KorAP: Find »[drukola/base=încălzit & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...47 48 49 ...87 >

2,162 matches

Corola-website/Law/187120_a_188449

căldură (între 0 and 100%), dat de relația R(j) khi(j) = 100 * --------- [%] (1.32) 1 ---- - R(j) b*U în care: R(j) = rezistență termică a elementului de construcție încălzitor, între nivelul de montare a serpentinei încălzitoare și spațiul încălzit, în mp * K/W; U = coeficientul global de transfer termic al elementului de construcție încălzitor, în W/mp * °C; b = factorul de corecție a temperaturii care ține cont de reducerea temperaturii (spre exemplu, între elementele încălzitoare ale serpentinei), cu valoarea

METODOLOGIE*) din 1 februarie 2007 de calcul al performantei energetice a cladirilor - Anexa nr. 2. In: EUR-Lex (2007) [Corola-website/Law/187120_a_188449]
interioară și exterioară, adică: ... theta(i) - theta(e,avg) + DELTA[theta(i)] DELTA Q(em,c) = Q(h) * ------------------------------- --------- [J] (1.36) theta(i) - theta(e,avg) b) - prin recalcularea necesarului de căldură al clădirii, utilizând creșterea echivalentă a temperaturii spațiului încălzit. ... ÎI.1.7. Calculul Pierderile de căldură din sistemele de distribuție depind de temperatura medie a apei din conducta de tur, respectiv retur, de temperatură ambiantei și de caracteristicile izolației termice a conductelor. ÎI.1.7.1. Metodă de calcul

METODOLOGIE*) din 1 februarie 2007 de calcul al performantei energetice a cladirilor - Anexa nr. 2. In: EUR-Lex (2007) [Corola-website/Law/187120_a_188449]
j) [(D)] = U'(i) [theta(m) [a(D)] - theta(a,j)] (1.39) În sistemele de distribuție cu temperatură de alimentare constantă, temperatura medie f2ι(m) este constantă și nu depinde de sarcină medie. La o diferență între temperatura spațiului încălzit și cel neîncălzit calculată că Deltaf 2ι(U) = ι(a) - ι(U) și coeficienți de transfer de căldură unitari pentru spațiile încălzite respectiv neîncălzite U' U'(U), pierderile de căldură prin transmisie către spațiile neîncălzite se calculează astfel: . . U'(u

METODOLOGIE*) din 1 februarie 2007 de calcul al performantei energetice a cladirilor - Anexa nr. 2. In: EUR-Lex (2007) [Corola-website/Law/187120_a_188449]
temperatura medie f2ι(m) este constantă și nu depinde de sarcină medie. La o diferență între temperatura spațiului încălzit și cel neîncălzit calculată că Deltaf 2ι(U) = ι(a) - ι(U) și coeficienți de transfer de căldură unitari pentru spațiile încălzite respectiv neîncălzite U' U'(U), pierderile de căldură prin transmisie către spațiile neîncălzite se calculează astfel: . . U'(u) DELTA heta(U) q(d,j)[(D)] = q[(D)] * (-------- + U'(u) * ----------- (1.40) U' q(d)[beta(D)] sau notând termenii cuprinși

METODOLOGIE*) din 1 februarie 2007 de calcul al performantei energetice a cladirilor - Anexa nr. 2. In: EUR-Lex (2007) [Corola-website/Law/187120_a_188449]
notând termenii cuprinși în paranteză f(U), relația poate fi scrisă astfel: . . q(d,j)[(D)] = q[a(D)] * f(U) (1-41) adică se ține seama de coeficienții de transfer de căldură unitari și de diferența de temperatură dintre spațiile încălzite și neîncălzite. Dacă se consideră o lungime totală a conductei L(H) în spațiul încălzit și respectiv L(U) în spațiul neîncălzit, coeficientul de recuperare din pierderea de căldură a conductelor poate fi calculat astfel: L(H) a(n) = ------------------------------------------ (1-42

