1,213 matches
-
estică unde a invadat centrul golfului de la Câmpulung, s-a dezvoltat ca o bandă continuă între văile Topolog și Bughea, pe linia localităților Blaj - Valea Danului - Valea Iașului - Domnești - Godeni cu lărgimea maximă de 4 km la Valea Danului și îngustându-se la 1 km la Godeni. Depozitele ponțiene sunt predominant marnoase și aflorează pe aliniamentul descris anterior, acestea continuându-se cu Dacianul, ce are o dezvoltare completă tot în golful Câmpulungului unde este reprezentat prin nisipuri și strate de cărbuni
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
mai domoale (5-15%) rezultând un profil transversal al versanților în trepte. Altitudinea relativ mică se păstrează și la sud de Nucșoara, vârful Alunișu abia ajungând la 839m, și aceasta datorită unei ridicări anticlinale pe direcția est-vest. Înspre sud interfluviul se îngustează foarte mult (mai puțin de 2km între Brăduleț și Corbi), devenind o culme joasă cu multe înșeuări. După această îngustare, interfluviul se evazează ușor și începe să urce până în Vârful Toaca (896,9m) de asemenea un nod hidrografic reprezentativ pentru
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
de 600m și înclină ușor spre luncă, de care o separă o frunte de 5-10m înălțime, cu pantă de 8-12% și mai mult. La Corbeni, în cel de-al doilea sector subcarpatic al văii Argeșului, între dealurile înalte, valea se îngustează căpătând aspect de defileu, cu versanți uneori verticali (Pietrișul, Coastele Scheiului), dar apar și bazinete de eroziune în care Argeșul meandrează larg. La ieșirea dintre dealurile subcarpatice valea se deschide și zona apare din nou ca o depresiune, de data
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
Dacă adâncirea văii crește, în raport cu erodarea versantului, la baza vor apărea pante tot mai înclinate, iar pe ansamblu el va deveni convex. Altitudinile relative se măresc continuu, văile sunt în formă de V, iar în apropiere de talveg ele se îngustează tot mai mult față de stadiile anterioare ; la baza are loc și cea mai intensă evacuare de versant, caracteristice fiind deplasările rapide ale materialelor. Creșterea altitudinilor relative și absolute are anumite limite maxime, datorită multiplicării concomitente a rețelei de vai, care
Versant () [Corola-website/Science/323640_a_324969]
-
lungul Drumului național 66, suprapus peste un segment al Drumului European E 79. Zona Trecătorii Lainici începe de la sud de Monumentul Generalului Ion Dragalina, unde Valea Jiului este îngustă, se deschide spre nord la Popasul Turistic Lainici și la Mănăstirea Lainici, îngustându-se din nou în zona gării CFR Lainici. Astfel, Jiul patrunde mai întâi prin gâtlejul Surducului, apoi mai jos de Pietrele Albe, Cârligele îi închid din nou strâns valea între stânci și abrupturi. În defileul Surduc-Lainici, Jiul are o cădere
Pasul Lainici () [Corola-website/Science/323156_a_324485]
-
câini din lume care poartă numele unui personaj literar fictiv. La început, numele său era Piper & Mustar Terrier, după culorile de bază etalate. Etalează un corp alungit, musculos, bine echilibrat și foarte flexibil. Capul este lat la bază și se îngustează spre vârf. Ochii mari, rotunzi, sunt plasați distanțat. Urechile mari, bine acoperite de păr sunt purtate atârnat, pe lateralele capului. În creștet are un "moț" caracteristic, format din fire de păr mai lungi care dau o formă aparte craniului. Gâtul
Dandie Dinmont Terrier () [Corola-website/Science/323180_a_324509]
-
