9,974 matches
-
s-o lovesc... Nu mai știi ce vorbești, Henry! protestă maică-sa. Ce-o să creadă domnul? — Mamă, e Arthur Rowe! — Ah! exclamă doamna Wilcox, și În aceeași clipă dinspre stradă se auziră scrîșnete de roți și larmă de pași. — Cum Îndrăznește?! Își urmă doamna Wilcox gîndul. — Mamă dragă, e cel mai vechi prieten al meu! zise Henry. Cineva urca scările. — De ce-ai venit, Arthur? Îl Întrebă Henry. — Ca să te rog să-mi dai niște bani... În schimbul unui cec. Ce tupeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
surprinzător, Johns spuse: — Bine-bine, e-n regulă! Și aplecîndu-se spre Rowe Îi șopti: Noroc, bătrîne! În aceeași clipă, trenul se urni, lăsînd În urmă un nor de fum, care Învălui automobilul, gara și silueta nemișcată a lui Johns, care nu Îndrăznea să-i facă un semn cu mîna. Acum, toate aceste primejdii trecuseră; rămînea doar aceea a unui proces pentru asasinat. Rowe ședea pe scaun, cu ochii spre fereastra prin care se vedea acum un cer de culoarea oțelului din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ideologice. Loialitatea față de doctrina marxistă trebuia înlocuită prin devotamentul pentru valorile fundamentale ale rațiunii. Trezirea din somnul dogmatic a coincis în cazul lui M.D., cu o agonizantă interogație asupra sensului comunismului, ca întreprindere utopică. În momentul în care el a îndrăznit să pună sub semnul întrebării ideea monopolului puterii de către partidul comunist, reacția ultragiată a aparatului polițienesc titoist nu s-a lăsat așteptată (deși era foarte apropiat de conducătorul Tito). Nimic nu este mai odios pentru comisarii ideologici decât protestul în numele
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
într-un scurt eseu intitulat „Victimele lui Iliescu” dar foarte convingător: „Crede că istoria s-a liniștit. Nu-l mai huiduie nici un «golan». Nu-l mai întreabă vreun «animal» de ziarist de-ale comunismului. Ba, pe deasupra, nici un politician nu mai îndrăznește să-i pună «sula-n coaste». Cu toții s-au împăcat cu ideea și au obosit să-l mai conteste. S-au obișnuit cu el, cu minciunile și piruetele lui, cu permanenta rescriere a trecutului său, încât nu mai miră ori
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
în pericol și pe bună dreptate; Poate nici o altă idee nu este mai adânc înrădăcinată în cultura politică modernă decât convingerea că creșterea economică este cheia satisfacerii celor mai importante nevoi umane, inclusiv diminuarea sărăciei și protecției mediului înconjurător. Oricine îndrăznește să vorbească despre limitele ecologice care stau în calea creșterii economice, riscă să fie dat la o parte fără ezitare, ca fiind un adversar al săracilor. Astfel, cei mai mulți dintre ecologiști cer pur și simplu «un alt fel de creștere», deși
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
presiunea manifestanților strânși în fața palatului Victoria, Iliescu a acceptat scoaterea partidului comunist în afara legii. O zi sau două, mai târziu, a revenit asupra deciziei, anunțând un referendum național care, ulterior, a fost dat uitării. [...] În vorbe, deținătorii puterii n-au îndrăznit să dezavueze cerințele radicale ale societății. În practică, ei n-au intenționat niciodată să le respecte. Arhiva îngropată la Berevoiești a arătat limpede că ne-au mințit: 1) când au asigurat țara că arhivele Securității se află sub lacăt; 2
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
în toate domeniile. Ziaristul Dan Pavel remarca în acest sens în august 2000: „ Spre deosebire de Polonia, Ungaria sau Republica Cehă, unde clasa politică se recrutează dintr-un spectru mai larg, în România sunt o mulțime de oameni de valoare care nu îndrăznesc să intre în politică. Ei încurajează astfel întărirea percepției populare cu privire la dominația celor corupți, a celor care doresc să se îmbogățească sau să beneficieze de avantaje. Adevărul este că mai în toate partidele sunt oameni cinstiți, bine pregătiți care așteaptă
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
tihnă, din toate unghiurile - a spus Zwida - ar trebui să-l am în mână, ca să-l pot studia. Credeți că pot cumpăra o ancoră de la un pescar? Puteți întreba, am spus eu. — De ce nu încercați dumneavoastră să cumpărați una? Nu îndrăznesc s-o fac eu însumi, pentru că o domnișoară de la oraș care se interesează de o unealtă de pescari ar provoca stupoare. M-am văzut în clipa când îi prezentam grapina de fier ca pe un buchet de flori: o imagine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
