1,838 matches
-
că i-a oprit inima în loc, iar apa era chiar mai înghețată decât își imaginase. În plus, curentul era mult mai puternic decât i se păruse. Urmărindu-l agitată din amonte, Alice a țipat la rândul ei când a văzut, îngrozită, cum silueta în fugă a lui Hugo își schimbă brusc direcția și se cufundă în apă. Dintr-odată, a simțit că-i vine să vomite. Ea fusese cea care-l împinsese la asta. Hugo nu plecase în căutarea ursulețului decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
el într-un ritm amețitor. Ursulețul dispăruse, iar acum, că apa îi luase una dintre lentilele de contact, Hugo nu mai vedea nimic altceva decât spumă și apă. Și nici nu mai auzea altceva decât plescăitul apei și gâfâielile lui îngrozite și dureroase. De ursuleț nu-i mai păsa oricum. Tot ceea ce mai conta era să se salveze. De dragul lui Theo, dacă nu și din alte motive. Nu putea să-l lase singur pe lume. Și nici cu Amanda. Fiindcă asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
-i în minte, Hugo a făcut un ultim efort, un efort enorm și cumplit, ca să se arunce înspre mal. A simțit cum piciorul i se lovește de ceva și apoi alunecă pe malul mâlos al râului. O secundă mai târziu, îngrozit, Hugo se zbătea din toate puterile. Apoi, după încă o secundă, totul se terminase. Ceva ascuțit îi stătea lipit de față. Ceva și mai ascuțit i se înfipsese în spate și între picioare. Ușurat, dar parcă nevenindu-i să creadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
întins, zâmbitoare, să-l sărute, Hugo a simțit cum prohabul i se trezește la viață. —Măi, măi, măi! Vocea care venea din spatele lor avea un ton răutăcios și, în același timp, victorios. Soțul și tatăl devotat, dacă nu mă înșel. Îngrozit, Hugo a ridicat ochii și a văzut-o pe Laura, care-i zâmbea. Nu era un zâmbet amabil. Hugo și-a spus că, din cauza straturilor uleioase de farduri și a luminii de lumânare care-i lungea trăsăturile, femeia arăta ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mai țină și cariera în frâu. Laura a lăsat capul în jos, uitându-se în apa plină de bule și s-a încruntat. — Nu cred că e cazul meu. Eu chiar m-am gândit să mă sinucid. Amanda a icnit, îngrozită. Ceea ce spunea Laura era mult prea groaznic ca să fie adevărat. Cum putea cineva să fie atât de îngăduitor față de sine? —Să te sinucizi! a exclamat ea. Dar cum poți să fii nefericită când tu nici nu muncești? Ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
teren folosit drept crescătorie de specii rare de gândaci, pe care l-au salvat din mâinile investitorilor imobiliari. Alice și-a închipuit-o imediat pe Rosa stând într-un tunel subteran plin cu hipioți nemți, în timp ce deasupra ar colcăi gândaci. Îngrozită, și-a dus o mână la gură. —De fapt, a remarcat Jake, inspectând un bulgăre de țărână de pe cămașa jegoasă în carouri, acum că La Gunoi! e pe butuci și-așa mai departe, m-am gândit să plec o vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
linia de plutire, a pufnit el. Alice, care privea în pământ, a simțit cum bărbatul o prinde de mână. Un fior de teamă a cotropit-o în timp ce și-a tras mâna înapoi. —Of, Doamne, Alice, nu face asta! Hugo părea îngrozit. —Te comporți de parcă m-ai urî sau ceva în genul ăsta. — Sigur că nu te urăsc. Ochii lui Alice s-au uitat direct în ochii lui Hugo. Preț de-o secundă. — Numai că nu îndrăznesc... Nu ne mai putem vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
putem păstra copiii. Alice s-a îndreptat către ușă. Hugo a izbucnit într-un hohot de râs care suna a gol. —A, eu l-am pierdut deja pe Theo. Vorbele astea au avut un efect electric. Alice s-a întors îngrozită. —Cum - ați avut deja audierea? Nu, dar o să aibă loc în curând. Și nu mă aștept să ies de-acolo învingător. Sigur că tu vei fi citată în calitate de persoană cu care am comis adulterul, a spus Hugo zâmbindu-i cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
se ajunsese încă în sala de judecată. —Of, Doamne, a spus el în palma care-i acoperise gura și-i apăsa buzele cu putere în încercarea de a opri urletele care amenințau să izbucnească. I-a aruncat Rottweilerului o privire îngrozită, imaginându-și-o depunând mărturie în favoarea Amandei. „Regret că trebuie să spun asta, dar capacitatea domnului Fine de a juca rolul de tată e necorespunzătoare. Cu toate că dumnealui are cele mai bune intenții...“ Imaginile asistenților sociali și ale ordinelor de separare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
șuierat ea, clipind des ca să-și alunge picăturile de ploaie din gene. Haide, Alice, a îmboldit-o el. Urcă-te în mașină. Am niște vești pentru tine. Niște vești grozave. Nu pot. Ochii lui Alice au privit de jur împrejur îngroziți. —Poate să mă vadă Jake. Ședința lui trebuie să înceapă din minut în minut. —Alice! Haide! Plouă cu găleata. Te rog, l-a implorat ea. Pleacă. Lasă-mă-n pace. Hugo a avut o ezitare. Nu putea să plece fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
avântă impetuoasă peste acoperișuri, ca o dansatoare intrată în transă, iar Magicianul privi fix în ochii Iepurelui și strigă încă o dată, cu putere, în timp ce reflectoarele se stingeau, unul câte unul, permițând doar unui con de lumină albastră să surprindă expresia îngrozită a animalului ținut de urechi: Reprezentația continuă, doamnelor și domnilor!
