KorAP: Find »[drukola/base=îngrozitor & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...47 48 49 ...76 >

1,892 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332

nu era împins cu forța spre Nastasia Filippovna; prințul auzi chiar clar cuvântul „idiot“, șoptit din spatele lui probabil de Ferdâșcenko, drept lămurire pentru Nastasia Filippovna. — Spuneți-mi, de ce nu mi-ați deschis ochii adineaori, când m-am... înșelat atât de îngrozitor în privința dumneavoastră? continuă Nastasia Filippovna, cercetându-l pe prinț din cap până în picioare în modul cel mai lipsit de delicatețe cu putință; era nerăbdătoare să audă răspunsul, parcă pe deplin convinsă că răspunsul va fi negreșit atât de imbecil, încât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
O, cât de necinstit și de vinovat e el față de Rogojin! Nu, nu “în sufletul rus nu se știe ce zace“, ci în sufletul lui nu se știe ce zace, nici nu și-ar fi putut imagina ceva atât de îngrozitor. După câteva cuvinte înflăcărate și sincere, rostite la Moscova, Rogojin îi și zice „frate“, iar el... Dar toate acestea sunt din pricina bolii și a delirului! Curând totul se va limpezi!... Ce sumbru a zis adineaori Rogojin că “își pierde credința

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
parte de Lizaveta Prokofievna, căreia încerca să-i câștige bunăvoința, și, fără nici un cuvânt, scoțând din buzunarul de la șold această gazetă, i-o pusese chiar sub ochi, arătându-i coloana încercuită. Ceea ce apucase să citească o uluise și o tulburase îngrozitor pe Lizaveta Prokofievna. — Cred că, totuși, ar fi mai bine să nu citesc cu voce tare, murmură prințul, jenat, aș citi mai pe urmă... singur. — Atunci citește tu, chiar acum, cu voce tare! Cu voce tare! i se adresă Lizaveta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
în speranța unor lămuriri; dacă e așa, înseamnă că îl consideră de-a dreptul părtaș la intrigă. Pe lângă aceasta, dacă totul e într-adevăr atât de important, înseamnă, deci, că ea are un scop teribil; care să fie, deci, scopul? Îngrozitor! „Și cum s-o opresc? Nu există nici o posibilitate s-o oprești, atunci când e sigură de scopul ei!“ Acest lucru prințul îl știa deja din propria lui experiență. „E smintită. Smintită!“ Dar prea, prea multe se adunaseră în dimineața aceea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
de catastrofă, adică să știe că în ziua cutare, la ora șapte și așa mai departe. Însă putea s-o presimtă. Iar eu, iar noi toți și prințul Ș. ne gândeam că bătrânul o să-i lase lui toată averea! E îngrozitor! Îngrozitor! De altfel, înțelege că nu-l învinuiesc cu nimic pe Evgheni Pavlovici și mă grăbesc să-ți explic; totuși, e ceva suspect aici. Prințul Ș. este stupefiat. Totul a luat o întorsătură ciudată. — Dar ce motiv de suspiciune există

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
catastrofă, adică să știe că în ziua cutare, la ora șapte și așa mai departe. Însă putea s-o presimtă. Iar eu, iar noi toți și prințul Ș. ne gândeam că bătrânul o să-i lase lui toată averea! E îngrozitor! Îngrozitor! De altfel, înțelege că nu-l învinuiesc cu nimic pe Evgheni Pavlovici și mă grăbesc să-ți explic; totuși, e ceva suspect aici. Prințul Ș. este stupefiat. Totul a luat o întorsătură ciudată. — Dar ce motiv de suspiciune există în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-i așa, nu-i așa? Prințe, nu-i așa că pe urmă n-au decât să zică ce vor? Și ce ne privește pe noi toți ce va fi pe urmă?... De altfel, încă nu m-am trezit bine... Ce vis îngrozitor am avut, prințe, de-abia acum mi l-am amintit... Nu vă doresc asemenea vise, deși, poate, într-adevăr nu vă iubesc. De altminteri, dacă nu-l iubești pe un om, de ce să-i dorești răul, nu-i așa? Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
puterii oricărui tribunal. Nu-i prea mult timp de când m-a distrat o ipoteză: ce-ar fi dacă subit mi-ar trece acum prin minte să ucid pe careva, măcar vreo zece oameni deodată, sau să fac lucrul cel mai îngrozitor dintre cele considerate îngrozitoare pe lume? În ce încurcătură s-ar pomeni tribunalul, având în vedere sorocul de două-trei săptămâni care mi-au mai rămas, în condițiile când au fost desființate torturile și caznele? Aș muri confortabil în spitalul lor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
sărman“, prin asta, deși am vrut... să te laud pentru ceva, imediat am vrut și să-ți înfierez comportarea și să-ți arăt că știu totul... — Ești foarte nedreaptă cu mine... cu nefericita despre care te-ai exprimat atât de îngrozitor, Aglaia. Pentru că știu tot, tot, de asta m-am exprimat așa! Știu că acum o jumătate de an, de față cu toată lumea, te-ai oferit s-o iei în căsătorie. Nu mă întrerupe, vezi doar că vorbesc fără comentarii. După

