1,581 matches
-
era anormal de puternic și un gram de cocaină nu costa nici zece dolari. Mi-a povestit cum cumpărase vreo douăzeci de grame de cocaină pură adusă direct din Bolivia și făcuse o grămăjoară din ea pe masă, apoi o Îndesase În anusul unor prostituate metise, genul ăsta de teribilisme prostești. Atunci ne-am hotărât să ne bucurăm amândoi de serviciile unei femei plătite. El era un sadic În adevăratul sens al cuvântului, dar se pare că era prins Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
confesiunile? — Nu neapărat. Fie că e vorba de confesiuni, fie de altceva, problema nu e că nu-mi plac, spuse el, Înghițind Încă două aspirine. Apoi scoase trei pastile de culoare cărămizie dintr-o cutiuță cilindrică de plastic și le-ndesă În gură și le dădu pe gât cu Miller Lite. — Ce sunt alea? — Niște medicamente chinezești pentru detoxifierea organismului. Acum vreo patru-cinci ani, ba nu, acum vreo doi-trei ani, erau foarte la modă printre drogații din zonă. Se zicea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
unul dintre orfani împingea o roabă sau se juca cu una din mașinuțele acelea pe care copiii le confecționează din bucăți de sârmă ruginită și tablă. Domnul J.L.B. Matekoni își șterse mâinile cu o bucată de cârpă pe care o îndesă apoi în buzunar. Zgomotul părea să se apropie, apoi îl văzu apărând dintre tufișurile care ascundeau poteca sinuoasă: era un scaun cu rotile în care stătea o fată care își acționa singură scaunul. Când își ridică privirea de la cărarea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
de un cadavru. Am găsit foarte ușor un mușuroi și am avut noroc. Un furnicar făcuse o gaură destul de mare într-o parte a mușuroiului și am reușit s-o măresc puțin, iar apoi să bag trupul înăuntru. Apoi am îndesat înăuntru pietre și pământ și am măturat în jurul moviliței cu o ramură de arbust țepos. Cred că am reușit să acopăr toate urmele deoarece căutătorul de urme pe care l-au adus n-a găsit nimic. În plus a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
la număr, cam băteau laturile... PRICINĂ: Apoi când a fi și-a fi să vă scurtez, ție-ți tai capul mai întâi și mai întâi, poate-așa ți-o mai tăcea gura... POSACUL: Iară pe urmă tot trebuie să-i îndese în gâtlej un șomoltog de câlți, că altfel nu-i chip! PRICINĂ: Așa c-am să vă mărit, cum am zis. Da' nu cu fitecine, cum ar crede unii și alții. Să-mi spui tu, fata mea cea mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
tot atâția curcani pântecoși, din care ne-om da silință să pregătim borșul și răciturile de trebuință. Din iazuri să ni se tragă negreșit, în fiecare dimineață, câte un năvod din cele mari cu pește burdușit. Zece burdufuri de bivol îndesate cu brânză de oi, din care nu se poate găsi decât pe la noi. Din fruntea făinei de grâu poftesc paisprezece saci, pentru placinte rumene și pentru falnici cozonaci, zahăr, mirodenii, ulei, unt și sare, cât oi putea încărca în două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Păi da! De asta trebuie șmotriți cei abia ajunși aici, cum era zăbăucul acela care a început să zbiere când m-am uitat la el; ca să nu mai umble cu genunchii înțepeniți de atâtea mătănii și să nu se mai îndese unul în celălalt, călcând de sus, ca-n străchini. MAVRICHIE: Eu ți-oi mai spune una, Sisoe. Nu-i chip să-i dezveți pe toți de naravurile vechi. De asta unii chiar încearcă, din când în când, să-și ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ucenică, o să am grijă ca tatăl tău să pună bățul pe tine, ai înțeles? — Da, șopti ea, și își trase repede chiloții. Am luat grămada de cămăși vechi și prosoape din locul unde o lăsasem pe podea și i-am îndesat-o în brațe: — Acum cară-te de aici înainte să fac eu treaba asta. Înspăimântată, fugi în hol și afară din apartament, ca și cum aș fi fost Niebelung însuși. După ce am închis ușa în urma ei, mirosul și atingerea acelui trup delicios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
