1,271 matches
-
dorința de a încânta", subliniază Ernst Grosse (1889/1897, 110). Îmbrăcămintea, anterioară tuturor formelor de împodobire și a cărei uzanță a condus la apariția sentimentului de rușine, nu este influențată de sentimentul estetic înnăscut al individului (ibidem). Totuși, formele de înfrumusețare primitive se deosebesc de cele ale civilizației actuale tocmai prin funcția pe care o îndeplinesc, arată Ernst Grosse. Dacă ornamentele omului primitiv erau destinate în primul rând înfrumusețării, haina omului modern deservește distincțiile sociale și separarea diferitelor clase sau ierarhii
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
este influențată de sentimentul estetic înnăscut al individului (ibidem). Totuși, formele de înfrumusețare primitive se deosebesc de cele ale civilizației actuale tocmai prin funcția pe care o îndeplinesc, arată Ernst Grosse. Dacă ornamentele omului primitiv erau destinate în primul rând înfrumusețării, haina omului modern deservește distincțiile sociale și separarea diferitelor clase sau ierarhii sociale (E. Grosse, 1889/1897, 113). Tocmai de aceea, schimbările rapide ale stilurilor vestimentare nu sunt neapărat manifestări ale unui fenomen de natură psihologică, ci patologică, "un simptom
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
evoluția costumului: în perioada Renașterii timpurii, femeile își acopereau părul, considerându-se că acesta a avea o forță erotică puternică, în schimb decolteul adânc al rochiei nu reprezenta o practică indecentă (D. Regnier-Bohlen, 1985/1996, 72). Alte evidențe ale teoriei înfrumusețării susțin că îmbrăcămintea are motivații sexuale. În cadrul tezei sale de doctorat, prezentată în anul 1889 și publicată doi ani mai târziu sub titlul Tapojen historiaa (1891), sociologul și filozoful finlandez Edward Westermarck (1862-1939) a fost interesat de istoria căsătoriei. Iată
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
nevoile biologice ale reglării temperaturii corpului uman și ale protejării de intemperii ca factori determinanți în explicarea originii vestimentației; c) punctele de vedere ale celor două teorii enunțate anterior (teoria comportamentului modest și teoria protecției) au fost contestate de teoria înfrumusețării (adornment theory), potrivit căreia vestimentația este un mijloc de a pune în evidență frumusețea și atractivitatea. La acea vreme, fiecare din aceste teorii susținea prevalența unuia dintre factorii cauzali (pudicitatea, nevoia estetică, protejarea corpului de intemperii, sexualitatea) ca explicație pentru
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
desigur, și practicile expresive ale vieții sociale: îmbrăcăminte, coafură, lectură, petrecerea timpului liber etc. Așa cum am văzut în lucrările autorilor evoluționiști, îmbrăcămintea și ornamentarea corpului traduc un statut chiar și în societățile primitive: disting bărbații de femei, prin stiluri de înfrumusețare diferite, sau caracterizează doar unul dintre genurile sociale; semnalizează etapa de dezvoltare a individului; indică funcția fiecăruia în cadrul comunității; dau mărturie despre stările fiziologice (sexualitate, boală, naștere etc.). Un alt palier interesant de analiză pornind de la teoriile amintite anterior ar
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
social al hainelor doar din momentul în care oamenii devin conștienți de relația dintre obiect (vestimentație) și funcția acestuia. Cu alte cuvinte, haina devine un fapt cultural în momentul când indivizii remarcă, corelativ, funcțiile sociale ale acesteia: protecție, semnificarea statutului, înfrumusețare, semnalizare sexuală. În societățile urbane, motivele adeziunii pe scară largă a indivizilor la curentele modei ar putea constitui explicații ale iradierii acestui fenomen în toate domeniile vieții sociale. După cum sublinia sociologul Achim Mihu (2007/2008, 348), printre cauzele propagării modei
