13,143 matches
-
marginea de miază-noapte a târgului. Pâcu morfolea muștiucul lulelei stinse, semn că are ceva de spus. Pâcule! Iți stă ceva pe limbă sau mi se pare mie? Dă-i drumul, că altfel ai să înghiți luleaua cu totul - l-a îndemnat moș Dumitru. Mă gândeam și eu așa...ca omul la drum - a răspuns Pâcu, cu glas moale. Eu credeam că vrei să-mi spui ceva și nu îndrăznești... Nu că nu îndrăznesc, însă nu știu dacă ar fi o treabă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
urma să fie botezat, că Măriuța a și adus de mâcare. Costache crâșmarul a rânduit ca de obicei țoiurile cu rachiu în fața fiecăruia. Pâcule! Ridică tu țoiul și fă urarea ce se cuvine noului venit în rândul cărăușilor - l-a îndemnat moș Dumitru. Pâcu părea chiar emoționat când a încheiat urarea cu vorbele: „Si acum să bem până la fund!” Toți au dat peste cap țoiul cu rachiu și l-au așezat apoi pe masă cu un gest apăsat și un „Ah
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
paie pe foc moș Dumitru, privindu-l intenționat cam de sus, în hazul cărăușilor. Cum-necum, eu am să vă spun povestea fimeii din sat de la mine. Păi dă-i drumul, Pâcule, că ne apucă ziua de mâine așteptând - l-a îndemnat moș Dumitru. Are să te apuce și amiaza dacă ulcica din fața mea șade uscată ca toaca - a făcut-o Pâcu pe supăratul. Vasile Hliboceanu - finul din seara aceea - atent la ce se întâmpla în jur, l-a strigat pe crâșmar. Ce
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Tot s-o lăudat el că știe o mulțime de povești. Chiar știu, moș Pâcule, dar nu am harul matale în a le spune - a răspuns Hliboceanu provocării. Hlibocene, ai-nu ai har, în seara asta trebuie să povestești - l-a îndemnat moș Dumitru. Să nu spui ceva trist, Hlibocene, că și așa suntem storși de vlagă - și-a exprimat dorința Ion Cotman. Dacă stau și mă gândesc bine, aș avea eu ceva potrivit... Atunci dă-i drumul! l-a îndemnat Pâcu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
a îndemnat moș Dumitru. Să nu spui ceva trist, Hlibocene, că și așa suntem storși de vlagă - și-a exprimat dorința Ion Cotman. Dacă stau și mă gândesc bine, aș avea eu ceva potrivit... Atunci dă-i drumul! l-a îndemnat Pâcu. S-o luăm pe scurtătură, dar mai adă udătură, bade Costache - a versificat Vasile Hliboceanu. La auzul acestor cuvinte, cei din jurul mesei au devenit mai vioi parcă...Vasile Hliboceanu i-a cuprins dintr-o privire și a pornit a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
de pe mustață. Bine ați venit, gospodarilor! Așezați-vă la masă, că acușica îi gata și mâncarea. Costache, pune repede niște vin la fiert - în ceaunul cel mare - că oamenii îs înfrigurați după atâta mers prin frig și prin troiene - a îndemnat crâșmărița. Până atunci, fă bine, Costache, și adu-ne câte un rachiu - a sugerat moș Dumitru. Pentru mine să pui în țoiul cel mare! l-a completat Pâcu, în râsul moleșit al cărăușilor... Așezați - fiecare la locul lui - cărăușii au
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
spus Stănică cel mic, smiorcăind încă după cobza lui. Goguță cânta de zor, dar o pocnitură însoțită de un piuit m-o făcut să înțeleg că o coardă o dat ortul popii. „Cântă Goguță! Cântă! Nu te opri!” l-am îndemnat eu. După un ceas bun, Goguță îndruga doar un cântec amărât... „Nu mai pot să cânt, bade Costâne! Am înghețat de tot.” - o scâncit Goguță. „Am să cânt eu până ai să te încălzești.” Am început să cânt ceva tărăgănat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
scâncit Goguță. „Am să cânt eu până ai să te încălzești.” Am început să cânt ceva tărăgănat...Fiarele nu s-au mișcat din loc. Am cântat răzbit, în timp ce corzile pocneau una după alta. Când mâinile îmi erau înghețate, l-am îndemnat din nou pe Goguță. „Cântă, băiete, pe o coardă, că eu nu mai pot”...O încercat el să îngaime ceva, dar nu ieșea nimic. „Hai să tăcem, să vedem ce vor face jivinele” - am spus eu” Ajuns aici cu povestea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
