5,677 matches
-
Ediția nr. 1976 din 29 mai 2016 Toate Articolele Autorului FLORI DE TEI Ne-amestecă tristețea-n ceai, cu plante, Cu mătrăgună și cu alte rele, Ne șterge de pe cer lumini și stele, Cu gesturi largi și foarte arogante. Ne-nfige-n suflet, până la plăsele, Cuțitul disperării delirante, Iar de pe culmi ne-mpinge înspre pante Și, de nisip, ne-mprăștie castele. Când crește mult copacul cu iluzii Și-n creștet umbra-i neagră iar ne pune, Ne risipim în plâns și
FLORI DE TEI de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385095_a_386424]
-
nu tocmai ortodoxe și care devenise strigoi pentru că neamurile nu l-au priveghiat creștinește. O pisică neagră a trecut pe sub masa pe care era așezat și aștepta liniștit să fie dus la locul de pe urmă și nimeni nu i-a înfipt în inimă un țăruș ascuțit astfel încât să rămână un mort liniștit și cumsecade.Eram o copiliță în claseleprimare când zvonul acesta cu repeziciunea unui fulger traversa satul prin toate punctele cardinale și fiecare adăuga câte un amănunt minunându-se apoi
FAPT DIVERS de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385112_a_386441]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > UN GÂND Autor: Viorel Birtu Pârăianu Publicat în: Ediția nr. 2329 din 17 mai 2017 Toate Articolele Autorului UN GÂND cu rădăcinile înfipte în anii trecuți, pierduți învăluit în ceață ascult valurile ce țipă pe o stâncă, cascade de gânduri cad, se izbesc de mine strig, în obsesia unui timp trecut plec la o întâlnire ce nu va avea loc lipsea locul sau
UN GÂND de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/385138_a_386467]
-
sunteți mereu în contratimp și în dezechilibru unul față de celălalt. Să nu mai vorbim, că va anulați și anihilați reciproc. Nu putem schimba hotărârea Marelui Consiliu. - Dar putem încerca! a replicat hotărât, Spiritul Pământului. Invoc Amendamentul Celor Patru Elemente! A înfipt în pământ toiagul celor patru anotimpuri. Sirena a vărsat la rădăcina lui Apă din Izvorul Nemuririi. Aerul a creat în jurul toiagului un vârtej iar roșcată a înconjurat locul cu un cerc de foc, dând naștere unui ritual de purificare, prin
AMENDAMENTUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/385191_a_386520]
-
nimeni cunoscutpe cer sclipeau stelea mea era îngropatăsub aspru și negru pământla cap au pus o piatrăsă nu mă ridic... VII. UN GÂND, de Viorel Birtu Pârăianu , publicat în Ediția nr. 2329 din 17 mai 2017. UN GÂND cu rădăcinile înfipte în anii trecuți, pierduți învăluit în ceață ascult valurile ce țipă pe o stâncă, cascade de gânduri cad, se izbesc de mine strig, în obsesia unui timp trecut plec la o întâlnire ce nu va avea loc lipsea locul sau
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
Literatura > Proza > VIS ALB (POVESTE) Autor: Maria Giurgiu Publicat în: Ediția nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Grupul de călăreți se distingeau năluci întunecate peste întinderile albe încarcerate sub cușmele de zăpadă și sub gerul ce-și înfipsese colții crânceni în coastele colinelor și în toată suflarea naturii. Goana cailor sfâșia liniștea așternută peste întinderile cernite ale Văii Întunecate, străbătută de râul ale cărui valuri de un cenușiu tulbure șerpuiau ascunse pe sub pietre și nisipuri înșelătoare. În acel
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
acasă ca e nenorocire. Jean al matale s-a urcat pe acoperiș și zice că se omoară! Așa un băiat de nici douăzeci de ani și zice că se omoară! Măcelarul rămase o clipă ca pălit în moalele capului, apoi înfipse cuțitul cel mare într-o pulpă de berbec și, ștergându-și mâinile de șorț, începu să alerge spre casă. Adică, câteva blocuri mai încolo... Cu toate că era o oră neinteresantă, așa cam pe la zece dimineața, în fața casei se adunaseră o mulțime
