3,183 matches
-
Andreei Cristina Vîrlan, cititorii, iubitorii de fotografie, desen sau poezie pot accesa adresa de blog a acesteia: http://piandescultlapolulnord.blogspot.com/ TRIUNGHIUL La fel de crud, Cum rupi tu din tăcere Cuvinte împrăștiate Ud... La fel de surd, Cum îmi citești privirea Și-o înghesui într-o mare de triunghiuri Nud. la fel de mult, la fel te-ascult. Și umbra ți-aș urma la fel de cald în amănunt, Cum știi tu în margini de triunghiuri, cine sunt. VÂNĂTOR DE APUS Cine a putut să zgârâie apusul atât
POEME GRENA de ANDREEA CRISTINA VÎRLAN în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340591_a_341920]
-
de transfer că un gol existențial în care amintirea este stocata doar în baza de informații a divinului. Brusc sunt invadată de o sumedenie de senzații și realizez că am ajuns. Căldură, neliniște, autoadaptare și migrație. Este aglomerat, mă simt înghesuit și totul se află într-o continuă mișcare. Sunt un intreg yin-yang care se divide într-una. Prin diviziuni successive, mă împart în mai multe celule și îmi măresc volumul. Totul se întâmplă individual, printr-un process pe care îl
POVESTEA INTRUPARII de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340617_a_341946]
-
Eduard cânta ca un adevărat profesionist. Beth dansa mai presus de așteptările Almei. Probabil magia acelei seri nu se va mai întoarce niciodată. Sufletul ei plutea undeva aproape de stele. Se completau atât de bine cei patru. Era mulțumită. Invitații se înghesuiau să-i felicite pe lord și copii. Ea profită de ocazie, să se strecoare în grădina. Aerul o răcorea și parfumul naturii o ajută să-și revină din vârtejul emoțiilor. Se îndreptă spre colțul cel mai îndepărtat al grădinii. Nu
MY LORD (4) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341186_a_342515]
-
și suspendatul, de-a martorii lui Iehova care sună duminica la ușă. Cea mai populară fantezie în Japonia: joaca de-a trenulețul. Nu human centipede, ci pipăitul în aglomerație: saloanele sunt decorate ca un vagon de tren, în care clientul înghesuie în voie corporatista plăpândă fără să fie amendat. În România, fantezia asta devine realitate la orice oră de vârf - pentru clientul român, un scenariu de succes ar fi vizionarea unui meci, cap-coadă, lângă o femeie care tace, calcă și-i
Câte bordeluri, atâtea obiceiuri. În Japonia, la health cluburi nu se trage de fiare, dar se practică alte lucruri care sunt sănătate curată () [Corola-blog/BlogPost/338011_a_339340]
-
gata! Nu mai e nimic de făcut. - Ăia braconează, ăilalți poluează, ăștia dau plasă (d’aia roșie, cu Nea Nelu) și, ai naibii, ucrainenii ne iau sturionu și petrolu’...Și ei?!... Ei, în loc să pună mâna pe rame și să-i înghesuie pe toți „ăștia” în năvoade...ei... ...în fine, i-am găsit pe toți resemnați într-un birt de patru mese. Stăteau nemișcați (de mii de ani pe aceste meleaguri, ar zice poetul) câte unu, maxim doi, la masă. Erau la fel de
Nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită. Ficțiune cu români () [Corola-blog/BlogPost/338043_a_339372]
-
te invită la „furat” idei: 54 de metri pătrați organizați “la dungă”. Echipa CRAFTR a reușit în aproximativ un an (cu tot cu aprobări de construcție), cu un buget de până în 30.000 euro, să transforme un banal apartament de trei camere înghesuite într-o gură de aer proaspăt, un spațiu aerisit din care să nu lipsească nimic: un dormitor, o bucătărie echipată complet, un living generos, dining pentru douăsprezece persoane (!!!), un birou/posibilă cameră pentru copil și loc de depozitare cât cuprinde
Dăm note mari unor superamenajări în spații mici. Toate made in RO () [Corola-blog/BlogPost/338047_a_339376]
-