între moș Dumitru, Pâcu și Vasile Hliboceanu, s-a hotărât ieșirea din bârlog! In ziua plecării, însă, au avut de furcă cu nămeții încă de la primul pas. Când au ajuns la locul de încărcare a grăunțelor, moș Dumitru i-a îndemnat: Haideți să încărcăm repede, ca să putem trece pădurea până nu se înnoptează. Cu troienele iestea nu cred că am putea să coborâm printre râpe. Eu mă tem mai mult de urcușul de la Lutărie - și-a dat cu părerea Ion Cotman
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
îți mai arde de...Să vezi și tu ce înseamnă să muncești din greu și să umbli pe drumuri zile și nopți”... Hai, Cocoșitule! Hai! Dă-i bătaie, că acușica dă soarele, te înmoi și cine mai încarcă carele? îl îndemna Pâcu pe noul venit. Nu știu cum se făcea, dar Pâcu părea umbra lui Iordache. Necazul lui Mitruță îi intrase adânc în suflet, deși acesta nu i l-a spus răspicat. Avea el Pâcu darul de a pătrunde în sufletul omului chiar dacă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ulcelele cu vin, începând cu cea a lui Pâcu. Așa da! Mai zic și eu că îți vine chef de vorbă - a apreciat Pâcu gestul lui Mitruță. Păi dacă ți-o venit chef de vorbă, dă-i drumul - l-a îndemnat moș Dumitru. Ușor de zis, dar mai greu de făcut - i-a întâmpinat Pâcu îndemnul. Cărăușii ședeau precum stau copii așteptând să li se ofere cine știe ce bunătate. Pe neașteptate, Pâcu a început să vorbească: Parcă văd cum o să vi se
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
să vă amintesc că n-am glumit când am spus că cei slabi de inimă să plece, pentru că nu-i o joacă. Spune mai departe, Pâcule, pentru că, dacă n-o murit nimeni până aici, nu-i nici o primejdie - l-a îndemnat moș Dumitru. Tu crezi că eu îs morișcă de vânt să turui așa când îi tună vântului să bată? Is om și eu. Si câte nu-i trebuie unui om? Uite, luleaua s-o stins, pe ulcica ceea s-o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Lionel se mai oprește o dată, epuizat. Liliane îl izbăvește: Am ajuns. Domnule marchiz, ați fost eroic. Ajutați-mă să descalec. Dacă tot am ajuns până aici, vă duc până-n poartă. Cum doriți. Lionel, cu un oftat de ușurare - care-l îndeamnă pe bichon la un nou gest de afecțiune umedă -, își descarcă povara. Liliane se simte obligată la o invitație: — Domnule duce, ce-ați zice de o cafea? — Regret, sunt atât de stors, că n-aș fi în stare să mă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
întrebare precaută: — Emisiunea se dă și în România? Pentru că eu... între timp... am devenit femeie serioasă. Adică sunt o femeie serioasă, cu bărbat, cu copii. Asta e nepoțica mea, Angelica. Uită-te, mamă, în aparat, să te vadă francejii! o îndeamnă ea pe fetiță, care aruncă o lopățică de nisip drept în cameră. Bine, eu eram serioasă și când l-am cunoscut pe Lionel. Era un băiat tare finuț. Și timid. Dacă n-aduceam eu vorba... eram și astăzi fată mare
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
o amintire minunată și care a fost un mare pedagog și om de teatru, m-a amânat vreo trei ani. Până la urmă, mi-am luat doctoratul În 1998. Pe atunci eram regizor la Teatrul „Luceafărul”, iar doamna Berlogea m-a Îndemnat să nu pierd ocazia și să mă transfer În Învățământul superior artistic. A avut dreptate. Și În Învățământ sunt momente În care nu te simți bine, În care te uzează animozitățile unora dintre colegi, Însă nu se compară cu cele
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
merg doar În weekend și să fac sampling În fiecare seară și, ori de câte ori erau clienți În bar indiferent de zi și oră să vin la muncă. Pentru asta Îi sunt recunoscătoare șefului de sală. E genul de om care ne Îndeamnă să facem ceva cu viața noastră,... o școală, o carieră, ceva... să nu rămânem În această activitate decât pentru o scurtă perioadă, job-ul de night să fie doar ceva temporar... Cu două săptămâni Înainte de bac mi-a permis să
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
de boală și viciu, care se desăvârșesc Într-un mediu isvorât din aceeași sursă”. și În adevăr, prostituția e o boală căci, cum, ar putea fi considerat altfel, psihicul unei femei, care În majoritatea cazurilor, nu pofta sexuală exagerată o Îndeamnă de a nu alege bărbatul, de a deveni „obiect” de satisfacere a oricărui solicitant, În orice timp și În orice stare. Prostituția trebuie privită ca o maladie cronică și aproape În totalitatea cazurilor incurabilă, căci Încercările de a influența ps
