1,482 matches
-
yankeu, convins că fabada o inventase Hemingway la bîlciurile de San Fermínă i-am vîndut o Fuenteovejuna semnată de Lope de Vega cu pixul, ia aminte, așa Încît umblă cu grijă, că În afacerea asta cu cărțile nu te poți Încrede nici În fișiere. Se Înnopta cînd am ieșit din nou pe strada Canuda. O briză răcoroasă pieptăna orașul, iar Barceló Își scoase pardesiul ca să i-l pună Clarei pe umeri. Nevăzînd o ocazie mai adecvată, spusei Într-o doară, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
zise el Încet. Spre binele tău și al prietenei tale Clara, am Încredere că vei lua decizia corectă și că vei lămuri acest subiect cu domnul Neri, care În mod sigur are un nume de filfizon. Eu nu m-aș Încrede În el nici cît negru sub unghie. Dintr-o dată, străinul se Întoarse și o porni spre cheiuri, o siluetă evaporîndu-se În beznă, Învăluită În rîsul ei contrafăcut. 8 O mantie de nori scînteind de electricitate călărea dinspre mare. O luasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
că să nu mai bată câmpii, nici să nu mai facă prostii și păcate, cum îl îndeamnă Ucigă-l Crucea, ci i-am răspuns, alintându-l, că el nu-i vinovat de fapta sa, decât pe atâta: că nu se încrede pe deplin în colegii săi și în camaraderia noastră, care măcar că legământ nu am făcut, suntem unul pentru toți și toți pentru unul Și iar i-am mai zis că, păstrându-ne toți teferi, mare mulțumire vom avea noi, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și îndoieli care făceau ravagii, o lume în care bunele intenții nu erau recunoscute. El era ferm convins că cel mai important lucru din lume este să ai încredere în oameni. Nesăbuitul de Gaston își asumase sarcina de a se încrede orbește în oameni, ca prim pas în proiectul pe care și-l propusese. Hei! îi strigă bătrânul femeii din capul scării. — Da. Vin. — Ziceai că vrei să ți-l găzduiesc? — Da. Mulțumesc. Exact cum își închipuise, scara era atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
și bursucii. Politicienii sunt lipsiți de idealuri, iar intelectualii, de încrederea în om. E al naibii de trist. Și-a turnat o ceașcă de ceai negru - părea a fi ceai medicinal - și a continuat să vorbească cu însuflețire. — Singurii care se mai încred unii în alții sunt cei ca noi. Femeile care te-au adus aici, de exemplu... Își vând ele trupurile și fură cât pot, dar în adâncul sufletului lor sunt bune și încrezătoare... până la prostie. Sunt înțelegătoare și au suflet curat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
logodnă. Făcu o pauză. Un inel cu diamant. Bijutierul se uită la el printre gene, după care își mută privirea spre Mma Ramotswe. Ea îi întoarse privirea și reflectă: E inteligent. Iată un bărbat șiret, în care nu te poți încrede. — Sunteți un bărbat norocos, remarcă bijutierul. Nu oricine găsește așa o femeie veselă și grasă cu care să se însoare. În ziua de azi dai numai peste slăbănoage cicălitoare. Aceasta o să vă facă foarte fericit. Domnul J.L.B. Matekoni aprobă complimentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Nu vrem un rege(!Ă!” - a Filozofului, a Actorului, a Romancierului, mai ales. „Fără intelectuali!” „Pentru plebe nici un conducător nu este suficient de bun!” e de părere Doctorul. Îi urăște poate ca nimeni altul pe târgoveți. „Nu poți să te încrezi în ei niciodată!”. Dar cine pe cine se mai bizuie, azi? ROMANCIERUL. Cel mai bun lucru ar fi să mă îmbăt și să merg să stau de vorbă cu Filozoful despre Balerină. Să se îmbete și el și să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
cu buzele strânse. Fluxul nervos emanat de ea trecuse de la o neregularitate angoasată la o pulsație încordată, dar constantă. Ridică în sfârșit ochii: - Bine, zise, așa voi face. Gosseyn o bătu ușor pe braț, semn de aprobare mută. Nu se încredea cu totul în Leej. Era încă posibil să fie vorba de o capcană. Dar chestia aceea de umbră își putuse da seama deja că întemnițarea lui Gosseyn era mai ușor de spus decât de făcut. Ochii lui Gosseyn se strânseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
