1,922 matches
-
și lumea mi se pare goală De așteptări, dorințe, ambiții, năzuinți Am înghețat să tot aștept afară Iar tu, la cald, să-ngâni și-n șoaptă să mă minți. Și cercul se închide și strânge-n el tăcerea Blazări tot încolțesc pe un pământ secat În negură și ceață nici nu mai simt plăcerea De-a mă uni cu clipa, s-o mângâi, am uitat. Pășesc în cerc și pasul mi se pare mort Când vreau să mă avânt cu aripi
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
risipesc în cercul care se strânge se tot strânge un punct va rămâne latent apoi se va stinge clepsidra e goală și nimeni n-o mai răstoarnă destinul se năruie-n mine arunc cu nisipul din palmă în litere să încolțească să mă adun în cuvinte să mă trăiesc iar de va fi cineva să citească noapte de toamnă noapte de toamnă fără tine doamnă mi-e gândul pustiu că eu nu te mai știu și ochii mi-s orbi de
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Națiunea, Observatorul de Canada, Revista Omniscop, Revista Armonii culturale, Atelier literar, Așii României,Luceafărul, Agora etc. Poezii. </biography> hai să devenim semințe hai să devenim semințe semănate sub pământ, tu s-asculți liniștea ploii, eu bătăile de vânt. tu vei încolți întâi într-o dulce primăvară, voi veni apoi și eu ca să-ți fiu din nou povară. peste bolțile de dor ne veghează mândra lună cerul ne va fi covor iar saturn inel-cunună. te vei naște din cenușă într-un crinuleț
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
voi afla onirogramă pipăia zgrunțurii de vopsea ai băncii lacrimi înțepenite în fibra lemnului chihlimbar al civilizației spinoza murise șlefuind lentile apoi un măr a căzut la timp între două clipiri își apăsa pleoapele întunericul nu este absolut în el încolțește lumina vezicule r o g v a i v stau să erupă în lume e simplu să vorbești să faci ceva lucrurile acelea se vor întâmpla oricum frumusețea se află peste tot și la un cactus în deșert aș bea
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
uitând în acele momente cine sunt și unde mă aflu. Îmi spusese o dată Sfântul că suferința se naște din tot ce înseamnnă atașament. E greșit să ai la suflet pe cineva? îl întrebam nedumerit și el îmi răspundea cu zâmbetul încolțit la marginea gurii: Nu e greșit, dar lipsa acelei persoane te va face cândva să suferi enorm. Cu nasul în pernă, mă gândeam dacă vreau să fiu fericit și dacă fericirea poate să insemne, printr-un raționament aritmetic, lipsa nefericirii
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
încremenit de spaimă. După un timp pe care nu pot să-l descriu căci se desfăcuse prea mult datorită fricii ce pusese stăpânire pe mine, am avut strania senzație că prin mine cresc vlăstare de pomi seculari sau parcă-mi încolțiseră niște aripi de iarbă. M-am răsucit și mi-am oprit privirea pe doi ochi la fel de îngroziți ca și ai mei. Palmele grele care le simțisem pe umeri, mi se mutaseră pe față. Mă zgâlțâiau ca pe un borcan din
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Vasile că atunci a fost ultima zi. Fiara l-a dat la haită... ca pradă.Venise în fugă la el cu coama zburlită, dar în loc să-i mai sară în brațe, l-a culcat la pământ și ceilalți lupi l-au încolțit. Copilului, pesemne că nu-i venea să creadă ce i se întâmplă și nici nu simțea, de la frig și de la spaimă, că lupii începuseră să muște din el. Era cu fața spre un stejar mare și bătrân. A încercat să
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Îți amintești? — Dar am vrut să zic că așa-mi spusese soțul meu. Dar bănuiesc ca fratele dumitale știa ce-i cu mașina, așa că nu văd de ce-a trebuit să mă minți. Oare am Împins lucrurile prea departe ? Am Încolțit-o Într-o poziție fără ieșire ? Ei bine, ce semeni, aia culegi. Nu eu Îi Întinsesem capcana... Paravanul după care se ascundea nu era cu nimic o piedică mai mare decît o bucată de hîrtie udă. RÎse ușor jenată. — Vorbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
asta parte din munca mea... „Un vînător bun nu-și urmărește niciodată prada prea departe. Mai bine se pune el În locul fiarei și-și caută calea de scăpare și dacă reușește să procedeze astfel, nu-i e greu să-și Încolțească prada”, (din Memoriile, unui detectiv)... Da, părea plauzibil. Oare nu cumva, Într-un colțișor al minții mele, am intrat În competiție chiar cu EL? Puteam eu rivaliza cu EL? În felul acesta aș putea să-mi justific oarecum impasul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
