1,318 matches
-
cu o expresie obosită pe chipul aspru, Întunecat, de noapte, Începu să ne Împingă Încet, rostind totodată pe un ton răbdător și obosit: — Gata, băieți! Vedeți-vă de treabă! Circulați! Totul s-a terminat! Și, supunîndu-ne ordinului său obosit și Îngăduitor, ne-am urnit și am plecat. Între timp, mortul zăcea pe spate, dur ca o stîncă, cu chipul mare, rigid, brutal, emanînd forță și calm, Întors spre cer, marcat de o cumplită Încremenire, de o Îngrozitoare demnitate, sub privirea rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
că, dacă, În această lume - de o agresivitate primitivă și o rapacitate brutală - in care sînt nevoite să-și cîștige cumva existența amară, s-ar Întîmpla să se trădeze printr-o exprimare și o comportare mai caldă, mai blîndă, mai Îngăduitoare, ar da de bănuit tovarășelor lor și s-ar expune atacurilor, amenințărilor, asupririi și tiraniei. Așa se prezenta situația acestor femei acum: În Încăperea plină de fum răsunau pretutindeni glasurile lor aspre, rîsetele lor grosolane și batjocoritoare și Înjurăturile, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Bryan, despre oricine se pot spune lucruri rele“ - am zis - „că nu-i om să n-aibă cusururi. Nu judeca pe altul, ca să nu fii judecat“ - am zis. „Asta-i cît se poate de adevărat“ - a zis - „trebuie să fim Îngăduitori.“ „Și, dacă aș vrea, aș putea să vă spun despre Dock Hensley lucruri care nu i-ar face cinste deloc“ - am zis - „dar În privința unui lucru puteți fi liniștit: a fost totdeauna om de casă și a ținut la nevastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
limbă pe un autentic gânditor aflat pe patul morții, doar ca să pună și el acolo, de-o carte de interviuri pe coperta căreia să figureze ca autor, se făcea că nici n-a auzit grobianismul prezidențial și zâmbea pașnic și îngăduitor la justificările de trei parale ale matrozului eșuat în mlaștina Cotrocenilor. Dar cum scroafa a guițat prea tare, iar Băsescu a scăpat porumbelul cu regele, gata, s-a schimbat foaia, pe loc s-a băgat iarăși moralitate la băcănie și
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
niște calități anume pentru a fi cinic. 17. Grave într-o insomnie sunt gândurile. Dacă aș putea să am niște nopți albe, fără nici un gând, ar fi mai ușor. Spre dimineață, mi-am zis că soarta a fost până acum îngăduitoare cu mine. Mi-a dat din când în când câte un bobârnac, dar nu m-a împins în groapa cu var până în Duminica Floriilor. Aerul e mai departe bolnav din cauza căldurii, iar peste zi cerul își pierde orice strălucire. Seceta
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
un văcar pe nume Fritz: o splendoare de băiat bronzat pe povârnișurile sărutate de soare ale Alpilor germani. De atunci mă topesc după orice băiat în lederhosen. Ajunsesem deja în Islington și coti pe o străduță lăturalnică. Dragă Michael, fii îngăduitor cu amintirile nesăbuite ale unui om bătrân. Cei mai frumoși ani ai vieții mele s-au dus. Mi-au rămas doar amintirile. Trase pe marginea drumului, la aproape un metru de curbă, fără să-i pese că fundul mașinii era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
că ai auzit de ei. Din păcate, lucrez în zona cea mai dezonorantă a acestui spectru. Sunt două cuvinte cumplite - nici nu-mi vine să le rostesc. Se aplecă în față și glasul ei șopti dramatic: editura Vanity. Am zâmbit îngăduitor. — Dar aproape orice editare are la bază vanitatea, dacă stai să te gândești. Eu nu câștig cât să trăiesc din asta și scrisul îmi ia o groază de timp, pe care l-aș putea folosi luându-mi tot felul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Cu coroana respectivă de frunze. Și, ca și Dumnezeu, avînd atîtea pe cap, te-ai fi așteptat să nu acorde prea mare importanță amănuntelor. Și totuși se apleca precum palmierul și asupra lor, analizînd textul cu precizie, pe un ton Îngăduitor și lipsit de ambiguitate. Își Închidea deseori alocuțiunea cu o vorbă de Încurajare adresată victimei. Dovada că victima Îl auzea era recidiva ei inexorabilă. Iată ce-nseamnă vocație. Vibrație, chiar, mă refer la fetele chemate din obscure cartiere și provincii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
