1,702 matches
-
discurs ținut în Forumul pentru Religie și Securitate din Washington în toamna anului 2004: Pe un front trebuie să capturăm și să ucidem cât mai mulți inamici, să le demonstrăm că suntem cea mai mare, cea mai rea, cea mai înfricoșătoare forță din lume, care nu se va opri de la nimic pentru a-și îndeplini misiunea [...] Pe celălalt front, trebuie să acționăm în mod indirect împotriva liderilor. Trebuie să îi [...] separăm de adepții lor și să le distrugem baza de sprijin
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
sobrietatea germanilor sunt cunoscute; aceste întâlniri sunt decente și în ele nu se petrece nimic contrar bunelor moravuri. Nu aici își află loc desfrâul: ci în această mulțime de cocioabe impure cu care e semănat orașul. Prostituția a luat proporții înfricoșătoare; nu numai că le este permisă tinerelor fete de doisprezece ani, dar și femeile măritate merg clandestin în locurile rău famate. Mamele își vând copiii de la vârsta cea mai fragedă; astfel de victime nefericite se găsesc din belșug în spitalele
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
securii sale, cu o bucată de lemn și un capăt de frânghie, bravul țigan ne readuce în stare să continuăm drumul, și ajungem la Buzău fără vreun alt accident. Buzăul e un oraș de zece mii de suflete, așezat pe malul înfricoșătorului torent cu același nume. Cum căutam un han de negăsit, ne fu indicată episcopia. Această lămurire era absolut liniștitoare și plină de promisiuni; într-adevăr, câteva clipe mai târziu, traversam curțile unei frumoase mănăstiri; apartamentele destinate călătorilor se învecinează cu
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
general în Moldova: Iașul este centrul acestuia; au acaparat toate profesiile, toate meseriile bănoase; sunt măcelari, brutari, băcani, negustori de vin, croitori, cizmari; totul le aparține, până și birjele. Principalul comerț este cel al banilor; camăta a luat aici dimensiuni înfricoșătoare; împrumuturile se fac cu dobânzi ce ruinează; banca e dezonorată prin procedeele cele mai infame. Prin camătă au ajuns izraeliții să stăpânească aproape în întregime orașele Moldovei, și în special Iașul. Nimic nu se cumpără, nu se vinde și nu
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
biruinței binelui asupra răului și a vieții asupra morții, în deplină consonanță cu întregul sistem de învățături ale religiei creștine. Exprimând o tensiune teribilă, icoana îl înfățișează pe sfânt călare, ținând cu fermitate în mâna dreaptă sulița cu care răpune înfricoșătoarea fiară, într-o reprezentare artistică a cărei mistică plasticitate își lasă descoperite înțelesurile doar în bogata visterie de mituri și credințe ale creștinismului. Cunoscând o continuă evoluție, miturile se modifică, se îmbogățesc sau își pierd uneori din conținutul originar, reușind
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
social, psihologic și cultural, cât și istoric. Investigând adânc în timp, apariția religiei poate fi motivată de sentimentul de teamă a omului în fața a tot ceea ce nu cunoștea, și a ceea ce Rudolf Otto avea să înglobeze ulterior în expresia "misterului înfricoșător", cu referire la profunzimea trăirilor religioase. Teama i-a impus omului o departajare conștientă față de ceea ce nu putea să-și explice prin mijloacele propriei rațiuni. Moartea însă a fost cea care, așa cum indica și istoricul francez Fustel de Coulanges, i-
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
în celebra sa lucrare realizată la începutul secolului XX, Rudolf Otto prezenta o serie de mijloace de exprimare a numinosului, pe care le împărțea în două categorii esențiale: directe și indirecte 288. El identifica astfel o serie de noțiuni precum înfricoșătorul, groaznicul, hidosul, grandiosul, sublimul sau misteriosul, care prin însemnătatea lor erau capabile să stârnească, fiecare într-o manieră proprie, sentimentul prezenței sacrului 289. Referindu-se la mijloacele de exprimare a numinosului în artă, Otto evoca sublimul ca mijloc indirect și
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
accesibile de descoperire a divinității. În acest cadru ideatic, reprezentarea vizuală a sacrului materializează un complex proces de înțelegere, imaginare și vizualizare spiritual-mentală a unor forțe superioare celor umane, care se manifestă, conform teoriilor lui Rudolf Otto, în mod potent, înfricoșător și misterios 309, apelând la însemnătatea și capacitatea de exprimare vizuală a imaginii. Nu în ultimul rând, reprezentarea vizuală a sacrului se lasă a fi înțeleasă ca un dublu proces, filtrat atât din punct de vedere religios, cât și artistic
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
