5,200 matches
-
Ceaușescu, când “tartorul” ar fi împlinit 92 de ani, au pus de una inedită cu o “compoziție” alimentară, adică au ridicat pe fostul soclu al liderului bolșevic o statuie din arpacaș, ciocolată, orez și bomboane. Noroc că e frig de-ngheață pietrele și nu se topește ciocolata, însă păsările au câteva zile bune de pigulit din “hambarul” nesperat înălțat, ca o culme a “dejecției și subliminalului” - din ce-ar putea deveni amintirea unui om în mintea altora, de care nici moartea
DE MÂNĂ, CU LENIN DECAPITAT LA MANDALAY BAY ÎN VEGAS (VII) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366833_a_368162]
-
să te aud și am rămas oarbă. Munții m-au acoperit cu sângele tău, scurs parcă dintr-o iubire ucigătoare. Am rămas așternută peste viață să-mi intre vântul în suflet, să aud cum țurțurii se prind de sânge, cum îngheață ființa. Suntem esențe dopate cu viață. Ori poate nu? Unii își doresc atât de multă iubirea încât vor să nu fie lucizi și atunci indiferența doare. Te umilești cu dragostea din vis orbind de fericire. Nefirească parte de lume! Punctul
DE CINE MI-E TEAMĂ IUBIND NEAJUNS? de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366903_a_368232]
-
și dascălul eternei reîntoarceri.” (F. Nietzsche, Werke, Band VII, p.14) În timp ce îl demolează pe Socrate, acest despotic logician care destramă înțelepciunea instinctivă, ușe unică prin care filosofia greacă de până la Nietzsche privise lumea; paradisul fanteziei, pedepsit de biciul silogismelor, îngheață sub veghea nemiloasă a rațiunii. Dialectica optimistă„ a lui Socrate distruge muzica tragediei. Combătându-l pe Rousseau, Nietzsche consideră că, de la natură, omul posedă o fire demonică, predestinată pentru tragic, că el este implacabil sortit să interpreteze veșnic pe scena
AL.FLORIN ŢENE NETZCHE ÎNTRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366924_a_368253]
-
politic, mărturie scrisă) <> „Când bate vântul în munți, de se cutremură și șuieră stâncile, uneori se năpustește asupra unui picior de pădure de brad cu atâta înverșunare și îi răstoarnă cu răgăliile în sus sau îi frânge când pământul este înghețat, încât, în răgazul a câtorva minute, o pădure de brad mândră e la pământ. Uneori, unde și unde, câte un brad, cine știe prin ce minune a întâmplării, rămâne în picioare. Dacă acel brad ar avea conștiința existenței sale, ar
VASILE BUCELEA – EROU AL REZISTENŢEI ROMÂNE ANTICOMUNISTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367473_a_368802]
-
cu aceeași căciulă dată pe spate, cu pieptul gol, cu sticla în mâinile fără mănuși... Când am dat de apă a fost calvar! M-am udat, gheața se întărea pe căciulă, pe pantaloni, pe topor! Simțeam cum îmi curge transpirație înghețată pe sub fular! Cum-necum, un pătrat de apă băltea în betonul acela ciudat! Nenea Ionel s-a ridicat, a luat lopata și s-a apropiat! - Fii atent, zice, apa nu e mai adâncă decăt fierul lopeții, peștele vine la aer, eu
PRĂJEALA, AUTOR VASILE DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367647_a_368976]
-
Acasa > Poezie > Imagini > DIN DANEMARKA Autor: Anghel Zamfir Dan Publicat în: Ediția nr. 1601 din 20 mai 2015 Toate Articolele Autorului este iarăsi soare în DK pentru călători vântul bate în rafale fierbinți din fiord de-ți îngheață crema pe dinți la subțiori și între picioare vapoarele nordice taie fiorduri cu ape încălzite în găleți și în marea aburită de cețuri toți regii vichingi fac baie în mod evident dezveliți pentru ca plictiseala monotonia să o alunge la alți
DIN DANEMARKA de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367692_a_369021]
-
