4,849 matches
-
Poeme > Sentiment > NORI DE CERNEALĂ Autor: Maria Ileana Tănase Publicat în: Ediția nr. 2157 din 26 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Nori de cerneală au caligrafiat tăcerile de ieri, gânduri vechi printre rânduri, s-au destrămat, deseori, cuvântul a rămas încurcat prin păreri, făr' a mai găsi drumul și tăcerea l-a sugrumat. Nori de cerneală vor picura tăcerile de mâine și vor colora frunzele toamnei, devenite trecut, un anotimp dospit în ridurile frunții, ca o pâine, unde cuvântul rătăcit, n-
NORI DE CERNEALĂ de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2157 din 26 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385054_a_386383]
-
Ce Dumnezeu faci, Ann? Ai căzut de pe spatele zmeului? Ești femeie în toată firea, nu te uiți pe unde calci? Mi-ai pătat gulerul și ești în totală dezordine! Ai grijă cu rochia, este rușinos! Annie se ridică cu greu, încurcată în fuste. Râzând în hohote își îndreptă pălăria strâmbă, căzută pe ochi. Râsul devenise general.Totul se întâmplase rapid și pe nepregătite. Doar lady M.Joseph era iritată și nu schița nici un zâmbet. - În apropiere este un râu, voi merge
MY LORD (VIII) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385170_a_386499]
-
-Ca să vezi, îmi continuă nemulțumirea Seneca. Aparatele astea cu cât sunt mai recente, cu atât sunt mai sensibile! Nu crezi? Cică performante?! Cât privește încadrarea ta la șomeri, nu merge! Literatul are alte norme de viață! Zic și eu. Încurcată de promptitudinea cu care mă monitoriza lecturând amărâtele mele de cugetări, îl înștiințai că plec la munte, la Râvnita. -...să le-aduci pe cele trei grații încoace? S-a întâmplat ceva? La ce bun să revină-n Capitală pe așa
CAP COMPAS RÂVNITA... de ANGELA DINA în ediţia nr. 2032 din 24 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385188_a_386517]
-
și perdele de praf îi întunecau privirea. Un duduit ca la sfârșit de lume îi dezvălui că se afla în mijlocul unei lupte. Înmărmuri când i se perindară prin fața ochilor cai nechezând a disperare, pierzându-și călăreții, căciuli de miel, ișlice încurcându-se în cădere cu turbane colorate, străluciri de săbii și iatagane încrucișate, flinte șuierând amarnic... Și tot așa... Până să se dumirească de primejdia ce-l înconjura, se pomeni față-n față c-un pârdalnic de turc ce-și ațintea
DEZLEGAREA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384294_a_385623]
-
da ! -Mă întristez când mă gândesc la destinul florilor! -Asta este viața lor exact ca a noastră și atunci stai și tu ca și mine pe o petală și oprește timpul. Aruncă spre ceas cu pulbere de ignorare, măcar să-l încurci de câteva clipe, da? -Gata, sunt pregătită! -Petalele minunaților crini, sunt ca de cea mai fină catifea și grăunții de aur stau împrăștiați ca și cum strălucirea ne-o dă în dar de când floarea e boboc. -Adică, din vreme spre eternitate? - Ei
IUBIREA CRINILOR IMPERIALI de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1413 din 13 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384420_a_385749]
-
A fost o vijelie atât de mare încât a smuls și prizele din loc? întreb din pură curiozitate. Bine că nu v-a mutat hotelul ! Se uită la mine și nu știe cum să m-abordeze. Sarcasmul meu sinistru îl încurcă groaznic. Și până la urmă își dă seama că cea mai bună apărare e atacul. - Dom′ le,înțeleg că ești supărat dar chiar să ne iei peste picior?! De unde știu eu că n-ai smuls chiar dumneata priza din țâțâni? Adică
CU PAHARUL PLIN de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384436_a_385765]
-