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
și îi făcu o injecție. Geta tocmai se întorcea de unde avusese treabă și trecu pe la dispensar să o vadă pe Elena. Când intră pe ușă văzu un spectacol de coșmar; fiul ei așezat pe pat, la orizontală, doctorița și asistenta îngrozite iar pe Nicolae pe scaun, aproape leșinat. - Ce s-a întâmplat? George, ce este cu tine? Se năpusti deasupra lui ca o leoaică și începu să-l scuture. Simțindu-l rece începu să urle de durere. - Băiatul mamii, puiul mamii
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
jos până acasă, prin zăpada din copilărie care scârțâie sub picioare. Așa ceva nu putea fi Împărțit cu nimeni. Deodată am auzit pași grăbiți În spatele meu. — Hei, stai puțin ! strigă el peste zăpadă. Uite ce am găsit aici ! Am Întors capul, Îngrozită că era pe cale să strice zăpada care era toată numai a mea. — o bomboană de portocale... — Nu vreau ! i-am strigat, de partea cealaltă a zăpezii, Întin- zând pasul. *** După acea amiază a febrei și a disperării când am văzut
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
În ultimul rând, pentru că Îmi dăduse să citesc Zenobia, Nostalgia și Iarna bărbaților. Însă de cele mai multe ori, mai ales când Îmi vorbea de tot ce era Înrudit cu sechestrarea mea Într-un corp de femeie, nu puteam să-l sufăr. Îngrozită că ar putea bate la ușă târziu și ar trezi toate fetele, am coborât să-l caut. l-am găsit În grădină. Era o lună strălucitoare și toate stelele erau de față, martore la ceea ce urma să se Întâmple. m-
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
jos până acasă, prin zăpada din copilărie care scârțâie sub picioare. Așa ceva nu putea fi împărțit cu nimeni. Deodată am auzit pași grăbiți în spatele meu. — Hei, stai puțin ! strigă el peste zăpadă. Uite ce am găsit aici ! Am întors capul, îngrozită că era pe cale să strice zăpada care era toată numai a mea. — O bomboană de portocale... — Nu vreau ! i-am strigat, de partea cealaltă a zăpezii, întinzând pasul. După acea amiază a febrei și a disperării când am văzut pentru
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
în ultimul rând, pentru că îmi dăduse să citesc Zenobia, Nostalgia și Iarna bărbaților. Însă de cele mai multe ori, mai ales când îmi vorbea de tot ce era înrudit cu sechestrarea mea într-un corp de femeie, nu puteam să-l sufăr. Îngrozită că ar putea bate la ușă târziu și ar trezi toate fetele, am coborât să-l caut. L-am găsit în grădină. Era o lună strălucitoare și toate stelele erau de față, martore la ceea ce urma să se întâmple. M-
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Prindea zdravăn cu gura. Apuca ce putea să apuce, ori ce Îi venea mai la Îndegură!... Și strângea, până când, acea parte, devenea partea, sacrificată, a altercatorului; adică, până când, acea parte, rămânea În gură la el. După care, mușcatul o rupea, Îngrozit, de fugă, iar el se ducea acasă, curăța bine, bucata luată drept zălog, și o punea Într-un borcan cu formol, iar borcanul, În rând cu celelalte, din vitrina cu rarități. Așa se adunaseră, cu timpul, acolo, cinci trofee: ăsta
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
trenul plin, eu în picioare pe culoar <victor>: lîngă mine o țipă, cam de vîrsta mea, poate mai în vîrsta. <victor>: profesoară într-un sat lîngă Cluj <victor>: după ce am palavragit cîteva ore, a început să se destăinuie <victor>: era îngrozită că nu se va mărita niciodată <victor>: nu era urita, nu arată rău <maya>: nu era frumoasă <victor>: da. Frumusețea este în ochii și inima celui ce privește! <victor>: dar intrase că pe-un fel de linie moartă <victor>: toți
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
