu prieten. Lui Susan i se păru că ceaiul ei fusese adus chiar atunci din India, colonie engleză. — What about them1? Întrebă Încîntată. Voia să știe totul despre genii. — Geniile, spuse Juan Lucas. Geniile... repetă și nu găsi nici unul În bagajul său de cunoștințe din timpul studiilor medii și superioare; căută În Time și-l găsi pe Einstein. Geniile! Sigur! Beethoven! Sigur... Julius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o buna zi la Juan În birou, cu o față de Înmormîntare, Îmbrăcată țipător și spunînd că i-au făcut fișă și ca pînă acum n-a luat nici o boală... Juan Lucas Își bea cu sobrietate apa minerală, Susan Își sorbea Încîntată ceaiul ei din India colonială, Julius Își lua gustarea și, la o altă masă ceva mai Încolo, exilata boliviana stătea de vorbă cu soția ambasadorului din Chile, cate era Întotdeauna foarte elegantă. Lui Julius Îi părea rău gîndindu-se la măicuța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Într-o dispoziție excelentă. Și tătucul Beethoven i-a alungat pe toți trei de acasă. I-a alungat pentru totdeauna. Acum cred că știi ce te așteaptă dacă nu reușești să faci nici o ispravă ca pianist. — Beethoven, Îi spuse Susan, Încîntată, privind grădinița Însorită care se potrivea de minune cu ceaiul din India și viorile țigănești cu instalație stereofonică și fără țigani, În aerul acela proaspăt și În lumina soarelui la asfințit. Juan Lucas se văzu cu perucă, i-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Încotro și lăsă totul baltă, renunțînd să-și Încheie fraza. Era la a zecea lecție și nepoata lui Beethoven nu-i arăta nici un pic de afecțiune. Încă din prima zi Îl Întrebase cu ce profesoară mai luase lecții și el, Încîntat, Încercă să-i vorbească despre toate, pînă și despre parfumul deosebit al pianului, dar ea Îl Întrerupse: „Nu mă interesează decît metoda, ce tip de exerciții ai făcut cu domnișoara profesoară?“ Nu era domnișoară, voia să-i explice Julius și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o cantitate suficientă de cecuri pentru a găsi palatul complet aranjat și a se putea instala comod În ziua stabilită pentru mutat. Decoratorul era pederast, dar asta nu-l Împiedica să se topească privind-o pe Susan și Susan era Încîntată fiindcă ăstora le place grozav să converseze și poți sta ore Întregi de vorbă cu ei fără să simți că vor de la tine și altceva. Dar cînd Julius veni de la școală Îi spuse să nu se depărteze prea mult de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
a aranjat, draga mea, interveni Juan Lucas, fără a-i da timp bucătarului să deschidă gura și să se lungească la vorbă, cum se vedea că i-ar fi făcut plăcere și pe deasupra să miroasă Îngrozitor. — Așa e, confirmă Abraham, Încîntat că putea să arate că e de acord Întru totul cu don Juan Lucas. — Minunat. Atunci asta-i tot. Mergi să-ți vezi de treburile dumitale și mîine așteptăm să vedem dacă ne pregătești o masă vrednică de faima dumitale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
draga mea, n-o să vină decît ca să gătească... Anyhow, do you think he would dare?1 Și cînd te gîndești că Julius, care era de față, era primul din clasă la engleză. A doua zi, la ora mesei, Carlos mînca Încîntat fiindcă acum avea pe cine lua peste picior o bucată de vreme și, dacă nu-i convenea stîrpiturii, era În stare să-l și atingă, iar Abraham gătea Încîntat, fiindcă șoferul, negru și fercheș, cu mustăcioara Întotdeauna aranjată, era ispita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
clasă la engleză. A doua zi, la ora mesei, Carlos mînca Încîntat fiindcă acum avea pe cine lua peste picior o bucată de vreme și, dacă nu-i convenea stîrpiturii, era În stare să-l și atingă, iar Abraham gătea Încîntat, fiindcă șoferul, negru și fercheș, cu mustăcioara Întotdeauna aranjată, era ispita Întruchipată. Arminda nu-și dădea seama de amănuntele astea. Se completau golurile prin angajarea unor noi servitori, dar ea nu mai prindea nuanțele cu care se Îmbogățea viața din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