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
autoarea, sunt mai degrabă simboluri ale fertilității, iar motivațiile care au dus la acoperirea trupului ar trebui studiate pornind de la comportamentele societăților actuale (idem, 30). Astfel, autoarea distinge trei motive ale adoptării vestimentației de către om: emoția de rușine, clima și înfrumusețarea, pe care le confruntă cu scrierile predecesorilor și contemporanilor săi, Edward Westermarck, Alfred L. Kroeber și Knight Dunlap. Un alt antropolog format sub îndrumarea lui Franz Boas a fost lingvistul și psihologul american Edward Sapir (1884-1939). De obicei, contribuția lui
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
modelor artistice, literare și tehnologice urmează aceeași direcție ca și cea în materie de îmbrăcăminte. Nu întâmplător cele mai multe experimente psihosociologice despre fenomenul modei au ales exemplul vestimentației: haina este un fapt universal și pregnant cu funcții concrete (utilitare) și sociale (înfrumusețare, protecție, exprimarea statutusului, semnalizare sexuală). Mai aproape de zilele noastre, într-o lucrare dedicată analizei sociologice a comportamentelor colective, moda este definită ca "dispoziție euforică asupra percepției noutăților, inovațiilor" (J. Van Ginneken, 2003, 160). Sociologul olandez Jaap Van Ginneken arată că
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
venit anual de peste 100.000 de dolari; este absolvent de studii superioare; are în proprietate o casă de peste 250.000 de dolari; investește aproximativ 2.500 de dolari pe an în activități de cumpărare, 380 de dolari pe produse de înfrumusețare, 46% pe achiziționarea unor haine și accesorii precum bijuterii sau ceasuri; în medie, consumul de modă se ridică la 2.000 de dolari anual (idem, 123). Unul din patru americani cuprinși în eșantion declara că achiziționarea unor obiecte personale precum
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
întrebării dacă oamenii sunt interesați să adopte moda vestimentară pentru a-și indica statusul social sau pentru a-și pune în evidență anumite caracteristici corporale. Ambele studii au confirmat motivația oamenilor de a se conforma modei vestimentare din dorința de înfrumusețare (apud M. Perry et al., 1983, 281). Psihosociologia vestimentației a căpătat identitate cu precădere în orientarea gestalist-cognitivistă și în cea socio-culturalistă îndeosebi în anii '70 ai secolului trecut. Opțiunile cercetătorilor se îndreptau spre ipotezele din perimetrul cogniției sociale și interacționismului
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
licee, unități militare, spitale, companii aeriene, firme de consultanță și de marketing etc.). 3.1.4. Vestimentația și competența profesională Thomas F. Cash (1985) a semnalat existența unor opinii generalizate, preconcepute, împărtășite de populația Statelor Unite ale Americii asupra stilurilor vestimentare și de înfrumusețare, specifice persoanelor care ocupă posturi de conducere și posturi de execuție și a pus problema impactului acestor stereotipuri în decizia de angajare a personalului. În acest scop, autorul a proiectat trei experimente. Mai întâi, Thomas F. Cash a căutat identificarea
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
în Statele Unite ale Americii. Probabil rezultatele slabe ale economiei, reducerea locurilor de muncă și creșterea concurenței i-a determinat pe indivizi să acorde atenție ținutei de serviciu, ca o oportunitate de a eficientiza toate aspectele comportamentului profesional, inclusiv hainele și înfrumusețarea. Încă din 1958, B.M. Springbett a pus în evidență faptul că vestimentația adoptată de candidați pentru un eventual loc de muncă reprezintă un predictor important al deciziei de angajare (apud M.L. Damhorst și J.A. Reed, 1986, 89). Nancy J.
