1,372 matches
-
strălucitori și dezolați ai lui Shadow, am chemat un taxi și m-am urcat în el. Fără nici un incident. Un bar, o băutură, și apoi camera de hotel, acolo unde telefonul aștepta răbdător, sunându-și clopoțelul de salut, răbdător și îndurerat, ca durerea. Ar trebui să-ți spun o grămadă de lucruri despre ologul ăsta care mă tot sună. Ar trebui să-ți spun, dar necazul e că nu pot să fiu... Bun, în regulă, poate că ar trebui să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
sălta măciuca pentru Martina Twain, nu, nicicum, domnule. E ca și cum n-ar fi destul de bună pentru bătrâna mea ciocănitoare. — Nu face nimic, a spus ea aseară a douăsprezecea oară. Eu zăceam lângă ea, o lacrimă de nouăzeci de chile, clipind îndurerată din ochi, toată numai sare. — Da? am croncănit eu. M-a îmbrățișat și, cu șoapta ei fierbinte, mi-a spus tot ce se putea omenește spune. Da? am croncănit eu iar. Nici măcar ca un animal n-o mai pot face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
prezentarea cărții naratorului Gheorghiță Savel: Într-o lume și o vreme cameleonice, în care adevărul e măsluit la tot pasul, un trăitor al unor infernale evenimente, Gheorghiță Savel, colonel (r) are curajul și datoria de conștiință să-și răscolească memoria îndurerată și să răspundă senin iscusitelor întrebări pe care universitara și publicista Ioana I. Larco (Iași-Indiana University Bloomington) i le adresează naratorului, făcând împreună, din trecutul acestui erou în Crimeea și martir în temnițele comuniste din România, prezentul- document istoric înscris
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
cel sugerat de turlele sfintelor noastre biserici creștine și de verticalitatea Coloanei fără de sfârșit a lui Brâncuși. Înfrățiți ne-am suit pe bac, înfrățiți am coborât la Constanța, mulțumind Providenței, sub protecția Căreia am ajuns teferi în România noastră îndurerată și care, doar peste câteva luni urma ea însăși să cunoască, din nefericire, noaptea comunistă pentru o lungă perioadă de timp, noaptea crimelor, noaptea închisorilor, a lagărelor, a coloniilor de muncă forțată, a foametei și fricii, a pervertirii spiritelor, a
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
moderne nu mai au nimic din porozitatea și aroma caldă, de rume guș uscat, a paginilor vechi, de atâtea ori răsfoite. Așa încât Impudica moarte, cea adevărată, mai tră iește doar în noi, cei din generația mea, cărora ne-a incendiat, îndurerat, exaltat și înveninat cândva adolescența. Marele Sincu Pe la sfârșitul anilor ’70 m-am înscris și eu, ca tot studentul snob și cu o imagine de sine exagerată, la cursul special de semio tică pe care-l ținea fai mosul Alexandru
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Ionela, dacă Într-adevăr știa? Sau, dacă blufa, de ce lăsa să se Înțeleagă faptul că e la curent cu nefericita Întâmplare, a cărei amintire Îi sfredelea măruntaiele? Ce ascundea acest Carara? Nu mai era sigur de nimeni. Vasile, tristețea, tăcerea Îndurerată, suntem cu toții obligați să le cunoaștem În viața asta, dar Însingurarea ucide, mai ales la tinerețe, când nu avem trecut, ca să avem de ce și de cine să ne Însingurăm. Nimic nu Începe cu Însingurarea, Însingurarea este nefericita Încoronare din amurg
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
ți-am povestit și o să te bag și pe tine... Unde, dragă, o să mă bagi? Și pleca, iar eu mă puneam pe visat și beam vodcă până când rămânea doar o privire care orbește și se răcorește la propria-i umbră Îndurerată, părăsită, istovită de singurătate, În acest vis care n-ar exista fără durerea și lumina ei văzătoare. Iar dimineața se vădea absurdă și abia suportabilă cu senzația ei de prăbușire ireversibilă. Iată Însă că destinul a hotărât să ne dea
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
nimic, încheie el ca și cum ar fi închis o ușă. Pe-acolo a trecut războiul, a distrus edificiile și plantațiile de palmieri, a surpat malurile lacurilor sacre; și apoi, deasupra ruinelor și morților vântul a adunat munți de nisip. Memoria sa îndurerată făcea ca toate cuvintele să-i fie reproșuri, și le rostea pe tonul nestăpânit al celui nevoit să tacă vreme îndelungată. Între timp soarele dispărea dincolo de malul dinspre apus al marelui fluviu. Preotul arătă spre interiorul templului. — Acolo, înăuntru, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