OMULUI Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 1646 din 04 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Alte fapte strâmbe coincid, niciun răspuns care să-mi dea încredere, totul pare lucrat pe ascuns. Mie nu mi-a fost dat să încurc cursul real al lucrurilor, n-am văzut nici în moarte o închidere de uși mai degrabă un fior rece care amenință și repune la loc normalul situației. Niciodată nu poți dormi liniștit împreună cu hoții ce și-au pierdut fața umană
ÎNCURCATE-S CĂILE OMULUI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384515_a_385844]
-
-sa. Lasă-l să râdă de tine cât o vrea, numai noi să fim liniștiți. --Ho, bocitoarelor, fricoaselor! Că nu mă sperii eu de șicanele Spârcâiacului! Și tu, femeie, ai face bine să pleci la Galați, că mai mult mă încurci decât mă ajuți! --Așa îmi spui, mă? Apoi, dacă plec, plec de tot, mă! N-ai decât să rămâi și să te bați cu alde Casapu și Spârcâiac. Tu nu vezi că nu te vor în viesparul lor? Ce tot
SRL AMARU-12 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384508_a_385837]
-
-l înțelege decât în coordonatele justiției umane. Are o conversație agreabilă în care se reflectă cultura și educația, nu folosește termeni foarte tehnici, nu conduce discuția în lupta de concurență pe planul inteligenței, vorbește pe înțelesul tuturor, cu acuratețe, nu încurcă pe oameni în noțiuni, nu-i subminează, nu le vorbește cu impulsuri nervoase, nu se impune, nu-și atrage forțat adevărul suprem de partea sa, fără să acorde fiecăruia dreptul de a asculta, de a gândi, de a analiza, firește
JUDECĂTOAREA GABRIELA BALTAG, PREMIATĂ DE ANTENA 3 PENTRU CURAJ. UMANITATEA JUSTIŢIEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1651 din 09 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384486_a_385815]
-
caute locul, rostul, sensul și importanța în noua configurație geopolitică și geostrategică, în cadrul institituțiilor globalizante și globalizatoare ale structurilor europene și euroatlantice... Și te pomenești că, potrivit unora, Biserica cu ale Ei, ar sta în calea acestor demersuri sau ar încurca pe cineva în acest sens, că vedem că unii se tot împiedică de Ea, așa, în drumul liber... Problema este că cei care se simt amenințați de influențele orei de religie (altfel, întotdeauna binefăcătoare) sunt foarte puțini și foarte slab
ORA DE RELIGIE DIN ŞCOLILE ROMÂNEŞTI – FACTOR AL DISCRIMINĂRII SAU MIJLOC ŞI OPERĂ CULTURALĂ A SPIRITUALITĂŢII?!... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384619_a_385948]
-
AȘEZAREA INIȚIALĂ A COMPONENTELOR CE DEFINEAU MASA ACESTUI PĂMÂNT . Unde au dus toate aceste activități......., specific.....UMANE ? Ați observat că razele soarelui, seara și dimineața au alt unghi de cădere, vin aproape perpendicular pe linia vizuală a ochiului și vă încurcă să vedeși lipede ce vine din direcția aceea ? . La prânz și nu numai, vă arde așa de tare fața, părul și pielea de parcă ați sta în dreptul unui foc de tabără , nu în lumina firească a zilei? S-A SCHIMBAT, OARE
TEORIA SUPRESTRUCTURILOR (MODIFICATA) de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382282_a_383611]
-
mare: colegul de serviciu, cu lanseta peste sculele vecinului din dreapta, se lupta cu un pește ce trăgea puternic spre stuful de pe celălalt mal. Ceilalți doi pescari, din dreapta lui și stânga mea, și-au retras lansetele din apă să nu se încurce cu cele ale norocosului. În jurul colegului meu, în afara pescarilor, mai erau patru tineri până în douăzeci de ani, bine dispuși, care participaseră la un bal de absolvire a liceului, după cum am aflat mai târziu. Toată lumea era concentrată pe captura pescarului norocos
