2,056 matches
-
ordinea exagerată. Μ Ochiul exterior ne oferă diversitatea nuanțelor coloristice și a formelor; cel interior ne aduce revelația unor sensuri și semnificații nebănuite din trăirile noastre interioare. Μ Distanțele sau despărțirile temporare Îi fac pe Îndrăgostiți să fie și mai Îndrăgostiți. Românilor le place să exprime această situație printr-un cuvânt foarte generos prin Înțelesul său, și anume acela de „dor”. „- Cucule, pasăre sură! Ce tot cânți la noi pe șură? Au ți-i foame, au ți-i sete, Au ți
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
comune. Eliberat de obligația de a justifica estetic opera (operație ce rămâne în seama cronicarului literar), eseistul caută în operele pe care le citește și, mai ales, le recitește, temele sale. Ele acoperă un spațiu întins de probleme, de la discursul îndrăgostit al Marianei Alcoforado la discursul epic neîncheiat al Sufletelor moarte. Mi-au plăcut enorm aceste notații care-l dezvăluie pe N. Manolescu ca om, mai mult decât crede el. În timp ce scriam Sfidarea retoricii, am trecut printr-o experiență asemănătoare, dar
MANOLESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287990_a_289319]
-
f. plicticoasă c) Nu mi-a plăcut niciodată tipa d) Făcuse o fixație bolnavă pentru mine 2. În general, preferați numele de fată care Încep cu litera: a) R b) B c) V d) Nu știu 3. Ați fost vreodată Îndrăgostit? Dacă da, de cîte persoane? a) numai și numai de soția dvs., pentru că ea este cea care v-a arătat ce Înseamnă dragostea b) de prietena dvs. Sacha cea cu nasul pe sus, nenorocita care a furat bagajul c) iubita
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Rubrici: „Cercetări studențești”, „Cărți și autori”, „Proză”, „Cercetări”, „România pitorească”, „Interviuri”, „Magazin”, „Verba magistri”, „Poesis” ș.a. Semnează versuri Valentin Tudose, Mariana Oancea, Mihai Tatulici ș.a. În domeniul comentariului critic, N. Nicolescu scrie despre Ovidiu Genaru, Ion Grințescu recenzează volumul Centaur îndrăgostit al lui Radu Cârneci și dialoghează cu Matei Călinescu pe marginea cărții acestuia, Viața și opiniile lui Zacharias Lichter, Valentin Tudose scrie Despre gust în critica formală și analizează volumul lui Marin Sorescu Teoria sferelor de influență. Hölderlin și tragismul
GAUDEAMUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287175_a_288504]
-
literar de pură esență națională. Tradiționaliști, vom ține pas cu vremea.” Cel mai bine reprezentate în paginile revistei sunt proza, studiile de istorie și teorie literară și eseurile. Eugen Ionescu colaborează cu Jurnal (5-6/1934), Fantomele (9-10/1936) și Emil îndrăgostit (10/1937). Se publică proză de Gib I. Mihăescu (Căutând dreptatea, 8/1934, Împricinații, 4/1935, Galoanele de argint, 10/1935), Ion Agârbiceanu (Prescurărița, 2/1935, Singură, 9-10/1936), Panait Istrati trimite fragmentul Călugări de la Sfântu-Munte, care va intra în
FAMILIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286945_a_288274]
-
Gheorghe cel fals, conține în subsidiar relația poetului cu poezia, transformarea măștii în esență a ființei, convertirea mistică a răului în bine sub imperiul iubirii - toate, motive esențiale ale creației ulterioare. Pentru a seduce fecioara, diavolul adoptă masca sfântului și, îndrăgostit, devine sfântul pe care îl mimează. Acesta este și mecanismul poetic al creației lui D.: el nu se poate exprima decât după ce s-a pătruns de inspirația absorbită din exterior. Inspirația poate fi aflată într-o figură a limbajului, în
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
potentat comunist devenit gangster) sau de secvențe reportericești (ultimele zile ale insulei Ada Kaleh). Tema obsedantă a lui F., deteriorarea inexorabilă a relațiilor dintr-un cuplu, revine în structura romanului Dansul focului, în centru situându-se adolescenta, apoi tânăra Raluca, îndrăgostită mai întâi de arhitectul Laurențiu, pe care îl părăsește, fără motiv explicit, pentru a se căsători cu inginerul Andrei Petringenaru, căsătorie eșuată curând. Un eșec sentimental înfățișa, de asemenea, Calypso, „jurnalul” adolescenței autorului, dar și Desen după natură, „roman cu
