1,615 matches
-
-ți faci griji, micuțule, spuse Martin delicat. Un geamăt ușor, ca un plâns, veni dinăuntrul valizei și sângele lui Jackie Îngheță. Jamie McCreath era Încă În viață. Va fi nevoită să-l vadă pe ticălosul cel bolnav omorând un copil! Încordându-și toți mușchii, se luptă cu legăturile. Nu era nici un centimetru liber În ele. Cu mâinile și picioarele tremurând din cauza efortului, nu reuși decât să facă frânghia să taie mai adânc În piele. — N-o să fie cum a fost pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
surpă și stârni o ploaie de pietre; toți fugiră, unii fură loviți; împăratul se mișca încet, căci corpul îi era îngreuiat de mâncare. Un ofițer se năpusti spre el pentru a-l proteja; îl împinse într-un colț și își încordă brațele și spatele, făcând din propriu-i trup o punte pe deasupra lui. Lui Tiberius, în clipa când credea că va muri, i se întipări în minte chipul acelui tribunus militaris, Elius Sejanus. În acea clipă de primejdie tribunul dobândi încredere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în greacă, cu accent sirian, râzând: — Nu are rost să facem curat în toate sălile. Tiberius n-o să vină niciodată, pentru că ultima oară au avut o întrevedere urâtă: ea i-a arătat scrisorile acelea îngrozitoare ale lui Augustus... Gajus se încordă în colțul lui, dar celălalt nu părea să se teamă că e auzit; dimpotrivă, glasul lui răsunase destul de puternic, încât părea că i se adresează. — Care scrisori? îl întrebară ceilalți. Libertul sirian continua să râdă. — Scrisori din vremea când Tiberius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Antonia chemându-l. Elius Sejanus intrase triumfător în Curie și constatase că toți senatorii ajunseseră înaintea lui. Însă nu vedea grupuri, discuții în grabă pe trepte, nici întârziați care să urzească intrigi pe coridoare. Liniștea era solemnă - în realitate, era încordată și, în cazul multora, poate chiar înspăimântată, fiindcă în spatele lui Sejanus își făcuseră apariția pretorienii, cărora Macro le dăduse primele ordine cu glasul lui aspru, pe când ieșea, și care înconjurau Curia printr-o manevră rapidă, disciplinată. Îi văzu și Sejanus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ar fi căzut în spate lui Tiberius, strângând pumnalul așa cum îl învățase tribunul Silius, ar fi avut timp să-l ucidă. „Ar fi laș dacă l-aș lăsa să trăiască.“ Trăi toate acestea atât de intens, încât mușchii i se încordară, de parcă ar fi prins corpul acela greu și ar fi înfipt până în plăsele lama la baza gâtului, acolo unde pulsează viața. Pe când era cufundat în gânduri, tânărul Helikon se apropie de el și-i șopti: — Uciderea lui Drusus a cutremurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
jumătate de zi îl distrusese pe Sejanus și, cu puține ore în urmă, înăbușise revolta mulțimii din Roma. Era înalt, puternic, vulgar, cu părul tăiat scurt, după obiceiul militarilor. Pe măsură ce cobora, Augustinienii care stăteau de gardă deveneau rigizi, cu maxilarele încordate sub apărătoarea coifului mic, coborât pe frunte, cu privirea țintă înainte. El pășea fără să privească în jur, încălțările lui grele apăsau cu putere treptele de marmură. Probabil că îl văzuse însă pe Gajus de departe, fiindcă, atunci când ajunse lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
se îndepărta de locuința lui Tiberius. Îi veniră pe buze îndemnul și numele adresate, cu ani în urmă, îndrăgitului mannulus pe care îl lăsase pe malul fluviului Rhenus. — Haide... Incitatus. Repetă, aplecându-se lângă urechea calului: — Incitatus! Calul răspunse imediat, încordându-și ritmic mușchii puternici. Odată cu pavajul străzii care aluneca pe sub copitele calului, dispărea și trecutul. Senzația era amețitoare. De o parte și de alta a străzii, lumea se oprea și saluta. Pe promontoriul aflat în mijlocul golfului se afla, singură pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
îndreptă încet spre Lepidus, cel ce se căsătorise cu sora Împăratului și acum tremura, în genunchi, pe pietrele cu care era pavată piața, ajunse lângă el și se opri. Apoi ridică încet, cu ambele mâini, spada lui barbară, grea și, încordându-și toți mușchii, de la călcâie până la umeri, o coborî fulgerător; sabia scânteie în soare. Capul celui îngenuncheat se rostogoli pe pământ, iar trupul se prăbuși alături. Lovitura fusese atât de violentă, încât sângele începu să curgă abia după câteva secunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