căci adevărul e altul, or destinul este adevărul, deși nu se mai poate înfăptui, asemeni seminței de grâu ce poate sta mii de ani, cum s-a descoperit în mormintele faraonilor, cu toate puterile germinative în ea, dar fără să încolțească lipsindu-i condițiile, așa că, la drept vorbind, ce se va întâmpla peste trei săptămâni nu e destinul propriu zis, seamănă cu el dar nu e, ci un fapt oarecare ce a intersectat calea mutând direcțiile vieții împiedicând-o să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
deștepta din gânduri, și se sculă în picioare. Larma de glasuri creștea, venea ca un vârtej din porumbiște. Sfărâmând strujenii, gâfâind, plini de sudoare, cu cuțitele în mână, cu ochii crunți, cei patru țigani deodată izbucniră din desiș, strânși alături, încolțiți de toate părțile de românii care săltau în juru-le și-i ajungeau. —Îs de la Ciohorăni! strigă cineva. Îi cunosc. Cel lung a fost și la ocnă! Țiganii voiau să se năpustească peste mort, pe lângă răchită, spre huceagurile apropiate ale Moldovei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
drept decât dumneata și decât mine... Omul rabdă și tace... Asta-i o pildă! adăogi el râzând și privind țintă spre femeia lui. Nu vreau să povestesc despre întâmplările pădurarului și ale nevestei lui, nici despre vreo dragoste care-mi încolțea în suflet; eu despre codrul Antileștilor care-mi era așa de drag vorbesc și despre tinerețele mele. Toate au trecut: nici codrii așa nu mai sunt, și tinerețele s-au călătorit! În mirosul ațâțător al pădurii creștea în mine puterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cealaltă în fața mea, dar, dacă ar fi făcut-o, Rachel ar fi spus că Jacqui e prea superficială, iar Jacqui ar fi spus că Rachel ar trebui să se mai destindă. Obiectul divergențelor lor de opinii era Luke: dacă o încolțeai, Jacqui recunoștea că, după părerea ei, era o risipă că Luke rămânea cu Rachel, căreia nu-i plăcea să piardă nopțile. Totuși, lui Rachel i-a scăpat odată că singurul viciu care îi rămăsese era sexul, ceea ce m-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
decis să continuăm, și restul mesajelor - de la tatăl lui Nicholas, mama lui Steffi și soțul lui Fran - n-au mai stârnit controverse. Apoi timpul a expirat, băieții cu Oklahoma aveau nevoie să eliberăm camera și, pe hol, apoi, l-am încolțit pe Mitch. —Mulțumesc foarte mult pentru asta, am zis, arătând bucata de hârtie. Te superi... pot să te întreb câte ceva despre întâlnirea ta cu Neris? De pildă, ce te-a convins că era pe bune? Au fost niște lucruri personale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
cireașa de pe tort, am convins-o chiar pe Candace să vină și să facă schimbări de look. Prezența ei acolo ar trebui să atragă o mulțime de lume. Luată pe neașteptate, Ariella n-a găsit nimic de criticat, așa că a încolțit-o pe Wendell. Participați și voi la Super Sâmbătă, nu? Aduceți vreun make-up artist cunoscut internațional? —O să participe Dr De Groot. Dr De Groot era specialistul în îngrijirea pielii de la Visage. Era cea mai ciudată arătare pe care o văzusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
a venit să-i dau un cot lui Aidan și să-i spun: — Dacă te ridici și îmi aduci o cola dietetică, o să-ți fiu prietenă pe veci. Îmi treceau fulgerător prin minte imagini din noaptea trecută - scene în care încolțeam oamenii și le țineam monologuri lungi și împiedicate despre mortalitate - și m-am crispat toată de rușine. Pentru scurt timp, rușinea mea s-a împletit cu o dorință de sfidare. Îi spusesem lui Rachel că nu le puteam face față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
n-a fost nici unul pentru mine. Apoi Leisl a zis rar: —Anna... văd iar băiețelul blond. Receptez inițiala J. —Pentru că se numește JJ. —Vrea mult să vorbească cu tine. Dar e viu! Poate să-mi vorbească oricând vrea! După, am încolțit-o pe Leisl. —De ce primesc mesaje de la nepotul meu care e încă viu? Sau de la zgripțuroaica de bunică-mea? Și nu de la Aidan? Nu pot să-ți răspund, Anna. Ochii ei, sub bretonul zburlit, erau atât de blânzi. Nu există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mai înțelept decât te arată vârsta, a zis Barb. Nu știu, am zis. Speram la un sfat mai practic. Către: Magiciansgirl1@yahoo.com De la: Thewalshes 1@eircom.net Subiect: „Rezultate!“ Dragă Anna, Sper că o duci bine. Ei bine, am „încolțit-o“ în sfârșit pe bătrână. Am luat pozele la partida de golf și nu o cunoștea nimeni, dar „am dat de aur“ la partida de bridge. A identificat-o Dodie McDevitt. Culmea, a recunoscut-o mai întâi pe Zoe. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