FILIP-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286998_a_288327]
-
1974). O primă perioadă poetică va fi abandonată în favoarea unei abundente producții romanești. Versurile sale cântă în stanțe corecte patria, pământul românesc, pacea, devotamentul femeilor-ostași sau, atunci când e vorba de o tematică mai personalizată, mama care apără/veghează somnul copilului, îndrăgostita care își descoperă vârsta. Romanele semnate de G.-M. impun în primul rând prin darul povestirii, firească, adesea captivantă. Scriitoarea imaginează situații foarte aproape de realitate, creează realist-mimetic un fundal al cotidianului lesne recognoscibil, pe care proiectează mici drame sentimentale care
GRONOV-MARINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287368_a_288697]
-
realist-mimetic un fundal al cotidianului lesne recognoscibil, pe care proiectează mici drame sentimentale care mobilizează atenția unui cititor nepretențios, obosit ori mai degrabă indiferent față de prea numeroasele complicații moderne ale narativității. Condiția femeii, în toate ipostazele - adolescentă, matură, prea matură, îndrăgostită, înșelată, dezamăgită, resemnată, în curs de reconstruire a speranței, mamă, mătușă, soție mai mult sau mai puțin adaptată situației -, reprezintă, firesc, motivul obsedant, la care se adaugă situații-tip, recurente: întâlnirea iubiților / soților despărțiți „après vingt ans”, confruntarea cu o
GRONOV-MARINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287368_a_288697]
-
populat doar de câțiva bătrâni. Într-o zi apare, de cine știe unde, o fată cu părul zbârlit, îmbrăcată ponosit, care vrea să intre în vagon. Curând după aceea băiatul află din întâmplare că e logodită și încearcă să o impresioneze bravând. Îndrăgostită brusc de singuraticul necunoscut, fata, Maia, îl încurajează, dar Nicolae se fâstâcește și o ia la fugă. În nuvela ce dă titlul volumului Memoriu către ministru, un tânăr profesor cu perspective pe tărâm științific, aflat, ca în fiecare toamnă, cu
LUMEZIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287896_a_289225]
-
Biografia e a unei tinere căsătorite cu un inginer care o părăsește în scurtă vreme, lăsând-o cu un copil. Contabilă la o fabrică de încălțăminte, femeia este iubită cu perseverență discretă de un fost coleg de liceu, ajuns medic. Îndrăgostită și ea, nemărturisit, de acesta, femeia merge totuși în căutarea soțului dezertor. Îl găsește, faptul rămâne însă fără urmări, iar cursul vieții își reia ritmul fără nici o schimbare. După ani își revede iubitul de odinioară și îi devine amantă. Dar
LUMEZIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287896_a_289225]
-
lor (câteodată Ecclesia ortodoxă, deși nu admitea, tolera - Constantin Cantemir a fost însurat de patru ori; când s-a urcat pe tron era văduv - chiar și a „patra nuntă”, mai ales dacă la mijloc erau afaceri politice). Era, poate, chiar îndrăgostită - sugerează Xenopol, gândindu-se și la niște legături preconjugale între cei doi (oricum la Xenopol cronologia este alta) - de frumoasa fiică (înflorise doar sub ochii lui) a Voievodului Radu. Ajunsă Doamnă a Moldovei și trăind cu Ștefan cel Mare 27
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
aproape antipoetice. Iubirea înseamnă „o luptă pe viață și pe moarte”, o nebunie sălbatică și amară, iar femeia va fi posedată „din tălpi și până în creștet”. Îndrăznelile imagistice sunt minate și ele de banalitate și alunecă uneori în vulgaritate. Despărțirea îndrăgostiților este imaginată într-o emfatică poză atletică: „În ultimă forțare, / Fantastica ta fugă se va schimba în goană, / Sandalele s-or rupe...”. Iubirea fiind „singura putere profundă și supremă / ce-ntr-adevăr există”, pierderea ei aduce ploaia, întunericul și solitudinea, stare de
STAMATIAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289848_a_291177]
-
tradițională. S. caligrafiază atent imagini de o plastică sugestivitate metafizică, într-un vers de expresie modernă, în care ideile sunt metaforizate totuși nepretențios. SCRIERI: Maluri înalte, București, 1974; Ce nu vindecă vremea, Cluj-Napoca, 1978; Cultura de fosfor, București, 1982; Discursul îndrăgostit, Cluj-Napoca, 1986; Mic tratat de miresme, Cluj-Napoca, 1989; Vedere de pe Olimp, Cluj-Napoca, 1993; Circe și păunul, Cluj-Napoca, 1995; Soluția fericirii (conspect de versuri vechi), Cluj-Napoca, 1997; Închisoarea liberă, Cluj-Napoca, 1998; Cocoșul metalic, pref. Petru Poantă, Cluj-Napoca, 1999; Dintr-un potop
SAVU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289522_a_290851]
-
ST, 1978, 10; Constantin Cubleșan, „Ce nu vindecă vremea”, TR, 1978, 49; V. Pop, „Cultura de fosfor”, CL, 1983, 2; Petru Poantă, „Cultura de fosfor”, TR, 1983, 9; Pavel Pereș, Dans în foișor, SPM, 1984, 28; Codrin Liviu Cuțitaru, „Discursul îndrăgostit”, CL, 1986, 11; Ion Lungu, Avatarurile unei afirmări, RL, 1987, 2; Laurențiu Ulici, Promoția amânată, RL, 1987, 45; Traian Vedinaș, „Mic tratat de miresme”, TR, 1990, 16; Poantă, Scriitori, 50-53; Poantă, Dicț. poeți, 182-184. Ct. C.
SAVU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289522_a_290851]
-
femeie, N. S., soția altui gazetar. Are cu ea o legătură de aproximativ zece ani. S-au păstrat circa șaptezeci de scrisori, extraordinar de importante, din această perioadă. Se află aici, notată cu o sinceritate maximă, psihologia unui tânăr creator îndrăgostit și speriat că poate rata în ambiția lui de a face o mare operă literară. Colaborează la revista „Tinerețea” (1945) și la „Lumea” lui G. Călinescu. Este corector, pentru puțină vreme (toamna-iarna 1946), la „România liberă”, apoi funcționar la Societatea
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
de a impune o „nouă religie”, Niculae Moromete încearcă acum să trăiască în umbra istoriei. Istoria pătrunde însă și în acest refugiu. Întâi sub forma unei fatalități existențiale: dragostea pentru Simina, o pictoriță care își arată talentul numai când este îndrăgostită; ea îl scoate pe Niculae Moromete din izolare și îl aduce în istorie. Dar Simina moare și Niculae cunoaște o nouă decepție. Circumstanțele se dovedesc mai puternice decât divinitatea din omul tare, inteligent, obsedat de o nouă morală în lume
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
și ceva grosolan”, însă căința e scurtă și, după oarecare timp, violența și grosolănia pun din nou stăpânire pe ea. Femeia intratabilă îl iubise însă pe Petrini doi ani (cât durase despărțirea de Petrică Nicolau), fusese extraordinară, și Petrini, bărbatul îndrăgostit, nu înțelege ce s-a petrecut cu femeia pe fața căreia apăruse, atât de promițător, lumina simbolică. Matilda are o forță de mistificare neistovită, în ea renaște, periodic, „blestemata chestiune insolubilă”, o ură năprasnică încolțește contra bărbatului cu care a
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
trece în revistă contribuțiile la reprezentarea picturală a spațiului-lumină. O definiție pascaliană a omului ca „mănunchi de contradicții”, ființă care transformă și se transformă, este asociată portretului rembrandtian, ce reflectă esența unui mesaj spiritual. Este descrisă „vitalitatea nevulgară” a pictorului îndrăgostit, care pictează în Saskia lumina spiritului său, transfigurând-o, precum și verva de regizor a lui Rembrandt. Sunt urmărite metamorfozele sugestiilor goticului flamboaiant, dar și apropierea de morfologia barocă, sub influența lui Caravaggio, cu jocuri ale mișcării personajelor. Fraza lui S.
SCHILERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289554_a_290883]
-
a lovit", "mă atrăgeau", "priveam", "mi se părea", - îndoială, mister, admirație, fascinație Caracterizare directă: “urâtă cu ochii ei prea mari și prea negri, cu buzele cărnoase și răsfrânte, cu sânii puternici....” fascinație - misterioasă, ireala trăsături ale personajului masculin: fascinat, uimit, îndrăgostit, lucid, etc.
PROIECT DIDACTIC. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Popinciuc Flaviana, Avădănii Ana-Maria () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_914]
-
în aparență se împacă așa cum se împacă ziua cu noaptea. Unul este grav și trimite la esențele lumii și la jalea metafizică a existenței, altul cultivă limbajul argotic al periferiei și bocetul erotic prefăcut, suferințele și orgoliile virile ale tânărului îndrăgostit, cu lecturi bune și imaginație bogată. Sub influența lui Arghezi și Barbu, le încearcă și el, înnodând și deznodând panglica limbii la gâtul unui vers fluent, colorat și muzical. Argheziană este și „marea de scuipat a urii” și, în genere
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
europene. Ecouri din lirica populară, prezente, nu capătă o deosebită expresivitate. Versurile se mișcă în abstracții și verbalism complicat, uneori ajungând însă și la gingășie, precum în comparația iubirii cu floarea ce se întoarce după soare ori în metafora ochilor îndrăgostiți, care singuri pot oglindi întreaga frumusețe a celei fără seamăn: „Nici într-un fel nu te-apuc,/Că ești chiar ca un năluc,/Și aidoma ca luna/ Ce să schimbă totdeauna”. Imaginile venite din lirica petrarchistă sugerează încercarea de sublimare
VACARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290402_a_291731]
-
sărutări, uimeală” sunt „mărturisiri că inimi n-avem reci!” Arta însăși, „zbor” al „duhului”, stă sub puterea lui Amor. În mod fericit, tiparele nu reușesc să înăbușe întotdeauna accentele mai personale ale expresiei sentimentului: jocul de impulsuri contradictorii ale sufletului îndrăgostit, surprins cu naturalețe în Adevărata iubire, timbrul aproape folcloric al laudei iubirii în Călătoria sau în Despărțirea (Cântec românesc), gingășia unor imagini din Zâna de plăcut, La espresia fisionomiei unei fetițe, Măsura gurei. Față de discursivitatea din La Amor sau din
VACARESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
un univers închis, incapabil de creștere, supus măcinării. Sensibilitatea poetului descoperă aici un domeniu care-i aparține, alăturând, într-o îmbinare rară, senzualitatea de castitate. AL. ANDRIESCU SCRIERI: Fluierul, Iași, 1959; Florile cornului tânăr, pref. Otilia Cazimir, București, 1961; Orfeu îndrăgostit, București, 1966; Alcor, București, 1967; Iarnă erotică, București, 1969; Umbra paradisului, Iași, 1970; Nunțile efemere, Iași, 1972; Orfeu plângând-o pe Eurydice, București, 1973; Cartea de copilărire, Iași, 1974; Astralia, Iași, 1976; Fiul lui Eros și alte poezii, Iași, 1978
ZILIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290737_a_292066]
-
credință, sau sectă, care să se transforme în convingere, dominând gândirea și comportamentul lor. Ei reprezintă acea categorie de bolnavi psihici care admit „adevăruri revelate”, „intuiții irecuzabile”, „certitudini supranaturale” etc. Din punct de vedere clinico-psihiatric se notează următoarele forme: idealiștii îndrăgostiți, marii mistici, care de fapt nu interesează sfera psihopatologiei, ci numai bolnavii „deliranți mistici” diferiți de primii, inventatorii, reformatorii religioși de tipul „deliranților profetici” sau „mesianici”, care reușesc ca să inducă, prin sugestie colectivă, un delir în masă. Psihozele endogene atipice
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]