4,058 matches
-
muncă. Vin la policlinică să-i ajut pe oamenii bolnavi, nu să mă joc, zise Martin, fără a ridica glasul dar cu toată seriozitatea. Fiți mai clar și voi înțelege! - Uitați cum stau lucrurile: în condițiile date, femeile n-au încotro. Vor trebui să aducă pe lume copii, să sporească populația, în ritmul creșterii și dezvoltării țării noastre ... - Vorbiți ca la carte, tovarășe Stamate! Aveți o bună pregătire profesională. - Voi trece cu vederea ironiile acestea și le voi pune pe seama tinereții
CASA DIAMANT – AGENTUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363564_a_364893]
-
și pildele înaintașilor), prin atenția mărită la tot ce mișcă în politica moldovenească, atrage atenția și-l responsabilizează chiar și pe cititor, fără să-i lase prea multe șanse de critică. Lucrarea este împărțită în 4 capitole. Primul capitol, Basarabie încotro? începe cu un subcapitol intitulat: Quo vadis Basarabie răstignită ? - o întrebare care reamintește tuturor starea de răstignire, încă, a Basarabiei, condamnând cu vehemență, pe cei care au realizat sau doar au lăsat cale liberă „megafurtului secolului”. Fraza finală a acestui
VALERIU DULGHERU – BASARABIA RĂSTIGNITĂ de DUMITRU MNERIE în ediţia nr. 1854 din 28 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363612_a_364941]
-
întâmple ceva rău. L‑am rugat să‑l ia pe fiul meu la el acasă, în satul acela izolat unde oamenii nu prea înțelegeau ce se întâmplă, și să aibă grijă de el până ce voi putea să plec la oraș. Încotro să mă îndrept? Am ajus acasă la locuința din sat. M‑am repezit la telefon pentru a‑mi anunța soțul să vină să mă ia. Era singurul lucru pe care mi‑l doream în clipa aceea. De obicei răspundea o
CAPITOLUL IV de DORINA STOICA în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363596_a_364925]
-
considerați silitori. Până și adevăratul nume și l-a schimbat numai să pară mai cool. Din Brigita a devenit Brigitté, prenume cu rezonanțe franțuzești. Nu accepta să fie strigată altfel decât acasă în familie și de către profesori, unde nu avea încotro și trebuia să răspundă apelurilor acestora. La început a acceptat să meargă la meditațiile profesorului mai ales datorită faptului, că-l găsea șarmant și destul de interesant pentru o adolescentă care se înfruptase de ceva vreme din plăcerea fructului oprit. Este
BĂNUIELILE BRIGITTÉI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1059 din 24 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363641_a_364970]
-
același loc / și nici nu răsare același soare, / ci tot altul după noroc / mai mic sau mai mare. / Eu cred că atunci când sunt nori / nu răsare nimic. / ... / Atunci trimit păsări dresate / cu ochiul bun și cercetătoare, / care să-mi spună-ncotro trebuiesc îndreptate / câmpiile, să-ntâlnească alt soare.» - Câmp -, SOrd, I, 313), cosmogonie guvernată de Aleph, o conștientizare a sacrului raport parte - întreg / Întreg - Parte, și, la celălalt pol, poezia-descântec de scoatere a fluidului-de- idei din urechi, setea de a plonja
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
despre asta? Dacă mă au în evidențe, înseamnă că știu despre ce este vorba... Vor să mă verifice dacă sunt sincer? Uf! Ce Dumnezeu, mă bănuiesc iar de treaba aia nasoală tot pe mine? Trebuie să povestesc iar, n‑am încotro... Cu ce să‑ncep?” se‑ntreba Gabriel, uitându‑se dezolat la cei trei care‑l priveau atât de atent, în timp ce se ridicau de pe scaune, încât îl descurajau și‑l făceau să creadă că‑i citesc toate gândurile ce‑l măcinau
CHEMAREA DESTINULUI (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364582_a_365911]
-