corect. Oricum nu sunt atâția psihologi câți părinți. Unii chiar învață din propriile greșeli și mai există, slavă Domnului, și bunul simț pedagogic sau psihologic al adulților, doar câți copii au devenit oameni de treabă contrar evenimentelor nefaste. Și mă încred în mila și intuiția părinților pe durată lungă. Încălzirea globală și broaștele țestoase Când cei doi pescăruși au aterizat pe catargul vaporului, absorbind efectele binefăcătoare ale odihnei, după lungi zboruri zdrobitoare, nu puteau renunța la polenul fertil al comunicării cotidiene
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
să fi trecut de pe o bandă transportoare pe alta fără ca nimeni să-și dea seama și apoi să se fi Întors la punctul de plecare ca un om care, rătăcit În deșert, nu mai are altceva În care să se Încreadă decât dâra lăsată În urma lui. Soluția va fi să o trimit din nou, spuse moartea către coasa aflată alături, sprijinită de peretele alb. Nu e de așteptat ca o coasă să răspundă, și aceasta nu făcu excepție de la regulă. Moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
persoana respectivă pe faimoasa femeie din loja de categoria Întâi, femeia care lipsise de la Întâlnire, femeia pe care o văzuse În mijlocul sălii de muzică cu mâinile Încrucișate pe piept. Așa cum se știe, la cincizeci de ani nu ne mai putem Încrede În ochi, Începem să clipim, să-i Închidem pe jumătate, ca și cum am vrea să-i imităm pe eroii din far west sau pe navigatorii de odinioară, călare pe cal sau la prora caravelei, cu mâna streașină la ochi, scrutând orizonturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
devine stânjenită. — O să zic eu în locul dumneavoastră: vreți să știți cât sunt de bun ca detectiv. Din păcate, știu foarte puține despre treburile astea. — Nici nu există vreun motiv pentru care ar trebui să știți. Dar dacă e să mă încred în dumneata, simt că ar trebui să-mi fac o oarecare idee despre referințele dumitale. Am zâmbit: — Înțelegeți că afacerea mea nu e din acelea în care pot să vă arăt mărturii ale mai multor clienți mulțumiți. Confidențialitatea este la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
să se spună ceva care ar putea crea panică în rândul femeilor germane. Contele dădu aprobator din cap: — Și acum, zise el uitându-se la mine, am o întrebare pentru domnul Kommissar. Zâmbi, dar nu aveam de gând să mă încred prea mult în acest zâmbet. Dădea impresia că făcuse aceeași școală pentru sarcastici aroganți ca și Obergruppenführer Heydrich. Mental, m-am pus în gardă, pregătit pentru prima lovitură. — Ca detectivul care în mod ingenios a soluționat celebrul caz al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
materialele tipărite disponibile ar fi putut-o avea asupra ochiului. Cu detalii ginecologice fotografiate de aproape, dar prost, revista la care mă uitam făcea parțial loc unui text care era destinat să desfacă nasturii de la pantaloni. Dacă era să te încrezi în ea, tinerele asistente medicale germane se împerecheau fără mai multă minte decât pisicile maidaneze obișnuite. Becker azvârli revista pe podea și ridică alta. — „Noaptea nunții pentru virgină“, citi el. — Nu e genul dumitale, Herr Becker, zise Helmut. — „Povestea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
fi trebuit să nu menționez asta deloc. Poate că doar îmi imaginez. — Crezi în instinct? — Bănuiesc că da. — Bine. Uneori este singurul lucru pe care îl are un polițist ca să continue. Și atunci, n-are de ales decât să se încreadă în acesta. Un polițist care nu se încrede în instinct din când în când, nu își asumă niciodată riscuri. Și, fără asumarea lor, nu poți să speri vreodată să rezolvi un caz. Nu, ai făcut bine că mi-ai povestit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
că doar îmi imaginez. — Crezi în instinct? — Bănuiesc că da. — Bine. Uneori este singurul lucru pe care îl are un polițist ca să continue. Și atunci, n-are de ales decât să se încreadă în acesta. Un polițist care nu se încrede în instinct din când în când, nu își asumă niciodată riscuri. Și, fără asumarea lor, nu poți să speri vreodată să rezolvi un caz. Nu, ai făcut bine că mi-ai povestit. Stând acum lângă mine, în timp ce conduceam spre sud-vest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Ai început să pricepi ideea, i-am zis. — Dar unde se potrivește Vogelmann în chestia asta? — Nu știu. Am eu o bănuială, atâta tot. Poate nu e nimic, dar vreau doar să verific. Becker zâmbi: — Un polițist trebuie să se încreadă în instinct din când în când, zise el. Am recunoscut propria-mi retorică răsuflată: — Detectiv scoatem