alte resturi. La mătură aveau acces doar preferatele tovarășei pedagog Bălăoșiu. Îmi simțeam degetele fierbinți și mă dureau. Unde caști ochii, fă curvă? Urla din toată ființa ei, urla atât de tare încât îi ieșeau ochii din orbite. Mi-a înghețat mâna, tovarășa peda..., și nu te lăsa să-ți termini fraza, continua să țipe și lumea care trecea pe stradă ne privea lung. Nu știu de ce, dar parcă eram ca într-o pușcărie. Nu putea fi mai greu sau mai
LOVITURI de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366890_a_368219]
-
înghețată și simțeam ace în tot corpul, pentru că eram supărată pe ea... pentru că trebuia să-i fac pe plac cu școala de confecții. Normal că mi-e foame, nu am mâncat de ieri, am spus răstit, și în plus am înghețat în tren, știi câte ore am făcut de la Focșani? De la ora 6 dimineața am plecat și acum cât e ceasul? Cât e? Na, e cinci seara.. mă întrebi dacă îmi e foame? Dar ce-ai mamă de țipi așa la
LOVITURI de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366890_a_368219]
-
au aruncat rapid papucii din picioare și în viteză am coborât scările. Nu simțeam durere. Inima îmi bătea puternic, o auzeam în urechi. Zăpada am simțit-o rece la început, apoi mă frigea. Milioane de ace simțeam în tălpi. Îmi înghețaseră dinții, iar cerul gurii prindea parcă flori de gheață. Am alergat în jurul terenului de sport, în cerc, una după cealaltă. Pedagoga Bălășoiu privea la noi din mijlocul cercului țipând atunci când una din fete aluneca și cădea. Repede, mai repede, ce
LOVITURI de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366890_a_368219]
-
e un ceas de așteptări în veacuri , Iar vântul un șir de glasuri reci ... Răsari cu aripa obosită printre visuri Când prin mine cu fiecare clipă treci . Tăcerea ta îmi răsucește gândul , În stropul de ploaie ce pe buze a înghețat ... Fereastră în urmă ta închide cantul Uitărilor ,ce din surdina au mai răsunat . Și de ce acolo la capăt de drum , Măi asculți vântul care trece ... Departe ochii mi-s oricum Privirea caldă... e astăzi rece . gabrielaenerusu Referință Bibliografica: La capăt
LA CAPAT DE DRUM de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367013_a_368342]
-
lung, mai direct sau mai sinuos. Călin va avea parte mai devreme de Nașterea Domnului în inima lui, pentru că, în ciuda circumstanțelor (aceleași, pentru toți cei din cămin), el și-a cultivat capacitatea de a radia răul: „Și atunci, lacrimile lui înghețară pe gene. Durerea lui se transformă, sublimată într-un episod scump și adorat pe care și-l va aminti mereu”. Chiar dacă și-a dorit nespus să fie cu mama lui, el nu a emis pretenții. A așteptat, cu răbdare, și
PIETRICELELE SE FAC STELE de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366991_a_368320]
-
mai bun prieten al lui Ominus Se opriră amândoi să îl aștepte pe omulețul mic, subțirel, cu trupul construit din două pătrate de zăpadă și având două crenguțe ca două antene în vârful capului, două ghinde în loc de ochi, un castravete înghețat în loc de nas și patru pietricele în loc de dinți. Ominus îl înghionti pe Omonis, atrăgându-i atenția asupra celor care urmau să se întâmple. Se apropie de micuțul om de zăpadă și începu să meargă alături și în pas cu el. - Mă
MICA POVESTE A LUI OMINOMI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367031_a_368360]
-
care populează țărmul mării, pe care le admiră zilnic. Este vorba de un stol de lebede, care încearcă să spargă gheața cu ciocurile, în gerul și vântul năpraznic, pentru a salva un puișor de-al lor, căzut pradă apelor ce înghețau instantaneu la malul mării. Salvarea vine de la Molda, o cățelușă maidaneză, care anunță paznicul din apropiere despre pericolul iminent... Ce a urmat, veți afla, dacă veți avea răbdarea necesară lecturării paginilor scrise din suflet și pentru suflet, de către Virgil Stan
