2,617 matches
-
Imagini italiene”, deși notează stări intime personale, își leagă sentimentele de oamenii cu care călătorește; versul lui are ceva din cumințenia poeziei clasice, dar și din eleganța romantismului permanent al călătoriilor: „Nu-i pată nu e nicio tremurare/ Când lunecăm încremeniți pe ape/ Ca două faruri luminând pe mare/ Lucind târzii, stingându-se aproape.” Florența e în poemul cu același nume o minune evocată ca în literatura de epocă: „Știu zările că nu-i pe lume/ Cetate dulce, după nume,/ Mai
TUDOR VIANU -POETUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377039_a_378368]
-
unui sat... și că ai auzit odată, cu ani în urmă, când erai codană, un sunet de zurgălău venind, crescând, dar nevăzut din cauza zăpezii care curge din ceruri... îl auzi doar tu, din ce în ce mai tare și de-odată se oprește... parcă încremenit sub povara fulgilor... bucuria sonoră strânsă, se înnegurează pentru o clipă și fugi la geam să vezi ce este... minune! ... o sanie pe uliță, cu doi cai negri, asudați și strălucitori sub vălătucii de aburi, stă aproape de poarta voastă... și
IARNĂ DE-ACUM SAU DE DEMULT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377063_a_378392]
-
înnegurează pentru o clipă și fugi la geam să vezi ce este... minune! ... o sanie pe uliță, cu doi cai negri, asudați și strălucitori sub vălătucii de aburi, stă aproape de poarta voastă... și o voce gravă, fermă și puternică te încremenește când întreabă ceva pe cei din drum... te infioară, te pătrunde, te cheamă timbrul ei și nu reziști... dai perdeaua la o parte și privești... mișcarea pînzei albe înflorate îl face și pe el să privească și vezi doar atăt
IARNĂ DE-ACUM SAU DE DEMULT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377063_a_378392]
-
Deasupra tuturor gloriilor efemere și deșertăciunilor legate de patimile noastre omenești, un singur punct rămâne fix, neclătinat de nicio catastrofă istorică: geniul.”, un geniu pe care DARCLÉE, asemenea lui ENESCU, l-a avut din plin... P.S. Un mormânt trist și încremenit într-o însigurare de gheață, ce împrăștie în jurul său nu chietudine, ci răceală, foarte multă răceală. Așa simți când te afli în Cimitirul Bellu lângă cripta de marmură albă a HARICLEII DARCLÉE. Dacă la Tore del Lago, în Italia, fotografia
ELOGIUL DEMNITĂŢII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377758_a_379087]
-
martie 2015 Toate Articolele Autorului Chinuit printre splendori , Jumătate acute Sparg în sute de culori , Florile tăcute. * Nu cânt șoapte de adio, Nici triluri în noapte Ci iubirea ce adie, Sufletele toate . * Nici ne plec când EA nu vine, Stau încremenit pe trepte , Ca să vadă orișicine , Drumurile drepte. * Drumurile drepte , sufletele toate ,florile tăcute Fac cu veșnicia dor de ,,fost'' și dor de ,,este'' . Referință Bibliografica: Cotidiană poveste / Alexandru Maier : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1534, Anul V, 14 martie
COTIDIANA POVESTE de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377831_a_379160]
-
pe cine să rog să stea cu ele. Vă rog!” “Doamne ajută-mă, știu că am greșit. Nu mă pedepsi acum. Trebuie să ajung acasă.” După plecarea femeii, rămasă singură, Dana s-a lăsat cuprinsă de disperare. Lacrimile i-au încremenit pe obraz în următorul moment când femeia cu bagajele i-a întins biletul de tren și i-a spus: „Peste cinci minute trenul dumneavoastră sosește în gară.” ” Dati-mi o adresă ca să vă trimit banii” i-a spus Dana nevenindu
INFIDELITATE de DORINA STOICA în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377806_a_379135]
-