de îndoială și mister, asupra sufletelor noastre purtătoare de informația unda-genetica replicativa. E târziu, dar trebuie să aflăm cine suntem. Trebuie reformat totul, în primul rând omul, pentru a afla, din punct de vedere genetic, cine suntem, de unde venim și încotro ne indereptam, în această istoria a unei mari înșelătorii umane. Anul 2011 corespunde cu anul biblic 5919, iar anul 2081 va fi anul ultimului „ soare negru”, care va încheia „perioadă de manifestare” a soarelui nostru galactic pe „ locul fără de loc
ROMANIA ETERNA, ISRAELUL SI GRADINA MAICII DOMNULUI de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364627_a_365956]
-
publicului în spiritul valorilor biblice, dar să le și oferiți ascultătorilor ceea ce își doresc? - Eu știu foarte foarte clar ce cred, de ce cred ceea ce cred, dar mai ales în CINE cred. Dacă trâmbița dă un sunet neclar, oamenii nu știu încotro să alerge, însă, dacă trâmbița dă un SUNET FOARTE CLAR, oamenii știu exact direcția în care trebuie să meargă. Eu îmi doresc să fiu o trâmbiță a lui Dumnezeu, cu un SUNET FOARTE FOARTE CLAR. Radio Vocea Evangheliei este o
IOAN CIOBOTĂ A ÎMPLINIT CINCISPREZECE ANI DE CÂND ÎMPARTE SUCCESUL CU CEI DE LA ECHIPA RADIO VOCEA EVANGHELIEI TIMIŞOARA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364662_a_365991]
-
modului în care Dumnezeu este prezent în viața omului îl poate oferi viața lui Avraam. Când acesta era de 75 de ani, la chemarea lui Dumnezeu părăsește casa părintească și țara în care se născuse și pleacă spre Canaan, „neștiind încotro merge” (Evr. 11, 8). Trebuie să ne imaginăm tăria credinței lui care i-a dat puterea de a lăsa totul în urmă și de a pleca în necunoscut. Neavând încă nici un copil, Dumnezeu îi spune: „voi ridica din tine un
PARTEA A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364644_a_365973]
-
la care eu m-am mirat și l-am întrebat cu inocență; dar Fălticeniul unde este? La care tata mi-a răspuns că ceea ce vedeam, era chiar orașul Fălticeni. Ajunși în oraș eram cu ochii tot pe sus, ne știind încotro să mă uit? La clădirile înalte, la vitrinele micilor dughene, unde erau expuse diverse lucruri străine pentru mine. Întrând mai bine în oraș aglomerația creștea, iar eu eram din ce în ce mai atent la vitrine decât la altceva, așa se face că în
AMINTIRI DESPRE FĂLTICENI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349474_a_350803]
-
-mi scutur sufletul de rouă, la poartă lacătu-ncuiat îmi frânge inima în două. e tristă prispa de-altădată, fântâna doarme pe tălpar, a căzut cerul pe poiată, o cioară stă înfiptă-n par. drumul mi-a rămas stingher, nu știu încotro s-apuc, mi s-a-nchis granița -n cer și sunt singur ca un cuc. vremea trece prin cuțite triluri de privighetoare, unde ești copilărie, unde mi te-ai dus tu oare? amintiri grele se-alungă și-n întoarceri vreme
ÎNTOARCERE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349519_a_350848]
-
temea oarecum de masivitatea animalului. Pentru că șederea se prelungea, iar el era grăbit, și-a făcut curaj și a urcat la volan. “Vițelul”ședea blând pe scaunul din dreapta. Se vedea că mai fusese “pasager”. Ajuns la job, n-a avut încotro...a lăsat câinele-n mașină...cu geamul ușor deschis. De la birou a trimis pe cineva, cu experiență la animale, să-i dea apă într-o găleată, câinelui. „Vițelul” a lăsat și apa și tot și s-a dus după urma
ŞAPTE ANI! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 104 din 14 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349586_a_350915]
-
Răutatea gratuită. Mai adaug o a opta : dragostea cu sila. (3) În camerele din închisori - pentru că acolo e violent amplificată, exacerbată - am înțeles cât de mizerabilă este situația noastră în lume: prin simpla noastră existență deranjăm pe alții. N-avem încotro. Se cuvine să înțelegem că orice am face și oricât ne-am strădui tot supărăm. Singura soluție e resemnarea. Ce putem face? Să tăcem, să tăcem. Să nu facem răul, nici binele cu sila. Dar și trecând, tăcând, tot ne