s-au pozat În Dilema. Acum, șăgalnice cititoare, am ajuns cu toții la capătul puterilor și al acestor introduceri. Ninge. Serios, cînd mi-am ridicat privirea pe fereastră Înainte de-a scrie ninge, am văzut că ningea. Vă rog să fiți Îngăduitoare, dar simt nevoia, Îmi cer iertare, să aduc mulțumiri celor care m-au ajutat la realizarea acestui gin puzzle: lui Dan Silviu Boerescu, deoarece În paginile Art-Panoramei sale mi-am Început jurnalul de cinefil; lui Mircea Daneliuc, Doru Mareș și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
înțeles tâlcul drumurilor noastre, care parcă nu mai aveau sfârșit. Îmi place optimismul tău, dragă ieșene. Pe deasupra, cred că ai și dreptate. Cu alte cuvinte, fiecare la casa lui și mâine, când rugina toamnei se va încălzi sub razele soarelui - îngăduitor încă - să pornim din nou la drum. Altfel nu ne mai stă bine numele sau renumele de „Hoinari în jurul Iașilor”, care până acum încă ne mai aparține... Dragă vere, cred că ai dreptate. Ca atare, duși ne cheamă! Coborâm cu
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
mare irecuzabilă matrice populară, contaminat și mai cu seamă eliberator optimistă, învață pe oameni îndeosebi dragostea de viață chiar sub forme de care putem râde, sub formele grotescului. Creangă râde din toată inima, dar dintr-o inimă bună, largă și îngăduitoare, râde de semeni, de ființe care îi seamană lui însuși și râde de sine, cum ar râde oricare altul. Râsul în opera sa nu pedepsește, nu cenzurează, nu denuntă vicii sau defecte omenești, pe care le naște o anumită societate
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
un mers și niște salturi care spuneau tot - imediat se transmitea în toată jungla mesajul tigrului. Toți erau de părere că el e puternic, frumos, inteligent și că nu greșește. Nu-i scăpa niciodată prada. Eu sunt mai distrat, mai îngăduitor. Mie mi-ar scăpa prada dacă aș fi tigru. Nici nu mai vânez, ca pisicile, șoareci sau șobolani. În locul meu vânează PAM. Cu totul altceva. Ea îmi prepară masa din ce vânează. Iar eu mănânc tot ce-mi dă, ca să
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
poate nici atât. - Care-i problema ta? Ioan derutat, explică cu glasul tremurat: - Am participat ieri la examen, și pentru a mă întoarce acasă îmi sunt necesare actele, o adeverință, ceva să am pe drum. Răspunsul fu pe un ton mai îngăduitor: - Așa da, numai că domnul director nu este în școală. Poate te ajută domnul subdirector. Hai să te conduc. În curtea mare, de undeva dinspre o clădire se auzea o chitară. Într-acolo merseră. Elevul de serviciu aruncă o privire
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
dumnealui. Fu luat din nou în primire de către elevul de serviciu, care-l conduse spre intrarea școlii. Înainte de a se așeza în hol, întrebă timid: - Cum se numește domnul director, ce fel de om este? Surprinzător, elevul devenise mai îngăduitor, dovedindu-se bine informat: - Am auzit de la domnul subdirector că d-l. Mitru Gheorghe a ajuns în această funcție printr-un concurs de împrejurări, cel puțin ciudat. Nimic de spus, este un cadru didactic de excepție, a absolvit Liceul Național
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
substanță care le alterează ființa și-i ajută să depășească limitele prostiei. ...Și sînt plini de tot soiul de boli! Norocul este că pe Atilia, nici o infecție nu se transmite în regnul animal de la inferior la superior. Natura, atît de îngăduitoare la ei, nu permite aici acest lucru care i-ar prejudicia lucrarea. Altă treabă a fost cu lecturarea uneia dintre cărțile lor sfinte - au cîte una de fiecare mare religie! Am început să rîd cu lacrimi. Conform summum-ului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
alta: soțul "Veronicăi Micle" și amantul pianist. "Amantul colivăresei"†††††††††† care ești acuma. Și-ar fi asumat bărbătește riscul, ar fi învins prejudecățile de generație..." Ba nu. Iordan m-a iubit în felul lui. M-a iubit ca el. Devenise mai îngăduitor. Nu mă mai tăia cu ochii ca razele laser. Găsise sunet pentru o poezie de Mihai Ursachi. I-o semnalasem eu. N-am auzit un lied atît de sudat melodic cu textul. Mi-l cînta de cîte ori voiam: "La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
rîul fugind peste pietre, deși mi-aș fi spart carnea pentru el. "Ei, sexu-i altfel în filme, comenta Iordan, după eșecul îmbrățișării. Ai ce-ai dorit, Dințișor. Ești dragostea de pe urmă". Trebuia să-i fi spus: hai să fim mai îngăduitori unul cu defectele celuilalt. Te iubesc cu dereglările tale, cu anomaliile tale cu tot. Crezi că n-o să te mai iubesc pentru că nu faci dragoste cu mine? Sau, cu răutate curativă: ți-a fost refuzat darul, din exces, din prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