building-ului, care, deși mult mai colorată și diversificată ca în trecut este, vrei nu vrei, tot un sistem de „împinge tava”. Și ce dacă? Sentimentul de prezență a lăcomiei și aici mă cuprinde când văd șirurile de corporatiști care se înghesuie civilizat să ajungă mai repede la tejgheaua cu mâncare. Ș-apoi la casa de marcat. Risipa o constați la final, dacă urmărești ce aruncă fiecare la coșul de gunoi: hârtie, plastic, resturi alimentare. Am sughițat și asta, pe moment, mi-
În ziua în care i-a dat cafeaua în foc, un corporatist constată că viața lui între mașină, birou și cantină este o înlănțuire de lăcomie și risipă () [Corola-blog/BlogPost/338137_a_339466]
-
Cu toții suntem parcă mai zgribuliți, copiii sunt roșii în obraji. „Am luat portocale și eugenii pentru cei mici”, zice un tânăr și le întinde o pungă să-și aleagă. Ai mei nu vor portocale și nici la Eugenia nu se înghesuie, că i-au schimbat ambalajul și nu o recunosc, așa „deghizată”! Iau una până la urmă și o împart frățește. „Și să știți că eu sunt din Caracal, de unde e domnu’ ministru! Știți dumneavoastră... ” zâmbește. Încerc să-mi dau seama la
Din Cambridge, am strâns în brațe toată România! Noi le vorbim românește, copiii ne răspund în engleză, dar dacă îi întrebi ce naționalitate au, spun răspicat că-s români () [Corola-blog/BlogPost/338151_a_339480]
-
ca să nu mai zic de faptul că îi pot răni involuntar pe cei mici. Eu aș fi propus ca cei de 13-14 ani să poata intra la următorul nivel. ZONA PALM este, într-adevăr, mult mai aerisită. Nu te mai înghesuie nimeni, te poți relaxa și te poți bucura de câteva ore de liniște. Palmierii sunt deosebit aranjați, luminați, printre ei sunt răspândite șezlongurile, ceea ce îți creează impresia de vacanță în Maldive. Piscina este destul de mică, ca de altfel și cea
Cum e la Therme, dincolo de advertoriale. Cronica unui client (ne)mulțumit () [Corola-blog/BlogPost/338144_a_339473]
-
deda. La noi astăzi nici măcar asemenea caractere rotunde nu mai găsești. Am vrut cu un demers imprudent să desenez o diagramă Venn în care să intersectez trei lumi: cea a publicului tipic de cultură hollywoodiană, ilustrat de cei care se înghesuie la Star Wars și bicepșii lui Vin Diesel, lumea mai nuanțată a celor care trec dincolo de blockbusters și forează mai adânc, susceptibili de a suporta bine, dacă nu cu plăcere, purgatoriul lingvistic din Aferim! și, nu în cele din urmă
Aferim! Suntem din (ne)fericire un norod de maneliști () [Corola-blog/BlogPost/338165_a_339494]
-
i-am nascut’. Turnat copilul numărul patru, cinci, șase, șapte, opt, nouă și zece. Îți recomandăm Avortul și vina colectivă de care fugim Putem să mai numărăm mult și bine la copii ‘turnați’ din sărăcie, ignoranță, analfabetism, abuz, foamea care înghesuie femeia să ‘stea’, pumnul care o convinge să nu protesteze, cinismul medicilor precum cel care a recomandat consumul redus de ciocolată în locul investigațiilor, discriminării gravidei în funcție de starea sa socială și economică (mă îndoiesc că femeia care dă cuviincioasa șpagă sau
Putem să numărăm mult şi bine copiii „turnaţi” din sărăcie, ignoranţă, analfabetism, abuz. Întrebarea este ce facem cu ei? () [Corola-blog/BlogPost/338169_a_339498]
-
Este sezonul examenelor naționale, moment în care pendulăm între elan ceapist și depresie închipuită: înghesuim, uneori în aceeași frază, școlile care au depășit planul la note de 10 (felicitări, excepțional, la mai mare, voi sunteți viitorul, copii!) cu dezastrul generalizat din educație (e jale, nu se mai învață nimic, desființarea școlilor, demisia profesorilor, plecați, copii
Fericirea de a găsi un prost mai mare ca tine () [Corola-blog/BlogPost/337737_a_339066]
-