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
Totuși, îmbrăcămintea are un rol în orientarea pozitivă sau negativă spre celălalt, condiționând raporturile dintre indivizi în relațiile interpersonale. Încă din 1954, Thomas F. Hoult a pus în evidență faptul că atractivitatea unei ținte depinde de stilul vestimentar și de înfrumusețarea acesteia, în consecință subiecții își exprimau disponibilitatea de a iniția relații cu țintele apreciate ca fiind mai atractive (Th.F. Hoult, 1954, 328). Ulterior, o serie de cercetări au stabilit că, în unele contexte, hainele sunt indicatori ai atitudinilor sexuale, jucând
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
și Georges Vigarello (coord.). Istoria corpului: De la Renaștere la Primul Război Mondial, vol. 2, traducere de S. Manolache, C. Biholaru, C. Drahta și G. Sfichi, Editura Art, București, 2008, pp. 354-409. Vigarello, Georges, O istorie a frumuseții. Corpul și arta înfrumusețării din Renaștere și până astăzi, traducere de L. Stoica, Editura Cartier, București, 2006. Vitelaru, Daniela, "Mofturile bogătașilor la salonul luxului din Milano nu țin cont de criză", în Cotidianul. http://www.cotidianul.ro/mofturile bogatasilor la salonul luxului din milano nu tin cont de criza-65565.html, 2008. Vlăsceanu, Lazăr, Sociologie
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
una care, orice s-ar spune, și-a pierdut strălucirea de-altădat'. Vă adie o amintire livrescă a lui Gide cu ale sale soties, un estetism light, o decadență fin-de-siècle, care evită revoluția și deopotrivă lîncezirea, prin apelul la tactici de Înfrumusețare a propriei vieți, de deconstruire a tuturor prealabilelor ei, de diferențiere În scop soteriologic,? Bine, fie, dar mă Întreb cum de În universul acesta, care Împarte cinstit atmosfera zumzăitoare a lui Emil GÎrleanu cu cea sulfuroasă a lui Gide, prietenia
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
adevăr, pictura este destinată adesea spre a fi o reprezentare detașată a lumii, și nu o parte a ei. Încadrarea imaginii este totuși o invenție târzie, denotând o dezvoltare sofisticată. Originar, imaginile erau pur și simplu adăugate lumii ca o înfrumusețare sau drept comentariu, așa cum sunt graffitiurile de pe ziduri. Despre astfel de adaosuri nu putem însă spune că ar fi compuse; ele nu se supun decât centricității proprii. Un animal pictat pe peretele unei peșteri preistorice nu se află în nici un
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
filozofică de interpretare a lumii. Oamenii și locurile se integrează într-un univers fascinant, colorat de splendorile unei naturi efervescente și sacralizate sau de suflul luminos al unei meditații interiorizate, depășind spațiul și timpul. Evocarea istorică este o formă de înfrumusețare a prezentului, dându-i o notă de exemplaritate, prin invocarea unei glorii solare perene. Ioan Alexandru "Cum să vă spun", E. P. L., 1964; Viața deocamdată", Editura Tineretului, 1965; "Infernul discutabil", Editura Tineretului, 1966; "Vină", Editura Tineretului, 1967; "Vămile pustiei", 1969
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ideologic și social. În același timp, demontează clișee ale feminismului, prezentându-se ca une homme („o bărbat”Ă și un femme („un femeie”Ă. Dacă iconurile culturii de masă, precum Michael Jackson sau Pamela Anderson, apelează la chirurgia cosmetică pentru „înfrumusețare” și obținere de sex-appeal, Orlan recurge la operațiile plastice în scopul desfiderii privirilor masculine și al ideologiilor dominante care dictează standardele de frumusețe. Iconurile feminine pe care le mixează sunt utilizate ca niște modalități de dobândire a controlului și a
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
