1,346 matches
-
afla decât unul dintre nepoți, un copil de nici șapte ani, care îl privea cu mirare și compasiune, neînțelegând prea bine drama pe care o trăia bătrânul din fața lui. Totuși, cred că am citit, am deslușit în ochii tulburi și îndurerați ai bunicului cauza acestei suferințe. Da. Mai mult decât lipsa mămăligii, îl dobora absența dragostei: Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta... (Matei 15:4) Unde era soția lui? Dar copiii și nepoții? Unde erau respectul, cinstea și dragostea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
împuns cu vârful la baza bobului infim. Nimic. După mai multe încercări neizbutite, minuscula excrescență a fost dislocată, iar în locul ei a rămas un gol de mărimea unei gămălii de chibrit. Acum Maica Domnului se uita la mine nedumerită și îndurerată, vrând să mă întrebe cu ce greșise față de mine, de ce am schilodit-o și am lăsat-o fără un ochi? De ce i-am sluțit și i-am desfigurat chipul? Pruncul se strânsese și mai mult la pieptul Mamei, îngrozit de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și de perspectiva din ce în ce mai nemiloasă a plecării ei pe drumul fără întoarcere. Stătea acolo, o mogâldeață așezată pe cojocelul de oaie, lângă putinica din lemn de brad, scoțând la intervale rare niște gemete abia perceptibile. Moș Butu, asemenea lui Priam, îndureratul patriarh al Troiei, își vedea atacată și el mica lui cetate, dar, la fel ca cel dintâi, asista neputincios și resemnat la atacurile persistente și tot mai violente ale cuceritorilor, fără a le putea face față, așteptând, cu demnitate, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
a cărei sensibilitate s-a coborât în pântece. Înfloresc lăcașurile de noapte, bodegile, restaurantele de lux, se închid școlile, bisericile au rămas fără credincioși, iar bibliotecile sunt vizitate arareori... 392 Am străbătut adesea țara și inimile noastre s-au strâns îndurerate când am trecut pe lângă vechile lăcașuri ce se dărâmă încet în ploaie și uitare... ...Vreți un program? Nu avem! Vreți o energie morală? Avem!” Alături, răspund celor de mai sus, Cezar Petrescu semna: „România Mare, Românie tristă.” La „Puncte pe
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Cu toată prietenia, Georges Dumézil Dați-mi detalii despre tot: nu știu nimic ș...ț*** din primăvară. II*tc "II*" Vernon, 28 iunie 1973 „Le Puits Fleuri” 7 rue du Mont-Roberge Vernonnet 27 200 VERNON Dragul meu prieten, Suntem foarte îndurerați. Prin discreția sa blândă, noi am simțit profunzimea sufletului său și am înțeles că ea trăia în această profunzime. Și o iubeam pentru ea însăși și pentru opera pe care a făcut-o în tine, în jurul tău. Fie ca ea
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
prezente în această carte. În totul, ne aflăm în fața unei conștiințe mereu trează și trezitoare, care a dat și ne-a redat adevărul, în împărăția falselor valori care a fost comunismul, fără exagerări, fără parti pris, dar de fiecare dată îndurerat și întristat de toate cele abătute peste țară și cultura națională. Cum spune criticul: "adevărul există, numai minciuna se inventează". Nu iartă și nu a iertat niciodată staliniștii de orice culoare, origine și formă de manifestare. La un spectacol de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
pierduseră speranța - atât de mulți băieți erau dați dispăruți, încât lumea pur și simplu devenise alienată și tânjea după orori mai puțin deprimante. S-au organizat seri de veghe la lumina lumânărilor, familiile dându-și mâinile și plecându-și capetele, îndurerate, rugându-se, deși mie îmi apăreau mai degrabă ca niște participanți într-o ședință de spiritism. Diverse organizații propuneau montarea unor plăci comemorative care să consemneze aceste dispariții. Elevii de la Buckley (școala particulară la care mergeau Robby și Sarah) au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de vase suna ca multe alte întrebări încărcate de insinuări. Sentimentul straniu de vinovăție - de a fi făcut ceva greșit - nu-mi dădea deloc pace în casa asta. Am încercat să par calm și rațional, în locul celeilalte alternative: să leșin, îndurerat și înfrânt. - Poftim? Încă mai aștepta răspunsul meu. - Nu, dar astăzi sunt programat la Dr. Kim. Mi-am imaginat că un sentiment de ușurare va năvăli în bucătărie ca un imens val oceanic. Voiam din tot sufletul ca micul dejun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
