25,689 matches
-
prevalează mai cu seamă siguranța decît nesiguranța de sine. Obsesia noastră nu-și are la propriu vorbind cauza în dileme identitare, ci, tocmai invers, în prea apăsate convingeri cu privire la însușirile și originile noastre. Naționalismul românesc e mai puțin tulburat de îndoieli decît animat de certitudini, este arogant, nu umil. Și dacă dorim să căutăm aici un complex, căci poate exista și așa ceva, el este de superioritate, nu de inferioritate. Obsesia noastră de a ne autodefini nu izvorăște din spaima că n-
Obsesia identității by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16245_a_17570]
-
Museum Is Falling Down satiriza doctrina catolică, mai ales în ce privește sexul, din interiorul credinței. How Far Can You Go (intitulată Souls and Bodies în SUA) contemplă mai detașat și mai ironic declinul credinței, în teorie și practică, și pune la îndoială puterea ei de a supraviețui. Paradise News a fost scris dintr-un unghi implicit post-creștin - ceea ce nu înseamnă non-creștin sau anticreștin. Credința simplă în transcendent e aproape imposibilă, dar problemele fundamentale cu care se ocupă religia rămân. L.V.: În The
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
cuvânt despre copacul albastru ei bine/ el nu înflorește decât sub pământ pentru/ scurt timp rădăcinile îți intră în sânge și sorb/ două-trei cuvinte din creierul tău" (Mai rămâne alfabetul morse). Întoarcerea lui Matei Vișniec la Penelopa lui reprezintă, fără îndoială, un happy-end, un moment pe care merită să-l sărbătorim măcar în sinea noastră, dacă iubim poezia. Poetul a ridicat de jos arcul greu pe care numeroșii pețitori n-au reușit să-l încordeze în absența lui și a trimis
Penelopa lui Matei Vișniec by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16248_a_17573]
-
mai tuturor ofițerilor de poliție sau SRI săltați peste gradul de maior. Omul de pe stradă vede mai ales automobilele occidentale de ultimul tip din care tinerii ofițeri îi împroașcă dezinvolt cu noroi, și nu "profesionalismul" lor duhnind a ciocoism. Fără îndoială, există în poliție destui oameni cinstiți. Dar ei sunt timorați de comportamentul abuziv al cetei de generali care străbat în pas victorios timpurile și regimurile. Opacă precum o sală de tratament cu raze gama, lumea poliției românești a devenit, cu
Împușcături în cutia Pandorei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16291_a_17616]
-
anulați de acești suplinitori, de incompetenții care ne-au adus unde sîntem? Oricît ai fi de valoros, nimeni nu te vede dacă nu scoți capul, dacă nu strigi. Așa că, spre regretul meu, se impun unele nuanțe, căci, n-am nici o îndoială, un om valoros se simte răspunzător de soarta comunității sale umane și profesionale, de destinul disciplinei pe care o reprezintă. Oricît ar fi ei de fragili și de scîrbiți de nivelul scăzut al diverselor dezbateri sau derutați de bădărăniile altor
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
o justificare, un sens. Ambițiile mele n-au nici o legătură cu vreun juriu al Uniunii Scriitorilor Cartea în discuție, deși foarte, foarte scumpă, s-a vîndut imediat. S-au tras două tiraje și ar mai merge încă, n-am nici o îndoială, din moment ce mi s-au vîndut imediat alte romane aflate la a patra ediție. La elogii nu m-am așteptat, căci, la noi, cam demult nu se mai discută opera, ci omul. În ceea ce mă privește, vă rămîn recunoscător pentru ceea ce
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
de alții, de care am auzit, știu că habar n-au de proză, fapt demonstrat de-a lungul anilor, sau au rămas cu gustul în epoci revolute, oricum nu sînt prea mulți cei pe mîna cărora aș merge. Am mari îndoieli și în privința lecturii, și a culturii în general, a celor ce s-au pronunțat cu atîta siguranță. Cînd vor fi avut timp acești tineri și nu numai tineri, dată fiind confuzia și agitația postrevoluționară, cînd marile energii s-au cheltuit
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
adică să fie un reper în lumea noastră derutată și nu televiziunile particulare. Mulți scriu așa cum au trăit: cu flacăra redusă În sfîrșit, o dată cu Revoluția au dispărut stavilele pentru veleitari, poștele redacțiilor au produs grave inundații. Există, nu am nici o îndoială, o cruciadă a frustraților. Scriitorii serioși, mai puțini decît s-ar crede, au proiecte importante care cer timp și muncă, scriu cu respect pentru cultură și meserie. Așa se face că ritmurile lor nu mai corespund cu ale veleitarilor care
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