să trăiască și alte povești... (Nu-ți închipui că volumul te pierde din vedere, Cititorule. „Tu“, care se referă la Cititoare, poate, de la o frază la alta, să se fixeze asupra ta. Ai rămas unul dintre posibilii „tu“. Cine ar îndrăzni să te condamne la pierderea lui „tu“, catastrofă nu mai puțin teribilă decât pierderea eului? Pentru ca un text la persoana a doua să devină un roman, sunt necesari cel puțin doi „tu“, distincți și concomitenți, care să se desprindă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
care să vestească asta lumii întregi, prețul nu era prea mare. Se opri de îndată ce îi trecu prin minte cuvântul „preț“, amintindu-și de cifrele alarmante care fuseseră pomenite la o cană de ceai, la orfelinat. Diamantele astea sunt foarte scumpe, îndrăzni el. Sper că voi avea destui bani. Dar bineînțeles c-o să ai, îl liniști Mma Ramotswe. La bijutier găsești și unele foarte ieftine. Sau poți să plătești în rate... Domnul J.L.B. Matekoni se învioră imediat. — Am crezut că-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
facă ce vor ele și, ca urmare, totul se duce de râpă și se distrug viețile unor oameni. Mma Ramotswe puse jos coșulețul cu corespondență. — De ce nu mi-ai spus de copii? întrebă ea. Ce-ai făcut? El nici nu îndrăzni să se uite în ochii ei. — Vroiam să-ți spun, răspunse el. Ieri am trecut pe la orfelinat. Pompa făcea din nou figuri. E atât de veche. Apoi, și microbuzul lor avea nevoie de plăcuțe de frână. Am încercat să repar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
petrece în dormitor. — Aha, făcu Mma Ramotswe. Să-nțeleg că domnul doctor Ranta e un afemeiat? — Așa s-ar zice, răspunse femeia. Într-una din zilele astea Consiliul Universității o să-l prindă și o să-l lege. Dar, deocamdată, nimeni nu îndrăznește să se atingă de el. Mma Ramotswe rămase nedumerită. Adeseori îți ieșeau în cale oameni care-ți făceau treaba, exact ca femeia asta acum. — De ce nu se poate atinge nimeni de el? — Fetele sunt prea înspăimântate ca să vorbească, explică femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
o să vă placă asta, dar așa o să învățați și dumneavoastră ce înseamnă să fii manipulat. N-a existat nici o fată. Străbătu aleea și ieși pe poartă. El rămase în prag, urmărind-o cu privirea, dar ea știa că n-ar îndrăzni să-i facă nimic. Când o să-i treacă mânia, care cu siguranță îl încearcă acum, o să-și dea seama că l-a lăsat să scape ușor și, dacă are vreo urmă de conștiință, ar putea să-i fie recunoscător pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
e ca un abur, o ceață, n-o prinzi bine, dup-aia o vezi ca prin sită, numa’ voi credeți că-l puteți duce la gură, dar el nu este, cum nici primul n-a fost! Săracii discipoli nu mai îndrăznesc să arunce nici o vorbă, fumează, cu ochii în zare, adică la reclama la excursiile în Turcia care precizează și vizita cu ghid la cel mai mare bazar din Stambul. Sunt derutați: cum ar veni, ei beau de dimineață ceva ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
declasat. Parcă-l și aud, „m-a oprit el, așa face, îmi pare rău, nu aveam cum să-l evit, regret...”, „domnule” - o pauză de dispreț superior - „n-ai ce vorbi, e un personaj absolut dubios, ai văzut ce-a îndrăznit să spună?”. În Aulă, soția lui Pârvulescu e întruchiparea suferinței cu prestanță, în rochie lungă, cu voal negru cu găurele, peste-o pălărie gen anii treizeci, ținută de văduvă de lux, grande dame. Pe peretele din dreapta, într-o frescă azurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
noi nu știm că umbla numai după banii lui, voia să se căpătuiască, după colecția de tablouri și casa de la munte? Dacă mai avea vreme, îl îmbrobodea să divorțeze, poate-i mai băga pe gât și vreun bastard. Să nu îndrăznească, ar fi o mitocănie! Ceva de neconceput! Tu o cunoști? - Oarecum, din vedere... - Dacă mai stai și o vezi cumva că se-arată pe-aici, să-mi dai de știre. Trebuie să intervenim, dragă! Să nu pună piciorul aici! Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