METODOLOGIE*) din 1 februarie 2007 de calcul al performantei energetice a cladirilor - Anexa nr. 2. In: EUR-Lex (2007) [Corola-website/Law/187120_a_188449]
D)] = q[a(D)] * f(U) (1-41) adică se ține seama de coeficienții de transfer de căldură unitari și de diferența de temperatură dintre spațiile încălzite și neîncălzite. Dacă se consideră o lungime totală a conductei L(H) în spațiul încălzit și respectiv L(U) în spațiul neîncălzit, coeficientul de recuperare din pierderea de căldură a conductelor poate fi calculat astfel: L(H) a(n) = ------------------------------------------ (1-42) U'(U) DELTA heta(U) L(H) + ----- L(U) (1 + ----------------- U' theta(m)[(D)] - theta

METODOLOGIE*) din 1 februarie 2007 de calcul al performantei energetice a cladirilor - Anexa nr. 2. In: EUR-Lex (2007) [Corola-website/Law/187120_a_188449]
așa cum arată tabelul 1.3: Tabel 1.3. Lungimea echivalentă pentru armaturi Această valoare se va însumă cu lungimea conductelor. ÎI.1.7.3. Pierderile de căldură recuperabile și nerecuperabile Luând în considerare suma tuturor lungimilor conductelor aflate în spații încălzite se pot deduce pierderile de căldură recuperabile Q(d,r) în pasul de timp utilizat. . Q(d,r) = Σ q(d,r,j) * L(r,i) * ț(H) [J;kWh] (1.43) i În mod similar luând în considerare lungimea

METODOLOGIE*) din 1 februarie 2007 de calcul al performantei energetice a cladirilor - Anexa nr. 2. In: EUR-Lex (2007) [Corola-website/Law/187120_a_188449]
bază necesare pentru aplicarea metodei simplificate sunt următoarele: L lungimea zonei considerate B lățimea zonei h(G) înălțimea nivelurilor n(G) numărul de niveluri în zona respectivă f2ι(m) temperatura medie în zona ι(a) temperatura din spațiile adiacente zonei (încălzite sau neîncălzite) ț(H) numărul de ore de funcționare a instalației de încălzire în pasul de timp utilizat (h/pasul de timp) numărul de robinete, armaturi, suporturi de susținere a conductelor Rezultate: Q(d) pierderea de căldură în sistemul de

METODOLOGIE*) din 1 februarie 2007 de calcul al performantei energetice a cladirilor - Anexa nr. 2. In: EUR-Lex (2007) [Corola-website/Law/187120_a_188449]
ale clădirii sau zonei considerate. Figură 1.8. Distribuția conductelor în interiorul unei cladiri Lungimea conductelor în sistemele de distribuție este: L(V) lungimea conductelor dintre sursă și baza coloanelor de distribuție Rețeaua orizontală de distribuție poate fi amplasată în spațiu încălzit sau neîncălzit (în subsol). L(S) lungimea conductelor pe coloane (pe verticală). Aceste conducte sunt în spațiu încălzit, în pereți dubli. L(A) Lungimea racordurilor. Tabel ÎI.1.7.6.2. Aproximarea coeficientului de transfer U' În metodă de calcul

METODOLOGIE*) din 1 februarie 2007 de calcul al performantei energetice a cladirilor - Anexa nr. 2. In: EUR-Lex (2007) [Corola-website/Law/187120_a_188449]
distribuție este: L(V) lungimea conductelor dintre sursă și baza coloanelor de distribuție Rețeaua orizontală de distribuție poate fi amplasată în spațiu încălzit sau neîncălzit (în subsol). L(S) lungimea conductelor pe coloane (pe verticală). Aceste conducte sunt în spațiu încălzit, în pereți dubli. L(A) Lungimea racordurilor. Tabel ÎI.1.7.6.2. Aproximarea coeficientului de transfer U' În metodă de calcul simplificată se acceptă valori aproximative pentru coeficientul de transfer termic U'. Orientativ pot fi folosite valorile indicate în