o umbră de zâmbet. Sala isiacă — Ah! strigă cuprins de o fericire delirantă tânărul mim Mnester, cel mai celebru, cel mai fascinant și mai aplaudat în zilele acelea, în timp ce încerca, în noua sală isiacă, un pas de dans foarte senzual, încordându-și și destinzându-și trupul subțire, asemenea unui arc. Acesta este locul pe care zeii l-au gândit pentru ca eu să dansez. Candelabrele grele așezate de-a lungul zidurilor și lampadarele din bronz atârnate de tavan, cu zeci de lumini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Își bat joc de mine. Toți mă storc de cea din urmă vlagă, supunându-mă la extraordinare eforturi fizice și morale. Ah, cu câtă plăcere zbiară Fredy la mine, făcându-mă de râsul tuturor. Iar eu ascult, nervii mei se Încordează, totul e gata să izbucnească, dar, spre fericirea mea, intervine voința, care strânge dinții și pumnii. Și așa, Încleștată de durere și nefericire, continui extenuantele figuri care mă vor doborî curând! Nu mai vreau nimic de la patinaj. 11 decembrie 1959
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
scrisului. Nu mă Întrerup din scris până ce nu curge tot ce s-a acumulat În mâna, În memoria mâinii ce se exprimă. Materia trăită trece prin sânge, se strecoară prin vârful degetelor și se revarsă În libertate. Auzul meu e Încordat să prindă toate zvonurile ce vin dinăuntru; când cineva rupe golul format, pronunțând cuvintele, dând adică stare de existență sonoră corpului meu, nu mai pot să scriu nimic. Mâna se strânge, se Închircește, nu mai vrea să țină unealta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Poate tocmai pentru asta el place foarte mult azi, fiind deci un anticipator al gustului actual, devansându-și adică epoca. Eu m-am obișnuit cu uraganul beethovenian și urechea mea pare puțin tocită pentru rafinatețurile mozartiene. (luni) Uneori sunt foarte Încordat; când trebuie să termin ceva, să scriu un text și să-l elaborez, mă apucă o stare indefinită: deodată, corpul meu are alte reacții; Îl simt intrând În rezonanță cu alt timp mai rapid sau parcă este locuit de altcineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și l-am frecat cu putere fără să mă gândesc, în vreme ce-l sărutam și-i șopteam. Încă mai încerca pe jumătate să se dea cu capul de perete, iar eu țineam o mână apăsată puternic pe fruntea lui și mă încordam de fiecare dată când îi simțeam mușchii gâtului trăgând să se îndepărteze de umărul meu. După un moment sau două, mișcările încetiniră până ajunseră să se oprească de tot, iar el se lăsă moale pe mine ca o jucărie stricată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
urcară pe pasarelă și se Îndreptară repede spre punte. Purtînd puști cu baionete, alergară de-a lungul punții, căutîndu-i pe membrii americani ai echipajului. Urmată de a doua barcă de pază, șalupa se apropie de vasul Petrel. Urmă un schimb Încordat de replici cu tînărul ofițer britanic de pe punte, care le răspunse japonezilor cu detașare, aceeași pe care Jim o văzuse la părinții săi cînd refuzau să cumpere capetele și elefanții sculptați de Java de la negustorii de pe pirogi, care Înconjurau vapoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
viață, să știi. — Mă bucur. Lagărul Woosung? S-ar putea deci să-i vezi curînd? — Foarte curînd... Jim privi de-a lungul orezăriilor tăcute. GÎndul de a o vedea pe mama sa Îl făcu să zîmbească, un act care Îi Încordă mușchii feței. Habar n-o să aibă de toate aventurile lui din ultimele patru luni. Chiar dacă i-ar povesti totul, s-ar simți ca Într-una din acele după-amieze secrete de dinainte de război, cînd se plimba cu bicicleta prin tot Shanghai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cafea fără să mă fi văzut tu, așa că am auzit cam toată conversația ta cu Fi. —O, Doamne. Își acoperi fața cu mâinile. Deci știi cum a ajuns timbrul În mine și toate celelalte? Păi, cam da, spuse el. Era Încordat Într-o grimasă de jenă, dar ea Își dădea seama că exprima, de fapt, rușinea ei. Se aplecă spre ea. — Am o idee. Ce-ar fi să ne prefacem că treaba asta penibilă cu timbrul nu s-a Întâmplat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
și se holbau la ea. La Început crezu că e murdară de mâncare la gură, iar Sam e prea politicos ca să-i atragă atenția. Își șterse buzele cu șervețelul, dar privirile continuau. Pe urmă, grăsanii Începură să râdă. Ruby Își Încordă auzul. Îi trebuiră câteva clipe să-și dea seana că vorbesc nemțește. Învățase germana la școală și fusese Întotdeauna foarte bună. Dar acuma nu mai știa cât e de bună. Continuă să tragă cu urechea. —Sie hat melonen, ja?1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