SCHIŢE UMORISTICE (22) – DĂ-TE JOS IMEDIAT ! de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384554_a_385883]
-
frântă am luat-o iar în spinare și în toată ființa mea (poate că nu am lăsat-o nicicând din spinare, poate am adunat așchiile de la cele două cruci, nu știu) și am privit cerul. Nu cădeau cuie. Cuiele le înfigeam eu în palmele Lui cu fiecare fracțiune de timp pământean în care mă acuzam pentru frângerea celor două cruci. El îmi spunea să merg mai departe când, în tunelul spre câmpul cu cerul din lacrima Lui și iarba de culoarea
POVESTE DIN POVESTE DIN POVESTE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384572_a_385901]
-
origine latină, trasferându-l într-o funcționalitate solidă, tipic anglo-saxonă. Prin acest proiect, Daniel Ioniță a acoperit un spațiu gol pentru mine. Deși educat în literatura universală, nu cunoșteam aproape nimic din literature țărilor „din mijloc“, acele țări mici și vulnerabile înfipte de la nord la sud, undeva între Germania și Rusia, care rămân ascunse privirilor lumii, afară de faptul că cineva decide să asasineze vreun arhiduce austriac în Bosnia, sau altcineva invadează Polonia, sau reclamă teritorii „pierdute“ declanșând astfel noi conflagrații militare. Totuși
INVADAŢII INVADÂNDU-I PE INVADATORI – „TESTAMENT” – ANTOLOGIE DE POEZIE ROMÂNĂ ÎN LIMBA ENGLEZĂ de DANIEL REYNAUD în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382288_a_383617]
-
o coadă de mătură din lemn, de un metru lungime, folosită de pescari pentru ridicarea și scoaterea peștilor din apă.( n.aut.)]. Înarmat cu această unealtă, un alt pescar aștepta ca somnul să fie adus la mal și să-i înfigă cârligul în gură, pentru a-l ridica pe mal. Până atunci, orice încercare de agățare cu bahorul eșuase, din cauză că somnul se zbătea puternic. Tot forțând să țină monstrul cât mai aproape de mal, la un moment dat, s-a rupt, atât
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382318_a_383647]
-
l-am scăpat! Un flăcau cu mult alcool în cap, consecință a petrecerii din ajun, s-a repezit în apă peste somn și l-a prins în brațe, iar cetățeanul cu bahorul, s-a apropiat rapid și i l-a înfipt în spinare, ridicându-l pe mal. Era de înălțimea unui om! Eu m-am dus la mașină și am luat ruleta din torpedou, ca să-l măsor, căci pentru aflarea greutății nu aveam cântar așa de mare. Avea 176 centimetri lungime
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382318_a_383647]
-
că ofilesc toate florile pe care le ating. Mama mea a fost o floare specială, iar venirea mea pe lume i-a curmat viața. Gladiolele rupte de mine s-au ofilit până seara lângă crucea mamei mele. Soarele și-a înfipt degetele fierbinți în zulufii lor și ei au început să se stafidească. Din frumusețea de odinioară au mai rămas câteva pete sângerii răstignite pe niște pari verzi-maronii. Am plâns. Parcă era prima dată în viața mea când am plâns cu
DE CE SE OFILESC FLORILE CÂND LE ATING? de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382280_a_383609]
-
foc avea forma unui glob de sticlă incandescentă, așezat peste o lampă de noapte. L-am văzut cum se despărțea cu repeziciune de orizont, ridicându-se spre nesfârșirea cerului. Luna palidă, se pierdea deasupra orașului și era gata să se înfigă în vârful releului de la poștă. Priveam, mut de admirație, spectacolul măreț al răsăritului de soare și nu conteneam a mulțumi vieții că aveam ocazia să-l văd încăodată, deși l-am mai văzut de multe ori. În urechi îmi răsunau