nu ? Și își dau poate ultimele economii. Iar acești oameni fără scrupule profită tocmai de această categorie socială cea mai vulnerabilă Ceilalți amatori le pot achiziționa la prețul de 8500 de lei de la firma noastră. Cei trei fericiți câștigători se înghesuie să încheie contractele de vânzare-cumpărare. Spre surprinderea mea se găsesc și alți amatori. Spun spre surprinderea mea pentru că toți sunt bătrâni, trecuți de mult de vârstă pensionarii. Mă întreb de unde au așa de mulți bani. Mi-am dat însă seama
O domnișoară m-a sunat și mi-a făcut „o ofertă de nerefuzat”. Apoi, într-o sală plină, am trecut de la „analize gratuite” la tigăi, plite cu inducție și saltele cu magnetoterapie () [Corola-blog/BlogPost/337735_a_339064]
-
al tonetelor mobile de unde ies burgeri și hot dogi reinterpretati în rețete fanteziste, lângă alții care se lauda cu Korean Barbecue sau Tacos și Empanadas. Văzut de aici, skyline-ul orașului e rece și impunător, dar tăcut. E liniște, nu se înghesuie nimeni, nu te împiedici de vreun selfie stick, nu e niciun bărbat în toată firea transpirând pentru un dolar sub un costum de Elmo. Sunt însă mulți italieni și nemți, întinși pe o peluză și prin casele abandonate și recondiționate
Secretele celui mai copleșitor oraș din lume. Destinația ideală pentru generația corporatiștilor călători () [Corola-blog/BlogPost/337832_a_339161]
-
zile bune, Doamne, cât sunt de nenorocit! Aș plânge și mi-aș plânge de milă, dar e prea frig pentru lacrimi. Și sunt flămând, foarte flămând. Să n-ai niciun gând și, în același timp, să ai toate ideile lumii înghesuite într-un cap gol, ținut drept de un țiuit continuu care urcă sisific din stomacul la fel de gol, totul se învârte și stă pe loc. Dau să mă ridic, dar mă așez din nou, epuizat și enervat la culme de miros
„Un leu, nenea! Sau cât ai dumneata...” () [Corola-blog/BlogPost/337867_a_339196]
-
Imaginea surprinsă lângă Confort City face parte din proiectul Periferia B, realizat de fotograful Petruț Călinescu și jurnalista Ioana Hodoiu Călinescu. Aproape în fiecare zi, traversez în microbuzul cu navetiști marginea de Vest a Bucureștiului. Sute de oameni vin înghesuiți în autobuze spre orașul care, pentru ei, înseamnă înainte de toate un loc de muncă. Se dau jos la depozitele, angrourile, atelierele și centrele comerciale la rândul lor înghesuite haotic în jurul șoselei de centură. Coboară cu ochii cârpiți de somn la
stâne, drone și ghetouri pentru clasa de mijloc () [Corola-blog/BlogPost/337889_a_339218]
-
Aproape toate ansamblurile rezidențiale sunt la margine, fiindcă în rest nu prea mai e loc de construit. Cu toate astea, spune Petruț, spațiile astea noi i se par în continuare mici. „Curțile vilelor construite la periferie sunt înguste, casele sunt înghesuite. Mie mai mult mi se par ghetouri pentru clasa medie”. După primele luni de drumuri pe coclauri, pe străzi desfundate și prin câmp, cea mai puternică impresie pe care i-a lăsat-o Bucureștiul de la margini e dezordinea. „La periferie
stâne, drone și ghetouri pentru clasa de mijloc () [Corola-blog/BlogPost/337889_a_339218]
-
apoi dacă va ajunge vreo stradă la ei. Mulți realizează abia târziu că n-au făcut o mișcare inspirată. În Domnești am văzut că sunt tot felul de grupuri de inițiativă care se luptă cu primăria fiindcă, după ce s-au înghesuit mulți acolo, au constatat că nu există drumuri. La Confort City, de exemplu, oamenii s-au mutat și au început să facă presiuni să închidă Glina și Protanul, chiar dacă în momentul când s-au mutat știau de existența lor.” Chiar dacă
stâne, drone și ghetouri pentru clasa de mijloc () [Corola-blog/BlogPost/337889_a_339218]
-
computere care raportează oricând statusul și dau alarme la abateri. Stratul de talaj e destul de gros ca să le izoleze și să absoarbă dejecțiile, pe toată durata șederii unei serii de păsări. Mulțimea e raportată la suprafața halei, ca să nu fie înghesuite. Anotimpul și timpul n‑au legătură cu cele de afară. În sectorul de tineret, de exemplu, lumina simulează iarna, ca să le țină în frâu dezvoltarea până ajung la maturitatea sexuală. Ziua are opt ore, de la 08:00 la 16:00