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382318_a_383647]
-
zi, când am aruncat volta, s-a întâmplat să cadă deasupra unui pescăruș ce își spăla penele nepăsător, pe luciul apei. Acesta nu s-a ferit și nailonul a căzut peste aripile sale. Speriat s-a zbătut și s-a încurcat și mai tare. L-am tras cu grijă și cu greutate în barcă, deoarece se zbătea și țipa, de am alertat toată marea. Nu doream să-l rănesc, sau să-mi rupă nailonul, riscând să moară, îmi era milă de
PESCAR PE MAREA NEAGRĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382306_a_383635]
-
a-și lua zborul. Din senin, peste 30-40 de pescăruși nervoși mi-au înconjurat barca, alarmați de țipetele captivului. Se repezeau în picaj ca niște avioane de luptă asupra bărcii, încercând să mă atace. Zgomotul era infernal. Captivul avea nailonul încurcat printre penele aripilor și ghiarele ascuțite. Cu ciocul încovoiat ca un vultur, se repezea mereu să mă ciupească. Luând un prosop, l-am prins de cap și picioare reușind să-i desfac firul de nailon. Fiind foarte aproape de mine, îi
PESCAR PE MAREA NEAGRĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382306_a_383635]
-
Soare-Împărat rămase stupefiat: - De ce transformi florile-n flăcăi? Ce vrei să faci cu ei? - Îi trimit soli în țara Iernii să vestească sosirea mea, pentru că vreau să mă pregătesc și, mai târziu, voi pleca. Soare-Împărat era înciudat că iar îi încurcă planurile. Se uită la Zefir, dar își păstră calmul și zise: - Copilării! Ei nici nu știu unde este împărăția Iernii, cum vor străbate așa distanță și cum se vor apăra de vreun atac al luptătorilor din slujba vrăjitoarei? - Așa-i, nu m-
MĂRŢIŞOR-15 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382317_a_383646]
-
spate chiar de doamna „mamă rață”. E atentă ,grijulie, să meargă frumos în rând , Și cu dragoste de mamă îi tot numără în gând . Unu ,doi ,trei ,patru ,hai vă rog ,lăsați cântatul , Nu mai legănați din cap că mă-ncurc la numărat ! Nu cumva să călcați strâmb că vă-mpiedicați d’un dâmb , Sunteți mici și vă iubim dar... iute că ne grăbim ! Cinci ...șase... ,să ajungem mai degrabă , Șapte... ,opt... ,unde... e apa mai caldă . Nouă...hei dar stai
LA BALTA de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382403_a_383732]
-
se împiedică și rostogoli peste flăcăi un munte de zăpadă, îngropându-i cu totul în nămeți. Înfuriat, Viscorilă sufla ca un turbat, iar soldații săi trăgeau în neștire cu săgeți de gheață. - Ce făcuși, dobitocule? De fiecare dată tu mă încurci în luptă! se răsti Viscorilă la Nămețilă. - Sunt prizonierii mei! zise Nămețilă. Eu i-am prins, eu îi duc la Majestatea Sa! - Ba eu i-am trântit la pământ și i-am rănit cu săgeți! se înfurie Viscorilă. Nu mă
MĂRŢIŞOR-17 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382384_a_383713]
-
mine! (Îl ia de mână și-l trage după ea, dar X se împotrivește și ea renunță să-l mai cheme la dans, își continuă dansul singură.) X: Îmi amintesc de Gavrilescu. N-a reușit să ghicească țiganca. S-a încurcat. L-am citit pe Eliade în studenție. Au trecut ceva ani de atunci. (Se adresează celei care dansează.) Încetează! Femeia cu chipul angelic nu-l ascultă. Ea continuă dansul.) Am întors spatele florii mele din liceu și am zburat. În
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
bătut la ușa mea? X: Caut ușa ce a rămas deschisă cândva. Mi-e teamă că vântul a închis-o din greșeală. Bătrâna țigancă: Așadar cauți ceva? X: Nu caut nimic. Am greșit ușa. Bătrâna țigancă: E un rătăcit, a încurcat ața destinului și nu mai poate deznoda firul. Părăsește ușa și aleargă. Rotește globul.) Știam. E un om pierdut. Globul meu vede ceea ce oamenii nu pricep. X: Mă obosește. (Pornește spre valiză și se așează pe ea.) Totul pare să