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
fusese sfătuit; se așeză pe canapea, își sprijini amândouă coatele pe masă și căzu pe gânduri. Numai Dumnezeu știe cât timp și la ce s-a gândit. De multe se temea și simțea cu durere și chin că se teme îngrozitor. Și-o aminti pe Vera Lebedeva; apoi își zise că, poate, Lebedev știe ceva despre această istorie și, chiar dacă nu știe, poate afla mai ușor și mai repede decât el. Apoi își aduse aminte de Ippolit și de faptul că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905

rătăcitoare prin deșerturi, cafenele, paturi vechi și colțuri de stradă? Să nu existe întîlniri decât cu ea? Pe cine, pe cine poate aștepta un muritor fără să moară? Mergi în calea lui ca să trăiești, să "trăiești" lângă un muritor? Ce îngrozitor să nu observi că fugi după cei ce mor ca să scapi de moarte! Nu eu sufăr în lume, ci lumea suferă în mine. Individul există doar în măsura în care concentrează durerile mute ale lucrurilor, de la zdreanță până la catedrală. Și tot așa, el

Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
prea bine în umbrele și în nimicul de fiecare zi. De unde să derive nevoia de a superpune neantului efectiv un neant suprem? Eventualitatea paradisului mă face să sorb toate amărăciunile de sub soare... Și chiar fără șansa acelei perfecțiuni, nu e îngrozitor să mori pe la mijlocul lor, să lași atâtea neîmplinite mâhniri, să te săvârșești în diletant al nefericirii? - De-ți supraviețuiește o singură tristețe, zadarnic cerșit-ai izbăvirea nemiloasei nopți. A vorbi de eternitate și a te făli cu ea presupune o

Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
imagini înseamnă a fi atât de legat de esența realității, încît viața și moartea și-au demascat iluziile pentru a se realiza în tine în forma cea mai substanțială și mai dramatică. O exaltată agonie îmbină ca într-un vârtej îngrozitor viața cu moartea și un bestial satanism împrumută lacrimi voluptății. Viața ca o lungă agonie și ca drum înspre moarte nu este altceva decât o altă formulare a dialecticii demonice a vieții, după care aceasta naște forme pentru a le

Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
din fondul irațional al ființei noastre, din zona intimă și centrală a subiectivității. Tot ceea ce e produsul exclusiv al muncii, al silinței și al efortului n-are nici o valoare, iar produsele exclusive ale inteligenței sânt sterile și neinteresante. Mă încîntă îngrozitor elanul barbar și spontan al inspirației, curgerea bogată a stărilor sufletești, sclipirea și palpitația intimă, lirismul esențial și paroxismul vieții spirituale, care fac din inspirație singura realitate valabilă în ordinea condițiilor de creație. Asupra tristeții Dacă melancolia este o stare

Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
viață: niciodată! - după fiecare întîmplare și după fiecare încercare același cuvânt, simbol al definitivatului și al ireparabilului, este desigur a fi pierdut totul, a fi atât de departe de viață pe cât ești aproape de nimicul în care te aruncă moartea. Este îngrozitor când te gândești că după moarte îți sânt definitiv pierdute o zi cu soare, un zâmbet sau un prieten; dar este de o mie de ori mai îngrozitor să fi pierdut, deja trăind, toate aceste, să poți spune despre tot

Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
de viață pe cât ești aproape de nimicul în care te aruncă moartea. Este îngrozitor când te gândești că după moarte îți sânt definitiv pierdute o zi cu soare, un zâmbet sau un prieten; dar este de o mie de ori mai îngrozitor să fi pierdut, deja trăind, toate aceste, să poți spune despre tot ce ai auzit și văzut: niciodată, niciodată! Este ca într-o absurdă călătorie internă, care te-a separat radical de lucruri, deși prezența ta fizică se află în

Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
care agonizează această țară nu-i ating nici măcar granițele, ci lâncezesc într-un centru al ei, prea mobil pentru a fi un sâmbure. România actuală, continuând o tradiție de o mie de ani, nu poate concepe viața decât defensiv. E îngrozitor! Balcanii nu sânt numai la periferia geografică a Europei, ci și la cea spirituală. Mai cu seamă la aceasta. Resturile, scursurile, cangrena morală, imbecilități ale instinctului, orizont imediat - determină, toate, o fizionomie caraghioasă și tristă, de un grotesc deprimant. Balcanul

Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609

plin război, de dragul unei femei... Inima Începu să-i bată mai repede. Brusc Își dori să i se destăinuie lui Viv. Își dorea asta, cu disperare! Dorea să spună: Ascultă, Viv, eu sînt Îndrăgostită de Julia! E minuntat, dar și Îngrozitor În același timp. Uneori parcă sînt un copil. Uneori aproape mă ucide! Mă lasă neajutorată. Mă face să mă tem! Nu-mi pot controla sentimentul! Oare e bine? Așa se Întîmplă și cu alți oameni? Ție ți s-a Întîmplat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
mai avea ceva de spus, apoi se Întoarse În sala de așteptare. Curînd se auzi cum aranjează revistele pe masă și Îndreaptă pernele canapelei. Toată lumea are cîte un secret, la urma urmelor, se gîndi Helen. Ideea o deprimă, o deprimă Îngrozitor. O făcu să se gîndească la Julia. Puse hîrtiile jos și se așeză la birou, cu capul În mîini și ochii Închiși. Măcar de-ar fi Julia aici, chiar În clipa asta! I se făcu dor de vocea Juliei, de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
iar fața Îi era netedă, plesnind de sănătate, de tinerețe și lipsită de griji. Viv se uita la ea și se gîndi nefericită, Ce groaznic de nedreaptă e viața! Aș vrea să fiu În locul tău. Caroline Îi surprinse privirea. Arăți Îngrozitor, zise ea, Începînd să-și mestece din nou guma. De ce nu mai rămîi? Pe mine nu mă deranjează. Oricum, mai avem doar o jumătate de oră. Aș putea să-i spun lui Gibson că te-am căutat și nu te-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
fiule, spuse tatăl lui Duncan, În timp ce el și Viv se așezau, ce mai faci? Se poartă bine cu tine? — Da, răspunse Duncan, așa cred. — Ei? Duncan Își drese glasul. — Am spus, da, se poartă. Tatăl lui dădu din cap, strîmbîndu-se Îngrozitor În timp ce Încerca să Înțeleagă cuvintele. Duncan știa că locul acela era cel mai rău cu putință pentru el. Camera avea șase mese, iar a lor era ultima; dar la fiecare masă erau cîte doi deținuți Într-un capăt, iar În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
obosiseră. Începu să plîngă din nou. El lăsă focul baltă, se ridică, veni și se așeză cu stîngăcie lîngă ea. Îi luă pălăria din cap și-i netezi părul și-o sărută. — Nu mai plînge, Viv. — Mă simt atît de Îngrozitor! — Știu. Nu, nu știi. Aș prefera să fiu moartă. — Să nu mai spui asta. GÎndește-te cum m-aș simți eu, dac-ai fi. Te doare? — Da. El Își coborî vocea. — A fost oribil, nu-i așa? Ea Încuviință. El Întinse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291

ușa se deschise și cele două femei intrară iarăși. Doamna Packer era acum la fel de serioasă ca doamna Dickinson și chiar fără să le privesc, am știut că mă vor striga pe mine și mai știam că aveam să aud ceva Îngrozitor. — Ellie? spuse doamna Parker cu blîndețe. Doamna Dickinson trebuie să-ți vorbească. I-am simțit ochii ațintiți asupra mea În timp ce-mi strîngeam cărțile și mă Îndreptam către locul În care stătea doamna Dickinson și am Încercat să ignor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
Ellie! Începu el să se scuze. E doar din cauză că arăți exact ca mama. În mod normal, tu nu te Îmbraci așa, asta-i tot. Nu sînt obișnuit să te văd În haine de genul ăsta. — O, Doamne, am gemut. E Îngrozitor. Trebuie să mă schimb. Nu! zise el, acum pe un ton ferm. Nu mai avem timp. În plus, ar trebui să iei asta drept un compliment, pentru că mama e cea mai elegantă femeie din cîte cunosc, iar tu arăți fantastic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
și m-am Îndreptat spre ea. — Mi-am dorit Întotdeauna o familie numeroasă, dar mama a murit cînd eram adolescentă, iar tata s-a recăsătorit. Linda se opri din ce făcea, iar pe chip i se așternu Îngrijorarea. — O, ce Îngrozitor, spuse. Cum a murit? — Într-un accident de mașină cînd aveam treisprezece ani. Am omis, desigur, să-i menționez că fusese beată. Tatăl lui Dan părea foarte șocat. — Oribil, murmură el. Să i se Întîmple un lucru atît Îngrozitor cuiva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]