2,464 matches
-
să mănânce în tihnă bucatele de pe masă. Ștefan, îmbrăcat la costum, amuțise la intrarea în restaurant toată suflarea feminină. Și-au lăsat colegii în sala de festivitate să-și ciocnească, până la cioburi, cupele de șampanie. Au urcat tiptil în cameră, îngroziți de scârțâitul scărilor din lemn și de gândul că cineva i-ar putea urmări, furându-le clipa de singurătate. S-au oprit în mijlocul camerei și atunci când hainele au coborât să se odihnească pe covor, la lumina palidă a becurilor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
facă astfel o reclamă gratuită și spectaculoasă, toată suflarea orașului putând fi prezentă. Din nou, nu se ținu cont de părerea ei. Alexina contactă o trupă oarecare din oraș, să cânte în pauzele prezentărilor. Când le ascultă repertoriul, Luana se îngrozi de interpretarea lipsită de profesionalism. Începuse s-o irite faptul că nu e plătită, că nu era luat în seamă nici unul din sfaturile ei. Pierduse timp și investise sentimente pentru nimic. Se întreba ce căuta ea, de fapt, în toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
În clipa în care își apropiară trupurile și își uniră mâinile, se petrecu ceva de neînchipuit. O amețeală tainică și un simțământ de împlinire îi copleși. Își feriră privirile, lăsând doar inimile să le bată nebunește și dansară fără oprire, îngroziți la gândul că momentul de desprindere avea să le distrugă trăirea a două jumătăți egale, sortite să se întâlnească. Radu o conduse acasă, incapabil să scoată un cuvânt. Într-o tăcere plină de nerostite înțelesuri, Luana gândi fără oprire, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mesajul ei nerostit, acela că ar fi dat orice să rămână singuri, se grăbi să deschidă. Când îl văzu pe Costi rămase perplexă. Se întorsese să ceară un pahar cu apă. Dată peste cap de neașteptata apariție, Luana îl repezi, îngrozită de pretextul ieftin la care apelase pentru a se întoarce în casa ei. Îi trânti ușa în nas, tremurând de furie. A doua zi, revoltată, povesti Nuții incidentul. Femeia se schimbă la față. Îi aruncă o privire cruntă. Văzuse, cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Cerea investigații în legătură cu diplomele ce se impuneau pentru ocuparea unui post de referent. O așa minciună sfruntată o dădu cu totul peste cap. Realiză că atâta timp cât una dintre ele nu va pleca din fabrică, războiul nu se va termina niciodată. Îngrozită de gândul întoarcerii la o activitate limitată doar la coada cratiței, Luana hotărî să reziste, să nu-i dea șefei satisfacția victoriei. Daniel Liga nu era departe de zbuciumul Luanei. Se impunea debarasarea de una dintre ele și căută o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
s-o atace, să arunce cu "pietre", dar Luana n-o mai putea asculta. Ea simțea că e departe de realitate și că trebuia să caute ajutor. Se târî până în biroul contabilului-șef. Bărbatul se repezi s-o susțină. Se îngrozi văzându-i chipul palid, ochii goi, lipsiți de orice licărire. Domnule Popescu, cine sunt eu? Vocea îi era stinsă, el abia reușea să priceapă. Ea repetă întărâtată, cu ultimele puteri: Cine sunt eu? Ce știi despre mine? Alertat, economistul rugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de ea. Spuse doar: Noapte bună, doamnă Noia. Două zile umblă prin puzderia de magazine să-și cumpere ținuta pentru recepția organizată în cinstea evenimentului. Bucureștiul era o metropolă dominată de vacarm, sufocată de mașini și pietoni repeziți, care o îngrozea așa cum o grădiniță aglomerată de prezențe gălăgioase îl umplea de spaimă pe copilul de grupă mică, crescut de bunici într-un sătuc retras de munte. Multitudinea de oferte vestimentare o făcu să-și rupă picioarele alergând de colo-colo, incapabilă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
a înfiorat întreaga suită, a continuat: - Am promis să rad barba acestor doi indivizi, și o voi face. Lângă el stătea neclintit Andras, cu mâinile încrucișate la piept. Privirea lui mă țintuia, având pe față o expresie ce continuu mă îngrozea din ce în ce mai tare. Un om cu desăvârșire lipsit de emoții. Ultimul lucru pe care l-am văzut a fost briciul care reteza barba blondă a lui Taso, în timp ce călăul îi ținea capul neclintit. Din pricina lacrimilor, n-am mai putut să văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