în mașina cu scaune adânci, impecabilă ca și șoferul ei. Tapițeria și bordul din rădăcină de nuc, de culoare închisă, emanau un miros de santal. Am călătorit pe străzi vechi, peticite în mai multe locuri, traversând rariști în care se îndesau pâlcuri joase de pruni sălbatici, măslini cu trunchiuri strâmbe și câțiva palmieri care spărgeau pe neașteptate asfaltul. O vegetație care nu se supunea nici unui criteriu, răsărea sporadic și confuz ca și construcțiile pe care le întâlneam. Orice lucru care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
veșnicie. — Gerard, sunt Leigh Eisner de la apartamentul 16D. E cineva la ușa mea. Cred că vrea să intre peste mine. Poți să vii repede aici? Să sun la poliție? Vorbea precipitat în timp ce se plimba agitată în micul vestibul și își îndesa în gură pastile de gumă Nicorette direct din folie. — Domnișoară Eisner, bineînțeles că am să trimit imediat pe cineva, dar poate că o confundați pe domnișoara Solomon cu altcineva. A sosit acum câteva minute și a urcat direct la apartament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
al ei le-a înveselit pe amândouă. — Gata, fetelor, ajunge cu prostiile. Avem un subiect serios de discutat, anunță Adriana. Știa că Leigh n-avea de gând să vorbească prea mult despre logodna ei — dovedise chestia asta cu vârf și îndesat cu o zi înainte când a sporovăit entuziasmată despre noul autor foarte important pe care trebuia să-l editeze (aceeași trăncăneală disperată pe care fetele nici n-o mai luau în seamă după atâția ani în care o ascultaseră pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
o voce dulce. — De fapt, eu, ăă... la naiba, sună atât de aiurea. Ia spune-ne și nouă, își zise Emmy. Fie vorba între noi trei, am auzit toate scuzele stupide din manual. Paul se uită la ceas, apoi își îndesă mâinile în buzunare. Tuși. — Fac tura de noapte pentru fratele meu și cumnata mea și începe chiar acum, așa că... — Tura de noapte? întrebă Emmy. — Da, e abia a patra noapte de când s-au externat din spital și sunt cam speriați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
-uri pentru Balul Salvați Veneția. Se pare că semnăturile scrise de mână au mai multe șanse să-i facă pe oameni să cumpere bilete și să participe decât cele tipărite. Începe să semnezi, spuse Muffy când am ajuns pe la mijlocul după-amiezii, îndesându-mi un teanc de invitații în mână. Du-te și așază-te în bibliotecă, vin și eu imediat. Șampanie? Sau ai vrea fursecuri cu litchi și mango? Am comandat aluatul special de la Paris. Ți se topesc în gură. Am gustat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
a mea. Ar lua-o de-a lungul malurilor tihnite ale umilului râu Nivelle, printre domoale pășuni de smarald, pe lângă Ascain, și la poalele muntelui Larrún - alt derivat de la larra, pășune -, ar peria cu privirea verdele odihnitor al câmpiei natale îndesate de o tăcută tradiție milenară și care aduce uitarea istoriei amăgitoare; ar trece pe lângă acele vechi cătune ce se privesc în undele unui râu liniștit; ar auzi liniștea abisurilor omenești. L-aș face să ajungă până la San Juan Pie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
a ieșit nimic. Împăratul era gol! Dar era gol pe dinăuntru, nu pe dinafară. Așa e și cu logica, e aramă sunătoare și chimval răsunător. Nu poate prinde concretul, complexitatea proceselor care ar trebui să le formalizeze. Oricât încercam să îndes gândirea într-un formalism, ceea ce rămânea pe dinafară era mult mai mult decât ce intra înăuntru. Toate „logicile naturale” de care se vorbea atunci sunt niște tâmpenii, frecat de mentă cu instrumente abstracte. Studenții mei din anul I râd de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
despre cină, filme, despre aranjamente care totuși rămân în picioare. E o bună dispoziție generală. Abia mă abțin să nu strig și eu „Uraaa !” Dar n-ar prea fi în ton cu statutul de partener. Îmi strâng toate hârtiile, le îndes în servietă și-mi trag scaunul. — Samantha. Am uitat. Guy se îndreaptă spre mine. Am ceva pentru tine. În clipa în care îmi întinde un pachet alb simplu, mă străbate un val ridicol de bucurie. Un cadou de ziua mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mă pune ușor în încurcătură. Mai dau o foaie pentru a dovedi că e cum spun - și nu știu cum, întregul conținut al dosarului îmi zboară pe jos. Slavă Cerului că există agrafe de birou. Roșie la față, culeg dosarul de pe jos, îndes toate hârtiile înapoi în el și iau o gură de cafea. — Îhâm. Guy dă din cap foarte serios. Ce să zic, e bine că nu ești nervoasă sau agitată sau ceva de genul ăsta. — Da, zic, refuzând să mă ridic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