aflat de coastă. Soarele, care se oprise, violent și roșu, deasupra liniei orizontului, avea să-și arunce razele verzui de rămas-bun adresat lumii și contururile lucrurilor urmau să devină atît de șterse, Încît nici un alt albatros n-ar mai fi Îndrăznit să repete fapta de vitejie de a ateriza În acea seară, așteptînd lumina zilei următoare. Zece minute mai tîrziu, cu o precizie cronometrică, la șase fix, indiferent de anotimp, o beznă de nepătruns avea să se abată asupra insulei, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Dumnezeu și „Eu, Regele”, În ordinea pomenită - sau invers, căci cu privire la acest amănunt preoții și justiția nu erau niciodată de acord -, fuseseră dintotdeauna piatra de temelie pe care se așezase lumea lui, și nimeni, de cînd avea el judecată, nu Îndrăznise să pună la Îndoială În prezența lui autoritatea unuia sau canalele stabilite pentru a-l adora ori a intra În comuniune cu celălalt. Pedeapsa cu moartea În ambele cazuri, prin spînzurătoare sau ardere pe rug, era sancțiunea finală - după un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cînd dădea ordine, vicleanul căpitan stabilea pedepsele și recompensele, iar În felul ăsta obținea de la oamenii lui mai multă supunere decît oricare dintre colegii săi, pentru că veghea invizibilă ajungea să se transforme Într-o obsesie pentru marinari, care niciodată nu Îndrăzneau să se eschiveze cînd era vorba să muncească. Acum el, Oberlus, era căpitanul, armatorul, stăpînul absolut al acelei insule care Într-o zi, cînd armata lui de sclavi va fi crescut suficient ca număr, avea să se declare independentă, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de patru cai... - Mi se pare foarte drept, admise Oberlus cu calm, și s-ar spune că Într-adevăr i se părea lucrul cel mai firesc din lume. Dacă n-ar fi teama de astfel de pedepse, orice laș ar Îndrăzni să se se mărească pe sine - făcu o pauză. Noi, rebelii, trebuie să știm Împotriva cui ne răzvrătim și la ce ne expunem, pentru că altminteri această răzvrătire n-ar mai avea nici un merit - arătă pistolul care i se odihnea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cu putință ca o asemenea greșeală, de la care nu te puteai aștepta decît să fie În stare să emită o jumătate de duzină de cuvinte inteligibile, să aspire să-i Înfrunte pe cei care nu erau la fel de monstruoși ca el, Îndrăznind să se transforme În suveran fie și al unui singur metru pătrat de pămînt? Ar fi jucat, desigur, un rol nemaipomenit ca mic tiran peste o stîncă, stăpînind În mod comic peste iguane, broaște-țestoase și sute de mii de păsări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
azvîrle de colo-colo prin marea peșteră. Urmă apoi liniștea; o liniște În care s-ar fi spus că Pămîntul rămînea anormal de neclintit, iar odată cu liniștea aceasta sosiră calmul și tăcerea unei clipe În care ființele vii nu ar fi Îndrăznit nici măcar să respire. Mai tîrziu, un zgomot ca torsul unei pisici În măruntaiele pămîntului cîștigă În intensitate pe măsură ce urca din nou, și din nou pereții peșterii Încercară să se unească, cîteva stalactite se prăbușiră cu un zgomot asurzitor, uleiul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
vaporul pe care se afla negrul care Își bătuse joc de el dîndu-se drept mort viu; nava bătrînului căpitan care poruncise să fie biciuit și a echipajului de ipochimeni gălăgioși care Îi trăseseră, amuzați, fiecare dintre cele cincizeci de bice, Îndrăznea să se Întoarcă pe insula unde Îl umiliseră atît de tare, al cărei stăpîn absolut și rege indiscutabil era acum el. María Alejandra, care Îi nimicise plantațiile, distrugîndu-i peșterile și furîndu-i chihlimbarul, Îndrăznea să-și azvîrle din nou ancora În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
amuzați, fiecare dintre cele cincizeci de bice, Îndrăznea să se Întoarcă pe insula unde Îl umiliseră atît de tare, al cărei stăpîn absolut și rege indiscutabil era acum el. María Alejandra, care Îi nimicise plantațiile, distrugîndu-i peșterile și furîndu-i chihlimbarul, Îndrăznea să-și azvîrle din nou ancora În apele „lui”, și putea auzi extrem de limpede vocea de stentor a bătrînului căpitan strigîndu-și ordinele, precum și dangătul clopotului la pupa și răsunetul pașilor făcuți de picioarele desculțe ale celor care alergau pe puntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
deplina siguranță că nu-l va găsi nimeni, dar se lăsa deja Întunericul, bezna Îi venea cu repeziciune În ajutor, și Înțelese că nici măcar negrul Miguelón, care nu părea să se teamă de beznă sau de necunoscut, n-ar fi Îndrăznit să Înainteze acum pe insulă, pînă cînd nu avea să răsară din nou soarele. Numai el, Oberlus, știa cu ochii Închiși fiecare potecă, fiecare stîncă, rîpă sau prăpastie și, la zece metri distanță de Începutul plajei și de posibila strălucire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]