METODOLOGIE*) din 1 februarie 2007 de calcul al performantei energetice a cladirilor - Anexa nr. 2. In: EUR-Lex (2007) [Corola-website/Law/187120_a_188449]
împreună cu figură 1.8. Tabel 1.6 Valori orientative pentru U' [W/mK] pentru clădiri noi și existente Conducte în .7.7. Metodă de calcul tabelara (simplificată) Datele de bază necesare pentru aplicarea metodei simplificate sunt următoarele: A aria pardoselii încălzite (mp) f2ι(m) temperatura medie în zona ț(H) numărul de ore de funcționare a instalației de încălzire în pasul de timp utilizat (h/pasul de timp) Rezultate: Q(d) pierderea de căldură în sistemul de transport și distribuție a

METODOLOGIE*) din 1 februarie 2007 de calcul al performantei energetice a cladirilor - Anexa nr. 2. In: EUR-Lex (2007) [Corola-website/Law/187120_a_188449]
tabelar al pierderilor de căldură anuale ale sistemului de distribuție a căldurii Calculul tabelar se bazează pe următoarele ipoteze: - încărcarea medie a sistemului de distribuție f2â = 0,4 - numărul anual de ore de încălzire = 5000 - lungimea zonei depinde de suprafață încălzita, astfel: L = 11,4 + 0,0059 * A(N) - lățimea zonei depinde de suprafață încălzita, astfel: B = 2,72 * ln[A(N)] + 6,62 - numărul de niveluri a zonei: n(G) = A(N)/(L * B) - A - aria zonei [mp] - Valoarea U

METODOLOGIE*) din 1 februarie 2007 de calcul al performantei energetice a cladirilor - Anexa nr. 2. In: EUR-Lex (2007) [Corola-website/Law/187120_a_188449]
se bazează pe următoarele ipoteze: - încărcarea medie a sistemului de distribuție f2â = 0,4 - numărul anual de ore de încălzire = 5000 - lungimea zonei depinde de suprafață încălzita, astfel: L = 11,4 + 0,0059 * A(N) - lățimea zonei depinde de suprafață încălzita, astfel: B = 2,72 * ln[A(N)] + 6,62 - numărul de niveluri a zonei: n(G) = A(N)/(L * B) - A - aria zonei [mp] - Valoarea U pentru partea orizontală a distribuției în spații neîncălzite, U = 0,2 W/mK - Valoarea

METODOLOGIE*) din 1 februarie 2007 de calcul al performantei energetice a cladirilor - Anexa nr. 2. In: EUR-Lex (2007) [Corola-website/Law/187120_a_188449]
6,62 - numărul de niveluri a zonei: n(G) = A(N)/(L * B) - A - aria zonei [mp] - Valoarea U pentru partea orizontală a distribuției în spații neîncălzite, U = 0,2 W/mK - Valoarea U pentru coloane și racorduri în spații încălzite, U = 0,255 W/mK - Coloanele sunt în interiorul zonei - Distribuția este bitubulara Tabel Q(d,u) Q(d,r) Q(d,u) Q(d,r) Q(d,u) Q(d,r) Q(d,u) Anexă ÎI.1.E Factori de

METODOLOGIE*) din 1 februarie 2007 de calcul al performantei energetice a cladirilor - Anexa nr. 2. In: EUR-Lex (2007) [Corola-website/Law/187120_a_188449]
i) capacitatea utilă jumaliera a componentului i, A(i) suprafață componentului i, c numărul de componente ce delimitează spațiul interior, A(sol) suprafață utilă a clădirii sau a zonei. Această suprafață este luată în considerare că fiind egală cu suprafața încălzita pentru clădirile de locuit. Suprafață echivalentă de transfer de căldură cu mediul ambiant A(m) este determinată cu relația: 2 C(m) A(m) = -------------------- c 2 ( Σ [A(i)C(i)] ) i=1 Valorile pentru C(m) și A(m

