2,408 matches
-
au început să-ți compună pe ritm de manele imnul de slavă: „Mulțumim, Traiane, că ne-ai eliberat/ Și-am ajuns cu toții, drept într-un rahat!”. Deci bucură te cât mai ai timp... De râsul curcilor Dumnezeule, încep să mă îngrozesc din ce în ce mai mult, când văd ce fel de generație se plămădește acum pe aceste meleaguri mioritice! Uneori încep să mă consolez, că așa ceva nu este posibil, că nu se poate ca la un moment da,t un popor quasiîntreg să-și
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
inclusiv pe Champs Elisee du Paris. Dar se vede că sunt al naibii de insensibili europenii ăștia! Se stropșește omul la ei, chiar îi amenință cu degetul, și ei nimic, nici o mișcare care să denote că ar fi intimidați măcar, dacă nu îngroziți de-a binelea de consecințe. Au motivat, că la noi și la bulgari sunt probleme și cu asta ne-au trântit fără nici un protocol, poarta în nas. Bulgarii, au dat niște răspunsuri diplomatice la situația creată, însă la noi funcționează
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
ca În prag să apară o fată slabă, cu figură anemică și părul lung, blond și buclat. ― Alisia? se miră ea fixându-mă cu ochii ei Întunecați. Deși purta o cămașă lungă de noapte, numai vederea mâinilor ei osoase mă Îngrozi. ― Bună Larisa, am spus recunoscând-o pe sora lui Victor. Probabil nu e momentul potrivit, dar chiar trebuie să lămuresc ceva cu Victor. E acasă? Chipul alb al Larisei era lipsit de expresie. M-am Întrebat dacă ea mânca vreodată
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
să mă muște ușor. Mersese mult prea departe! Trebuia să plec. Dar cum? Puteam să înfrunt pur și simplu situația, mă gândeam disperată. Puteam să sar pur și simplu din pat și să mă comport ca și cum n-aș fi fost îngrozită numai la gândul că trebuia să mă târâi pe podele ca să-mi culeg hainele. Dac-aș fi reușit să-mi găsesc chiloții ca să-mi acopăr măcar fundul, nu mi-aș mai fi făcut atâtea probleme în legătură cu restul... Sau aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
moară de râs când o să afle că nu există nici sală de gimnastică și nici cabinet de masaj. Și că, în momentul ăla, printre rezidenți nu se număra nici o celebritate. Dar și mai tare îmi era teamă de mama. Mă îngrozea gândul s-o văd dezamăgită, privindu-mă cu ochi de martir. Poate nu vine, m-am gândit. A urmat o scurtă licărire de speranță. Asta înainte să-mi dau seama că dacă mama nu venea, atunci avea să fie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
fulgi de porumb, a adăugat Margaret. —Și singura ei jucărie era o coală de hârtie pe care trebuia s-o împăturească în diverse forme. Cu toate că la ea acasă avea grămezi de păpuși și de ursuleți. Am plâns cu lacrimi amare, îngrozită de ceea ce distrusesem. Eram unicul vinovat pentru faptul că familia mea era privată de propria-i casă. Și asta numai pentru că fusesem un purceluș. — Nu putem să ne luăm altă casă? m-am milogit eu. A, nu! Amândouă au clătinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să ajungă la piureul instant, urmat de frișca instant, fredonând un cântec de David Cassidy. Arătau splendid în bluzele lor din nailon. Așteptau să se termine războiul din Vietnam și să înceapă criza petrolului. în mod normal, aș fi fost îngrozită de situația familiei noastre care stătea, în septembrie, în grădina din fața casei mâncând sandviciuri cu banane. Vara era în regulă, dar odată ce toată lumea se întorsese la școală, nu se mai făcea să zaci așa. întotdeauna am fost extrem de preocupată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mică criză și a început să urle că s-a săturat să învârtă la coardă. într-un avânt de neașteptată mărinimie, m-am trezit învârtind la coardă împreună cu Nancy-ochelarista. Nancy era așa de pierdută în sălbăticia tranchilizantelor încât m-a îngrozit. După ce John Joe își rupsese mâinile învârtind coarda și le rupsese picioarele tuturor pacienților care se aflau prin preajmă, venise vremea pentru scaunele muzicale. Inițial mi-a fost teamă să fiu brutală, să trag scaunele de sub fundul celorlalți și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și tata. Din păcate, nu se vedea nici urmă de Anna. Tata continua să vorbească folosind accentul de Oklahoma. Când