O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN GÂNDIREA CREŞTINĂ A LUI NICOLAE STEINHARDT de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 89 din 30 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349628_a_350957]
-
dacă creatura din fața sa era un demon sau un zeu. Se afla fie în fața șansei vieții, fie în fața celei mai diabolice plăsmuiri realizate vreodată, numai că nu putea discerne adevărul de minciună. Nu avea cum. A închis ochii și, neavând încotro, s-a lăsat ghidată de intuiție. Prima imagine care i s-a ivit a fost cea a cerbului roz, vorbitor: ”Să te ferești însă de viclenia demonului cu șase capete...”. Șase e cifra malefică. În fața sa se aflau tot șase
MICUŢA AIKO ŞI PĂDUREA MAGICĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1652 din 10 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350202_a_351531]
-
nu e nicio diferență între a muri de ciumă sau a te prăji pe scaunul electric, între a muri ucis de producători sau de pirați”, rosti Silviu. Au trecut de câteva filtre, se îndreptau către marginea orașului. Nu știau exact încotro o vor apuca, dacă mai erau vreun oraș sau vreo localitate sigure, în care să nu se afle în primejdie. Au mers așa ore în șir, sperând să scape de patrulele morții. „Știi, am uneori impresia că totul e fatidic
TEROAREA ALBĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350221_a_351550]
-
toate acestea, merită cu siguranță ca atât creatorul de artă, cât și beneficiarii operelor sale (iubitorii de film, de muzică, de literatură, de pictură) să meargă doar înainte și să nu-și piardă niciodată speranța! Cine suntem, de unde venim și încotro ne îndreptăm? Care este, de fapt, sensul vieții? În ce măsură ne putem asigura drumul către mântuire și în ce măsură trebuie să fim ajutați din exterior pentru aceasta? Iată, desigur, întrebări grele. Complicate. Și cum nici marii filosofi nu au reușit să dea
ÎNTR-O LUME CREATĂ PRIN PUTEREA IMAGINAŢIEI de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350229_a_351558]
-
a răului din noi înșine, spălarea tuturor păcatelor altfel decât printr-o intervenție divină, printr-o minune săvârșită asupra noastră de pronia cerească, asemeni minunilor săvârșite în timpul vieții de sfinți sau de Domnul Iisus Hristos. Cine suntem, de unde venim și încotro ne îndreptăm? Imposibil de știut cu precizie. Dar aici cred că cel mai aproape de adevăr este filosofia budistă, care ne învață ce este karma (destinul), dharma (legea armoniei universale) și samsara (ciclul etern al vieților și reîncarnărilor). Personal, în acestea
ÎNTR-O LUME CREATĂ PRIN PUTEREA IMAGINAŢIEI de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350229_a_351558]
-
nopți albe. ...Scenarii mototolite și aruncate la coș, filme proaste, metrouri care deraiază. ...Politică, masturbare, dialoguri cretine. ...Un scriitor ratat și un scenarist netalentat. Oare chiar folosesc la ceva toate astea? Oare chiar merită să trăiesc viața asta? De unde vin? Încotro mă îndrept? Din haos m-am născut/ Și m-aș întoarce-n haos...”. Trebuie să rezist până la capăt. Dar cu ce preț, cu ce preț îmi voi desăvârși trecerea pe acest pământ... La termenul fixat, Liviu a venit cu o
REPETIŢIE PENTRU O PIESĂ DE TEATRU de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350230_a_351559]
-
Nu meriți să-ți mai dau vreun răspuns! Mori, ființă egoistă și lipsită de sentiment!", am rostit și am golit pistolul automat în cea care deținea, încă, drepturile de ecranizare a piesei. * Epilog. Nu mai știam pe ce lume sunt, încotro mă îndrept, pentru ce mai trăiesc. Eram amețit complet, bulversat de toate cele ce se întâmplaseră. Am pierdut vremea prin cafenele, apoi pe bulevarde, uitându-mă la afișele filmelor, la vitrine, la trecători cu același aer egal, absent. În cele