PESCAR PE MAREA NEAGRĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382306_a_383635]
-
prindeau un pește sau o bucățică de pește și dacă un alt pisic se repezea să apuce altă bucată de pește de lângă el, în timp ce mestecau, imediat își aruncau lăbuța cu ghearele scoase și o acoperea. Se mai întâmpla să-și înfigă ghearele în lăbuța fratelui sau surorii, căci dacă este vorba de mâncare, nu mai încape respect pentru gradul de rudenie. Între timp, la o bere cu amicii, depănam filmul zilei mele de pescuit. Ne uitam cu toții în ligheanul din plastic
PESCAR PE MAREA NEAGRĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382306_a_383635]
-
trasoare.. se vedeau cum zboară de-a lungul terasamentului de cale ferată și se pierdeau undeva, deasupra blocurilor din acea zonă. Cred că erau câteva sute de oameni prezenți în zona gării, care asistau la acest „spectacol”. In afara troleibuzului înfipt în pereții gării, au mai apărut și alte câteva camioane pline cu manifestanți, care veneau din zona Casei de Cultură a Sindicatelor. Dacă doreai să părăsești zona gării nu ai fi reușit, deoarece nu mai circula niciun mijloc de transport
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382393_a_383722]
-
fetele și ele, visează când vor fi mari să devină stâncă de viață, cu dulce gust de acadele. Aceste turnuri gemene săracele-s lovite, sparte, puse să se-ncremene în amintiri de moarte. PRIMUL COȘMAR AL ARTISTEI Inima-mi s-a înfipt în soarele dinlăuntrul meu care moare înconjurat de o monstruoasă fiară, este soarele-poartă ce se deschide în trupu-mi, răsfățat caduceu, aurită, luminată deschidere, însă barbară. Cei patru sâni ai mei curioși bârfesc la umbra ochilor scurși languros, în afară, și
POEME (3) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382484_a_383813]
-
în timp ce un firicel de sânge se prelinge din viscerele-i pângărite, arde astrul nopții ca un lumânărit tort aprinzând cerul cu întrebări asfințite. Măruntaiele-mi sunt violate de aripa morții ochiul dinlăuntru plânge cu lacrimi de vin, mațele-mi sângerează înfipte în rădăcinile sorții, pentru ele este cu adevărat un uriaș chin. Plânge îmbătându-se ochiul dinlăuntrul meu adunând picuri de amintiri într-un pumn de zăpadă, dintr-o zbatere de deochi știe că-s un caduceu pe care Hermes poate
POEME (3) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382484_a_383813]
-
spate, bărbatul se împiedică de o piatră din arenă. Diferența între viață și moarte dispăru pentru o secundă și în ochii săi mândri se citi groaza.i Animalul fu necruțător cu victima sa. Nu i-a acordat nicio șansă. Își înfipse cu putere coarnele ascuțite în abdomenul omului, sfâșiindu-l. Urmă al doilea gladiator, un negru agil ca o panteră. În liniștea solemnă, flutură pelerina roșie în fața taurului, sărind cu mișcări agere, de pisică sălbatică. Animalul obosi încercând să-l atace
FRAGMENT DE ROMAN de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382487_a_383816]
-
încercând să-l atace. Publicul era în extaz. Canicula însuportabilă a fost uitată pentru câteva momente de toți. Deodată, taurul este înțepat de o albină rătăcită de căldură. Înțepătura îl enervează. Durerea îl înnebunește. Animalul se repede brusc și își înfige cu forță coarnele răsucite și cu vârfuri ca sulițele, în coapsa bărbatului. Împăratul Claudius se mișcă spasmodic în tribună și îngăimă câteva vorbe cu dificultate, în colțul gurii prelingându-i-se salivă. Fata își aminti atunci de handicapul acestuia, despre