METODOLOGIE*) din 1 februarie 2007 de calcul al performantei energetice a cladirilor - Anexa nr. 2. In: EUR-Lex (2007) [Corola-website/Law/187120_a_188449]
clădirea poate fi divizată în mai multe zone interioare (calcul mulți-zona), fără a ține cont de cuplajul termic dintre zone. ÎI.2.4.4.1 Limitele clădirii Limitele clădirii cuprind toate elementele componente ale anvelopei ce separă spațiul răcit sau încălzit (condiționat) de mediul exterior (aer, apa, sol), de alte zone climatizate sau de zonele adiacente neclimatizate. Aria pardoselii A(p) corespunde pardoselii utile. Aria se va calcula utilizând dimensiunile interioare ale încăperii. (Pentru detalii vezi partea I a Metodologiei). ÎI

METODOLOGIE*) din 1 februarie 2007 de calcul al performantei energetice a cladirilor - Anexa nr. 2. In: EUR-Lex (2007) [Corola-website/Law/187120_a_188449]
ventilator este utilizat în cadrul unor procese de încălzire, răcire sau ventilare simplă. ÎI.2.7.4 Metodă de calcul Pe baza debitelor de introducere considerate cunoscute, procedura de calcul: - temperaturile și umiditățile debitelor de aer ce sunt refulate în zonele încălzite sau răcite; - energia consumată pentru a realiza aceasta tratare În cazul în care aerul este introdus în încăperi prin deșchideri pasive (guri pentru ventilarea naturală) sau ferestre, se considera că acest aer are caracteristicile termodinamice ale aerului exterior. Dacă acest

METODOLOGIE*) din 1 februarie 2007 de calcul al performantei energetice a cladirilor - Anexa nr. 2. In: EUR-Lex (2007) [Corola-website/Law/187120_a_188449]
a aerului la trecerea prin ventilator(oare). Această ordine poate să nu fie respectată de funcționarea reală a instalației, însă ea este corectă principial ținând cont de următoarele ipoteze: - controlul preîncălzirii și prerăcirii este realizat pentru aerul refulat în zona încălzita sau răcita; în acest caz, impactul pierderilor de energie la suprafață conductelor și câștigurilor de energie în ventilator sunt astfel compensate; - temperatura setata pentru preracire este mai mică decât cea prevăzută pentru preîncălzire; - conținutul de umiditate setat pentru umidificare este

METODOLOGIE*) din 1 februarie 2007 de calcul al performantei energetice a cladirilor - Anexa nr. 2. In: EUR-Lex (2007) [Corola-website/Law/187120_a_188449]
cu apă caldă de consum reprezintă pierderi efective; acest fapt se datoreaza recuperărilor parțiale. De exemplu, pierderile de căldură ale conductelor sunt pierderi efective în cazul în care conductele sunt amplasate în exteriorul clădirii. Dacă conductele sunt amplasate în interiorul spațiilor încălzite, degajarea de căldură de la conducte poate contribui la încălzirea spațiului; în acest caz, pierderile de căldură sunt considerate recuperate, și pot fi luate în considerare pentru reducerea necesarului de căldură pentru încălzire. În mod similar, în cazul în care clădirea

METODOLOGIE*) din 1 februarie 2007 de calcul al performantei energetice a cladirilor - Anexa nr. 2. In: EUR-Lex (2007) [Corola-website/Law/187120_a_188449]
calculate în funcție de marimea suprafeței locuibile Această metodă, bazată pe valoarea suprafeței la care se face raportarea, poate fi utilizată doar în cazul locuințelor unifamiliale în care există un sistem propriu de preparare a apei calde menajere, amplasat într-un spațiu încălzit, interior clădirii. Se presupune, de asemenea, ca traseul conductelor către punctele de consum este cel mai scurt posibil, iar alte detalii ale traseului devin nesemnificative în calcul. Relațiile de calcul sunt prezentate în anexa ÎI.3.E. ÎI.3.93

