2,466 matches
-
-și recapete stăpânirea de sine și o să redevină bătăioasă, rebelă, în stare să-și adune acea forță rece, rareori dată la iveală, dar pe care Pearl i-o cunoștea. Nu se gândise nici o clipă că Rozanov ar fi putut-o încuia în casă. Oricare ar fi fost intențiile lui, în general, nu ar fi putut-o împiedica, cel puțin în această primă zi, să se întoarcă acasă. De acest lucru se simțea singură. Și nu-și închipuia că John Robert pornise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
capul scării. Simți că o cuprinde spaima. Ce faci aici? De ce stai acolo? Ruby nu răspunse nimic. Se uită la Alex, încruntându-se și mușcându-și buza. Fața ei exprima suferință. — S-a întâmplat ceva? Ruby clătină din cap. — Ai încuiat ușile? Ruby încuviință din cap. După plecarea lui George, Alex golise sticla de whisky, după care adormise. Se trezise ceva mai târziu și ciugulise din mâncarea de la cină pe care Ruby, ca de obicei, i-o servise în sufragerie. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
bucătărie se găsesc multe alimente, așa că nu trebuie să mă neliniștesc. Ii plătesc 12 euro pentru cazare și 1 euro pentru lapte (pentru pâine și roșii nu vrea să primească nimic), iar la plecare îmi spune să nu uit să încui când plec și să-i las cheia în căsuța poștală de la poartă. Apoi pleacă în grabă, urându-mi odihnă plăcută aici, iar mâine drum bun. Și iată-mă singur, într-o casă care chiar că mă încântă. Recomand acest han
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
de doctor. Dacă nu faci ce trebuie, i-a spus, din nou o să-ți vină să te duci la ușă s-o descui. Ea a râs fără vlagă privind în altă parte. În ultima ei seară ușa n-a fost încuiată. Dincolo de ușă, pe palier, ardea lumina de pe scară și vecina ei, doamna Saicovici, nu bănuia nimic. Mai era ceva mai puțin de o oră și jumătate până la miezul nopții. Lucian și-a amintit de atâtea ori, după aceea, de doamna
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
se auzea pas soldățesc pe cimentul platformei magaziei. Urecheatu l-a întrebat pe Ivan: Ești sigur că de pază este numai un soldat? Da. Și eu am fost aici. Pe unde patrulează sentinela? Pe la fața magaziei. Și ușa magaziei este încuiată? Nu. La magazie doarme un leitenant care primește ce aduce vagoanele. Ești sigur că doarme? Da. Trezește dacă vine vagon cu amuniția. Atunci când sentinela pornește spre noi, îi ieșim în față. Dacă ne somează, spui doar că tu ești Ivan
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
jur... Țipenie! A deschis poarta și a intrat. Nici câinele lor, care era strașnic de atent la orice mișcare a porții, nu a lătrat... „Uite că nici câinele nu a mai stat pe lângă casă!” A încercat ușa casei, dar era încuiată.” Unde o fi Maranda?” S-a așezat pe marginea prispei în bătaia soarelui mângâietor de chindie tomnatecă. A rezemat capul de dereg... Încercând să-și liniștească bătăile inimii, și a încrucișat brațele la piept. A rămas așa o bucată de
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ce am auzit că ai făcut în Capernaum." 24. "Dar", a adăugat El, "adevărat vă spun, că nici un prooroc nu este primit bine în patria lui. 25. Ba încă adevărat vă spun că, pe vremea lui Ilie, cînd a fost încuiat cerul să nu dea ploaie trei ani și șase luni, și cînd a venit o foamete mare peste toată țara, erau multe văduve în Israel; 26. și totuși Ilie n-a fost trimis la nici una din ele, afară de o văduvă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
Prietene, împrumută-mi trei pîini, 6. căci a venit la mine de pe drum un prieten al meu, și n-am ce-i pune înainte;" 7. și dacă dinăuntrul casei lui, prietenul acesta îi răspunde: Nu mă tulbura; acum ușa este încuiată, copiii mei sunt cu mine în pat, nu pot să mă scol să-ți dau pîini", 8. vă spun: chiar dacă nu s-ar scula să i le dea, pentru că-i este prieten, totuși, măcar pentru stăruința lui supărătoare, tot se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
ce sunt pe calea mîntuirii?" El le-a răspuns: 24. "Nevoiți-vă să intrați pe ușa cea strîmtă. Căci vă spun că mulți vor căuta să intre, și nu vor putea. 25. Odată ce Stăpînul casei Se va scula și va încuia ușa, și voi veți fi afară, și veți începe să bateți la ușă și să ziceți: "Doamne, Doamne, deschide-ne!" drept răspuns, El vă va zice: "Nu știu de unde sunteți." 26. Atunci veți începe să ziceți: "Noi am mîncat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