cărora li se abandonează persoana în cauză. Interpretarea este cu atât mai exactă cu cât este însoțită de sentimente de frică și de teroare pe care le inspiră urâțenia unui personaj sau a mediului înconjurător. Ca urmare, toate activitățile de înfrumusețare (a fi într-un salon de frumusețe, a se da cu cremă, a se machia etc.) semnifică nevoia de a se îmbunătăți, de a se purifica, de a atinge sfere înalte. Cel ce visează este angajat pe o cale terapeutică
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
adevărata față. Folosește artificii și joacă un rol ce o îndepărtează de esențial și de adevăr. Îngrijirile estetice și machiajul mai simbolizează atitudinea seducătoare, nevoia de a plăcea și interesul pentru aparențe. Esteticiana este agentul transformării, în sensul pozitiv al înfrumusețării interioare, sau în cel negativ de atașament față de aparențe. A binecuvânta, binecuvântare Binecuvântarea, în vis, ca și în realitate, se referă șa traseul enegiei spirituale de sus în jos. Este semnul aprobării sacre și îl liniștește pe subiect asupra valorii
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
și prețiozitatea. Statuile divinităților, dar și ale regilor și conducătorilor poartă, din acest motiv, numeroase bijuterii, semn al înțelepciunii, puterii sau forței. Bijuteriile împărtășesc simbolismul pozitiv, adesea înalt valorizat, al pietrelor și metalelor prețioase ce le compun. Dincolo de funcția de înfrumusețare, ele posedă o energie activă și transformatoare. Bijuteriile sunt expresia comorii spirituale, a energiei subtile, a fluidului cosmic. Munca dificilă și delicată a bijutierului simbolizează, de altfel, evoluția spirituală, care necesită o atitudine exigentă, minuțioasă și răbdătoare. 2. În plan
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
variabile ale frumuseții. Baudelaire, în această filiație, a fost poetul căruia îi aparține formularea cea mai clară a asocierii între modă și modernitatea artistică în cadrul unui program estetic. În concepția să, modă trebuie să fie considerată drept o tentativă de înfrumusețare a naturii imperfecte; ea trebuie să fie considerată că un simptom al gustului de ideal, ca o necontenita și mereu înnoita încercare de a schimba natură [1975, p.716]. "Modă se prezintă că un câmp de tensiuni" [Muchembled, p.114
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
de cucerire, (...) artă ei constă în a crea miraje, a oferi privirilor un obiect imaginar" [Beauvoir 1998, ÎI, p.283]. Pentru Pariziana, specializarea în articole de modă, a devenit o problemă de tactică. W. Benjamin vorbește în acest sens de "înfrumusețare strategică" [Benjamin, p.154]. Garderobă lui Renée, foarte variată și imensă, ocupă o cameră întreaga: "Une pièce voisine, la garderobe, grande chambre tendue de vieille perșe, était simplement entourée de hautes armoires en bois de roșe, où se trouvait pendue
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
piață, cu transformarea acestuia în business-center și, în fine, cu prevederea PUG din 2000 ca, totuși, artera către Academia de Război, care ar urma să radă Calea Buzești spre a completa Inelul 1, să fie totuși tă-iată... 24 "Sugestiuni pentru înfrumusețarea orașului", text inedit în Secolul 20 4-6/1977 "Bucureștiul", pp. 179-194. 25 Luminița Machedon și Ernie Scoffam, Romanian Modernism (Cam-bridge, MA: MIT Press, 1999), dar și, sau mai ales, expoziția și catalogul București, Anii 1920-1940: între avangardă și modernism (București
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
cu ușurință a spațiului intim al interlocutorului, contactul mai intens al privirilor, toate acestea cu intenția de a atrage de fapt atenția celorlalți. Atât la femei, cât și la bărbați, se manifestă tot mai intens actul conștient sau inconștient de înfrumusețare (dichisirea), care transmite semnale corporale vizibile, în concordanță, de multe ori, cu gândurile și scopurile urmărite, dar și cu cerințele sociale vehiculate. Unele persoane încearcă, prin afișarea unui stil vestimentar și gestual, să pară ceea ce nu sunt în realitate, fără
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]