4,243 matches
-
teatru, să plângă, să fie amabil, să-și arate gelozia. La însușirile fizice trebuie să se alăture și însușirile psihice. Amorul plăcut se ademenește cu cuvinte dulci! Râzi când râde ea, plângi când plânge ea. Încălzește-i la sân mâinile înghețate! Nu-i reproșa iubitei defectele! Află un nume măgulitor pentru fiecare defect. Nu întreba de ani, nici sub ce consul s-ă născut.” El dă și sfaturi femeilor. Zice că cine refuză un cavaler va tremura babă în patul ei
Prof. ION IONESCU-BUCOVU: Publius Ovidius Naso –un Petrarca al Antichității () [Corola-blog/BlogPost/339445_a_340774]
-
căldura în cele aproape patru ore de mers. Între timp, acceleratul și-a schimbat numele și a încetinit. Acum face puțin peste cinci ore. Însă trenul de Moldova a rămas același camarad de companie, loial și cu o mică întârziere, înghețat cumva în timp, cu aceleași personaje, aceleași rutine, aceleași genți de rafie îndesate sub și deasupra scaunelor. S-au schimbat filmele downloadate de pe net, care rulează pe cel puțin unul din laptopurile prezente pe masa îngustă a fiecărui grup de
„I wanna wish you a Merry Christmas". Frânturi de viață în trenul de Moldova () [Corola-blog/BlogPost/339071_a_340400]
-
rotiră ușor și o ridicară... „Pe sfîntul nume al Profetului Mrddl!”, icniră la unison cei doi corpsmani, siderați de ceea ce vedeau. „Ei, acum știți și voi”, rînji Superlarșul. „Dar pariez că n-ați bănuit niciodată”. „Dumneavoastră!!!”, șopti Oțel spărgînd tăcerea înghețată. „Dumneavoastră! Dumneavoastră! TU!!!”. „Da, eu, Colonel von Thorax, Comandant al CCC. Nu m-ați suspectat niciodată și chestia asta m-a distrat întotdeauna”. „Dar...”, bîigui Jax, „de ce?”. „De ce? Răspunsul e evident pentru oricine nu e un porc de democrat interstelar
Șobolanii Spațiului () [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]
-
stânci neadormite, voi fi pădure și fluviu și râu învolburat, voi hoinări prin lan de maci, prin grâne necosite, și printre flori voi fi, voi fi punct adunat. Când n-oi mai fi, voi fi, voi mai cânta pe strune înghețate, voi dănțui la geamul casei, din pridvor, voi fi dormire, voi fi doar nume scris în pietre dantelate, izvor voi fi, din el să bea drumeț nemuritor. Și când nu voi mai fi, eu tot voi fi, cu stelele de
INVERVIU CU DOAMNA CE ÎŞI SFIDEAZĂ VÂRSTA, DOAMNA SILVIA URLIH de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341020_a_342349]
-
găsit în această “tragedie fără morți”, apolinico-dionisiacă cristică și lemuriano-atlantiano-danubiano-pontică. Știința modernă declară că Soarele este trecutul (în sensul că de acolo venim noi), Pământul prezentul, iar Luna viitorul. Dintr-o plasmă solară ne-am născut și într-o masă înghețată o să ne transformăm, dacă nu vom ști să ne cunoaștem originile, de popoare solare.Bernard Show spunea că „Viitorul nu există până nu devine prezent” Cu alte cuvinte, prezentul nostru, în sfârșitul istoriei celei mai mari înșelătorii umane, este pământul
GLOBALIZARERA ROMÂNIEI ŞI PERICOLUL ISLAMIZĂRII EUROPEI. CINE NE FURĂ CULTURA. de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341398_a_342727]
-
-Așa-i!...Zic...zic mai departe dar, unde am rămas? -La...la Nuștiucând și Nuseștie... -Ah, da! ...poruncesc: -Vistiernicul Soare, scânteind în Lună Plină cu fulgere prin Norii lui Magellan, va deschide cu Cheile Zorilor din corola sa solară, lacătele Lacrimilor Înghețate ce au ferecat Porțile Speranțelor ale vistieriei. Praful de stele, adunat de milioane de ani va fi împrăștiat de meteoriți și asteroizi pe Sfera Celestă, în tot Neantul, în toate inelele galactice, până dincolo de Proxima Centauri. Puneți suflet și dragoste
POVESTEA GÂNDULUI FERMECAT de LICĂ BARBU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342098_a_343427]