putere asupra propriilor sentimente. Oh, tăceți odată, amândoi! am zis. Oricum, nu îl urăsc pe Aidan pentru că a murit. Atunci de ce îl urăști? a întrebat Rachel. —De-aia. Hai, Gaz. Dă foc la perdele, fă ceva. Mai târziu, m-a încolțit Joey. —Hei, Anna. Hei, am mormăit, cu privirea în pământ. În perioada asta încercam pe cât posibil să-l evit. Ce mai face Jacqui? Mi-am ridicat privirea și m-am uitat lung la el cu o uimire glacială. Mi-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
grădina în paragină, care sădește an de an semințe, și profesorul a sădit cunoștințele cu răbdare și profesionalism. Veșnica întrebare: „de ce?” a interconectat de fiecare dată „circuitele” punându-ne logica la încercare. Consider că sunt una dintre „semințele” care au încolțit și îi mulțumesc pentru că, dacă nu ar fi insistat atâta la un moment dat... cine știe... ? Asemenea unui sculptor care cioplește în piatră formele cele mai neașteptate, năzuind spre o lucrare desăvârșita, profesorul Petre Popescu a știut să creeze la
GÂNDURI DIN SUFLET DESPRE CEI CARE AU PUS SUFLE. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Loredana Ţară () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_583]
-
prea știu ce mi s-a întâmplat. — Nu a fost aseară. A fost acum două seri. Sună-mă la opt. Atunci o să știu ce să fac. Dacă ești iar băut, închid. Și cu asta a închis telefonul. M-am simțit încolțit de întrebări grețoase în timp ce m-am sculat din pat și m-am dezbrăcat pe îndelete în fața ferestrei, sesizând uriașele trădări de natură chimică și învârtejirile amenințătoare de pe cerul răvășit. Chiar mi-am spus, Doamne, trec printr-un moment de criză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
se prelingea pe ulițe, intra în ogrăzi, în odăi, în suflete, în cuvintele sau în privirile noastre. O tristețe învălmășită, în care se strecura și o ușoară invidie pentru desprinderea celor ce plecau de acele locuri și avântarea în necunoscut. Încolțeau și temeri pentru ceea ce avea să se întâmple într-o atât de mare aventură. Nu lipseau, desigur, și încurajările, venite din cele mai felurite părți, că „oricum mai rău decât până acum n-are cum să fie, uite, cutare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mine, uitat în coborâre. Scriu, așteptând. Aș fi vrut, cândva, să alcătuiesc un fel de album al figurilor bizare întâlnite pe Bulevard. O lume a oamenilor necăjiți, bolnavi, părăsiți de viață, fantome ale unui timp fără dimensiuni. Gândul mi-a încolțit într-o dimineață la „Colombo“, prin ultimul an de studenție. Primisem cadou un aparat de fotografiat „Smena“ de la o mătușă care se gândea să-mi mai ușureze și să-mi mai înveselească, prin astfel de daruri, zilele studenției. Mai îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
vecinul prietenei dumneavoastră Merceditas. Nici o grijă, numai că vă previn, eu la opt jumate mă bag În pat. Imediat am sunat acasă la Barceló, sperînd că Fermín trecuse pe acolo pentru a-i goli cămara Bernardei sau pentru a o Încolți În camera de călcat rufe. Nu mi-a dat prin cap că-mi va răspunde chiar Clara. — Daniel, asta chiar că e o surpriză. Așa zic și eu, m-am gîndit. Executînd niște ocolișuri demne de profesorul don Anacleto, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de noapte, Noimann simțea că interiorul ei e umplut cu un vid viu, alunecos, ce se „evapora” În aer și-i pătrundea În corp, prin pori, prin nări, prin ochi și prin toate orificiile, Învăluindu-i Încetul cu Încetul măruntaiele, Încolțind În lăuntrul său o liniște nefirească, o Împăcare cu soarta. Și pe măsură ce această ființă „pătrundea” În el, cămașa de noapte devenea În brațele lui din ce În ce mai moale. Zvârcolindu-se, Noimann continua să Îngâne fără șir: „Prin urmare, posedăm instinct...” „Îhâm, Îhâm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]