18 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului S-au gârbovit câmpii sub semnul ceții, Strivindu-și pacea-n bobi ce germinează Descătușate-n raze de amiază, Mai picotesc sub lenea dimineții. E-atâta alb în cergi de nea și-n aer, Încremenind chiar fumul spre boltire, Dezghioacă,-n pietre, gerul nălucire, Eliberând tăceri pe post de vaier. Anemic, vântul, mai vălătucește Vedeniile sub voaluri siderate, De gheață flori stau pe ferești pudrate Cât jaru,-n spuze, licăru-și răcește. *** Ciclul "Iarna" Volum "Surori
S-AU GÂRBOVIT CÂMPII … de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377879_a_379208]
-
atunci, lăsați-mă câteva momente! răsuflă ușurat Judecătorul, tamponându-și fața cu o batistă mototolită, singurul său aliat în lupta cu emoțiile provocate de manifestările vulcanice ale Procurorului. În scurta pauză, rumoarea din sala plină se estompă cu totul, Procurorul încremeni într-o poză care știa că-l prinde - se studiase în oglindă - iar acuzata închise ochii, părând că murmură... Ce, oare?! O rugăciune pentru iertarea faptelor sale?!... Fu rândul Procurorului să sară până în tavan când mărunțelul Judecător uză în mod
LOCUL AL II-LEA LA CONCURSUL PREMIILE ARS POETICA 2014 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377856_a_379185]
-
pe care a brodat Chipul Daciei Mari și frumusețea angelico-spirituală a poporului român întrupat în Eminescu răsfrângându-le în nimbul de slavă al Icoanei Mântuitorului. Eram în aulă jos, între invitați aprins și înflăcărat deopotrivă. Dimpotrivă, sus la balcon securitatea încremenise. Ceaușescu îl iubea și-l proteja. Am avut privilegiul să-l cunosc și să colaborăm spiritual alături de marele duhovnic al ortodoxiei Părintele Constantin Galeriu. Ioan Alexandru era un poet-cascadă al cărui misticism aprins de iubirea de Dumnezeu și de Neam
CINSTIREA FECIOAREI MARIA ÎN SLOVA MARILOR POEŢI CREŞTINI (2) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377926_a_379255]
-
o vâlvătaie care se mișca, iar în urechi îi răsună o zarvă mare. - Baba a pus foc... Sau o fi diavolii săi! - se sperie femeia. Bărbatul deschise ușa și ieși în prispă. Câteva secunde rămase buimăcit de ceea ce văzu. Elena încremeni în spatele său. Pătru cu sânge rece și curaj, răcni: - Babă spurcată, acuș te-nvăț minte să-mi mai tulburi liniștea! Dar nu termină de rostit aceste cuvinte că Elena, în ciuda feminității și a frăgezimii sale, deja adusese pușca. Un moment
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]
-
și întrebă: - Ce-i Măgduțo ? - Bărbatul tău Istrate este acasă ? - Nu, e la șut ! spuse Mioara. - Atunci îi bai, continuă vecina. Fu explozie la mină, m-a sunat frate-miu acușica vreo zece minute, știi, el lucrează la suprafață. Mioara încremeni. Stropi mari de sudoare îi apărură pe frunte și spuse cu glas tremurat, sugrumat de emoție: - Vin acu’, stai să trag ceva pe mine. ************* Jos în stradă Paveluș rânji obraznic. Scoase un carnețel unsuros din buzunarul pantalonului, îl deschise și
NOROC BUN ORTACUL MEU ! (PARTEA A ȘASEA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377965_a_379294]
-
Eram buimaci. Nu puteam face nimic, pentru că nu știam. Nu aveam nici puterea, nici cura- jul să ne mai uităm unul la altul. Își mai da câte unul cu părerea. Timpul ținea cu noi, se scurgea tot mai încet. Soarele încremenise pe cer. Undeva, departe pe drumul de care se vedea un nor de praf. Era mașina lui Ninel Crăpătureanu. În câteva miute a ajuns lângă noi. A oprit. Au coborât profesorii care fuseseră cu noi.Probabil au fost anunțați de
MARE PEDEAPSĂ PENTRU UN ÎNECAT!!! DE ION PĂRĂIANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1340 din 01 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376270_a_377599]
-