am prins-o singură pe Helen - mama și tata erau ocupați să converseze cu părinții lui Chris, iar eu mă îngrozeam numai gândindu-mă la ce puteau să discute - i-am pasat scrisoarea în care îi ceream Annei să vină în vizită și să-mi aducă narcotice. I-am spus lui Helen: Vrei să-i dai scrisoarea asta Annei? Nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cu care mă împroșcase, am simțit un nod în gât. — N-am făcut asta decât ca s-o ajut să-și revină, a bocit Brigit. Știu c-am fost furioasă și am crezut c-o urăsc... Chestia asta m-a îngrozit. Era imposibil! Brigit să mă urască? Brigit să fie furioasă pe mine? Nu putea să fie așa. De ce-ar fi făcut asta? Fiindcă luasem din când în când din cocaina ei? Ar trebui să se relaxeze. Neapărat. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mă uitase sau poate se căsătorise cu altcineva. Nu contează, a insistat Nola. Indiferent de situație, ție îți va face bine să iei legătura cu el. Drăguțul de el, a adăugat ea cu un zâmbet cald. Părinții mei au fost îngroziți. Nu plec pentru totdeauna, le-am explicat eu. în octombrie trebuie să fiu înapoi. încep facultatea. îCei care iau astfel de decizii se hotărâseră să mă lase să încerc să studiez psihologia. în ziua în care am primit vestea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
an în Paști. Oamenii de știință sublimează, iar Ge pur și simplu trăiește pentru plastic. Și bănuiesc că nu vrei să te întorci la Henry cu genele lui Ge în ovulul tău, nu-i așa? — în nici un caz! replică Eva, îngrozită de idee, iar după micul dejun, înainte să se ducă în cambuza îngustă ca să se spele, luă prima pilulă. Totul era așa de diferit de cursul de olărit și de cel de meditație transcendentală! Pe punte, Sally și Gaskell încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
inventați azi, nici ieri. Nu mai fuma. Intensitatea o calma, paradoxal. Nu era o intensitate a relatării, nicidecum. Spaima ascunsă, acută, enorma și permanenta spaimă, parcă se calma prin chiar materia faptelor relatate. Ca și cum necunoscutul, care înfricoșase dintotdeauna și încă îngrozește și acum, vulnerabilitatea ei mereu la pândă, devin suportabile prin concretețe. Ca și cum realitatea, oricât s-ar dovedi de teribilă, este mult mai ambiguă, mai solubilă decât grozăviile pe care le imaginezi sau le aștepți. Li se împărțeau, acolo, în lagărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Cușa, adică. Eu sunt... Își rostise numele, dar aerul îl spulberă, instantaneu. Tolea nu-l prinse. Aha... știți, aș fi vrut, de fapt, să-l văd pe Octavian. Pe Tavi Cușa. Tolea obținu un sfert de pas înăuntru. Mătușica se îngrozi, dar n-avu putere să se opună. Da, necunoscutul se afla deja în vestibul, întâlni privirea fixă și neagră a câinelui, ghemuit lângă cuier. — Sunt un vechi prieten al domnului Octavian Cușa, al lui Tavi. Aș fi vrut neapărat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
își vedeau liniștite de treabă. Fiecăruia cât cerea, dar până la 6 kilograme, așa hotărâse șefa. Era și un bețiv... Bine că e cald, mormăia bețivul. Că știți cum e, coniță, de câțiva ani numai când auzim de iarnă și ne îngrozim. Trăim ca în peșteră, coniță, luni grele de iarnă fără încălzire, fără apă caldă, un coșmar, doar știți. Avea dreptate bețivul, bine că eram înăuntru, acolo, la cofetăria Corfu, doar o știți. Eram înăuntru și era cald, nu simțeam iarna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
care coboară deliberat temperatura emoțională pentru a potența cerebralitatea. El excelează în a revela profunzimea, păstrându-se la suprafață, scrutând surâsurile pe care nu te poți bizui în viață. Orice scriitor ar putea învăța meșteșugul de la el și să se îngrozească de perfecțiunea pe care și-a însușit-o. Dar făcându-ne să simțim curenții de adâncime ai lumii moderne, în loc să ne lăsăm învinși sau omorâți, dezvăluindu-ne parabole secrete ale angoasei contemporane și făcându-le eroice, accesibile și imaginabile, Manea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