pe care X ar fi trebuit să-l audă trecînd la șapte fără un sfert fix. toate mașinile, taxiurile, autobuzele au aerul de a fi fost părăsite brusc. e ca și cum șoferii ar fi frînat în aceeași secundă, ar fi ieșit îngroziți și ar fi luat-o la fugă abandonîndu-și vehiculele cu portierele deschise. majoritatea par să-și fi lăsat pînă și cheile în contact. X se miră că au avut timp să oprească motoarele, deși unele mai duduie cu frîna trasă
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
boala. - Te doare? insistă Simion. - Nu mă doare, am palpitațiuni înspăimîntătoare șileșinuri. Pune mâna, să vezi! Și Stănică luă mâna lui Simion care i se întindea și o puse în dreptul inimii. Simion crezu a constata o mare anomalie și zise îngrozit: - E bolnav. Îi bate, cum îmi bate și mie câteodată. - Când n-oi mai fi, urmă Stănică cu glasul stins, vă rog săaveți grijă de Olimpia, pe care am adorat-o, și de fiul nostru. Regret că n-am putut
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fel. Stănică întreținea pe bătrân într-o continuă teroare, împărtășindu-i decesuri: - Moș Costache, nu știi una? Colonelul, colonelul Constantinescu, cel din sus de lângă Arionoaei, de la care ai cerut burghiul. - Ei? - Ei, a murit azi-noapte! - De ce-a murit? întrebă îngrozit bătrânul, sperând într-unaccident imposibil de repetat. G. Călinescu - De ce moare orice om cu constituția lui. L-a lovitdamblaua. Trăsnit, nu altceva. A stat la masă până la unsprezece noaptea cu niște invitați și, când s-a sculat, pac. Mâine îl îngroapă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și nu ni se dă nici o dovadă de nemurirea sufletului, când ar fi așa de simplu să vină bunăoară unul care a murit, să ne spună, uite, este așa și pe dincolo? De ce tace Dumnezeu în privința asta? Părintele luă aere îngrozite: - Bine a zis psalmistul: Fericit bărbatul care n-a umblatîn sfatul necredincioșilor și în calea păcătoșilor n-a stătut, și pre scaunul pierzătorilor n-a șezut". Păi bine, bre, porc de câine, ce fel de creștin ești tu care nu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
colinda județele, înfiera apucăturile mic-burgheze, amăra existențele primilor-secretari, îmbulzind pe stadioane pogoane de băștinași, înaintea cărora zăngănea mai întîi unghia, desfăcea apoi, fără somație, și bocceluța cu fecale, și, asigurîndu-se de imposibilitatea evacuării incintelor, mizerabilul recita apoi ore întregi, mulțimilor îngrozite, din versurile sale descălțate. I se înfundase târziu, după ani de distracție, pe un anonim și nocturn stadion din Ploiești, când o ceată de adolescenți buboși și fără vocație se pretaseră la a se lăsa zdrobiți în picioare de către mulțimile
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pumn. Hârtia, ocrotită pe jumătate de calota unghiilor. Picioarele, imitând unghiul drept al scaunului. Înțepenite și împotmolite în dantelă. Bărbatul țâșni s-o pescuiască de-un umăr. Dar brațul, pornit la timp, al unei Cocondy acum mai curând tulburată decât îngrozită, i se așternu peste încheietura palmei și îl dezmetici din elan. - Hai să n-o atingem!... Hai să n-o importunăm cu nici măcar vreun cuvînt!... Nimeni nu trebuie deranjat în asemenea momente!... Adăugă totuși (cu ochii, pe covor, la soră
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
au părăsit în mila Domnului... Arhanghelul lui Dumnezeu l-a sudat cu electrodul lui miraculos. I-a lipit încheietura cu licoare din licoarea lui spirituală. Aazvîrlit cât colo cei 33 de săculeți din cârpă, care s-au îndepărtat, cu chițcăituri îngrozite, de câtă carne nefericită ținuseră ei până atunci la piept. După doar trei săptămâni, oblojit cu o milă pe care deseori n-o putem înțelege, lui Doru i s-a acordat o a doua șansă. S-a preschimbat într-unul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]