ca un pelerin risipitor cu toată istoria pe umeri, dă semne de înțelept în genunchi căzând la fiecare biruință ce-și face loc în suflet. În zilele setoase semințe de rod seamănă prin cuvânt ruga botezând-o cu apă sfințită. Încremenind în inima pietrei putere dăruindu-i de scăpărare, iubește fulgerul focului ca și pe cel al apei. Punând în fața celui care vede nevăzutul rotund, împlinit a rămas și pe întuneric în timp ce lumina veghează arborele vieții înflorind. Referință Bibliografică: Pelerinul înțelept
PELERINUL ÎNŢELEPT de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376405_a_377734]
-
său prieten cel aștepta se apropie de Ciprian și îi șoptii să ia rănită însă Ciprian de teama se nega nu avea curajul să facă în acel moment așa ceva. Mișu îi spuse din nou mai apăsat însă Ciprian rămase că încremenit lângă rănită în ciuda gesturilor poruncitoare a lui Mișu. Ocazia de a fura trecu iar omul se întoarse privindu-l ciudat pe Ciprian parcă înțelegând ceva se despărți de Mișu își puse sticlă de vin în rănită și pleca. La scurt
NOPTI CHINUITOARE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1332 din 24 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376419_a_377748]
-
doamne-s binecuvântat că pot glăsui prin vers, si plutesc, si zbor, și-alerg tot aici prin stratosferă, chiar de-acasă-abia mai merg că-s din altă era. Era mea, cu dinozauri, cu fapturi diluviene, cea cu zâne și balauri, a încremenit de veacuri că o lacrima pe gene, și doar solzul plânge-n mine un plâns frânt și răsucit cu un dor fără rușine pentru ce-a iubit. Noaptea însă-i pe sfârșite, alte cornuri sună, prin păduri din alte veacuri
ȘI-AGĂȚAT DE CORNUL LUNII de DORA PASCU în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376434_a_377763]
-
ca un pelerin risipitor cu toată istoria pe umeri, dă semne de înțelept în genunchi căzând la fiecare biruință ce-și face loc în suflet. În zilele setoase semințe de rod seamănă prin cuvânt ruga botezând-o cu apă sfințită. Încremenind în inima pietrei putere dăruindu-i de scăpărare, iubește fulgerul focului ca și pe cel al apei. Punând în fața celui care vede nevăzutul rotund, împlinit a rămas și pe întuneric în timp ce lumina veghează arborele vieții înflorind. Citește mai mult Venind
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
lumina veghează arborele vieții înflorind. Citește mai mult Venind ca un pelerin risipitorcu toată istoria pe umeri,dă semne de înțeleptîn genunchi căzândla fiecare biruințăce-și face loc în suflet.În zilele setoasesemințe de rod seamănă prin cuvântrugabotezând-o cu apă sfințită.Încremenind în inima pietreiputere dăruindu-i de scăpărare,iubește fulgerul foculuica și pe cel al apei.Punând în fața celui care vedenevăzutul rotund,împlinit a rămas și pe întunericîn timp ce lumina veghează arborele vieții înflorind.... XX. TREPTAT, de Llelu Nicolae Vălăreanu
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
nici nu ajungea vreodată la vreun liman. Plutea... ca și această muscă, undeva pe deasupra lucrurilor, vremurilor, evenimentelor, zbătându-se caraghios și zumzăind fără odihnă, dar fără a reuși să ajungă în miezul lor, la esența lor. Ele erau prezente acolo, încremenite în conturul lor atât de clar, doar că între ele și ea, se interpunea ceva, un fel de zid nevăzut, căruia totuși îi simțea inflexibila rezistență. La fel ca această muscă, simțea cum alunecă pe suprafața lunecoasă și rece a
NEVĂZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375830_a_377159]
-
care îți place cel mai mult! Poate această sabie poleită cu praf de stele, dăruită de prințesa Casiopeea, sau, poate acest căpăstru împodobit cu raze de lună, dăruit de prințesa Urania. Astor nu își întoarse privirile de la fereastra la care încremenise vreme îndelungată. - Nu mă poți ajuta, mamă! Aștept ceva anume, din partea cuiva anume! - Eu cunosc această persoană? Prințul clătină din cap cu amărăciune. Regina se apropie de el și îl mângâie pe umăr cu afecțiune: - Dacă fata se gândește la
