1,423 matches
-
să nu mă mai ducă tot acolo, și el a fost încîntat că nu i se strică socotelile, așa cum crezuse un moment, și că totul, n-a fost decât un capriciu de femeie. Dar, după ce am plecat, a devenit foarte încurcat. Nu cunoștea decât locul acela, nu mai știa unde să mă ducă. Este foarte timid - timiditatea la astfel de oameni apare grotescă, nu mai păstrează nimic din prospețimea ei - cu toate laudele lui și povestirile prin care pretinde că a
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ținea în poală, drept în fața tuturor seniorilor adunați, nu avea deloc astâmpăr. Întindea mâna, îl apuca pe Tamba de bărbie, iar, la un moment dat, se ridică în picioare pe genunchii lui. Pentru a-l ajuta pe Tamba, care stătea încurcat, Geni încercă să distreze copilul, șoptindu-i ceva de la spate; la asta, Samboshi întinse mâna peste umărul lui Tamba, trăgându-l pe Geni de ureche. Uimit, Geni nu protestă, iar doica îngenuncheată în spatele lor puse un cocor din hârtie în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
găsi pe Ieyasu trezit, cu prospețimea zorilor pe chip, discutând niște probleme cu vasalii săi. — Unde e cu micul dejun al Seniorului Ieyasu? se interesă Nobuo. Când un vasal îi spuse că micul dejun fusese servit deja, Nobuo păru cam încurcat. În acel moment, un samurai de gardă în grădină și un soldat din turnul de recunoaștere începură să strige, unul la celălalt, în legătură cu ceva ce se întâmpla în depărtare. Le atraseră atenția atât lui Nobuo, cât și lui Ieyasu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
o însoțim în pădure pe fata cea mică a Împăratului, Sorina. Adică o însoțim în secret, dansăm în jurul ei, mă rog, și ne îndreptăm toate către culise, unde e pădurea. Asta se-ntâmplă la sfârșitul actului doi. Povestea e mai încurcată. Vrei să vii să mă vezi? Și după spectacol ne întâlnim la ieșirea artiștilor, vrei? Geta îl privi drept în ochi, și Paul citi în ochii ei mândria de a juca în acel spectacol dar și o mică teamă că
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
orice alt bărbat conștient de statutul său de cetățean. Ramona se plictisise de chestia asta. Se depărtă de ei și o luă pe stradă înspre Bull. — Cauți, dragă? spuse Ramona cu vocea sa cea mai sugestivă. — Poftim? o privise Bull încurcat. — Cauți companie? În mod normal, tonul sălbatic al lui Bull ar fi determinat-o pe Ramona să renunțe. Nu avea în nici un caz nevoie de scandal. Dar insistase. Bărbatul acesta mare, cu blazer și pantaloni gri de flanelă, avea ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
părul lui Bogdan era verde, asta n-a fost un impediment. Începu, aproape distrus și zgâriat, un animat celebru cu Daffy Duck, surprinzându-mă, întrucât nu mă așteptam. - A, scuză-mă, e un animat cu Daffy la început, am zis încurcat, cred că se termină imediat. Și într-adevăr filmul dispăru. Un deșert. Dune. Multe dune. Vânt puternic, apoi slab, rafale, furtună de nisip. Apoi din nou vânt slab. Un cadru mai strâns. Fire de nisip, în bătaia vântului, mutate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
obicei violent. Ce să fac atunci? Am zărit din nou geanta cea neagră ce se se arăta de sub scaun, acuzatoare, și aproape că am implorat-o să mă salveze, atât îmi era de jenă. - Cum să vă zic... am bombănit încurcat. Nu prea pot să spun că... - Ce, ce anume? - Ăă... textul... nu e... rău, ca să mă exprim... astfel... folosind un termen absolut neadecvat, credeți-mă, dar... nici prea... of, Doamne, am izbucnit eu în cele din urmă, oftând de supărare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
iremediabilă. Asta pentru că ea este sursa... ea este o minune incontestabilă. Iar faptul că eu n-aș reprezenta mare lucru pentru ea ar fi irelevant... nici n-ar avea cum să fie pentru ea prea mult existența mea atât de încurcată și adeseori îndepărtată de simplitatea lucrurilor, sau dacă ar avea semnificație pentru ea hoinăreala mea în căutarea solzilor de dinozaur, nu știu... Uneori, încearcă să pună un scut invizibil pentru a nu percepe eu gândurile sau dispoziția ei... și atunci
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