simțului tragic ne menține, am mai spus-o, la periferia interesului general. O mentalitate provincială începe să se extindă periculos. Cît despre simțul ridicolului, ce să mai vorbim? Diverși lideri împărțind ciracilor laude și locuri în Pantheonul dîmbovițean. Unde, fără îndoială, vor ajunge Aproape Tolstoi, Aproape Gogol, Aproape Dostoievski. Eu cred că ar fi vremea ca scriitorii să redevină ceea ce au fost. Dar cum ideea de breaslă solidară pare o iluzie deocamdată, măcar să se respecte pe ei înșiși. În absența oamenilor
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
vor veni basarabenii, că vor dori ei unirea cînd vom sta mult mai bine economic, este o găselniță infantilă sau, mai exact, o amînare și o scuză foarte vinovată. Urmărind ceea ce se petrece de un deceniu încoace, n-am nici o îndoială că atunci cînd vom sta noi foarte bine economic, ei, basarabenii, nu vor mai vorbi românește, ci rusește, nu vor mai fi independenți nici măcar de formă. De aceea mă încăpățînez să cred că încă nu este foarte tîrziu, se mai
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
lucrul bine făcut pe care mi le-a imprimat mama mea încă din fragedă pruncie. Conștiinciozitatea nu e o formă a vanității, ci doar un instrument cu ajutorul căruia poți accede la rezultate mai mult ori mai puțin satisfăcătoare. Producătoare de îndoieli, munca literară, uneori în exces, pe care o desfășor și care a devenit, tot mai vădit, în anumite condiții de viață, deosebite de cele ale majorității confraților, țelul și conținutul unic al existenței mele, e sortită a amortiza aceste îndoieli
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
îndoieli, munca literară, uneori în exces, pe care o desfășor și care a devenit, tot mai vădit, în anumite condiții de viață, deosebite de cele ale majorității confraților, țelul și conținutul unic al existenței mele, e sortită a amortiza aceste îndoieli. Dar pagina, odată așternută cu semne, le dă glas din nou, închizînd un cerc. Realizez întrutotul relativitatea productului literar, în orizontul unor relativități mai ample, în virtutea unui scepticism ce se înșurubează într-un fel de-a fi inexorabil. Însă aptitudinea
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
a fost mama mea. Nu pot proceda altfel decît să mă conformez unui program ce răspunde obligației mele imprescriptibile, conturînd ceea ce îmi închipui că ar fi destinul meu. Mă puteți întreba cum se armonizează această susținută practică a scrisului cu îndoielile care obișnuiesc a mă asalta. Ei bine, tocmai ele mă stimulează în chip paradoxal, întrucît, pentru a le depăși, am nevoie de probe mereu reînnoite, de un exercițiu neîntrerupt care să mă confirme, atît cît e cu putință. Are loc
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
de impetuoasă afirmare, pe al cărei sprijin conta, într-un joc de adaptări reciproce, în care, precum un "întîrziat", se vedea prins. Totuși, sînteți acuzat că ați urmărit minimalizarea poetului... Mă văd nevoit a preciza din nou: nu pun la îndoială, Doamne, calitatea de poet a lui Nichita Stănescu, ci numai aprecierea ce i s-a dat de foarte mare poet, de geniu demn de-a fi pus alături de sau chiar deasupra lui Eminescu. Altminteri, sînt convins că el rămîne un
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
serie e dedicat unei istorii a bolilor umane, sugerînd că pentru editori mîncatul nu e cu mult departe de a fi tot un fenomen medical. Cartea abordează într-adevăr istoria culinară din perspectiva unui fenomen mai general - și medical fără îndoială - nutriția. Dar e fascinant să descoperi ce mîncau strămoșii noștri (Partea I a volumului se ocupă de acest subiect), ori care sînt alimentele cu răspîndirea cea mai mare în întreaga lume (Partea a II-a). Misiunea enciclopedică orientează prin definiție
Istorii culinare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16305_a_17630]
-
Dar din punct de vedere culinar difrențele sînt însemnate. Volumul e atît de axat pe o abordare științifică, încît pierde din vedere tocmai profilul temei alese: o istorie culinară. E limpede că, în comparație cu alte istorii asemănătoare, a lui Revel fără îndoială, dar și cea publicată anul trecut de Oxford, volumul scos de Cambridge va face mai curînd obiect de bibliografii sec-academice, decît lectura favorită a unor cititori-gurmanzi. Un cititor gurmand nici nu va dori să știe care sînt riscurile legate de
Istorii culinare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16305_a_17630]
-
mod evident, Francezi încă un efort... este un text ascuns într-o operă de ficțiune. A circulat, de altfel, legenda că astfel de texte, trimise în afară de marchizul întemnițat ar fi alimentat furia ce a dus la căderea Bastiliei... E, fără îndoială, un text periculos. Și în același timp, unul dificil, chiar dacă Filozofia în budoar e opera cea mai puțin crudă a lui Sade - am spune, cea mai puțin sadică. Discursul acesta, logic și sofistic, poate fi privit nu numai ca o
Republica lui Sade by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16331_a_17656]