preț atât de nemilos și de crud, că Harry nu și-a mai revenit niciodată din rușinea și repulsia pe care le simțise când a acceptat propunerea bătrânului. Dar a acceptat-o. Era prea slab ca să n-o facă, prea îngrozit de propriul viitor ca să nu primească, dar în clipa în care și-a pus semnătura pe contract, a știut că-și vânduse sufletul și că avea să fie blestemat pe vecie. În momentul acela se găsea în închisoare de aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ei, mi-am dat seama că poate era mai bine așa. Relațiile dintre noi se răciseră atât de tare, încât aveam probabil șanse mari să-mi închidă iar telefonul în nas, iar perspectiva unei alte bruftuluieli din partea fiică-mii mă îngrozea. În loc de telefon, am decis să-i scriu o scrisoare. Era o abordare mai sigură și, dacă nu-mi scriam numele și adresa pe plic, ca expeditor, aveam o șansă să deschidă scrisoarea și să o citească, în loc să o rupă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
case din suburbii, de Ziua Recunoștinței. Pretutindeni mirosea a curcan. Edith servea băuturile. În fundal se auzea un cântec interpretat de Frank Sinatra (My Way, dacă-mi amintesc bine) și, Rachel evident îngrijorată, draga de ea, privea cu o expresie îngrozită pe chip, conștientă că era răspunzătoare pentru tulburarea atent pregătitei petreceri a mamei ei. Am scos elefantul din casă și l-am întors cu fundul în sus pe iarba maronie de toamnă. Nici nu-mi amintesc câte scule diferite am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
să mă uit la televizor și să mănânc, așa că mai bine aș ieși. — Ne vedem în față la The Bailey pe la unu. —Debbie... te deranjează dacă ne vedem altundeva? Gândul de a sta singură în față la The Bailey mă îngrozește. Acolo își fac veacul toți oamenii frumoși sau cei care se cred frumoși. —OK. În față la Brown Thomas? N-ar fi mai bine în Brown Thomas? La departamentul de haine bărbătești. — Sigur. Ne vedem atunci. Mă gândesc să iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
iau autobuzul spre casă. Nu conduc. Vreau să spun că știu să conduc, dar pur și simplu n-o fac. Nu pot să-i înțeleg pe cei care se distrează făcând o „plimbare lungă cu mașina“. Condusul în oraș mă îngrozește. Așa că aștept autobuzul, când se întunecă deodată și am un atac de panică, gândindu-mă că părul meu uscat cu föehnul o să se elctrizeze în caz că plouă. Nu am făcut decât să-l usuc cu föehnul. Frumos și drept. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
făceau oamenii duminica înainte să apară cumpărăturile de duminică. Cred că mergeau la plimbare sau stăteau și se uitau la televizor. Îmi aduc aminte că mama și tata ne duceau în fiecare duminică la plimbare până la digul Dun Laoghaire. Mă îngrozea. Îmi aduc aminte că plimbarea pe dig mi se părea cea mai lungă și mai plictisitoare din lume și piciorușele mele nu făceau niciodată față. Era mereu frig, și eu dădeam mereu nas în nas cu alți copii de la școală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Îngheață pe buze În momentul În care Întreaga cameră se Întoarce să se uite la mine. — ... urăște chestiile croșetate... Din sală se aude un icnet puternic. — Urăști chestiile croșetate ? se aude vocea uluită a lui Katie. Nu ! zic, răsucindu-mă Îngrozită spre ea. E o greșeală ! Îmi plac la nebunie chestiile croșetate ! Știi bine asta. Dar Katie iese ca o furtună din cameră. Îi dau lacrimile când ascultă Carpenters, rostește glasul lui Jack pe ecran. Îi place Abba, dar nu suportă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
scaune mai mari și uși mai late. Să nu-ți fie niciodată rușine cu corpul tău. Bucură-te de el ! Mama natură ți l-a dat ! Dacă vrei să vii la seminarul nostru cu discuții libere sâmbătă... Îmi trag brațul Îngrozită din strânsoarea ei și Încep să cobor pe scările de marmură, care-mi amplifică țăcănitul tocurilor. Dar, În clipa În care ajung la etajul următor, mă Înhață alt braț. — Hei, poți să-mi spui și mie la ce magazine de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Suze s‑a speriat foarte tare când a aflat și mi‑a zis că, pentru binele meu, de acum încolo o să‑mi aprobe ea toate cheltuielile. Și s‑a ținut de cuvânt. E foarte strictă. Câteodată sunt de‑a dreptul îngrozită la gândul că ar putea zice nu. — Înțeleg, spune în cele din urmă. Nu prea ai de ales, nu? Exact, spun ușurată. Iau hârtia cu planul de la ea, o împăturesc și o bag în geantă. Ia ascultă, Bex, ce‑i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]