-
să adunăm, zile unire, fără a uita că prin ele vom avea tăria de a spera oricând că vom mai putea fi. * * * Trenul înzăpezit freamătă în iarna grea. Uși trântite, gheață sfărâmată, nămeți sub șine. Roata uriașă strivește metalul șinei înghețate de care s-a lipit. Pe sub roți, dincolo de vagon, pe partea cealaltă, se văd segmente de picioare care se agită, exact ca-n păpușile Muppets, repede și sacadat. Ele nu mai sunt atârnate pe frânghii de soartă. Câte-un picior
IUBESC NESFÂRŞITUL DIN TINE! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342143_a_343472]
-
lipit. Pe sub roți, dincolo de vagon, pe partea cealaltă, se văd segmente de picioare care se agită, exact ca-n păpușile Muppets, repede și sacadat. Ele nu mai sunt atârnate pe frânghii de soartă. Câte-un picior se împiedecă de pietrele înghețate. Firar al dracului de ... și urmează tot ce nu este în cer, ci numai pe pământ și sub el, enumerat. Într-un compartiment, o mamă cu mâna albă duce la buzele unui început de lume, o liguriță de ceai. Un
IUBESC NESFÂRŞITUL DIN TINE! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342143_a_343472]
-
ce scormoneau măruntaiele pâmântului, după aurul tuturor durerilor. În Ziua de 15 februarie 1992 zările acelea s-au surpat pentru totdeauna peste pleoapele maestrului. Artistul, la cei 95 de ani ai săi, se retrăgea sărac să se odihnească în umbra înghețată a cimitirului Bellu. Își dorise atât de mult, ca la aniversarea a 90 de ani de viață să realizeze o retrospectivă în Sala Dallas, chiria ce i se pretinsese atunci pentru spațiu fiind peste măsura puterilor sale. Nici romanul „Marele
TESTAMENTE UITATE- TESTAMENTE CARE DOR (MARCEL OLINESCU) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 173 din 22 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341814_a_343143]
-
în logica eminesciană mitică, de tip contrastiv: înălțată) până la Revelația Arhetipului? Oare nu asta înseamnă Dalila: demon (Lucifer) înălțat până la Demiurg-demiurgie? “Căci cu dorul tău demonic va vorbi călugărește, / Pe când craiul cel de pică de s-arată, pieptu-i crește, / Ochiul înghețat i-l umplu gânduri negre de amor / Și deodată e vioaie, stă picior peste picior, / Ș-acel sec în judecata-i e cu duh și e frumos...”. Acest pasaj, ca orice pasaj de poezie eminesciană, are ermetismul său inițiatic. Femeia
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
de re-energetizare a ciclurilor decăzute: craiul de pică este Monarhul decăzut, picat. Și atunci, atitudinea ei este promptă: “pieptu-i crește” (deci, acumulează, pentru a transmite-jertfi, întru o nouă creație, prana sacră, sau pneuma grecilor), privirea-ochi devine aceea a Luceafărului: ochi înghețat, cu gânduri negre de amor (să ne amintim cum suna versul Luceafărului: “Sub raza ochiului senin (...) Cu farmecul luminii reci” și “...ochii mari și minunați (...) Ca două patimi fără saț / Și pline de-ntuneric”). Crucea sexuală-demonică (“picior peste picior”) va
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
marmura-i cu ochii negri” - Zeițe-cerboaice), dovedește că Eminescu vede în Femeie înglobarea daimonului jertfit-chinuit spre demiurgie, complementaritate funcțională a lui Hristos (Maria-Hristos, în esoterism: Lună-Soare), care mântuie de materie, prin neliniștea misterioasă și mereu dureroasă, în sensul soteriologic (“Ochiul înghețat i-l umplu gânduri negre de amor” I-121) - mântuie ultimele particule de Lumină. Statuia-Femeie, la Eminescu, poate ajunge să personifice Lumina-Spirit, definitiv separată de Materia-Haos-Întuneric (I-92: “O, vis ferice de iubire, / Mireasă blândă din povești (...) Cât poți cu-
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