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
precizate: 1. Participarea sexului masculin la prostituție. 2. La ce vrâstă tinerii pot frecventa localurile de prostituție bordelul dacă e Înființat. Asupra primului punct, legea din 1930 s -a dovedit incompletă. Dacă s-au prevăzut unele măsuri În contra celora ce Îndeamnă la prostituție, s-a precizat prea puțin pentru acei ce trăesc pe contul prostituției. Legea trebuie să fie mai categorică. Plecând de la acele localuri, beneficiare a monopolului alcoolului, uneori bordeluri deghizate și până la acei indivizi care sunt Întreținuți de prostituate
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
din aceste țări, pentru a obține orice fel de aprobare publică, trebuiau să obțină mai întâi un credit naționalist.199 Acești lideri se străduiau să se prezinte că și comuniști naționaliști și nu marionete ale Moscovei. Tocmai aceste motive a îndemnat Moscova să caute să exercite o presiune crescândă asupra regimurilor satelit din Europa răsăriteana.200 Oportunitatea care s-a ivit după normalizarea relațiilor de partid între Belgrad și Moscova a fost exploatată imediat de RPR; cu ocazia vizitei lui Tito
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]
-
m-am gândit să intru un pătrar de ceas pe la dumneata. ISPAS: Ei, și de ce n-ai intrat? Tu stai aici, Anisia de ceea parte a gardului, vă bate soarele-n cap, treabă-i asta? DĂNILĂ: Cumnata Anisia mă tot îndemna să intru, da' n-aveam chip de dulăi, că ei n-au știință nici de frați, nici de cumnați, și dau de-a dreptul. ISPAS: Asta-i altă minune! Și leac pentru cotarle nu cunoașteți? Se apleacă, aruncă cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
aici sunt ale voastre... CODÂRLIC: Zic! DĂNILĂ: Poate-i zice că și rațele de pe apă sunt ale voastre, și toporul meu din fundul iazului... Ei hai, drace! V-oi învăța eu să puneți stăpânire pe lucrurile din lume și să-ndemnați oamenii să se bată cap în cap! CODÂRLIC: Las', nu te mai înfoia atâta, că știm noi cât îți plătește pielea și mătăluță; doar unu-i Dănilă Prepeleac, și-o lume-ntreagă are știință de isprăvile dumnitale... Vezi să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Iaca, vezi colo, în tufăriș, ceva mititel, ghemuit jos? CODÂRLIC: Văd. Și ce-i cu asta? DĂNILĂ: Acolo-i copilul meu cel mai mititel. Acuma doarme, că i-a dat maică-sa să sugă. Da-l trezesc eu și-l îndemn să fugă. Tu, după el; și după ce li-i ajunge, întoarce-te să-mi povestești cum a fost. CODÂRLIC: Cum, bre omule, cu scârba aceea mică să mă-ntrec eu la fugă? DĂNILĂ: Las' c-o să-ți placă... Ațin-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
și cu pieptenii de tras câlți cum îți ști voi mai bine, așa ca să-i placă și dumnisale. Cu nădejde, ați priceput? (larmă mare în casă, chiote, se aud strigătele înspăimântate ale lui Codârlic și vocea lui Dănilă care-i îndeamnă pe copii. Ușa este izbită dinăuntru, Codârlic iese total răvășit. Fuge spre culise, dă, din fugă, peste Smaranda, gest galant de scuză, efect ascendent, se pierde. Dănilă apare în ușă) Aha, ca din pușcă s-a dus pe urlați, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
dă-le în mână piatră, nisip, var și mistrie și pune-i să dreagă ce-i stricat. Pe urmă, în aripa unde-și au ei cămările, bălăriile au ajuns de-un stat de om; dă-le coase și greble și îndeamnă-i să facă lumină împrejur, să nu-și mai croiască drum spre așternuturi cu paloșul și cu sulița. Scoate-i printre oameni: i se rupe unuia o oiște, i se înfundă altuia carul într-o groapă: să pună umărul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
într-o săptămână răspunsul potrivit istoriei care urmează, altfel vom socoti pământurile dintre Barba Caprei și Dealul Strâmb, de care avem trebuință, drept ale noastre, intrând noi cu putere acolo și bătând semn nou de hotar." LIOARA: Vrasăzică, iar se-ndemnă acest Zarvă-Împărat către ce nu-i a lui. Și ce istorie vrea să-i dezlegi? GÂND: Megieșul nostru socoate, cu puțina lui minte, că cel care-i doritor de liniște și de bună înțelegere face așa pentru că i-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]