2,766 matches
-
dumitale. Abraham făcu o plecăciune unduindu-și tot trupul, se flamba de parcă un curent electric l-ar fi străbătut din cap pînă-n picioare. Fericit de complimentul lui Juan Lucas, rămase nemișcat, pe jumătate Întors, drept, cu fața-mbujorată și lingînd o Înghețată, așteptînd să mai primească laude de la stăpînul cel nou și fercheș. Juan Lucas fu cît pe-aci să-i trîntească un: ești dat naibii! iritat sau: ai o freză foarte șic, dar asta ar fi Însemnat să se coboare pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Înainte de a fi apucat să le exprime. Julius intra În bucătărie sau În sala de mese a servitorilor, pune-ți jacheta, ba era Îmbrăcat cu jacheta, ba umbla fără ea. Numai fata ei nu se Întorcea niciodată cu vînzătorul de Înghețată, dar asta fiindcă ea nu comunica profund cu nimeni, fiindcă niciodată nu-și exprimase dorința ca fata ei să se Întoarcă și să apară În fața ei acolo, În bucătărie. Numai cînd era singură În dormitor. De aceea venea noaptea. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pocăită, rușinată, venea ascunzîndu-se după vasul cu apă. dar acum ea, sînt eu, maică-ta, alerga s-o salveze și-i poruncea dă-te jos din trăsura asta, Dora!, fata mamii!, ascultătoare, supusă, ea sărea din trăsură și vînzătorul de Înghețată de la D’Onofrio dispărea din fata ochilor ei surîzători și din fund apăreau ca s-o felicite Vilma, Julius, Nilda, domnul Santiago, doamna Susan, domnișoara Cinthia, Celso, Celso dispărea Într-un fel de ceață și ea Încerca să-l oprească, săreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
său proiect. Văzând că înaintează greu, se uită pe titlurile zilei. Agitat, se ridică și se duse la bucătărie, unde înghiți câteva sute de calorii ilicite, sub formă de grăsimi din lapte, direct din cutia de jumătate de kilogram de înghețată organică. Se întoarse în birou și se luptă cu timpul într-un nor preocupat, până când Sylvie se întoarse acasă. Capgras adevărat, rezultat în urma unui traumatism cranian închis - probabilitatea ca așa ceva să se întâmple era infimă. Un caz atât de radical
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
frigând la groapă un sfert de vițel adus de la abator. Când apăru Karin, ascultau corul mormonilor cântând versuri patriotice grefate pe marșuri de Sousa 1. Undele sonore o izbiră de când intră în cartier. Duane încerca să îmblânzească un aparat de înghețată, ducând muncă de lămurire cu mașinăria îndărătnică. Mark râdea de el, mai natural decât râsese vreodată de la accident încoace. Mașinăria ta are diaree. O să bat porcăria asta. Și dup-aia repar banda. Arată-mi mie mașinăria care mă face pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Întrebă la secția de poliție. Duane Cain fusese eliberat. Sergentul Fagan nu era de serviciu și nimeni nu era dispus să-i dea detalii. Noaptea era rece, iar lumea, la fel de lipsită de aer ca un meteorit oarecare. Răsuflarea îi ieșea înghețată din nări și-i scălda mâinile în abur aspru. Se lovi cu coatele, ca să-și mențină plămânii în funcțiune. Se urcă iar în Corolla ei și traversă orașul, ajungând în câteva minute la apartamentul lui Cain. El deschise ușa la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să merg, și eu am zis da la toate și am zâmbit. Și din acel moment nu mi-a mai fost frică. Deloc. A. conducea, mama din spate mă întreba la fiecare cinci minute dacă am contracții, o mașină de înghețată a încetinit în fața noastră ca să ne lase să depășim, mă uitam la linia orizontului atât de cunoscută dintre cele două orașe, drumul pe care de atâtea ori am mers în copilărie dinspre părinți înspre bunici și invers, duminica, tata, tânăr
Fructul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]
-
complezență. Chiar dacă asta va însemna să nu mai scriu un cuvânt (căci lumea este, oricum, nu doar suprapopulată, ci și copleșită de cărți unice și autori de neratat). Nu mai scriu așadar nimic, mă duc să cumpăr un tort de înghețată cu fragi, de la Bioley.