portalul înalt de bronz: mai întâi pe nepotul lui, tânărul și strălucitul Marcellus. Apoi pe marele amiral Agrippa, învingătorul lui Marcus Antonius. Apoi cenușa fiilor Juliei, morți în împrejurări niciodată lămurite, departe de Roma. Încă de pe atunci, în cortegiile acelea îndurerate, mulțimea șoptise - iar uneori strigase - că Maștera nu plângea. Oricum, înăuntrul mausoleului, morții aceia, în urnele lor grele, aliniate aveau să evoce imensa glorie a familiei, însă și tragediile acesteia, de-a lungul secolelor următoare. Ultima noapte a lui Calpurnius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Macro cu cruzime. Mi-e teamă; dacă la Roma se pregătește altcineva... Și, înfrângându-și teama, așa cum făcuse Livia când Augustus agoniza la Nola, răspândea zvonuri despre o însănătoșire miraculoasă a lui Tiberius, în vreme ce acesta horcăia între perne, sub privirile îndurerate ale medicilor săi, care aveau să-și piardă slujba și banii. Dar Sertorius Macro mai știa un lucru, pe care i-l spuse, mânios, numai lui Gajus: Tiberius era înspăimântat de luptele ce urmau să se declanșeze imediat după moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să vă răzvrătiți? Și câtă încredere poate avea astăzi Roma în vorbele voastre? Optimates nu se sinchiseau de neliniștile lui; ei vedeau numai primejdia care-i pândea. În câteva ore, atitudinea tânărului Împărat se schimbase îngrijorător. Sinceritatea lui imprudentă și îndurerată îi înspăimânta, deoarece cu un singur cuvânt putea dezlănțui enorma putere militară, cohortele pretoriene aflate de cealaltă parte a ușii, legiunile din toate provinciile și violenta, incontrolabila simpatie a poporului. Dorindu-și cu disperare să supraviețuiască, unii încercară să dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de care era nevoie. Pe când vorbea astfel, nu știa că, după câțiva ani, un alt complot, la fel de ticălos, avea să-l condamne la moarte pe el. I s-a oferit posibilitatea de a se sinucide și, cu toate că rudele și prietenii îndurerați l-au sfătuit să aleagă epuizarea nedureroasă a morții prin înfometare, el, cu luciditatea-i obișnuită, “întrucât la Roma nu există zei invizibili care să le interzică oamenilor să dispună, dacă nu de propria viață, cel puțin de propria moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
aici putea să-și descarce sufletul prin lacrimi, acasă nu voia să-l necăjească pe tatăl ei, să o vadă tristă. De multe ori se întâlnea și cu mama lui George la cimitir și, amândouă își descărcau sufletele îndoliate și îndurerate, la mormântul lui. Petre arăta din ce în ce mai rău. Slăbise mult iar băutura și țigările erau singurele lui satisfacții pentru că, de când plecase Frusina de la el nu avea cine să-l îngrijească și să se ocupe de gospodărie. Mama
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
-mi urcă spre cer. Ploaia s-a oprit dar eu continui să simt apă curgându-mi pe față. Hm... se pare că sunt lacrimi. Nu le opresc; le las să curgă, să-mi limpezească cât de cât trupul și sufletul îndurerat. Deodată, simt o căldură catifelată pe mână. E căprioara. Stai puțin, mi se pare mie sau... draga de ea! Plânge pentru mine. Plânge alături de mine parcă voind să-și ceară scuze. Privirea ei îmi aduce aminte de mama. „Nu” spunea
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
uită în ochii mei, parcă încercând să creadă ceea ce-i spusesem, dar, apoi, se schimbă. O ură de neînțeles apăru în privirea sa și am vrut să mă retrag, însă țipă la mine: De parcă ai înțelege! Părea foarte nervos și îndurerat. Și-a lăsat privirea în jos și parcă îi auzeam suspinele din ce în ce mai tare. Tremurându-mi mâna, o ridic și îl mângâi pe cap, avea un păr umed, de la ninsoare, însă foarte moale. Se miră și mă privi în ochi, îi
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pe care noi o trăim. Foarte fericiți, nu ținem pasul cu acele ceasornicului, ora devine clipă, iar acea secundă scrie ,,veșnicia” vieții noastre. Retrăind fericirea, suntem uneori neputincioși să înțelegem dacă momentul a fost vis ori aievea, iluzie sau fapt? Îndurerați, trăind o dramă, pierderea unei persoane dragi, simțim că timpul a uitat să mai curgă. În fața unui dezastru, ziua nu se mai termină. Și acel ,,prezent” reînvie adesea, când îl chemăm ori fără dorință, vine în mintea noastră ca un
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
scurt timp, micuțul căprior scîrțîia de foame. Asta e! Așa, voinicule, strigă cît poți tu de tare! Cheam-o pe mama, să vină să te ia! Nu judecase greșit Lupino. Cît de departe de puiul ei poate să stea o mamă îndurerată? Speriate de apariția lupului, căprioarele alergaseră care încotro. Mai tinere sau mai bătrîne, dar zvelte deopotrivă, ele știau că fuga era singura șansă de scăpare în cazul unui atac. Și mama nou-născutului știa asta, și inima i se frînsese în