credință. Și apoi marile turburări sociale care ne duc cu ele, cu forța cataclismelor naturale, precum seceta, cutremurul, inundațiile? În curând aveam să plec militar și chiar să mor, sau să rămân schilod în războiul care bântuia ca o molimă înfricoșătoare. Mă puteam opune? O omenire în extaz, era ea posibilă? Omenirea e ca un ocean străbătut veșnic de curenți puternici și contrarii și din când în când de uragane... Totuși indianul rezista în reflecțiile mele. Era rău mesajul său? Cum
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
DINTR-UN SERTAR, DAR NU ÎI PUSE PE EL. I SE PĂREA CĂ, DACĂ I-AR ÎMBRĂCA, AR ÎNSEMNA CĂ S-A HOTĂRÂT SĂ SE CULCE. ORI SOMNUL ECHIVALA CU APROPIEREA CU ÎNCĂ O ZI DE MOARTE. ERA O ECUAȚIE ÎNFRICOȘĂTOARE, LA CARE NU PUTEA ADĂUGA SAU SCĂDEA NICI UN TERMEN. REFUZUL DE A PETRECE DORMIND ACEASTĂ A DOUA NOAPTE ERA UN REFLEX, NU UN CALCUL. DEZBRĂCAT, SE STRECURĂ ÎN PAT, STINSE LUMINA, APOI RĂMASE CULCAT ÎN ÎNTUNERIC, MEDITÂND. ÎȘI AMINTI DE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
AFLAT ÎNTR-O CĂMĂRUȚĂ ALĂTURATĂ. STĂTU AȘA MULT TIMP, NERVOS ȘI TULBURAT, NEPUTÂND SĂ DOARMĂ. NOAPTEA NU FUSESE IROSITĂ ÎN ZADAR. DESCOPERISE LEGĂTURI ÎNTRE EVENIMENTE CARE PĂREAU ABSOLUT INDEPENDENTE UNELE DE ALTELE. IAR DIN ACESTE LEGĂTURI SE DESPRINDEA UN SENS ÎNFRICOȘĂTOR. "DACĂ E ADEVĂRAT, ÎȘI ZISE EL TREMURÂND, ATUNCI TRASK ȘI CU MINE AM FOST CA DOI MIEI PIERDUȚI ÎN IMENSITATEA, ABATORULUI, FUGIND DE MĂCELAR." Obsedat încă de gândul că trebuia neapărat să ia o decizie, reuși în cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
se duce în munții Carpați, în apropiere de granița cu Austria; cât despre mine, caut să descopăr un refugiu, ca să mă duc acolo, îndată ce bunul mers al serviciului [consular] îmi va apărea ca suficient de asigurat. După socoteala mea, această înfricoșătoare holeră reprezintă cel de-al șaptelea flagel care, de trei ani, bântuie în Principate. Într-adevăr, într-un așa de scurt interval, [locuitorii] au îndurat relele pricinuite de război, ciumă, lăcuste, foamete, cutremur, uragan, inundații 51 etc. etc.... Astăzi există
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
a interzis în oraș [vînzarea] de cantalupi și pepeni verzi, care sunt în număr atât de mare în această țară, încît s-a dat anul acesta suta pe 3-4 piaștri, adică un franc și câțiva bănuți. Populația făcea un abuz înfricoșător și foarte dăunător sănătății [din consumul lor]. În rest, orașul e plin de boli, ca febrele permanente, febrele de acces, febrele nervoase etc."184. Asupra revenirii epidemiei de holeră în Oltenia în vara anului 1836 suntem însă temeinic informați din
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
înfățișare care-i făcea să semene între ei pe toți acești nebuni ce se ascund sub masca înțelepciunii, până în clipa când, învinși de spaime, se aruncă cu deznădejde către un trup de femeie, ca să îngroape-n el, fără dorință, vedeniile înfricoșătoare iscate din singurătate și din noapte. Marcel se mișcă puțin, ca și cum ar fi vrut să se îndepărteze de ea. Nu, nu o iubea, se temea doar de tot ce nu era ea. De multă vreme ar fi trebuit să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
se deschise deodată cerul și, într-o depărtare nesfârșită și totuși atât de aproape ca și cum ar fi fost chiar în sufletul lui, apăru o perdea de nourași albi, în mijlocul cărora strălucea fața lui Dumnezeu ca o lumină de aur, orbitoare, înfricoșătoare și în același timp mângâietoare ca o sărutare de mamă... Din strălucirea dumnezeiască însă se limpezea o privire vie, infinit de blândă și de măreață, care parcă pătrundea în toate adâncurile și ascunzișurile... Arătarea aceasta a durat numai o clipă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ură, și în el ura trăia mereu, ca un cui ruginit, uitat în carne vie... Ploaia răpăia pe acoperișul cerdacului, aspru, poruncitor, ca niște ciocănituri grăbite la o poartă zăvorâtă. Ascultând pierdut, Apostol Bologa se pomeni deodată cu o întrebare înfricoșătoare, pe care știa deslușit că a purtat-o în suflet toată viața, fără să o privească vreodată drept în față, ca și cum i-ar fi fost rușine și groază de ea. Straniu era însă că întrebarea cuprindea și răspunsul pe care
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
dreptul strâmtorii pe care o face la apus Marea dintre Pământuri. Unii o numeau Țara Apelor, alții Atlantida. La marginea acestui deșert, în pragul căruia soldații atlanți trimiși să aducă robi stăteau acum, Iahuben mai fusese. Dar în inima deșertului înfricoșător avea să intre întîia oară. Armatei i se dăduse un răgaz de două zile, pentru odihnă. Fiecare făcea ce putea. Unii dormeau, alții se plimbau, ori depănau amintiri. Alte desfătări nu aveau la îndemînă. Iahuben se plimba acum printre corturi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