Baby blues (jurnal pentru Dora). In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Sora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1782]
-
banilor au Încercat să creeze cea mai minunată poveste din lume și au inventat povestea aurului risipit pe pămînt. Era o imagine la fel de naivă, dar nu la fel de frumoasă ca cea a copilului care visează un rîu de limonadă, munți de Înghețată, păduri de prăjituri și bomboane, dar America a confirmat această istorioară despre aur Într-un singur an al istoriei sale, iar apoi a continuat să scoată din buzunare și din pămînt cantități uriașe de bogăție care au făcut ca visurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și ele rolul lor. Din nefericire, trecuse prea mult timp chiar și pentru acele avantaje speciale. Așadar, venise momentul - pentru amândoi - să se folosească de una dintre acele vagi posibilități. Gosseyn întinse mâna, îl prinse pe băiat de mâna dreaptă înghețată și i-o strânse. Ținând mâna strâns după ce-i atrăsese celuilalt atenția, spuse cu franchețe: - Ascultă, Enin, tu și cu mine avem niște însușiri speciale. Și lucrul cel mai înțelept pe care l-am putea face în momentul acesta este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
tu nu ești fraier. Închipuiește-ți, te lași legat acolo, și te descotorosești de indivizii aceia înarmați... Tăcu. Apoi băiatul făcu ochii mari. - Am uitat să te întreb. Unde i-ai trimis pe indivizi? Gosseyn zâmbi acru. - Acolo. În zona aceea înghețată, unde am fost noi. - Uauau! Nu crezi c-o să-nghețe? - Erau îmbrăcați destul de bine; și n-au decât o milă de mers până la clădirea aceea; așa că nu-mi fac griji. Se gândi un moment, Apoi adăugă: - Este prețul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
Gosseyn, care se dusese drept la biroul acestuia, stătea acum în picioare, ușor nedumerit, privind la trupul mătăhălos și figura insolentă a lui Gorrold. Pentru că nu era frumos să transferi dodecimal o persoană așa de subțire îmbrăcată, în zona aceea înghețată... de-acolo. În timp ce căuta în minte alte posibilități, Gosseyn spuse cu amabilitate: - Președintele Blayney m-a rugat să vorbesc cu tine. Poate am putea să mergem undeva să luăm prânzul sau să bem ceva? În cel mai rău caz, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
ușă, o deschise și strigă la secretare lui: - Domnișoară Drees, condu-l pe domnul afară. Pentru ceea ce voia el să facă, trebuia ca Gorrold să facă un pas înapoia ușii. Exact în momentul acela, Gosseyn îl transmise în lumea aceea înghețată. Gosseyn puse mâna cu hotărâre pe clanța ușii și spuse, ca și cum ar fi vorbit cu Gorrold. - Ne mai vedem noi, domnule. Aproape simultan, privirea îi căzu pe vestonul aruncat pe masa de la bar. Cu ajutorul super-creierului execută fotografierea. Și imediat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
ușii și spuse, ca și cum ar fi vorbit cu Gorrold. - Ne mai vedem noi, domnule. Aproape simultan, privirea îi căzu pe vestonul aruncat pe masa de la bar. Cu ajutorul super-creierului execută fotografierea. Și imediat o transmise și pe ea în lumea aceea înghețată. După aceea, închise ușor ușa în spatele lui. Și, în curând, trecea pe lângă secretară și ieșea prin ușa dinspre stradă, care era întredeschisă. În timp ce se îndrepta către ieșire, se gândea la un lucru căruia nu ar fi trebuit să-i dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
Daci regele Cotiso, altul decât regele Geților cu același nume, pe care l-am văzut mai sus în vorbă de a se încuscri cu Octavian. Acest rege neliniștea atât de mult pe Romani, trecând mai ales în Moesia peste Dunărea înghețată, încât una din grijile de căpitenie ale Romanilor pe acel timp era: «Ce se mai aude de Daci ? August trimite pe Lentulus care îl gonește pe celaltă râpă. Romanii atunci se fericesc a-i fi răpus armata lui Cotiso și
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
departe așa. Domnul Sima s-a așezat pe o scândură, avea o gură foarte mică, un fel de guriță, și zâmbea cu ea, mă simțeam jignit : îmi părea bine că l revăd, dar de ce mă înșelase, atunci, cu lacrimile lui înghețate ? „Astă-iarnă plângeai, domnule Sima, ziceai că mori, țineai să mă convingi...“ „Stai să vezi“, mi-a răspuns el, „e clar că mă confunzi...“. „Mai bine s-o lăsăm baltă, domnule Sima“, i am spus, „dumneata ai fi în stare să
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