să ne ajute la nevoie... După ce a sfârșit ruga și s-a recules câteva clipe, ne-a îmbiat: ― Și acum, să mergem la culcare, dragilor. A ieșit primul din ogradă, urmat de Zâna și de mine. Sevastița a rămas să încuie ușile și poarta. Când totul a fost făcut cum trebuie, am pornit spre chilii. Luna, parcă anume oprită în vârful bolții cerului, își cernea cu dărnicie lumina argintie peste noi. Știa ea ce știa! Bătrânul și Sevastița au trecut în fața
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
de manipulat (de intoxicat cu tot felul de știri și alte năstrușnicii) tot au grijă să întrețină trendul acesta: e criză. Am un prieten bun la care țin foarte mult. El aplică ce-i drept principiul „crede în Dumnezeu dar încuie-ți mașina” dar nu are idei că o să piardă nu știu ce, că i se va întâmpla nu știu ce etc. De 35 de ani de când îl cunosc eu nici nu i s-au întâmplat astfel de lucruri, deoarece „nu-și bate capul”. Nu
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
frig. Atunci ar vrea să fugă din fața cobrei, dar e prea târziu. Cobra știe unde să atace. Va mușca tocmai acolo unde arde frigul. Da, vă asigur, le-am încercat pe toate. Inclusiv meseria de pustnic până la urmă. M-am încuiat în casă, n-am vrut să mai văd pe nimeni și câteva săptămâni n-am ridicat nici storurile la ferestre. Încet, încet, camera mea se transforma în grotă, în chilie. Aveam, cum s-ar zice, un deșert personal unde puteam
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
și să cerceteze casa. 37. Preotul să cerceteze rana. Dacă vede că pe zidurile casei sunt niște gropișoare verzui sau roșietice, părînd mai adînci decît zidul, 38. să iasă din casă, și, cînd va ajunge la ușă, să pună să încuie casa șapte zile. 39. În ziua a șaptea, preotul să se întoarcă în ea. Și dacă va vedea că rana s-a întins pe zidurile casei, 40. să poruncească să se scoată pietrele atinse de rană, și să le arunce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
fi venit doar cu cinci minute mai tîr-ziu, mi s-ar fi ivit vreodată o ocazie atât de prielnică de a mă apropia de Mihaela? Sigur că nu. Am prins de veste cum a răsucit cheia în broască, apoi a încuiat ușa. Era alături, ne despărțea doar un perete. Am lăsat ușa întredeschisă ca să spionez orice mișcare de pe sală. Din fund, din bucătăria Dorinei, auzeam pe Virgil zbierând din răsputeri; făcea lecția obișnuită cu Gheorghița. Ceilalți locatari erau plecați. Numai doctorul
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
consecințele pasului ei greșit? Bine că n-a vrut, aș fi fost de-a dreptul ridicol. Și de ce s-a retras în dormitor, rugîndu-mă să n-o tulbur? Niciodată n-a simțit nevoia să fie lăsată singură: Probabil că a încuiat chiar ușa. Se teme de vreo obligație conjugală? Haida-de! Chiar dacă aș muri după o îmbrățișare a ei încă n-aș cerși-o. Când am revăzut-o adineauri mi-a părut, e drept, atât de frumoasă și fragedă (însăși șchiopătatul nu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Ocășanu și V. Siderescu că amicul lor d-l Mihail Eminescu, redactorul ziarului "Timpul", ar fi fost atins de alienație mintală, că s-au dus la stabilimentul de băi din str. Poliției, nr. 4, de acum 8 ore și că încuindu-se în baie, pe dinăuntru, refuză să deschidă. Constatăm că la moment am mers la localitate, în str. Poliției, nr. 4, la stabilimentul de băi al casei Mitrasevski, unde am fost informat de oamenii de serviciu, că un domn se
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
găsit pe subînchirietoarea d-na Ecaterina Slavici și față cu domnia-sa, și cu d-l Siderescu, deschizând ușa cu cheia găsită în baie, am aruncat în interior toate obiectele menționate în inventarul anexat, și la moment am închis ușa, încuind-o și sigilînd-o, iar cheia s-a luat de noi, spre a se înainta cu acest act. Comisar C. N. Nicolescu Ecaterina Slavici V. Siderescu [NUMIREA ÎN COMISIUNEA DE INVENTARIERE A DOCUMENTELOR ISTORICE] MINISTERUL CULTELOR ȘI INSTRUCȚIUNII PUBLICE DIVIZIUNEA ȘCOALELOR
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