adăugat: - Longobarzii nu sunt bine primiți la Ravenna. A consimțit nepăsător, spunând: - Nu toți. Am văzut câțiva trecând printr-un sat din apropiere de Adria. Escortau un bărbat înalt, un roman îmbrăcat în negru și cu o față care te-ngrozea. - Andras! am izbucnit eu. - Trădătorii! mi-a ținut isonul Gundo. VI Primejdia ne-a ocolit și pe bucata de drum spre Spina. Doar picioarele continuau să ne facă probleme. Pe la asfințit, am ajuns. Adăpostul ce ne-a fost rezervat semăna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
spurcata boală ce mistuie corpul omului puțin câte puțin nu poate ști care este lucrul cel mai înfiorător. Nu fețele desfigurate, fără nas, urechi sau obraji, nu mâinile ajunse niște cioturi sau oasele ce se ivesc din cangrene. Nu. Ceea ce îngrozește cu adevărat este disperarea, moartea continuă și lentă, cu horcăiturile, zvârcolelile, urletele și gemetele ei; să vezi muribunzi acoperind cu pământ și pietre morți care probabil că încă nu muriseră. Iar duhoarea nu seamănă cu nimic din ceea ce cunoaștem. Amintește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
alte minunății, aproape toate jefuite din orice colț al imperiului, inclusiv de la Roma. Atunci când Callisto m-a întrebat dacă voiam să vizitez Sfânta Sofia și hipodromul, am spus nu, sub pretextul că eram foarte obosit. În realitate eram din nou îngrozit de ceea ce-mi fusese dat să văd. A doua zi în zori, de unul singur, am luat-o din nou pe strada Mesè, spre marea mea mirare măturată și curățată de gunoaiele și excrementele de peste zi, și m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
fost spălat și uns cu smirnă, ulei de cedru și scorțișoară, și, ca și Gaila, neîndemânatic conservat de aceiași preparatori bizantini, din pricina lui Rodoald care, deși se dădea drept arian, se afla de fapt sub stăpânirea superstițiilor unor sacerdoți păgâni, îngroziți de ideea de a se face incizii unui cadavru. Am asistat la toate, și, după ce a fost îmbrăcat și pregătit pentru îngropăciune, am mers în urma lui ținându-i calul de zăbală, înșeuat și cu armura ca de război. Alături de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
n-am să vreau, la un moment dat. Dar mai am nevoie de câteva minute ca să mă adun. Știu că bărbații n-ar trebui să aibă nici o problemă cu sângele, rănile și așa mai departe, dar pe mine chiar mă îngrozesc. Eu am leșinat și atunci când mi s-a luat, pentru prima și ultima dată, sânge pentru analize. A fost jalnic. Tot felul de bunicuțe în jurul meu se descurcau fără probleme, numai eu nu mă puteam ține pe picioare. Foarte macho
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
vina lui că a trebuit să mă lase și că da, chiar aveam probleme cam mari. Că singurul motiv pentru care mă măritasem cu el era... ca să mă răzbun pe Nieve și pe Aidan. Lucru care pur și simplu a îngrozit-o. Mi-a spus că sunt rea. Sigur, după aia a dres-o și mi-a zis că mă înțelege și că nu sunt chiar atât de groaznică, doar amărâtă. Dar a avut dreptate prima dată. Am fost meschină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
ca să vadă dacă postul național făcuse vreun reportaj pe tema asta. Tipic RTE, se gândi ea, după ce trecuse în revistă mai multe știri și nu menționase nimic despre Ennco. Lumea internațională a afacerilor nu apare pe radarul lor. Apoi icni îngrozită la vederea unei transmisii de la biserica din Rathfinan; imaginea se focaliză pe reporter. —Știrea din Statele Unite de săptămâna asta, conform căreia Mike Horgan, directorul firmei financiare americane Ennco, a fost arestat sub acuzația de fraudă, are efecte negative pe plan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
cu Häagen-Dasz și când făcuseră amor pe frigul acela crâncen din pădure, în Scoția. Dar se hotărî că nu-l iubise atunci când lucrurile se înrăutățiseră, când el devenise mai ocupat, plecând la întâlniri și lăsând-o pe ea acasă - fusese îngrozită la gândul că-și va găsi pe altcineva, ca și Aidan. Așa că sfârșise prin a crede că nu-l iubise niciodată cu adevărat. Că se măritase cu el ca să nu rămână pe dinafară. Iar apoi, el încetase să o mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
cât un purice. Dar trebuie să încerc. —Așa te vreau! — Prima întâlnire o am cu tipul ăla nou pe care l-au angajat ca să meargă la Tokio, zise Darcey amuzată. Ceea ce ar trebui să fie interesant, cred. Probabil că e îngrozit de tine. Femeia de fier venită de la Dublin ca să preia conducerea. —Crezi? — Absolut. Darcey râse. — Nu te cred, dar mersi oricum. Hei, Darcey! Walter se apropie de ea și o bătu pe umăr. —Bravo ție, sper să ai parte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