-
Oarece naivitate tot este în nostalgia lui G.C.: nu e deloc sigur, dar absolut deloc, că într-un eventual manual unic de literatură proza redactorului-șef și aceea a președintelui vor avea șansa să fie incluse. Cronicarul cere iertare pentru îndoiala sa carteziană și n-are pretenția că deține întregul adevăr cu privire la nostalgia de care suferă, indecent de public, G.C. ...scuipatul în sîn Și, dacă tot ne-am umplut mîinile de cerneala tipografică a seriei noi a Cronicii române (urîtul se
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16306_a_17631]
-
ca o fetișcană tare frumușică pe care părinții au grijă să o poarte cu fustă lungă, păr legat în codițe și o silesc să mai facă, chiar dacă nu mai e copilandră, knixuri reverențioase celor mai vîrstnici". Ori: "Alexandru George, fără îndoială, e îndrăgostit de București, un îndrăgostit de multe ori supărat, bănuitor, mînios, dezamăgit, ca orice îndrăgostit autentic". Ori: "Eminescu e înghețatul iritat Hyperion, Veronica Micle e Cătălina cea flușturatică, iar Caragiale ori cine știe care altul e vicleanul Cătălin. Scurt și explicit
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
continuitate: ea constă, printre altele, în ideea de revoluție-conspirație, tratată succesiv în registru eroi-comic, ca în Țiganiada lui Ion Budai-Deleanu (trimiterea îi aparține lui Nicolae Prelipceanu), în manieră onirico-burlescă și în stil borgesian. Această savantă orchestrație epică poate constitui, fără îndoială, obiect de admirație pentru orice naratolog. Mai mult însă decât prin rafinamentul construcției, proza lui Dumitru Radu Popa cucerește prin umor. Un umor subțire (dar nu leșinat), un umor care intră în combinație și cu prozaismul vieții de fiecare zi
Un imperialist: Dumitru Radu Popa by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16329_a_17654]
-
marin, 1988, Iubire interzisă, 1995, Fă-ți patul și dormi!, 1997. De curând, la bibliografia sa oricum impresionantă s-au mai adăugat trei cărți: un roman de o frapantă originalitate, Martorul, și două narațiuni fanteziste, destinate copiilor, pe care fără îndoială îi vor cuceri: Călătorie fantastică în vreme de eclipsă și Virusul mileniului. Romanul aduce în prim-plan un personaj grotesc și înfricoșător, un fel de cocoșatul de la Notre Dame în variantă românească. Scriitorul și-a propus nici mai mult nici
UN PROFESIONIST AL SCRISULUI by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16348_a_17673]
-
și a unicului citat, apare la cuvîntul regional zăicănar: "Vietate care prinde gaițe. Zăicănar cu părul creț / Fură rața din coteț". N-aș vrea, totuși, ca aceste divagații, prin frivolitatea tonului și a selecției unor exemple, să pună sub semnul îndoielii seriozitatea și utilitatea dicționarului; ceea ce n-am citat aici - dar specialiștii cunosc prea bine - e un volum de muncă impresionant, care face din DLR reperul cel mai important în analiza lexicului românesc.
Divagații (pornind de la litera Z) by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16362_a_17687]
-
condiționat de încălcarea prejudecăților, de înfrîngerea propriilor limite, ca un supliciu punctat cu riscul ridicolului, al ratării și eșecului, succesul confruntat cu oprobriul și umilitatea, vecin cu iluzia, dar în opoziție cu brutalitatea socială, plătit cu sacrificii și întîmpinat cu îndoială sau autoironie, succesul nesupunerii, dar și al smereniei în fața sublimului, cu intuiția că mai există ceva deasupra, neatins, intangibil. Alternativa nu are însă succesul asigurat nici pe propriul său continent. Cahiers du cinéma pare să-și amintească de timpurile când
Fețele globalizării by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16360_a_17685]
-
o carte de consum. Dar fiecare carte trebuie judecată în parte, nu pornind de la renumele scriitorului, ci de la ea însăși. Deși ai scris multă proză, ești și poetă. În care dintre aceste două ipostaze te regăsești mai deplin? Fără nici o îndoială în cea de prozatoare. Poezia se citește foarte puțin iar eu nu mă consider poetă. Am scris poezie, dar numai uneori. Principala mea ocupație este aceea de a scrie romane. Sunt o povestitoare. Mai apropiat decât poezia îmi este teatrul
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]
-
adâncită în lectură, Adriana Bittel pare desprinsă din poemul Îngerul cu o carte în mâini al lui Nichita Stănescu. Dacă titlul poemului ar fi fost Îngerul cu ochelari și cu o carte în mâini, n-am mai fi avut nici o îndoială că prozatoarea descinde de acolo. Adriana Bittel citește de o viață întreagă (de fapt, dinainte de-a se naște, de mai multe generații). Cărțile nu fac parte din existența ei, cărțile sunt existența ei. Cu o modestie rar întâlnită la
Întâlnire cu literatura bună by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16368_a_17693]