din tine, i-am spus. Își asculta plăcile de gramofon cu Gigli cu aviditatea cuiva care e pe cale să surzească, oferind și pretinzând la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Bazakbal, vedeți, chiar acolo sub nasul dumneavoastră? Serviți-vă! — Dar e un exemplar bun? — Ascultați, la punctul acesta eu nu mai pun mâna în foc pentru nimic. Dacă editurile cele mai serioase fac astfel de încurcături, nu te mai poți încrede în nimeni. Cum i-am spus deja domnișoarei, așa vă spun și dumneavoastră. Dacă veți mai avea vreun motiv de reclamație, veți fi rambursat. Mai mult nu pot face. Domnișoara, ți-a arătat o domnișoară. E acolo, între două rafturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
fire. Astăzi, domnul Kauderer mi-a spus că, având de gând să plece din localitate pentru câteva zile, va trebui să găsească pe cineva să-l înlocuiască în prelevarea datelor, dar nu știe pe nimeni în care să se poată încrede. Tot discutând, a ajuns să mă întrebe dacă nu m-ar interesa să învăț să citesc instrumentele meteorologice, în care caz avea să mă învețe. Nu i-am răspuns nici da, nici ba, sau cel puțin nu am avut intenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
asupra celeilalte atracții a parcursului, îndeplinită prin uniformitatea anonimă a caracterelor tipografice: puterea de evocare a cuvintelor te convinge, și aici, că survolezi ceva și nu neantul. Îți dai seama că e necesară o doză bună de inconștiență când te încrezi în mecanisme nesigure, aproximativ dirijate; sau poate asta dovedește o tendință nestăpânită de pasivitate, regres, dependență infantilă. (Te gândești, oare, la călătoria aeriană sau la lectură?) Aparatul aterizează: n-ai reușit să termini romanul Pe covorul de frunze luminate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
trecea pe lângă clădirea unde se lăudase el (cel puțin în mintea ei) că e nu știu ce mare rahat. Adriana nu l-a plăcut niciodată, dar trebuia să recunoască faptul că era un bancher tipic newyorkez rezonabil de atrăgător, peste măsură de încrezut și destul de selectiv când venea vorba de fete. Nu era de presupus că, dacă Duncan o schimbase pe Emmy cu una mai tânără cu opt ani, prietenii și colegii lui făceau la fel? Normal că da. Și mai era Yani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
reduși la trecutul nostru, și chiar dacă unii dintre noi erau ispitiți să trăiască în viitor, renunțau repede la asta, cel puțin atât cât le era posibil, resimțind rănile pe care în cele din urmă imaginația le provoca celor care se încred în ea. În special, toți concetățenii noștri au renunțat foarte repede, chiar în public, la obiceiul pe care-l căpătaseră de a evalua durata despărțirii lor. De ce ? Deoarece, când cei mai pesimiști o fixaseră de exemplu la șase luni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
A avut după moartea soțului ei o comportare mult criticată de contemporani. A plecat cu copiii la Constantinopol unde a trebuit să lupte cu diferiți creditori ai soțului ei, și chiar să fie închisă pentru neplata datoriilor. Aici, s-a încrezut într-un grec mai tânăr decât ea, care după ce i-a cheltuit banii a părăsit-o. La bătrânețe a rămas săracă și defăimată de oameni și cu o casă plină de copii. ,,Așea au plătit și Dumnedzău Ducăi Vodă, precum
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
că e bine, oricum trebuie să stai de vorbă cu ea, mănâncă puțin, n-are poftă de mâncare, spune că e normal la femeile gravide, așa o fi, nu mă pricep la lucrurile astea, dar în locul tău, nu m-aș încrede, O să stau de vorbă, n-ai nici o grijă, poate că așa e la începutul sarcinii, Nu știm nimic, în fața acestor lucruri suntem ca niște copii neștiutori, trebuie s-o duci la doctor. Marçal nu răspunse. Socrul lui tăcu. Probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ascensorul îl ducea la etajul treizeci și patru, se gândea ce i-ar putea spune Martei fără să încalce prea mult angajamentul pe care și-l luase, interdicția i se părea absurdă, omul are, mai mult decât dreptul, obligația de a se încrede în propria familie, dar asta e teorie, oricât s-ar gândi, n-are altă soluție decât să respecte mandatul, ordinul e ordin. Socrul nu era acasă, trebuia să fi plecat într-una din expedițiile lui de copil curios, în căutarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]