divină, și el de asemenea. Dar dacă acest catharsis și această oroare sacră i-au comunicat, într-o seară de vară, sub un aer înstelat, fiorul sacrificiului, dorința de a fi el însuși, într-o zi, Servitorul în suferință? Omul îndurerat victimă a compatrioților săi ingrați, răscumpărat în cele din urmă prin suferința lui și triumfând o dată pentru totdeauna? Oricât de fantezistă ar fi, această viziune este fundamentată din punct de vedere geografic și mai aproape de datele documentare decât s-ar
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cum i se stinge pe rând neamul sub sabia turcului, închidea ochii la Suceava. A fost îngropată la Putna, iar pe piatra de mormânt a fost pus un acoperământ somptuos, lucrat cu mătase și fir de argint, care înfățișează chipul îndurerat al doamnei. În toamna anului 1477, Ștefan afla prin oamenii săi că turcii vor porni împotriva Veneției, ceea ce însemna că la Dunărea de Jos va fi liniște dinspre partea lor. Ștefan putea să folosească momentul pentru a trimite o solie
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
explicându-le noilor veniți anumite reguli ale casei, programul religios cât și cel de socializare, oferind informații în stânga și în dreapta. Cât de bine este să-ți lași rucsacul și să te întinzi pe pat! îmi masez ușor picioarele fierbinți, îndurerate, și-mi zic: Emile, ce poți tu să faci pentru persoanele suferinde? Este bine să faci orice pentru a le alina durerile, pentru a le vindeca rănile, dar, te rog, nu le ține morală, indiferent de motivul pentru care au
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
acest altar al catolicilor mai este o icoană. Se numește „Maica Durerii”. Chipul ei este făcut din ghips. Este atât de reușit Încât crezi cu adevărat că-i real, nu statuetă. Este cu o sabie Înfiptă În inimă. Atât de Îndurerată și are o expresie a chipului deosebit de gingașă și de frumoasă. Îți vin lacrimi În ochi și dureri În suflet de la o asemenea priveliște. Toți Îngenunchem În fața altarului și a Maicii Domnului. Ne rugăm tainic, fiecare cu durerea sa și
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
un fel de gărduț de fier forjat și vopsit În alb. În interiorul gărduțului este o icoană care Înfățișează pe Maica Domnului leșinată de durere văzându-și Fiul pe Cruce. Este tare dureros să vezi ce mult suferă ea, cât de Îndurerată este. Îți vine să plângi de durerea ei. Sunt și câteva femei lângă ea, care iau parte la durerea Maicii. Lângă acea icoană a durerii arde tot timpul o candelă. Noi Îngenunchem, ne rugăm, sărutăm locul. Acel loc este marcat
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
neamuri au călcat Pe urma celui Nevinovat Peste ele au călcat Și prietenii adevărați, Ucenicii și Apostolii: În convoiul ce era Cu dușmani În fruntea sa Urcau trepte spre Golgota! Sfânta Maică printre ei Și cu Sfintele femei Toate, toate-ndurerate Au luat acolo parte Iisus nu mai putea, Crucea lumii ducea Și pe jos cădea Veronica, o fecioară, a mers Că năframă Faț-a șters, Călăilor nu le păsa Și urât Îi mai striga Iisus duios privea Și plângea de mila
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Crucea grea mă prăbușesc Acolo te aștept creștine Vino, Vino azi la Mine! La Cruce Lui Iisus! (Acestea le-am Învățat de la Tatăl meuă Străinul Străin am fost odată Străin și alungat Nici frați n-avem, nici tată Nici Mamă-ndurerată Să-mi mângâie vreodată Obrazu-nlăcrimat Dar Te-am aflat pe Tine Iisuse prea iubit! În chinuri și suspine La mulți le-a fost rușine Să vină lângă mine Tu singur ai venit Necazurile toate La Tine m-au adus De
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
de FBI și de impozite, pleacă în 1970 în Israel. Este "rambursat" de poliția israelită în SUA în 1972 și își află sfârșitul, bolnav de cancer, la 15 ianuarie 1883. Lasă în urmă o "istorie " a mafiei și o "familie îndurerată" și fără mijloace de subzistență, o nepoată a sa declarând că n-au rămas de pe urma lui decât "3700 dolari cash"! După "specialiști" însă, Lansky ar fi adunat o avere în conturi secrete de cca. 300 milioane dolari, în septembrie 1982
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
pornește guvernul român prin Rusia. turtucaia Atunci, fără declarație de război, Bulgaria atacă, Turtucaia cade. Primul mare eșec datorat abținerii rușilor și incapacității unui general român. Necunoscând această știre rea, mă dusei la Ionel și îl găsii în grădină foarte îndurerat. Vedea cu luciditatea lui liniștită toate câte ne așteptau: două fronturi mari și depărtate; comunicațiile rupte cu aliații de încredere; rușii pe care nu te puteai bizui. Cei dimprejurul lui, cei care împinseseră mai mult la o intrare imediată: [Costinescu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