le pregătise Abraham. Amîndoi rîdeau cu veselie țărănească de pederastul pricăjit și pederastul pricăjit Îi disprețuia, Îmbrăcat cum era cu tricoul de tenis și cu părul oxigenat. În sufragerie, arhitectul la modă și soția lui, o Susan mai ștearsă, savurau Încîntați căprioara la cuptor pe care Juan Lucas o califica drept neîntrecută. „Nu știu cum se face, spunea, dar stîrpitura e În mare formă“. — Domnule, Îl Întrerupse Celso, bucătarul m-a rugat să vă Întreb dacă mîncarea e la fel de gustoasă ca la domnișoara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
rînd, fiindcă toți voiau să cîștige, se gîndeau numai cum să facă să cîștige și veneau În fugă, alergau ca nebunii, nu se mai gîndeau la nimic altceva, nu mai erau În stare să socotească, Își deschideau portofelul În fața măicuței Încîntate să-i vadă cît sînt de șmecheri, cum păstrau banii cei mai mari pentru la urmă... Șșșșșșșșșș, maica Mary Joan face din nou socoteala pe rînduri... șșșșșșșșș... nu! nu! nu! nu! nu!, rîndul al patrulea nu putea să cîștige, ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să cadă cu atîta greutate În brațe și maica Mary Joan sări s-o ajute și ieșiră Împreună din clasă. „Ușurel, le spuse măicuța fotbalistă Închizînd ușa. Puteți să vorbiți, dar fără gălăgie“ și ei continuară să stea de vorbă Încîntați, mîine nu venim la școală, te invit la mine și așa mai departe. Julius se uită spre fundul clasei, spre dreapta, unde se auzea glasul lui Fernandito și-l văzu cînd Îi cerea mănușa de basse-ball lui de los Heros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și cu picioarele prea scurte. Susan consultă dicționarul: desigur, felicitări fiindcă Fernando era ambasador cînd m-am cununat cu Juan. — Mulțumesc, spuse, apropiindu-se. — Ei, În sfîrșit acum o cunoști. — Doamnă, sînt Încîntat de cunoștința și la ordinele dumneavoastră. — Susan. — Încîntat, Susan! Îmi permit acum să te felicit personal. Îmi amintesc că atunci am făcut-o În scris. În sfîrșit, Capone Își scoase pălăria. Tipul avea maniile lui și pe bună dreptate, fiindcă era complet chel și asta nu se potrivea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lecțiile de pian și cu lectura lui Mark Twain și Charles Dickens, poate din cauza asta n-o să primească nici un premiu, ca În anii trecuți. În orice caz, nu-i mai păsa acum prea mult de Împărțirea premiilor. Și Susan era Încîntată, fiindcă n-o să fie nevoită să asiste. Iar el nu punea asta la inimă, oricum nu mai era ca Înainte, ca atunci cînd cînta My Bony lies over the ocean și măicuța Mary Agnes stătea alături de el. Și acum măicuțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fost?... Vino aici! Îl strigă Țanțoșa, chemîndu-l În ascunzătoarea de unde servitorimea În păr contempla petrecerea. Erau foarte Însuflețiți cu toții. Se bucurau de parcă ar fi fost petrecerea lor, rîdeau, făceau chiar cîțiva pași de dans, uitați-vă la domnișorul Bobby! strigau Încîntați. Și pe bună dreptate. Pe bună dreptate, fiindcă Bobby venise cu o străină tare drăguță. — E domnișoara domnișorului Bobby, comenta Universo, cerîndu-i iertare lui Carlos pentru că-l călcase pe picior cu bocancul lui de fotbal plin de noroi. Era mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