cilindrul nu se sparge, lovesc tot mai tare sub privirile calme ale statuii, izbesc cu furie neputincioasă și totul începe în jurul meu să se prăvale, statuia, pietrele mari, coloanele, bolta, totul și cilindrul se sticlă nu se sparge, mă trezesc îngrozit în zgomotul valurilor tot mai înalte ale mării, 20 iulie, din nou la Roma, ultimele zile, soare la Roma, la Coloseum, la terme, castelul Sant’Angelo, același soare după cupola bazilicei Sf. Petru, peste Santa Maria Maggiore, oglindit în apele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
împlântat în pieptul călugărului ce-i mulțumise parcă pentru moartea ce i-a dat-o, ca pe un dar, vorbea greu, fără nici o gramatică, mai mult înțelegând din ochii lui decât din cuvinte, mi-a mai spus cum a fugit îngrozit de focul ce a mistuit clădirile, cum i-a apărut înainte Maica Domnului cu Pruncul în brațe, cum i-a purtat pașii până la peștera din stâncă, cum l-a adăpostit acolo și el s-a căit de faptele lui, în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
repede la perete și și-a mânjit mâinile în vopsea și, izbucnind furios, a întins-o cu palma pe tot peretele, ceilalți care erau cu el s-au oprit speriați, au urlat ceva în limba lor și-au ieșit afară îngroziți, eu cu ochii printre lacrimi și meșterul Vasile priveam încremeniți la rusul atins de umbra nebuniei, după ce și-a șters palmele de pereți a privit înmărmurit la ceea ce făcuse și a izbucnit într-un plâns isteric, aruncându-se în genunchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Își așteaptă forma. iar dacă există, trebuie rupte. Nu dau doi bani pe cuvântul lighean, atâta vreme cât nu-l pot inventa chiar acum, aici, indiferent cum s-ar chema, pentru că am nevoie disperată de el ! Adina Dabija 12 Dodo se uită Îngrozit la mine. Îmi părea rău de Ureche, de casetele cu Jethro Tull și marillion și, bineînțeles, de Puloverul maro (de hobbiți, la drept vorbind, nu prea Îmi păsa), dar, precum ligheanul, la fel și povestea mea de dragoste cu el
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Și În orice caz, un lucru vă promit : după aceste zece zile nu veți mai fi aceiași oameni care sunteți acum. Asta e puțin scary, chicoti Billy pe Înfundate. Eu cu cât aflu mai multe de mine, cu atât mă Îngrozesc mai mult ! martine Îi aruncă o privire severă și duse degetul la buze. Aveți aici o mână de bărbați de nădejde, spuse primarul arătând spre cei patru ghizi, printre care se număra și pirpiriul Sailasi, care fuma ca un turc
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
acea primă Întâlnire cu socrul său a fost diferit de obișnuitul său comportament necugetat. Dar asta e doar norocul prostului. Iar În timpul Întrevederii oficiale, s-a purtat atât de dizgrațios și de nerușinat, Încât până și socrul lui a fost Îngrozit. Vorba aceea, „prostia n-are leac“. Și nu există nici o scuză pentru conduita lui ulterioară, oricum ai lua-o. Shibata Katsuie și ceilalți se convinseseră că nu aveau ce să aștepte de la viitor, iar opiniile lor fură curând cunoscute tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
acolo, ca un mic hoț care privește pe furiș prin ferestrele luminate, Tokichiro se uită prin gard. Mataemon locuia În cartierul arcașilor și aproape toți oamenii care trecau pe stradă se cunoșteau. Tokichiro era conștient de pașii trecătorilor și se Îngrozea la gândul că avea să fie descoperit de părinții lui Nene. Acel spectacol al lașității era comic. Dacă Tokichiro Însuși ar fi văzut pe altcineva comportându-se astfel, l-ar fi disprețuit pe acel om. Dar, În momentul respectiv, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
o țeavă de bambus, luă o găletușă și o cufundă Într-o covată lăcuită. Stropind peste tot cu apă, ca o rață, Își spălă, grăbit, fața. — ăh, vi se udă mâneca, stăpâne. — Lăsați-mă să vă schimb apa. Pajii erau Îngroziți. Unul din ei ridică, temător, mâneca albă a lui Nobunaga, de la spate, În timp ce altul scoase apă proaspătă. Un al treilea luă un prosop, pe când Îi Îngenunchea la picioare. În același timp, oamenii din locuințele samurailor părăsiră corpul de gardă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]