CELE DOUĂ SURORI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375816_a_377145]
-
adresă fiicei cu firea severă și rece: - Draga mea, cum ție îți place să tremure toți de frica ta, te vei numi Iarna! Cu privirea ta aspră, vei supune toată natura, iar când îți vei arăta zâmbetul sec, totul va încremeni; apele se vor transforma în poduri de gheață, iar pomii vor înmărmuri, cuprinși de teamă. Spaima va năpădi întreaga suflare, de aceea vei fi cea mai severă și nedorită crăiasă. Totuși, dacă vei asculta sfaturile mele, până la urmă te vor
REGELE TIMP ȘI FIICELE LUI de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375919_a_377248]
-
așezate pe crețurile rochiei,/ Rememorează gloria de altădată./ Când era venerată./ Astăzi, nici praful nu mai este șters din jurul ei.// Într-o toamnă târzie/ Și-a trăit prima iubire./ A fost a lui și de arunci/ Timpul pare că a încremenit./ Perdeaua dragostei e trasă,/ Balerina stă neclintită/ Pe raftul cu scriitori.” (Balerina bibelou). Pe un alt palier idiomatic, dar cu similară îndrăzneală metaforică, metampsihică și metamorfică, Menuț Maximilian aduce cu „Trenul vieții” surprinzătoare „Rădăcini în cer”, într-o răsturnare a
DANIEL MARIAN DESPRE MENUŢ MAXIMINIAN de BAKI YMERI în ediţia nr. 2079 din 09 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375958_a_377287]
-
stăpânu-nvață cu însuși Aristot, Dar când la dânsu-l cheamă, pe loc îngenunchează. Un animal din soare, o splendidă făptură, Născut sub zodii faste, ca un trimis divin, Crescut în Macedonia pentru măreț destin, Ne-nduplecat primește, un singur frâu în gură. Încremenea cu teama de umbra-i pământească, Dar ne-nfricat se-arată în aspre bătălii, Unde un rege mândru-l va duce prin câmpii-n Adâncurile Persiei, voind s-o cucerească. Când Marele-Alexandru pe Bucefal îl pierde, În crâncene războaie, el, un
BUCEFAL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376713_a_378042]
-
și ceea ce face mai convingătoare evoluția narațiunii este siguranța tonului, finețea observației, intuiția amănuntului semnificativ. Daniel Vighi știe să-și retrăiască sentimentele: "Tu singur cu propria ta viață înțepenită în vremea ultimului an de liceu al Moniei. De atunci ai încremenit, ai ieșit din timp". În ciuda impresiei de roman autobiografic, oglindă a unei secvențe din primul sfert din viața autorului, prin "Insula de vară"descoperim în Daniel Vighi un prozator stăpân pe intuiția stărilor originare, profunde, punctate pe un halou al
INSULA DE VARĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375126_a_376455]
-
trambulină pentru eternitate. Mă azvârl cu inima în palmă în fața cântării orelor, sunt însă și azvârlită de stările aprinse de viață. Cad și mă ridic între râsul și plânsul anotimpurilor. Întâmpinată de mângâierea vremii, alerg după vise, Izbită de absențe, încremenesc fără vlagă. Și zilele curg ca arșița peste pământul însetat de ploaia deasă, mi-e sufletul și liber, dar și prins parcă-ntr-o plasă. Da!Locuiesc în mine. Si am loc suficient pentru zidire. Stăpână peste fire, rămâne doar
LOCUINȚA de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375210_a_376539]
-
suferiți? - Ei, ca fiecare, sufăr și eu de una, de alta ... Dar am venit în interes de serviciu. Sper că nu vă deranjez? Am văzut că nu mai așteaptă nimeni, așa că am intrat. Știți ce ne interesează pe noi? Martin încremeni. Surâsul prefăcut și privirea voit candidă a individului, îi dădură fiori. Nu avu nici o reacție. - La dumneavoastră vin tot felul de oameni. Unii vă povestesc din viața lor personală. Deh, nu mai e ca pe vremuri, când omul de rând
MAGDALENA BRĂTESCU [Corola-blog/BlogPost/375159_a_376488]