METODOLOGIE*) din 1 februarie 2007 de calcul al performantei energetice a cladirilor - Anexa nr. 2. In: EUR-Lex (2007) [Corola-website/Law/187120_a_188449]
punctele de consum. Nu este necesară o cunoaștere detaliată a geometriei sistemului de distribuție, dacă se cunosc date suficiente care să permită o estimare a lungimilor medii ale conductelor; în schimb, sunt necesare date privind poziționarea acestor trasee, prin spații încălzite sau prin spații neîncălzite și lungimile distribuției aferente acestor spații. În plus, este necesară cunoașterea cantității de căldură necesară consumului de apă caldă menajeră la armaturi, respectiv Q(ac). Metodă de calcul este detaliată în anexa ÎI.3-H. ÎI.3

METODOLOGIE*) din 1 februarie 2007 de calcul al performantei energetice a cladirilor - Anexa nr. 2. In: EUR-Lex (2007) [Corola-website/Law/187120_a_188449]
anumite pierderi pot fi recuperate sau nu, se stabilește în funcție de amplasarea conductelor de transport a apei calde de consum față de clădire. Pierderile de căldură provenind de la sistemul de distribuție a apei calde devin recuperabile dacă acestea sunt amplasate în spațiul încălzit al clădirii. ÎI.3.16 Metodă de calcul a necesarului de energie termică aferent echipamentelor de preparare și acumulare a apei calde de consum Metodele de calcul ale consumurilor de energie din sistemul de preparare a apei calde de consum

METODOLOGIE*) din 1 februarie 2007 de calcul al performantei energetice a cladirilor - Anexa nr. 2. In: EUR-Lex (2007) [Corola-website/Law/187120_a_188449]
punctele de furnizare a acesteia. Cunoașterea detaliată a sistemului de distribuție nu este necesară, atâta vreme cât se cunosc următoarele: ● date necesare estimării lungimii medii a traseelor conductelor. ● date privind poziționarea rețelelor de distribuție, respectiv lungimea traseelor de distribuție amplasate în spații încălzite și lungimea traseelor de distribuție amplasate în spații neîncălzite; ● date privind cantitatea de de energie termică corespunzătoare consumurilor de apă caldă de consum la armaturi, Q(ac). În cazul în care se pot estima și pierderile de căldură aferente bateriilor

METODOLOGIE*) din 1 februarie 2007 de calcul al performantei energetice a cladirilor - Anexa nr. 2. In: EUR-Lex (2007) [Corola-website/Law/187120_a_188449]
10 + 0,005 [L(med) - 6] + 0,008 x L(sni) α(ac,d3) = 0,05 + 0,005 [L(med) - 6] + 0,008 x L(sni) în care: L(med) - lungimea medie a traseului de distribuție plasat în interiorul unui spațiu încălzit; L(sni) - lungimea medie a traseului de distribuție plasat într-un spațiu neîncălzit (dacă este cazul). Relațiile de mai sus se pot exprima cu ajutorul unei singure relații, exprimate sub forma: f2α(ac,d) = a + 0,005 [L(med) - 6] + 0

METODOLOGIE*) din 1 februarie 2007 de calcul al performantei energetice a cladirilor - Anexa nr. 2. In: EUR-Lex (2007) [Corola-website/Law/187120_a_188449]
de consum [L(V)]; coloanele de distribuție a apei calde, respectiv [L(S)] și zona distribuției apei calde de la coloană către consumator, respectiv zona L(SL). Conductele de distribuție din zona L(V) pot fi amplasate fie într-un spațiu încălzit (de exemplu la plafonul parterului locuit al clădirii) fie într-un spațiu neîncălzit (în subsolul sau podul neîncălzit al clădirilor). Conductele componente ale zonei L(S) pot avea trasee atât verticale cât și orizontale, si, în general, sunt amplasate în

METODOLOGIE*) din 1 februarie 2007 de calcul al performantei energetice a cladirilor - Anexa nr. 2. In: EUR-Lex (2007) [Corola-website/Law/187120_a_188449]