Dă-i lui Doris banii care i se cuvin și trimite-o la plimbare. Fielding a făcut o pauză, îndreptându-și privirea în altă parte. Era omul care își vedea cele mai adânci și misterioase planuri minate, date peste cap, încurcate. Spuse încet: — Nu crezi că e cazul să te audă și Doris? — Sigur că da. Cheam-o. — Asta și fac. Și a chemat-o — O, Doris? a spus el. Și Doris a venit din dormitor, având pe ea o pereche de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ceașcă de ceai sau «Cafea»“ - cafea în ghilimele. De ce? De ce? În bibliotecă, în bibliotecă se spune „Nu poți să scuipi“ - nu poți în două cuvinte și cuvântul nu cu litere mari. E o greșeală, o greșeală. — Okay, am spus eu încurcat, deci locul ăsta nu e prea populat cu șoareci de bibliotecă. Sau cu lingviști. Doamne, ține-mă. — Scoate-mă de aici, spuse el cu o voce ascuțită. E o greșeală. E o greșeală. Nu eu, tu! E o greșeală de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-mi spui, Vince“, am spus eu. „Nu era de datoria mea să-ți spun, fiule.“ „Dar când ai văzut că nimeni n-are de gând s-o facă, ar fi trebuit să-mi spui.“ L-am privit drept în fața uluită, încurcată. „Să nu mă înțelegi greșit“, am spus eu, și am terminat sticla. „Sunt mândru să-ți spun tată.“ Și chiar sunt. În felul lui, Fat Vince e un om mare. A iubit-o pe mama mea mai mult decât a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Primărie, asistat de un jandarm. În stradă, în afara mușteriilor, se tot aduna lume. În scurtă vreme, peste o sută de oameni; cereau să le fie arătate cărțile. Tomurile acelea uriașe, scrise într-o limbă necunoscută. Povestea li se părea mai încurcată decât încercau unii să o înfățișeze. Ceasornicarul poate nu fusese un șarlatan. Prea ieșea fum de la focul lui. Dar cărțile nu erau acolo! Și doar fuseseră; unul din clienți le zărise cu o zi înainte de moartea meșterului! Nu au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
foarte nerăbdător ca tânărul acesta să ajungă pe Terra, teafăr și nevătămat. Atât de nerăbdător încât nici actele pentru transport nu îi sunt pregătite, înțelegi căpitane? i se adresă preaonorabilul Poha, accentuând cuvintele. - Mă tem că nu prea înțeleg, tuși încurcat căpitanul. Una era să transporte tutun sub acoperirea comerțului cu artefacte și cu totul alte riscuri decurgeau dacă era prins cu un pasager clandestin. Bine că nu renunțase la calitatea de Independent, deși o posibilă amenințare asupra lor i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
nici învățătură? 7. Chiar și lucrurile neînsuflețite, care dau un sunet, fie un fluier sau o alăută: dacă nu dau sunete deslușite, cine va cunoaște ce se cîntă cu fluierul sau cu alăuta? 8. Și dacă trîmbița dă un sunet încurcat, cine se va pregăti de luptă? 9. Tot așa și voi, dacă nu rostiți cu limba o vorbă înțeleasă, cum se va pricepe ce spuneți? Atunci parcă ați vorbi în vînt. 10. Sunt multe feluri de limbi în lume, totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
-vă aici. Și a scos ziarul din buzunar. — Băi, Vasile, tu faci colecție de Scânteia? Nu vezi că e din ianuarie? Păi, noi suntem departe, În mai. — Da, dar ziua tovarășului Nicolae Ceaușescu e În ianuarie. I-auzi, a râs Încurcat Căreală. Băi, mopârțanule... Ia zi, ce scrie acolo? Își stinse Carpațiul de tocul pantofului și se strâmbă, concentrat să nu scape frâiele din mâini. — Îi urează așa tovarășului Nicolae Ceaușescu: Un hohot de râs a cuprins adunarea de adolescenți gata
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
SUFIXE MOARTE. PREFIXE VII ȘI PREFIXE MOARTE ÎN LIMBA ROMÎNĂ [1] 2261 -tio, -atio închinat - închinăciune întinat - întinăciune spurcat - spurcăciune -țios, -cios spurcăcios închinăcios plecăcios rugăcios stricat - stricăcios - stricăciune spurcăcios -io, -ionis flămând - flămîngiune rotund - rotungiune putred - putregiune veșted - vestegiune încurcat - încurcăcios [încurcă]ciune încărcat - încărcăcios - încărcăciune bolnav - bolnăvicios scârnav - scîrnăvicios gubav - gubăvicios trândav - trîndăvicios -ință/-enția [credință] - credincios [putință] - putincios [neputință] - neputincios [biruință] - biruincios [stăruință] - stăruincios 103 {EminescuOpXV 104} netrebnicie [trebuință] - trebuincios [netrebuință] - netrebuincios negru - negricios - negriciune alb - albicios - [albiciune
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
largă viziune, cititorilor l-a prezentat. Cei ce cu răbdare cartea vor discerne, Descoperi-vor adevăruri și învățături eterne. Frânturi de viată În orele târzii din miez de noapte, Când vraja somnului se lasă așteptată, Încerc să țes din firele-ncurcate, Frânturi din existențami zbuciumată. Deșir mereu același ghem de amintiri, Până când geană de geană se lipește, Sperând să mai găsesc măcar un fir Spre o-ntâmplare ce-abia mai licărește. Dar anii din clepsidra vieții se împuținează Căci timpul aleargă