PREFATA LA CARTEA IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 187 din 06 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367073_a_368402]
-
Autorului Plânsul puiului de lebădă A fară, vântul turbat al Dobrogei sufla puternic, spulberând zăpada așezată peste întreg orașul, în trei zile de ninsoare continuă. Un ger năpraznic, cum nu a mai fost pe litoral din 2006, a început să înghețe marea la mal. Stolul de lebede stătea la adăpostul digului din zona hotelului Paradiso, plutind pe apa puțin adâncă. Erau toate cele 36 lebede adunate în familii, care întregul an au încântat privirile turiștilor și ale localnicilor. Nu existau rivalități
PLANSUL PUIULUI DE LEBADA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367112_a_368441]
-
nu a mai fost o asemenea vreme, de când aceste păsări s-au aclimatizat și nu au mai părăsit litoralul, pentru a însoți stolurile de păsări migratoare. Doar acum trei ani a mai fost un asemenea ger năpraznic, când marea a înghețat la mal peste două sute de metri spre larg. Noaptea se apropia de întâmpinarea zorilor. Era o noapte întunecoasă, fără stele, fără posibilitate de orientare. Doar licăritul slab al becului de veghe de la stațiunea meteorologică de lângă hotel mai arunca o scânteie
PLANSUL PUIULUI DE LEBADA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367112_a_368441]
-
gălăgie generală, chemându-și puiul pe plaur. Păsările cu experiență au început să spargă gheața de la mal cu ciocurile, încercând să ajungă la pui, pentru a-l salva. Se agitau cu aripile, învârtindu-se mereu în porțiunile sparte, ca să nu înghețe apa la loc, însă gerul era prea puternic, iar puiul prea departe. Deja, exista riscul ca întreg stolul să rămână prizonier al gheții nemiloase. Doar la câțiva metri de stol, puiul plângea după ajutor, văzând cum păsările pornesc spre plaur
PLANSUL PUIULUI DE LEBADA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367112_a_368441]
-
jale. Erau neputincioase. Nu aveau cum să-l ajute pe nesăbuitul pui. Într-un târziu, s-au retras toate pe plaur pentru a nu pieri întregul stol în capcana gheții. Afară, gerul deveni din ce în ce mai tăios. Peste drum, a început să înghețe și marea la mal. Stabilopozii și bolovanii de piatră erau deja albi și acoperiți cu țurțuri de gheață. Doar puiul de lebădă mai era acolo captiv și plângea în strânsoarea gheții, însă glasul său era din ce în ce mai slab. Deodată, cățelușa Molda
PLANSUL PUIULUI DE LEBADA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367112_a_368441]
-
a căzut cu bărbia pe capota mașinii pe care-i zăceau mâinile întinse ca într-o ultimă îmbrățișare... Sângele i se scurgea încet din trupul zobit și, odată cu el, i se scurgea și viața în zăpada ce nu reușea să înghețe bine și nici să spele urmele ultimei halte din calea destinului...”. Judecata a fost dreaptă? Poate că da... Dar nu omul legii a fost cel care a hotărât, ci destinul... acea lege nescrisă a cerului... o dreptate dură, o pedeapsă
CHEMAREA DESTINULUI – UN ROMAN SOCIO-PSIHOLOGIC CU FINAL DRAMATIC de GABRIELA PETCU în ediţia nr. 165 din 14 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367145_a_368474]
-
a căzut cu bărbia pe capota mașinii pe care-i zăceau mâinile întinse ca într-o ultimă îmbrățișare... Sângele i se scurgea încet din trupul zobit și, odată cu el, i se scurgea și viața în zăpada ce nu reușea să înghețe bine și nici să spele urmele ultimei halte din calea destinului...”. Judecata a fost dreaptă? Poate că da... Dar nu omul legii a fost cel care a hotărât, ci destinul... acea lege nescrisă a cerului... o dreptate dură, o pedeapsă
CHEMAREA DESTINULUI – UN ROMAN SOCIO-PSIHOLOGIC CU FINAL DRAMATIC de GABRIELA PETCU în ediţia nr. 165 din 14 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367145_a_368474]
-