par să nici nu observe ce se întâmplă în bucătărie. Și să nici nu-mi audă țipetele. Partea bună a lucrurilor este că se pare că de data asta i-am dat de rost toasterului. Când au terminat de mâncat, îndes vasele murdare în mașină și încerc disperată să-mi amintesc cum am pus-o în funcțiune ieri, când Trish intră în bucătărie. — Samantha, domnul Geiger dorește să te vadă în biroul său, spune. Pentru a discuta salariul tău și condițiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
un portbagaj ? îi răspunde Eddie agasat. Aș vrea să te văd pe tine că faci asta ! N-am trei mâini, să știi. Mi-l și închipui pe Eddie luptându-se cu o tonă de baloane strălucitoare, chinuindu-se să le îndese în Porsche, și-mi mușc buza cu putere. Nu ți-am trecut vârsta pe baloane, Samantha, adaugă Trish cu glas șoptit. M-am gândit că o să apreciezi gestul, așa, ca de la femeie la femeie. Ridică paharul și-mi face ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
dacă ești în mini. Mai știe și cum să facă pe zâna ca să iasă basma curată când e prinsă la‑nghesuială. Împart repejor o foaie de hârtie în mai multe coloane. Așa mai merge. E mult mai bine decât să îndes lucruri într‑o geantă, la întâmplare. În felul ăsta, nu o să am haine în plus, doar strictul necesar. Vestimentație 1: la piscină (soare) Vestimentație 2: la piscină (înnorat) Vestimentație 3: la piscină (când fundul arată uriaș dimineața) Vestimentație 4: la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ușa în urma mea. Doamne, era cât pe‑aici. Cred că mai bine mă duc acasă. Când ajung la colțul străzii noastre, mă opresc și‑mi rearanjez puțin sacoșele. Adică le pun pe toate într‑o sacoșă LK Bennett și le îndes, până când nu se mai văd. Nu e vorba c‑aș ascunde ceva. Doar că... prefer să ajung acasă cu o singură sacoșă de cumpărături în mână. Sper să mă pot strecura în camera mea fără să fin văzută. Dar, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
dă Hula Hoops. — Bine, zic fără chef și îmi iau poșeta, moment în care un teanc de plicuri pe care le‑am luat azi‑dimineață de la cutie îmi cade din sacoșă pe podea. Rahat. Îmi adun grăbită corespondența și o îndes repede în sacoșa de la Conran Shop, sperând că nimeni n‑a apucat să vadă ce sunt. Dar nemernicul ăla de Rory nu m‑a scăpat din ochi. — Hei, Becky, zice, pufnind în râs. Ce e aia acolo, o factură roșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
larg și zic veselă: — Tarquin! — Becky! face el, holbându‑se la mine de parcă aș fi comoara pierdută a lui Tutankamon. O, Doamne, e la fel de slăbănog și de ciudat ca întotdeauna, cu un pulover tricotat de mână, de un verde dubios, îndesat sub o vestă de tweed și un ceas uriaș cu lanț, care i se bălăngăne din buzunarul vestei. Îmi pare rău s‑o spun, dar ar cam fi cazul ca al cincisprezecelea cel mai bogat om al Marii Britanii, sau ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
repetă Luke sarcastic. Câteva lucruri. Se uită lung la mine, apoi, spre groaza mea, se duce la șifonierul din lemn de cedru unde mi‑am ascuns toate cumpărăturile. Îl deschide fără o vorbă și rămânem amândoi uitându‑ne la pungile îndesate până în tavan. În clipa în care le văd, simt că mă apucă greața. Toate lucrurile alea care mi se păruseră atât de vitale în clipa când le‑am cumpărat, toate lucrurile alea de care eram atât de încântată... arată acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ușa în urma mea și scot pungile din învelitoare. Așa. Ar trebui să fie simplu ca bună ziua. Le umpli până la refuz, după care scoți aerul din ele. Zece pulovere de pungă, zice; dar, pe bune, cine stă să numere? Încep să îndes haine în prima pungă, până e cât se poate de plină. Gâfâind de efort, închid fermoarul de plastic, apoi bag duza de la aspirator în gaura rămasă. Și nu‑mi vine să cred. Merge. Merge! În fața ochilor mei, hainele mele sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]