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (III) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350228_a_351557]
-
CONFLUENȚE LITERARE ISSN 2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Manuscris > Lucrari > ÎN CE BARCĂ NE URCĂM? ÎNCOTRO VÂSLIM? Autor: Vavila Popovici Publicat în: Ediția nr. 822 din 01 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului Rațiunea nu aprobă fericirea, dacă nu este unită cu demnitatea de a fi fericit, adică cu puritatea morală. - Emmanuel Kant O întreagă horă a
ÎN CE BARCĂ NE URCĂM? ÎNCOTRO VÂSLIM? de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350296_a_351625]
-
acesta. Viitorul ni-l clădim noi. Și poate ar trebui să înțelegem că nici dezbinați nu putem trăi, și nici izolați. Dezbinarea duce la haos și confruntare, izolarea la sărăcie, boală sau moarte. Referință Bibliografică: ÎN CE BARCĂ NE URCĂM? ÎNCOTRO VÂSLIM? / Vavila Popovici : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 822, Anul III, 01 aprilie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Vavila Popovici : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
ÎN CE BARCĂ NE URCĂM? ÎNCOTRO VÂSLIM? de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350296_a_351625]
-
-și caute dorul pierdut în inima muntelui. Îi spusese mierla că-l zărise doinind despuiat și nătâng, pe trunchi de salcâm, la umbră de brad, fără omul drag. Pe-acolo pe unde cărarea e-n cruce, nu știa, bietul dor, încotro s-apuce. Pe-albastru de clipă nu-i era frig, nici măcar frică; Pe căruntă zare n-ar fi vrut să spună nimănui ce-l doare. La el când ajunse sufletul mirat lacrima își curse în potir de îngeri. Dorul dus
PRIMĂVARA de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350326_a_351655]
-
era ca o mumie părăsită în imensitatea stepei. Toți cei care eram în jurul lui ne-am întrebat cum a putut ajunge în acel loc aflat la sute de km de linia frontului, cum de nu a intrat în descompunere și încotro voia să meargă, cum de a ajuns până acolo? Nimeni dintre noi nu a găsit însă răspuns la aceste întrebări. Câțiva ostași s-au oferit să-l îngroape, dar Comandantul a refuzat, motivând că în urma noastră va veni o unitate
FRAGMENTE DIN MEMORIILE UNUI OFIŢER DE ARTILERIE de CONSTANTIN ZAVATI în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350333_a_351662]
-
lor, că doar de când e lumea și pământul nu pot trăi împreună grâul și neghina. porni, așadar, spre castelul unde se aflau dregătorii lumii și merse, și merse până ce ajunse la o răspântie de drumuri; aici n-a mai știut încotro s-o apuce și aștepta, aștepta... sosi, ca de nicăieri, un copil și îl întrebă: bunicule, vrei să trecem strada împreună? nu, nepoate, vreau să mă duci înapoi, acasă... Referință Bibliografică: ÎNȚELEPCIUNE / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
ÎNŢELEPCIUNE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 870 din 19 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350392_a_351721]
-
CONFLUENȚE LITERARE ISSN 2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Eveniment > Comemorari > ÎNCOTRO E ȚARA, DOMNULE SUBLOCOTENENT?! Autor: Magdalena Albu Publicat în: Ediția nr. 68 din 09 martie 2011 Toate Articolele Autorului (In memoriam acad. Marcu Botzan) „Faceți, Vă rog, efortul de a mai coborâ din sferele înalte ale unui Cioran, sau ale
ÎNCOTRO E ŢARA, DOMNULE SUBLOCOTENENT?! de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 68 din 09 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350444_a_351773]