în fiecare seară trebuie să mă ridic și să verific ușa. V-am mai spus, nu poți fi sigur de nimic. Să nu vă închipuiți cumva că neliniștea mea în legătură cu zăvorul e o reacție de proprietar înfricoșat Odinioară nu-mi încuiam nici apartamentul, nici mașina. Nu păstram banii sub cheie, nu țineam la avere. La drept vorbind, îmi era puțin rușine că sunt bogat. Uneori mi se întâmpla chiar să exclam, în cursul tiradelor mele mondene: "Proprietatea, domnilor, e o crimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
de judecător-penitent la care m-am oprit după atâtea decepții și contradicții si despre care, de vreme ce plecați, a venit momentul să vă vorbesc. Îngăduiți-mi însă mai întâi să mă ridic puțin ca să respir mai bine. Cât sunt de obosit! încuiați-i, vă rog, pe judecătorii mei! Mulțumesc. Exercit meseria aceasta de judecător-penitent chiar în clipa de față. De obicei, birourile mele se află la "Mexico-City". Dar marile vocații se prelungesc și dincolo de locul de muncă. Chiar în pat, chiar având
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
găsise pe gemenii, ginerii Linei. Printre creieri de morți, pregătiți pentru analize, printre fiole și castroane sinistre, fusese un conciliabul de sabat. Cei doi, vârâți cu botul unul în altul, se consultau, trecîndu-și gândurile ascunse, ca prestidigitatorii cărțile. Spre seară, încuind cu grijă laboratoriul vrăjitoriilor, cu pardesiul pe umeri, prin sălile pustii, frații Hallipa condusese pe Sia la aceeași trăsură. Cu coșul ridicat, birja îi dusese pe toți trei la locuința gemenilor din strada Minervei. . . . Rimii durau amândoi înainte, cu baba
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
o ședință din str. Păcurari a fost urmărit, fugărit și, refugiindu-se în pasajul dintre străzile Lăpușneanu și Independenței, urmăritorii l-au ajuns, descoperit și asasinat, în Martie 1946, s-a întâmplat ca și poarta metalică dinspre bulevard să fie încuiată. Era din Botoșani de loc și de existența lui mai amintește doar o placă de marmură pusă, după 1989, pe peretele umbrit de tei al clădirii cu etaj, utilizată de Universitatea de Medicină. Cei care s-au rânduit la șefia
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
lămuri, poate, altădată. 14. În multe nopți, nu visez nimic. Sau, poate, uit ce-am visat. Sunt, dimineața, ca o plajă pustie pe care au spălat-o valurile. Când visez, însă, visez, de la o vreme, încăperi ale căror uși sunt încuiate. Și interesant e că scenariul se repetă. Într-o primă fază, trec prin spaima că sunt prizonier. Mă învîrt prin încăpere, încercînd să-mi stăpânesc panica. Dacă nu reușesc, mă trezesc buimăcit de emoție, speriat, gata să strig. Dacă reușesc
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
au auzit urale, după aceea un marș. Pe ultimele sunete ale marșului, televizorul s-a stins. În cameră s-a lăsat o tăcere apăsătoare și eram sigur că, dacă m-aș fi dus la ușă, aș fi constatat că era încuiată. 10. "Vîntul din sud" nu e un vânt oarecare, e o taină, la fel de importantă, probabil, ca marea pe care cei din Asybaris n-au văzut-o niciodată. Numai că în timp ce marea, ce s-ar găsi undeva la miazănoapte, e o
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
vorbi astfel) avea două ferestre spre strada Vasile Lascăr și una, obturată de iederă, spre curtea clădirii, ce servea și ca spațiu pentru depozitarea lemnelor de fag de care avea nevoie liceul. O ușă dădea spre sufragerie. Aceasta a fost încuiată, deoarece eu urma să iau masa la bucătărie. Alta dădea spre scara ce ducea la intrarea principală, de care nu aveam voie să mă servesc. Camera nu era rea, era luminoasă, dar semăna cu o enclavă. Ca să plec sau ca să
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
a verificat încuietorile la toate dulapurile cu cărți și a pus în ordine, din nou, volumele despre mări și oracole. După ce pendula a bătut miezul nopții, a inspectat obloanele, pentru a se convinge că vântul nu smulsese nici unul, și a încuiat cu grijă ușa, cum făcea de obicei. Afară, s-a îndreptat, absorbit de gânduri, spre poartă și doar când a ridicat ochii a remarcat că întreg cerul era plin de stele. S-a oprit, uitând de nedumeririle pe care i
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]