plesnit apa cu pagaia care avea un praf de pușcă ce arunca asemenea glonțului năprasnic din țeavă, barca sa! Priviți lacul plin de bărci pescărești, dar mai cu seamă de ambarcațiuni sportive, și spuneți daca nu par lebede, pe oglindele înghețate, priviți prințesele regatelor și spuneți dacă nu par lebedele iubirii, topiți-vă în iubiri furtunoase și spuneți dacă nu sunt ca baletul lebedelor, citiți storia sportivă a lui Ivan Patzaichin și spuneți dacă nu pare poemul nescris al Lacului Lebedelor
IVAN PATZAICHIN. POEMUL NESCRIS AL LACULUI LEBEDELOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341917_a_343246]
-
stăpânire pe om și devin devoratoare, nu era deloc cea mai potrivită soluție. Și-apoi, ce ar fi fost de făcut într-o astfel de situație? Se hotărî să stea de vorbă cu ea, așa că pescuindu-și iarăși din copca înghețată a buzunarului genții telefonul, o reapelă. - Unde ești acum? Hai să ne întâlnim și să stăm de vorbă. După o secundă de ezitare, acceptarea venise pe un ton nehotărât și parcă resemnat. Peste o jumătate de oră, pășind cu atenție
CASTELE DE NISIP de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342244_a_343573]
-
obosită... De data aceasta, cuvintele parcă înghețaseră și după un zbor scurt de efemeridă, recădeau unele după altele și treptat, înălțau o uriașă grămadă cenușie și amorfă în ea. Vorbele păreau să cadă în gol, incapabile de a aprinde motorul înghețat al speranței. Fără ea nimic nu mai părea posibil. Și i se părea că poartă pe umeri greutatea de plumb a veacurilor. Întoarsă acasă, se lăsă în voia muzicii. Sunetele pianului picurau sincopat în căști, ca stropii unei ploi capricioase
CASTELE DE NISIP de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342244_a_343573]
-
Fecioara în taină se roagă La zeii ce suflet i-au dat, Să traverseze în pace pădurea, Cu sufletul deschis, neîntinat. E început de drum sau început de Lume Palatul iernii de cleștar? Oare, copacii i-s prieteni sau martori înghețați Ce însoțesc cărarea către dealul vieții? Zăpadă pură, alb-albastră O-nvăluie-n lumină de hermină Și calea din pădure prinde viață, Scăldată-n frumusețe și candoare. Din rouă târzie și raze de soare E plămădită albastra ninsoare, Pădurea în sine, întreagă-i
SYBILLA DACICA de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342318_a_343647]
-
săi au fost siguri că Isus își va periclita faima dacă va încălca Legea. Însă, aducând femeia în prezența Sa, ei însiși intrând în spațiul iubirii “s-au simțit mustrați de cugetul lor” ( Luca 8:9); iubirea le atinsese coarda înghețată a inimii, nu-și mai puteau susține argumentele, cuvântul tăios și gestul crud al aruncării cu piatra s-au transformat într-o imagine patetică a întoarcerii în tăcere, unul câte unul - către ei înșiși, către adânca înțelegere a tainei celei
SPATII ALE IUBIRII de TITIANA DUMITRANA în ediţia nr. 750 din 19 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342405_a_343734]
-
iar după două ore și 40 de minute, pe 15 aprilie 1912, Titanicul, s-a scufundat rupându-se în două părți. S-au salvat 700 de vieți, iar circa 1.500 de oameni și-au pierdut viața, neputincioși, în apele înghețate ale oceanului. Timpul deciziilor bune și viabile trecuse demult pe lângă căpitanul Smith, care, probabil, încă mai spera că e valabilă expresia „Niciodată nu e prea târziu!”, pentru vasul gigant care-i fusese încredințat. Dar, atât pentru el, cât și pentru
SIMEON – OMUL CU SCOPUL VIEŢII ÎMPLINIT de GEORGE DANCIU în ediţia nr. 40 din 09 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342528_a_343857]
-
prima dată lumina zilei. Aceeași lumină a zilei a văzut-o apoi în mai multe locuri din lume, dar cel mai mult în Suedia, unde s-a adăpostit între patru pereți și un acoperiș, la Malmo. De acolo, din nordurile înghețate, tot cobora spre țara lui de suflet, care era România, și pe care o tot străbătea în lung și lat. Aici avea cei mai mulți prieteni, scriitori ca și el, de unii plângându-se că nu prea îl băgau în seamă, chiar dacă