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
tot mai multe sensuri cu cât trecea timpul, având în vedere că apocalipticii pe cai albi, roșii, negri, suri, întârziau. Și tot mai întârzie. Între timp, din punct de vedere religios, filosofic, științific și artistic toate s-au complicat și încurcat atât de mult, încât nu au mai rămas din revelațiile lui Ioan și ale altora, decât simbolul și metafora celor patru cavaleri apocaliptici pe toate „hipodroamele” lumii, de două mii de ani. Academicianul Alexandru Surdu are dreptate, dar se oprește, nu
APOCALIPTICII CAVALERI POSTDECEMBRIŞTI de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 2049 din 10 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382516_a_383845]
-
lemn crescut culmea e obsedat de iubire, cu ochii holbați, femeia-lemn privește abătut din ce în ce mai perplex, mai ieșit din fire. Omul din lemn ca piatra tace, e mut și surd de iubire, nu mai știe ce gândește, nici ce face, e încurcat în noduri, nervuri și liane-n fire. Omul din lemn în lume ieșind, părăsind adăpostul lemnos, află despre mersul vieții că, iubind te transformi din fibre, în carne, sânge și os. PĂMÂNTUL SCOICĂ Pământul scoică îmbălsămat cu flori cerești și
POEME (3) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382484_a_383813]
-
deocheat, încă un pic... așa... nu mai pică hopa, iar s-au răsturnat! Monștrii de paie pe picioarele lor uriașe s-au stabilizat răsuflând ușurat, acum se uită de sus către orașe la oamenii care în lațuri cotidiene s-au încurcat. Monștrii de paie cu fețe vopsite se uită ironic la noi, cu răsuflările oprite și ochi vicleni de vulpoi. VIS PSIHEDELIC Copilul întreabă: „De ce e cerul atât de limpede și luminos?” Tatăl răspunde: „Pentru că s-a scurs pământul din el
POEME (2) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382483_a_383812]
-
stâlp de sare ca a lui Loth femeie, curioasă-n sine. 96. Reperaj: aripile-stâncilor îmi fac semn să vin, în lumina lumilor să urc, ca în stare să nu mai am chin iar noaptea de aici, să n-o mai încurc. 97. Reperaj: aripile-stâncilor te inspiră-ntr-una, adevăruri multe să observi în cale, către orizonturi răsare acum luna, când te urci pe creste, parcă mergi la vale. 98. Reperaj: aripile-stâncilor curcubeic cântă în grădini cu îngeri și harfe de aur, ele-și
POEME (4) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382459_a_383788]
-
pleca pe teren, își luă de la tonomatul din hol un sandvici cu șuncă și cașcaval, un pahar de ness. Le savură bătrânește. Colegii, știind că el nu mânca dimineața, doar bea un ceai, se mirară trimițându-și ocheade îndelung. Îi încurcă și mai mult când Antonel îi raportă lui Șefu’ că-ncepe acțiunea. Ce-ce acțiune?! se trezi bâlbâindu-se unul. Intrând într-un joc, parcă început de Antonel, Șefu’ chicoti, chipurile ca pentru sine Secret! Acțiune confidențială! Replica îi scoase
GRAFFITI (PRIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382492_a_383821]
-
îndrăzni să pășești peste pervaz Să prinzi viață în odaie sărutându-mi un obraz. * Pleoapele ce tremurânde te-au ascuns într-o visare Gâtul alb ce de dorință tot suspină în așteptare Părul răsfirat ce-așteptă degetele-ți să-l încurce Buzele întredeschise așteptând sărutul dulce. * Ah! Dar zorii vin în fugă nopții umbrele-i gonesc Și din visul ce mă poartă cu cruzime mă trezesc... Doar parfumul mai rămâne dintr-un vis suav și dulce Mâna-ntinsă spre fereastră încercând
VIS de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382582_a_383911]