dat la o parte perdeaua de hârtie, lumina a umplut încăperea. „Ia te uită“, am spus, „e chiar soțul doamnei Gerda, mâncătorul de frișcă...“. Și l-am zgâlțâit destul de tare, „Scoală-te“, i-am spus, „și du-te de cumpără înghețată, pentru toți trei...“. El nu s-a mișcat, părea că nu mă aude, dormea dus în redingota lui impecabilă, ținea în mâna stângă bastonul cu măciulie de argint. „Degeaba“, a spus domnul Sima, „trei zile nu se mai trezește...“. „Atunci
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
mai află, bătrâne, că o dată, pe când goneam așa, s-a ivit în fața mea un domn în vârstă pe care îl știu foarte bine fiindcă l am mai văzut la o braserie unde stătea la masă cu un puști, mâncau amândoi înghețată, în orice caz, ceva cu frișcă (la plecare a aruncat cu un ban în mine; pe urmă l-am văzut la braț cu doamna Gerda, dar tu n-o cunoști pe doamna Gerda, e una care există, o prietenă de-
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
se încheia pe un ton insinuant: "Mergeți imediat la biroul Terenuri, semnați-vă cererile și nu va mai trebui să efectuați nici un minut de muncă în mine". Cayle rămase imun în fața acestui apel. Auzise de un fel de colonizare a înghețatei planete Marte și a înfierbântatei planete Venus. Până la urmă avea să se ocupe și ultimul pogon de teren, iar planeta avea să fie supusă influenței benefice a energiei atomice. Și așa, peste milenii, oamenii aveau, în fine, să topească toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
ramă pentru fotografia cu Armin Caryan, în ziua în care împlinise opt ani. O privea uneori înainte s-adoarmă și îl revedea alergând în parcul Shatran, printre artezienele cu cordoane de apă luminate de becuri multicolore. Îl revedea lingând o înghețată lângă arcul Bagh-e Melli ori mâzgălind pe peretele pe care, în souk, bunicu-său așeza carpetele. Se gândea dacă Armin o să-l ierte că a fugit. Promitea că va face bani, atât de mulți bani cât să-și cumpere vina de-
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
celorlalți. Puse laolaltă, aceste povești fac o lume altfel, asemănătoare cutiei obscure dintr- un dagherotip. Pozarul își vâră fața îndărătul ramei acoperite cu pânză neagră și spune: „zâmbiți!“ alcătuind dintr-un singur flash tăcerea studiată a unei umanități pe jumătate înghețate: copiii și mamele la picioarele taților sau doar fetele între ele, o mireasă cu mirele și nuntașii, în ordinea înălțimii, patronul și calfele, un mullah cu degetele împreunate pe burtă. Viața e întotdeauna în spatele acestei fotografii, îndrăzneață și vinovată, dar
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
aerul de afară: „Eleonor, vino! Vino, fato, am să-ți descui ușa!“. Era prima oară de când avea un frigider în mansardă și se gândise că ar putea s-o ademenească. Mâța Eleonor nu gusta din salamurile lui Pablo, dar adora înghețata și peștele, feliile cu pateu și cu unt, abandonate de copii în grădină. „Vino, fato“, îi zise iar și chemarea lui, aproape conspirativă, se pierdu în boarea dulceagă care ajungea dinspre câmp. Mâța doar încetase să își legene coada și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
fine un minim de bagaje. La 7, 30 am plecat. ― I-ați văzut din nou? ― Da. Rămăseseră în hol. ― Ce făceau? ― Dormeau. ― În hol? ― Probabil li s-a părut că acolo e mai cald. Când am venit acasă, am găsit înghețată apa dintr-un vas cu flori. Niște garoafe... Fusese un ger groaznic. ― Îmi amintesc. Totuși mi se pare ciudat. Din cauza amplasării și a ferestrelor înalte, holul e cea mai friguroasă încăpere. ― Inexplicabil, într-adevăr... ― Sînteți sigur că nu vă înșelați
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
bine, trimeteam un coleg pe nume Gavrilă Vasile cu care aveam înțelegere să cânte el în locul meu și de multe ori îmi punea mie notă mai mare ca lui și nu prea îi convenea, dar îi dădeam și eu o înghețată, deci mă achitam într-un fel. La școala normală din Bârlad am învățat până laț cutremurul din 1940 când a fost avariată grav și am terminat apoi studiile la fără frecvență la Liceul Teoretic Roman Vodă din Roman și apoi
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
renunță, bate întruna, fără să se descurajeze. Parcă e surdă. Dacă muream, mă obliga să vin de pe lumea cealaltă, să-i deschid, să-i răspund, ce-o fi vrînd? Și-mi e groază numai de podeaua care, sigur, arde de înghețată ce e. Câinoasă iarnă... "Așteaptă, femeie, să pun ceva pe mine!"... Hai, ușurel, Daniel Petric, pregătește-te să cobori în era rațiunii... s-ar putea să-ți clănțăne puțin dinții, dar e vina ta, în era rațiunii nu se dă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]