sau pescuind. Prisosul vânatului îl vânduseră prin piețele întîlnite în cale. În Sodoma intrară ziua. Noaptea trebuia să-și caute sălaș la marginea ei, la vreun meșteșugar sărac ori la vreun pescar sau păstor. Lumea străină mișuna căscând gura la înfricoșătoarele palate însă cei doi care apucaseră să vadă palatele Atlantidei nici nu se speriau de măreția de aici, nici nu aveau vreme s-o vadă. Ducîndu-se spre piață și văzând jilțurile purtate pe umeri de robi care intrau și ieșeau
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
invenție religioasă. - Religioasă a devenit mai târziu. Adu-ți aminte că nu toate popoarele vechi au cunoscut calul. Calul a fost adus din răsărit. Imaginea călărețului e sublimă și plăcută ochiului chiar și astăzi. Dar văzută prima dată a fost înfricoșătoare: calul și călărețul păreau o singură ființă. Dacă te îndoiești, răsfoiește memoriile călătoriilor lui Columb. Caraibienii s-au speriat de oamenii genovezului mai ales pentru că i-au văzut călări pe cai. Ăsta a fost centaurul: un călăreț pe calul său
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
fi răspuns că macul de câmp, rochița rândunicii, garofița și cicoarea erau cele mai frumoase flori din câte existau. Dar pădurea! Crengile, privite din unghiuri diferite, conturau pe cer, sau pe fundalul întunecat al frunzișului, o mulțime de imagini, unele înfricoșătoare mai ales pe-nserat, altele amuzante, sau fantastice, ziua. Așa prinsese o mare dragoste pentru copaci și pădure, pentru spațiile verzi și largi, care aveau să-l fascineze totă viața. Doamne, cum mai trecuse timpul! La vârsta lui, mulți încă nu
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
vezi altfel lucrurile. Ai Început să devii conștient de cuvintele rostite de el care o făceau să plângă. L-ai studiat. La Început a fost descurajant. El ți se părea că e o fortăreață de necucerit a puterii, a omnipotenței Înfricoșătoare În lumea ta de copil. Dar apoi, până la urmă, sub privirea ta critică, au Început să apară și fisurile. Ai Învățat ce-l tulbura, deși știai Dar am făcut-o.că n-o să te poți folosi invalid În fotoliu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
a întâmplat în jurul anului 1320, când procesele necromantice aveau și implicații politice (se plăteau polițe adversarilor). Faima proastă a necromanției în rândul judecătorilor provine atât din practicarea ei, cât și din deturnarea înțelesului originar al termenului. Astfel, practicarea necromanției presupunea înfricoșătoarea tehnică a chemării umbrelor morților pentru a afla viitorul, pentru a cere sfat, pentru a ucide, pentru a constrânge pe cineva sau pentru a crea iluzii ori pentru a învăța de la demoni alchimia. Pe de altă parte, termenul în sine
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
el spune (1968a:204): "Cei aflați la putere mint întotdeauna" și Avem nevoie de minciuni pentru a cuceri această realitate, acest "adevăr", cu alte cuvinte, pentru a putea trăi. Faptul că minciunile sînt necesare în viață face parte din aspectul înfricoșător și neclar al existenței. (Ibid.:451) În aceste afirmații, Nietzsche pare să spună că minciuna este inevitabilă dacă vrem să evităm depresiunile nervoase sau dacă vrem să rămînem sănătoși la cap. El spune că numai cu ajutorul minciunilor "putem avea încredere
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
era dotată cu o gură prin care apa libațiilor putea curge spre camera defunctului. Putem vedea această punere în scenă ca pe expresia unui legământ înscris de la origine în centrul imaginii: să deschidă o trecere între invizibil și vizibil, între înfricoșător și liniștitor. Comutator al cerului și al pământului, intermediar între om și zeii lui, imaginea are o funcție de relație. Ea pune în legătură termeni opuși. Asigurând o transmitere (de sens, de grație sau de energie), ea face un racord. Această
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
în prag: Arcadia la capătul străzii sau Georgicele în Île-de-France sau în Toscana. Mai insolită și, fără îndoială, la fel de fecundă ca periplul lui Magellan: o vedere a Alpilor de Dürer, dinspre lacul Geneva. Să scoți munții atât de apropiați din "înfricoșătorul" haos în care-i cufundase, din noaptea timpurilor, blestemul divin, pentru a decela, în acest spectacol "abominabil", "grandoarea și majestatea". Acest mărunțiș al umanismului nu e mai puțin grandios ca visurile la Eldorado, dar mai puțin sângeros. Vederea medievală era
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]