acasă. Desigur, nu toți, dar destui. Există însă și jurnaliști străluciți. Nu cred că România face notă discordantă din acest punct de vedere. Am întâlnit destui nesimțiți, mai ales în așa-zisa lume civilizată a bătrânului continent, care mint de îngheață apele, de dragul ratingului. - Considerați că atunci, se făcea presă mai serioasă? - Depinde ce înțelegeți prin presă serioasă. Vă asigur că, pe atunci, nu putea intra în presă oricine, indiferent al cui copil era sau cât de bine arăta. Presa, în
“NICIO SOCIETATE NU POATE FUNCŢIONA FĂRĂ BUNI PROFESIONIŞTI” de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367164_a_368493]
-
cu tenacitate și consecvență de personaje. Romanul se încheie simetric. Suferința cutremurătoare a Platoniei poate fi ghicită încă din primele pagini ale cărții, atunci când aceasta rememorează perioada de început la Constanța. „În anul în care ea venise la Constanța, marea înghețase până în larg... Patina curajoasă, făcând haz de spaimele Nonei. Nici în ruptul capului Nona nu voia să meargă mai aproape de hotar, de locul acela care pe ea o atrăgea atât de mult și unde valurile cedau frigului, zbuciumului, lăsându-se
O CARTE DESPRE INTREBARI SI MOMENTE HOTARATOARE, SEMNATA DE MIRELA ROZNOVEA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 164 din 13 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367180_a_368509]
-
înviat în suflet dragostea mea. Un nor a umbrit luminița, o strângere de inimă a schimbat sensul vieții. Cum ai putut ca să dispari? Pe frunze s-a oprit vântul și-a alungat melodia dulce a dragostei; Boabe de cristal au înghețat pe gene imortalizând suferința. A apărut o luminiță, apoi... o rază de soare. Căldura a învăluit inima și gheața de cristal s-a transformat în rouă. Genele umede se pleacă sub greutatea privirilor tale. Un surâs răsfoiește amintirile, roua are
FANTEZIE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 164 din 13 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367237_a_368566]
-
să se potolească, o băgase chiar “pe mânecă” însă lucrurile s-au lămurit până la urmă, am înțeles că ăștia nu glumesc și mă ia la “alergat” și “târât pe burtă” pe-aici, când eu de-abia mai puteam merge și înghețasem de nu-mi mai simțeam tălpile ... Am “trecut” cu bine testul “supunerii” și ne-am continuat drumul pe un întuneric nu prea smolit, umbrele se profilau departe de cărare la lumina făcliilor care erau “plantate” din loc în loc pentru călători
CRĂCIUN LA CERES ÎN CALIFORNIA! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 177 din 26 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367252_a_368581]
-
tăi?” - își întinsese ea într-un zâmbet slinos, buzele vineții - suferea de inimă - țintuind-o cu privirile înghețate, precum își fixează șarpele victima. Și în plină zi fierbinte de vară, fiorul acela rece, care îi cuprinsese cu repeziciune tot corpul, înghețându-l... și mama, care fără să observe nimic, râdea... Arina se simți brusc epuizată; împinse cu zgomot ceașca de ceai goală din față sa și, fără a mai face ordine, se ridică să plece către casă. Nu-și mai dorea
ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368588_a_369917]
-
ce urlă mă doboară! E un abis atât de rece-n jurul meu Nu vreau să vezi,sa simti cât mi-e de greu! Să pleci acum,să nu privesti-napoi Ieri eram unul,astăzi suntem doi! Mă lasă să îngheț azi fără ține Nu are nici un rost să ma-ncalzesti Spre alte lumi,iubite,azi privești Și în nici una nu mă vezi pe mine ! Referință Bibliografica: Îngheț / Roznovan Amelia Lavinia : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2284, Anul VII, 02
INGHET de ROZNOVAN AMELIA LAVINIA în ediţia nr. 2284 din 02 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368633_a_369962]