acolo aproape o jumătate de minut. —OK, sunt bine acum, spuse Ronnie. Ieșiră din mașină și luară liftul către zona de plecări. Fiecare pas pe care Ruby Îl făcea, Îi producea durere. Concentrându-se pe propriul disconfort, nu observă expresia Încordată de pe fața mamei ei. Abia când au ajuns la zona de Check-in- destul de liniștită pentru că exodul de mase se petrecuse Înainte de Crăciun - și Ronnie Îi spuse că trebuia să stea jos, Ruby i-a văzut figura. —La dracu’, mamă, ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
În care drumul traversa munții. Să-i țină de vorbă până când vor sosi ajutoare care să blocheze canionul. Începu să alerge din toate puterile. Gâfâia. Sângele Îi pulsa În tâmple. Plămânii Îl dureau. Simțea junghiuri În coaste. Însă deși Își Încorda toți mușchii la maximum, aproape că nu Înainta, parcă bătea pasul pe loc, În timp ce căuta cu disperare cuvintele cu care să Întârzie dușmanul. Trebuia să găsească imediat ceva, o expresie, o idee, o veste, poate chiar ceva amuzant, cuvinte care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
doctorului Eitan o voce de femeie, un țipăt scurt, ascuțit, Înspăimântat și jignit, ca al unei fetițe care era victima unei nedreptăți. Pe cine ucideau acolo? Poate pe cel ce urma să fie tatăl sau bunicul lui Yoezer? Fima se Încordă, se strădui din toate puterile să-și blocheze mintea, să se fortifice, să nu-și imagineze ce Îi făceau acolo mâinile În mănuși de plastic transparent, pe scaunul ginecologic acoperit cu mușama albă, peste care era Întins cearșaful de unică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
demult străzile și piețele erau înghețate, iar oameni înfofoliți ca niște mumii așteptau ceva în fața ferestrelor înalte dinspre șosea, decorate cu stuc, oamenii aceia cu mâna la pălărie. Simțea ritmul calului, clătinându-se ușor în trap, un ritm care îi încorda trupul, o umplea cu cele trăite, dar și de cele povestite - despre străbunicul acela care călătorise într-o troică prin Rusia lui Tolstoi -, și mama îi privea cu un fel de mândrie, da, chiar cu orgoliu pe acești oaspeți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
mese, beau vin alb, în timp ce fratele meu și cu mine priveam în oglinda apei și la malurile care alunecau pe lângă noi cu tufișurile lor, cu debarcaderele și golfurile bune de scăldat, având în fundal un peisaj colinar, deasupra căruia se încorda un cer de vară și o împunsătură de dogoare făcea să strălucească atât de întunecat puzderia de frunze ale copacilor de pe țărm. Tata avea un zâmbet larg, fericit, pe sub șapca lui cu cozoroc, iar mama își ascundea temerile, arunca priviri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
aparatul cu microunde pentru fiert orez sau rotisorul electric pentru pui sau oricare altul dintre cadourile de nuntă inutile și nefolosite pe care ai avut bunătatea să le plasezi în jumătatea mea, atunci va trebui să desfacem niște cutii. Era încordat, îmi dădeam seama. —Mark, nici eu nu sunt mai încântată decât tine de asta, am spus, ezitând. Schiță un gest de a veni spre mine, apoi se opri vrând să mă liniștească, dar neștiind cum s-o facă. În mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
o vacă absolută pentru că-l făcusem pe bărbatul acesta drăguț să spere. Dar trebuia să-l descurajez rapid. Sunt aici niște oameni care ar plăti o groază pentru cineva cu talentul tău. Lasă-mă să te prezint. Dar el se încordă, simțind respingerea, fiind probabil expert după 15 ani în care o tot pățise. —E-n regulă, o să plec. Mulțumesc pentru invitație. Și-a plecat. Speram că nu voi sfârși prin a decima comunitatea origami din Londra, aruncându-i pe toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
mi-am dat seama de ce. Chiar a trecut o lună? Mark mă trase pe canapea. Și a fost cea mai grea lună din viața mea. Dar acum am sentimentul că, în sfârșit, totul reintră în normal. Eu am fost puțin încordată la început, dar, inevitabil, ne-am topit unul în celălalt încă o dată. Avea dreptate. Totul reintra în normal, cu o excepție: a doua zi eu urma să mă întâlnesc cu fostul meu amant, la prânz. Asta nu mi se întâmpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]