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
care o văzuse pe timpul călătoriei sale În capitala creștinătății: Castelul Îngerului, clădit peste rămășițele gigantice ale mormântului lui Hadrian. Profilul său nu lăsă loc de Îndoială, cu toate că era abia schițat. Spre Roma Își Îndrepta pașii marea figură de pe mozaic. Omenirea Îndurerată și coruptă de păcat, care se pornea către cetatea sfântă. Poate, pentru a dobândi iertarea cu prilejul marelui an jubiliar, Centesimus, proclamat de Bonifaciu al VIII-lea pentru a celebra noul secol. Își coborî din nou torța asupra mortului, rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cerșetor de gât, izbindu-i capul de perete cu violență. Doar privirea terorizată a celuilalt, mai curând decât slaba sa cerere de Îndurare, izbuti să Îl oprească Înainte să fie prea târziu. Îi dădu drumul. Cerșetorul rămăsese rezemat de perete, Îndurerat, și căuta să-și recapete suflarea. Dante gâfâia și el cu suflul retezat. Își trecu o mână peste ochi, ca și când ar fi dorit să șteargă cu buretele cele Întâmplate. — De ce ești acoperit cu straiele astea murdare? Iar ceilalți sunt oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
la stânga era mare agitație. Ceata de diavoli Înconjurase fantoșa, Împungându-l cu furcile și sfâșiind În mai multe locuri suprafața de pânză. Din răni ieșea un val de rumeguș. Capul fantoșei se legăna violent, Însă expresia rămânea aceea de stupoare Îndurerată, imprimată de artizan, ca și când n-ar fi priceput nimic din disputa al cărei obiect Îl constituia În lumea de dincolo. Între timp, Îngerii Își Întețiseră invocațiile cerești și prinseseră să țopăie Încoace și Încolo, Într-o simulare de zbor, agitându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Se aruncă la pământ În spatele grupului, care abia În clipa aceea Îi pricepu stratagema, pornind către dânsul cu lăncile. Se rostogoli o vreme. Nu mai era sprinten, ca pe vremuri, se gândi el cu teamă, În timp ce se ridica În picioare, Îndurerat. Privi În jur, Încercând să se orienteze prin beznă. Observă o umbră enormă, În stânga, care se năpustea asupra lui. Pentru o clipă, crezu că un centaur uriaș dădea năvală peste dânsul. Corso Donati ajunsese În momentul acela la colțul rampei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
se mai întâmplase nimic altceva. Eram sigură. Atunci de ce mă simțeam atât de straniu, atât de vag... vinovată? Poate că nu făceam decât să confund o stare de mahmureală teribilă cu sentimentul de vinovăție. Mi-am dușat și îmbrăcat trupul îndurerat, în vederea serviciului. Asta era, în mod clar, o zi de taxi-până-la-birou. Lupta cu mulțimile din metrou nu era o opțiune. — Neața, Claire, mi-a spus David când am trecut, târșâindu-mă, prin fața biroului lui, o jumătate de oră mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
oară eram la „Părinții noștri“, pe care Danny Boylan îl cânta înainte de antrenamentul de box. — Am dat de un marinar! Îi văd tricoul, mă anunță Dolphine. În momentul ăla n-am mai știut dacă-l vreau pe Lee viu și îndurerat sau mort și nicăieri, așa că l-am împins pe Dolphine la o parte și am început să sap eu însumi. Prima lovitură de lopată i-a retezat marinarului craniul, iar a doua a pătruns în tunica lui, îndepărtându-i toracele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Pietricelele aveau să vorbească în numele nostru, iar Bilha a și sărutat-o pe a ei înaine de a o pune pe altar, deasupra celorlalte. Doar Zilpa și cu mine ne pregătiserăm special pentru acest moment. Cu săptămâini înainte, mătușa mea îndurerată mă dusese la valea unde murise Ruti și îmi arătase acolo un loc plin cu pietre perfect ovale. Ea alesese una micuță, albă, de mărimea unei unghii. Eu luasem una roșie, cu striații negre, mare cât pumnul meu. Ea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
să-i ridice mormântul și să răscumpere irosirea vieții ei, cineva pentru care ar fi meritat să trăiască. De aceea, înainte de a pleca din Canaan, Re-nefer s-a adunat și l-a trimis pe Nehesi să mă caute în orașul îndurerat. Servitorul ei s-a supus fără o vorbă, dar cu frică. O știa pe regină mai bine ca oricine - mai bine decât femeile care o serveau, mai bine decât soțul ei cu siguranță. Nehesi venise cu Re-nefer la Salem de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]