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
Macro își împinsese soția în brațele tânărului Gajus. (Îl legase pe tânărul acela de el prin mijlocirea soției sale Ennia, imitând iubirea - „uxorem suam Enniam imitando amorem iuvenem inlicere“, avea să scrie cu demnitate Tacitus.) — Toți spun, șoptea Helikon zâmbind încurcat, că tu și Ennia... Zâmbea și Gajus, și-i răspundea că nu exista leac pentru plictiseala de pe insulă, dacă lăsai deoparte cărțile. Ennia era disponibilă și strălucitoare. — Toți spun că Macro e orb, insista Helikon. Gajus îi zise că Macro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
asta o considera treaba fetelor. Să vadă nivelul elevilor profesorul le-a cerut într-o zi să facă o compunere ,,Cel mai important moment din viața mea,,. Stani s-a încurcat în amănunte și îi ieșise până la urmă o povestire încurcată. Dar nu s-a putut abține și a răbufnit când nu era nimeni pe culoar, în jurul Gazetei literare de perete, a pus o poezie semnată Ascet. A scris-o intenționat cu cerneală roșie să îmbie colegii s-o citească. El
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
cu pământul pe care-l iubește, se hrănesc roadele toamnei pentru anii care vin. Doctorul tratează, vindecă, tămăduiește, ca să aibă unii ce strica ori îmbolnăvi din nepăsare.. Mergi încet și cu băgare de seamă că drumurile vieții sunt lungi și încurcate. Când dă necazul peste tine, nu te supăra pe alții, că la obârșia buclucurilor tale ești în primul rând tu! Mare e durerea copiilor când părinții au ajuns la capătul anilor. Nu tăia copacul din grădina casei tale, pentru că el
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
paraziteze un curs de trigonometrie sau un seminar de geometrie în spațiu. Har domnului, se gândea Victor, că lui Stalin nu-i dăduse prin cap ideea de a-și spune părerile și în domeniul matematicilor, mulțumindu-se numai să descâlcească încurcatele ițe ale lingvisticii! Printre colegii săi de an și de grupă, Victor legă repede cunoștințe și prietenii. Mai mult de jumătate erau bucureșteni ca și el, iar restul de prin toată țara: din Moldova, din Ardeal, din Dobrogea, plus doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Îi adresă o strîmbătură În chip de scuză. - Atîtea lucruri se Înghesuie acum În mintea mea... Atîta timp cît ucigașul va fi liber, eu... Înțelegi? - Am să mă străduiesc... Numai de l-am găsi mai repede! RÎse sincer În fața aerului Încurcat al Mariei și Își redobîndi pe dată aerul zeflemitor. - Ești o femeie care ține la tradiții, nu e așa? - Păi... - Știi că, În poliție, există un obicei de la care nu ne sustragem niciodată... Ea se Încruntă bănuitoare, Întrebîndu-se În ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
sau un prieten, care s-o protejeze, să-i poarte de-a pururi de grijă și s-o iubească. Și, cu toată iscusința mea de înger atotputernic, nu i-am putut îndeplini pe loc dorința fără să fi tulburat legile încurcate și disciplinate ale firii. Peste ani, Pulcheria îl întâlnește pe Maurizio într-un club de gimnastică, în timpul pauzei de prânz. Statura lui puternică și atletică și, mai ales, felul lui atent și prevenitor cu care i se adresa au convins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
grădinii. Chiar dacă se întâmplă să-și țină ochii deschiși, Jorge nu privește niciodată la bolnavul ce freamătă în jurul lui disperat să-l atingă. Ochii lui sunt ațintiți în gol, închiși sau deschiși, el își găsește cu ușurință drumul printre aleile încurcate. Dacă i se pun întrebări în timpul periplului, Jorge răspunde laconic, cu o voce guturală ce-i sosește din adâncurile pieptului sau ale burții. Aidoma unui ventriloc, abia dacă își mișcă buzele și, de cele mai multe ori, ceea ce răspunde nu prea pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
acum avea să o interogheze pe femeie. Își roti cu repeziciune privirile În jur, căutând-o. — Unde e... — Antilia? Pe ea o cauți? Întrebă Teofilo pe un ton șiret. A fost pe aici nu demult. — Unde a plecat? Întrebă Dante Încurcat. Era sigur că nu o văzuse ieșind. Dar, În confuzia produsă de bătaie, ieșirea din prăvălie Îi scăpase din vedere. — A plecat, n-ai văzut-o? Am auzit zgomote de afară și mi s-a părut mai prudent să plece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]