FRAGMENT DE ROMAN de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382487_a_383816]
-
de handicapul acestuia, despre care i-a povestit Alfredo. Cornelia observă că totul era diferit, comparativ cu corida spaniolă la care asistase recent. Nu existau cei doi picadori - călăreții înarmați cu sulițe, care însoțeau matadorul, cei trei banderilleros, asistenții care înfig în grumazul taurului țepușele cu cârlige în vârf, ornate multicolor, precum și purtătorul de spadă, care înmânează toreadorului spada înainte de actul final. Corida ce avea loc nu respecta organizarea tipică - cu prima fază în care picadorii intră în arenă și împung
FRAGMENT DE ROMAN de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382487_a_383816]
-
pătrat mimând i-a forma universului pereche, așa iși face ea noua temă de casă pe curat, moartea asta-i cam într-o ureche! STĂPÂNA MORȚII Gaura neagră vopsită de neviață, figură de moarte în cap de triunghi, mi se înfige în ochi ca un junghi trimis de infinitul ce mă-ngheță. Gaura negră fără față în triunghiul de verde sperare vrea să ajungă, însă în întinderea rece sare suspendând viața într-o subțire ață. Gaura neagră ce stropește în negru
POEME (1) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382481_a_383810]
-
semne mici curioase se extinde peste lumea care-i un haos cu îmbrățișări afectuoase l a care se alătură și ea, ca adaos. TABLOURI DEGHIZATE Tabloul unu Femeile lasă amprente negre și albastre pe urmele bărbatului ce luptă cu monstrul înfipt între pământ și astre, e o imagine terifiantă, răscolitoare, abruptă. Tabloul doi Oamenii roșii deghizați în obiecte se stropesc cu negru și alb, entuziasmați născocesc nemaivăzute efecte și râd de întunericul lipsitului de noroc dalb. Tabloul trei Femeia cu păr
POEME (1) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382481_a_383810]
-
și să-mi spui tu!" 63. Reperaj: tânara femeie privește însingurată trecând pe lângă oamenii imateriali, calcă tiptil pe amintiri, pe fumuri gri de vatră, alături de trecătorii arseniați și boreali. 64. Reperaj: femeia nud ce-a tras săgețile și le-a înfipt în gâtul dușmanului și-n brațe, de fericire exultă. Sunt foarte puternice viețile celor care pentru a trăi, de tot și de toate disperă să se agațe. 65. Reperaj: fetișcana blondă cu cozi de rândunică ce mândră a îmbrăcat bluza
POEME (4) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382459_a_383788]
-
SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Proza > GRAFFITI (PRIMA PARTE) Autor: Angela Dina Publicat în: Ediția nr. 2081 din 11 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului -Ce fac, Șefu’, azi? se-nfipse Antonel cu întrebarea zilnică. Parcă n-ar fi știut să-ncropească și alt enunț. Nici tu Bună ziua! nici salutul regulamentar, nici... nimic. Rar, dar foarte rar, uita de nesupunerea sa la rigorile militare, lua poziția Drepți! și, încordându-și întreaga
GRAFFITI (PRIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382492_a_383821]
-
prin munții Carpați, mi-au dat lacrimile, trecând astfel, fulgerător dintr-o stare în alta... Spre consolare mi-am zis: frumuseți sunt peste tot, întreaga planetă este frumoasă, numai că de fiecare loc este prinsă o amintire, ca o pioneză înfiptă în creier... Și ca în multe alte dăți, soarele mi-a uscat de îndată obrajii. Am trecut de localitatea Aschville, am urcat spre cabanele amenajate în locurile cele mai frumoase ale muntelui Blue Ridge, de lângă acest oraș din Carolina de
CALEA ÎNTOARSĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382552_a_383881]