Scurta și curioasa viaţă a puiului de Crăiești. O poveste adevărată despre ce mâncăm azi () [Corola-blog/BlogPost/337771_a_339100]
-
și și‑o permit. Dar nu toți ne permitem pui lent, așa cum nu toți ne permitem pui crescut afară. Alternativa la‑ndemână, sistemul intensiv, și‑a creat o imagine teribilă. În avântul eficienței, prins prin anii ’50, „fermele‑fabrică” au înghesuit animalele în condiții chinuitoare, le‑au stimulat creșterea cu hormoni și antibiotice (în doze subterapeutice, ca să prevină dezvoltarea unor bacterii și să faciliteze asimilarea hranei), neavând nici rasele specializate, nici tehnologiile sau mentalitatea de azi. Între timp, realitatea nu mai
Scurta și curioasa viaţă a puiului de Crăiești. O poveste adevărată despre ce mâncăm azi () [Corola-blog/BlogPost/337771_a_339100]
-
de adrenalină, de sens. Cei care muncesc rațional știu să se relaxeze, workaholicii nu. Ei nu știu cum să nu lucreze. Chiar și în vacanțe ei ruminează Excel-uri și termene limită. Îți recomandăm „Este o situație gravissimă. Vrem să ne mutăm”. Cum înghesui încă 6400 de corporatiști într-o stație de metrou De unde vine dependența de muncă Greu de spus. Originea problemei se discută de obicei într-o psihoterapie unde „dependentul“ și terapeutul încearcă să sondeze după chestii mai vechi. În cazul cu
Workaholicii sunt niște nefericiți. De unde vine dependența de muncă și cum se tratează () [Corola-blog/BlogPost/337904_a_339233]
-
este o profesoară de pian, care la cei bine-trecuți 30 de ani încă trăiește sub auspiciile mamei sale. Deși pare calmă și sofisticată, femeia este roasă de trăiri contradictorii, puternice dorințe sexuale, vindicative și violente. Iar toate aceste porniri se înghesuie într-o relație pe care o pornește cu unul dintre studenții săi, Walter, care o va respinge și o va ademeni în același timp, deschizând o lume plină de fantezii întunecate. Ceea ce este mai mult decât minunat la acest film
La Pianiste [Corola-blog/BlogPost/100358_a_101650]
-
chiar, având în vedere c va fi și niște ateliere de magie pentru copii), ateliere de bucătărie, animație stradală și, bineînțeles, muzică live care să completeze tabloul. Nu prea trebuie lăudat târgul, având în vedere că în fiecare an ne înghesuim curioși să vedem ce ni s-a mai pregătit. Deja, el în sine e o tradiție colectivă a orașului, care parcă din obișnuință se pregătește la mijlocul lui noiembrie să-i adune pe toți acolo, la statuie. Încercați să vă imaginați
Târgul de Crăciun [Corola-blog/BlogPost/100655_a_101947]
-
Totul pentru bani fără vreo evaluare anterioară a calității producției sau serviciilor oferite de fiecare platforma în parte. Nu mi s-a părut nimic remarcabil în acest sezon în New York în afară de dorința ridicată, constantă de consum a pieței. Londra a înghesuit toate showurile într-o parcare. Lucru tare creativ dacă această parcare nu ar fi fost înghesuită strâmtă și puțin ofertantă. Milano ca de obicei a oferit mai mult. Aici competiția între marile branduri e vizibilă. Discutăm despre un show impresionant
On top! [Corola-blog/BlogPost/100694_a_101986]
-
în parte. Nu mi s-a părut nimic remarcabil în acest sezon în New York în afară de dorința ridicată, constantă de consum a pieței. Londra a înghesuit toate showurile într-o parcare. Lucru tare creativ dacă această parcare nu ar fi fost înghesuită strâmtă și puțin ofertantă. Milano ca de obicei a oferit mai mult. Aici competiția între marile branduri e vizibilă. Discutăm despre un show impresionant Philipp Plein și despre o cină oferită de Dolce & Gabanna pe strada Montenapoleone. Da. Pe stradă
On top! [Corola-blog/BlogPost/100694_a_101986]