prietenilor pe care-i am. De la debut și până în prezent s-au spus cuvinte frumoase și s-au făcut unele aprecieri elogioase, încât însumi mă întrebam dacă aceasta e valoarea reală a scrisului meu... Mulțumesc tuturor celor care au fost îngăduitori cu un debutant ce apărea atipic, la 90 de ani - mulțumesc și rămân îndatorat prin aceea că nu voi coborî ștacheta, ci mă voi menține la nivelul atins în cuprinsul celor încredințate hârtiei până în prezent. Față de aprecierile aproape unanime de
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
o termină, dacă o termină vreodată... Dar mă îndoiesc, sincer să fiu. De regulă, ăștia finalizează greu. N-am înțeles niciodată cum poți să trăiești din scris. Tocător de mare capacitate? Doamne, ce le poate trece unora prin minte! - Fii îngăduitor, nu toată lumea poate să studieze cadavre descompuse și să întocmească rapoarte. Îi veni să scoată cureaua și să-i tragă vreo două peste fesele bombate. Se abținu, deși știa că în urma unor astfel de momente primea o răsplată sexuală suplimentară
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
se pare că n-a fost nimic, că tocmai se gândește să se spovedească boierului și nu îndrăznește de teamă că n-are să-l ierte. ― Ș-acu venii la dumneavoastră să vă dau de știre ― urmă primarul ― că sunteți mai îngăduitor și o să puneți o vorbă bună la boierul Miron, să afle și dumnealui pentru care pricină nu i-am împlinit poruncile cum am fi poftit și cum suntem datori. În aceeași zi Grigore comunică vestea aceasta și tatălui său care
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
strânse, apoi adormi și el. Tresări, după o vreme, și privi în jur, derutat, până când înțelese ce e cu femeia adormită în brațele lui și mai înțelese că ora lui de veghe pe crenelul dinspre răsărit se apropia. O trezi, îngăduitor cu nedumerirea ei, apoi o ajută să coboare, privind iarăși în sus și vorbindu-i despre castel și despre călărețul care îl aștepta. O privi cum se depărtează, mergând încet printre blocuri, ținându-se cu o mână de zid și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pe pământ, în clipa următoare printre nori, dar nu știi care e drumul pe care l-a străbătut ca să ajungă de la pământ la cer“. „Nu sunt prea duioase gândurile astea care aruncă flăcări pe nări“, estimase Filip. Ea luase aerul îngăduitor al fetei care-și petrecuse adolescența printre cărți : „Focul e un fel de a fi al energiei. Gândul e și el un fel de energie, așa că și melancolia poate arunca flăcări pe nări“. El pufni : „Asta vă învață la Medicină
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
din buzunarul de la piept un pachet turtit, căută o țigară mai puțin scuturată și i-o întinse femeii. — Ia, să nu-ți strice la principii... Ieșiră, unul după altul, Ologu la urmă, lăsând ușa să se închidă încet și privind, îngăduitor, înapoi : — Eh, Panselia... fată bună și fără noroc... Uite unde era norocu’ ! auzi Ologu în urmă, dogit, dar nu se mai întoarse, clătină din cap și o luă după ceilalți, țopăind ca un cintezoi, deși îngreunat odată cu berea. Începea să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Cântă-te pe tine însăți. Se întoarse zâmbind spre Maestrul păpușilor, care rămăsese cu cutia în mână : Vezi, de-aia nu cântă Dumnezeu... Înainte de a trece dincolo de grilaj, Jenică se mai uită o dată în jur și fu mulțumit. Oricât de îngăduitor ai fi fost, nu era acolo nimic care să-ți facă plăcere. Suspină împăcat în fața ambianței deloc primitoare, își trase cotierele bleumarin și, cu grija de a nu deranja de la locul lor obiectele lăsate în neorânduială, se cocoță pe taburet
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
credeau că le șade mai bine. Își aranjau părul cu câteva gesturi repezi, femeile își reîntregeau conturul ochilor sau al buzelor, miopii își scoteau ochelarii, chelioșii își acopereau țeasta cu pălăria de pai pusă ștrengărește. Portretul trebuia să fie mai îngăduitor decât imaginea din oglindă. Numai că, primindu-și portretul, oamenii erau nedumeriți. Ei nu arătau așa. Sau, ca să fim mai exacți, în portret erau mai urâți, adică mai bătrâni. Unii chiar mult mai urâți, adică mult mai bătrâni. Și aceștia
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]