ÎN MEMORIA POETULUI ȘI TRADUCĂTORULUI ION MILOȘ de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342607_a_343936]
-
1870 din 13 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Prințesa de gheață Însetată de iubire, de tristețe mi-s năucă. Gândul îmi colindă, zburdând ca nălucă. Peste munți și dealuri, coline cu ploi, Gândul mi se duce, se preface-n sloi. Înghețat mi-i suflul, fără de simțire, Se-ncălzește doar cu neagra-ți amintire. Uitatu-m-ai în al meu castel de gheață, Împroșcat-ai ochii mei sticloși cu ceață. Prințesă-nghețată în colivia-mi solitară, Aștept prințul să-mi văd din nou, ca
PRINŢESA DE GHEAŢĂ de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342644_a_343973]
-
puzderie de stele vii, ce dansau haotic pe o muzică doar de ele auzită. Și erau multe și mari și atât de frumoase sclipind în razele lunii ce spânzura parcă în vârful plopilor într-o rochie argintie de ceață. Pământul înghețat începu să se împodobească în mantia albă a zăpezii. Primele glasuri de copii se auziră în stradă. Nu era în camera sa. Venise în camera părinților să privească la televizor și să îi spună o poveste surioarei mai mici. Privi
LUCIANA (FRAGMENT) de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342641_a_343970]
-
Când vuiește iarna, cerul se deșiră în mii de steluțe, îngerii se miră Neaua înaltă case, uneori palate Cresc în geamuri flori ce-s nevinovate. Se albesc ogoare, pomi și brazii toți Rar mai ies vecinii seara pe la porți, Lacul înghețat tremură sub stele Prinsă între rânduri privesc și la ele... Un bătrân coboară noaptea pe un horn, Toți copii noștrii sunt cuprinși de somn, Moșul Ene șade lângă geana lor, Cu povești frumoase scăldate de dor.... Dintr-un sac ce
MAGIE... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342675_a_344004]
-
spre larg. Noaptea se apropia de întâmpinarea zorilor. Era o noapte întunecoasă, fără stele, fără posibilitate de orientare. Doar licăritul slab al becului de veghe de la stațiunea meteorologică de lângă hotel mai arunca o scânteie de lumină spre cârdul de lebede înghețate. Zorile începeau să-și facă apariția. Situația era dezolantă. Valurile se repezeau cu forță în mal, aruncând cu putere sute de hectolitri de apă rece spre cârdul de lebede. Stratul de gheață își mărea mereu dimensiunile. Cum începu să se
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/341563_a_342892]
-
și se ridică în zbor, îndreptându-se spre lacul Mangalia, lac cu apă mică, cu hrană și cu adăpostul oferit de pâlcurile de stuf. Aici, ele se puteau adăposti împotriva vitregiei vremii și aveau ca hrană peștișorii amorțiți de apa înghețată. Întregul cârd ateriză pe luciul lacului, grupându-se spre mal. Apoi, începu pescuitul, afundându-și ciocurile în mâl și căutând moluște sau peștișori. Gerul strângea tare și vântul sufla cu putere șuierând printre stufuri. Sesizând pericolul înghețării apei, gânsacul dominant
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/341563_a_342892]
-
de insistențele cățelușei și intrigat de cursele acesteia, peste șosea, spre malul lacului, își învinse repulsia de a ieși în ger și vânt și porni pe urmele Moldei, luându-și pe umeri șuba călduroasă. Ajungând împreună cu cățelușa pe malul lacului înghețat și văzând puiul de lebădă, prins în strânsoarea nemiloasă a gheții, cum dădea din aripi din ce în ce mai slab, își dădu seama de situație. Știa că apa este mică, însă nămolul adânc. Lăsă șuba jos și fugi repede spre clădirea bufetului, de unde
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/341563_a_342892]