vindeau caii pe nimic, mareșalul, pe doi cei mai buni, cu 5 000 lei. O adevărată panică. Ne aduceam aminte că cu doi ani mai înainte tot așa fugeau ai noștri, dar nu cu lucruri de furat. Pe cât eram de îndurerați atunci, pe atât eram de veseli azi. Râdeam singură pe stradă, alergând de la o casă a fraților la alta. Un ofițer, văzându-mi veselia, începu să înjure. Ce bine îmi făcu mânia lui! O doamnă, trecând pe lângă ei, le strigă
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
decât comentarea plină de regrete a nenorocirii. Aceștia l-au întrebat pe Vlad, mai degrabă convențional, formal, cum îi mai merge cu literatura și fratele meu mai mare, care până atunci se silise fără cine știe ce succes să joace rolul celui îndurerat, să stea tăcut și mohorât, s-a însuflețit deodată. A pus în răspuns mai mult patos decât se cuvenea, exagerat de mult, suspect de mult patos pentru situația dată: le-a povestit (și vorbea precipitat, prea tare, iar ochii îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
tinerețea în Transnistria, numai cu capul în radio stau!...” Măicuța Natalia plângea în hohote, iar aceste cuvinte de durere de mamă, pentru fiul său, crescut în cruntă sărăcie, veneau din toată ființa sa. Eram neputincioși privindu-i zbuciumul și chipul îndurerat, transfigurat de atâta plâns, de atâta durere. Cineva din grup îi oferă ceva de încălțat, la care măicuța Natalia răspunde: “Poate or fi de înmormântare. N-aveam cu ce-l îmbrăca pe moșneag, au adus bieții oameni din România. Dar
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Cer iertare că nu am puterea, harul cuvântului scris să pot reda această imensă dorință, gravitatea rostirii acestor cuvinte, glasul ferm, hotărât, ce venea parcă din adâncimea pământului și înălțimea cerului Divin, o voce ce părea că vine din străfundul îndureratei și zbuciumatei noastre istorii, ceva unic mi a fost dat să ascult, să trăiesc și să pot înregistra pe bandă de reportofon, să poată fi ascultată această mărturisire zguduitoare, care era dorința unei mame, a unei mame de erou. Bunul
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
a oferi măicuței Natalia Ilașcu acest pelerinaj pe la mănăstiri, pentru rugăciuni , a fost ca un dar ceresc. Acești oameni merită toate felicitările, pentru darurile oferite, pentru tot. Prin gestul lor au adus un dram de bucurie și speranțe în sufletul îndureratei mame de martir, Natalia Ilașcu. VAMĂ LA ROMÂNI în după-amiaza zilei de 13 mai 1999 am ajuns la vama Sculeni. Eram curios cum vom reuși să trecem darurile primite de măicuța Nataliatelevizor, haine, alimente și icoana primită de la îPS Pimen
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
față trecem pe lângă o biserică și mă gândesc că biserica și limba, deci credința și vorbirea, au fost elemente care au constituit pilonii menținerii ființei noastre naționale. Emoția mă stăpânește când mă gândesc că mă voi întâlni cu o mamă îndurerată”. O găsim acasă, făcând treabă prin grădină, dar era tare supărată că cineva i-a furat banii și bănuiește că unul din nepoți a făcut această urâtă faptă. Afirmă că i-au luat și o scrisoare ce o avea de la
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
și de fiu, sau în viziunea lor călătoriile prin Europa sunt mai importante? Ascultătorul Constantin Chirilă de la Iași, care merge deseori la Taxobeni, baștina lui Ilie Ilașcu, ne-a oferit o înregistrare prețioasă, cu mama lui Ilie Ilașcu. Bătrâna și îndurerata mamă citește o scrisoare mai veche, primită de la Ilie Ilașcu. Din această scrisoare am omis unele nume concrete ce s-au făcut vinovate de războiul de pe Nistru. Aceste nume vor fi pronunțate cândva de un tribunal al poporului. Cândva!” ULTIMUL
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
în lacrimi. Părinți nu mai avea, casa era pustie, nici rândunelele, care an de an își făceau cuib în fața ușii, n-au mai venit să scoată pui, de la plecarea în neființă a măicuței Natalia. în casă totul rămăsese așa cum rânduise îndurerata mamă, cu busuioc sfințit la icoane, ceașca pentru împărtășanie, cerbul, să fie tare ca pământul, „tare ca cerbul”, toate acele cusături ale mamei, rămase frumos prinse de perete în așteptarea fiului. Ilie Ilașcu a intrat plângând, sfios ca un copil
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]