din stewardese și o sărută lung. În sfîrșit termină și Bobby ridica din nou mîna, dar atunci apăru un băiat mai blond decîi Santiago, o Îmbrățișă pe cealaltă stewardesă și o sărută la fel de lung, „Băiatul lui Lester!“ comentă Juan Lucas, Încîntat. „Nu-i lasă să coboare pe ceilalți pasageri“, interveni Julius și-și dădu scama că spusese o prostie, cel puțin judecînd după privirea cu care-l țintui Juan Lucas. În sfîrșit, se uitară spre terasă. Santiago Îi zări imediat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Juan Lucas, eu oarecare nerăbdare. Nu știu, darling. — Hei, Celso, adu-mi, te rog, o sticlă de șampanie! — Da, domnule. Julius și-l aminti pe Celso intrînd În bucătărie În timp ce discuta cu Țanțoșa de la egal la egal despre Crăciun. Intră Încîntat, zicînd că domnul și doamna fuseseră foarte generoși dîndu-le la toți indemnizația cu ocazia sărbătorilor de Crăciun. „Să spunem lucrurilor pe nume, Îl Întrerupse Țanțoșa; asta nu e o indemnizație, ci un dar de Crăciun“. Julius zîmbi, amintin-du-și scena și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
contactul unui Volvo sport care vă așteaptă afară, băieți! Santiago traduse În engleză pentru Lester și Lester acceleră cu piciorul, sub masă, și o porni fără o direcție precisă, cu un zbîrnîit de fericire automobilistică. — Mulțumesc, Juan Lucas! exclamă Santiago, Încîntat, dar În clipa aceea Julius observă că privirea lui devia spre fereastră și o lua Într-o parte, de parcă ar fi căutat În noapte, pe terenul de polo, un automobil sport care ar fi fost mult mai departe decît Volvo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dar grozav de plicticoși. „Eternul imbecil, neisprăvitul ăsta de Siles“. „Santiaguito! La mulți ani!“, strigă Siles, zis Șobolanul, văzîndu-l, dar Santiago se uită la el fără să-l vadă și Șobolanul tuși ducîndu-și mîna ia gură și legă din nou, Încîntat, conversația cu fata car ol suporta de cîteva ceasuri. Lester nu scotea o vorbă. Dacă ceva Îi atrăgea privirea, atunci acest ceva era orchestra. Dar vedea totul, fiindcă totul era la fel ca În alte părți, fără deosebiri de la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
insistente spre Susan și Juan Lucas ori de cîte ori musafirii Își făceau apariția În sufragerie sau În barul de vară. principalele centre de Întrunire a Întregii familii. Dar nici Juan Lucas, nici Susan nu scoteau o vorbă; dimpotrivă, păreau Încîntați, că băieții mai rămîneau, nu interveneau cîtuși de puțin. „Avantajul de a fi fratele mai mare“, se gîndea Bobby. CÎt despre Julius Își amintea că pe el Îl trimiseseră la școală cu un an mai tîrziu și, În afară de asta, direct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
am uitat apoi la ceas. Era din bronz auriu și avea în centru o femeie goală. Orele nu erau înscrise cu cifre, iar secundarul mângâia ritmic sânii rotunzi ai doamnei care arăta foarte tânără, picantă chiar, cu un aer jucăuș, încântată parcă în sinea ei de faptul că este regină în vitrina unui ceas. Costash a apărut și el curând. Silueta i se profila în lumina slabă. Munții se vedeau umbroși în depărtare, cerul mai deținea încă luminile răsăritului. -Mulțumesc pentru
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
Hipocampul și amigdala par intacte, dar am văzut o oarecare inflamație a amigdalei - locul unde se formează câteva emoții negative, cum ar fi frica. Vreți să spuneți că fratelui meu îi este frică? Prinse aripi la vorbele liniștitoare ale medicului, încântată. Mark simțea. Frică sau orice altceva, nu conta. Dar cum e cu... creierul uman? Partea de deasupra mamiferului? —Încearcă să se refacă din bucăți. Activitatea din cortexul prefrontal se străduiește să reia contactul cu conștientul. Îi ceru doctorului Hayes toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
jalnic să le păstreze. Pentru început, nu i-ar strica o haină ușoară de primăvară. Pot să... Pot să țin chestia asta un pic? Trebuie să... Apăsă cutia, apoi își apăsă fruntea. Tot a ta e. Eu doar... El păru încântat, dar era prea zguduită ca să-și dea seama exact. Ține-le, spuse el. Ține-le cât vrei. Arată-i-le lui Mark, dacă vrei. Niciodată, își zise ea. Niciodată. Nu asta era sora pe care voia ca el s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]