gotic aflat pe fațada vestică a bisericii. Turnul clopotniței a fost ridicat de-a lungul timpului, pentru acesta neexistând vreo apariție documentară despre vreun an al începerii sau al terminării lui. Turnul are prevăzute creneluri și ferestrele inițiale au fost îngustate. Se mai poate vedea, astăzi, într-o nișă, pe peretele nordic, o figurină din lemn similară celor din turnul din Sighișoara. Figurina este "botezată" cu numele "Bogdan Misi" și se mișcă la orice bătaie a ceasului aflat în clopotniță. În
Biserica fortificată din Apold () [Corola-website/Science/326597_a_327926]
-
sa liberă descrie o curbă cu concavitate posterioară numită arcada alveolară ("Arcus alveolaris"), în care sînt săpate cavități numite alveole dentare ("Alveoli dentales"), pentru rădăcinile a opt dinți supriori. Alveolele dentare, despărțite între ele prin septuri interalveolare ("Septa intralveolaria"), se îngustează în profunzime. În alveolele dinților multiradiculari (molari) se văd și septuri interradiculare ("Septa interradicularia") care separă rădăcinile acestor dinți. Pe fața anterioară (externă) a apofizei alveolare se văd reliefurile alveolelor dentare, proeminențile alveolare ("Juga alveolaria"); relieful cel mai pronunțat este
Maxilă () [Corola-website/Science/325135_a_326464]
-
și pridvorul bisericii. Din acesta au fost păstrați doar doi stâlpi. Aceștia, cândva frumoși decorați, acum mâncați de vreme, au două registre aproximativ identice. Fiecare dintre aceste registre, are o bază cu un diametru de aproximativ 12-13 cm, apoi se îngustează brusc până la diamentru de 10 cm, crescând progresiv până la diametru de aproximativ 12 cm. Urmează apoi descreșterea diametrului coloanei, tot progresiv, ajungându-se la valoarea diametrului de 10 cm. Se continuă ulterior cu un segment cu diametru de 12-13 cm
Biserica de lemn din Rus () [Corola-website/Science/324599_a_325928]
-
curbe. Principalele dimensiuni ale absidei altarului sunt: lungimea maximă 2,15 m, lățimea maximă 3,71 m, lungimea cu care sunt prelungiți pereții bisericii în absida altarului 1,15 m, lungimea laturilor II și IV ale absidei altarului (laturile care îngustează absida) aproximativ 1,20 m, lungimea laturii care închide absida altarului 2,73 m, retragerea originii bolții absidei altarului de la pereții bisericii 0,4 m iar înălțimea bolții în absida altarului este de aproximativ 3,37 m. Pereții bisericii sunt
Biserica de lemn din Măleni () [Corola-website/Science/324646_a_325975]
-
are lățimea de 4,65 metri iar adâncimea (lungimea) de 3,38 metri. Pereți paraleli ai absidei, prin care aceasta este legată de restul edificiului au o lungime de 2,14 metri și sunt continuați cu alte două segmente care îngustează lățimea absidei. Aceste laturi au aproximativ 1,87 metri și sunt simetrice. Forma pentagonală este închisă de un perete palalel cu intrările în absida altarului. Altarul este acoperit de o boltă semicilindrică, mai mică și mai îngustă decât cea care
Biserica de lemn din Hărcana () [Corola-website/Science/324734_a_326063]
-
naosul, înălțimea acesteia fiind de 3,99 metri iar lățimea fiind la fel ca și cea a absidei: 4,65 metri. Bolta care acoperă altarul este închisă în partea de răsărit cu un timpan drept, restul, în secțiunea ce se îngustează a absidei altarului fiind acoperită de un tavan drept. Încăperea este luminată de cele două ferestre amplasate una pe latura de sud iar cea de-a doua pe latura de est a absidei. Biserica este acoperită în prezent de un
Biserica de lemn din Hărcana () [Corola-website/Science/324734_a_326063]
-
orificii: Formă abdomenului poate fi diferită: cilindric, conic-cordiform, fusiform, etc., iar în secțiune transversala apare triunghiular, oval, rotund, în general turtit dorso-ventral. Abdomenul se leagă de torace în diferite moduri, deosebindu-se trei tipuri: propodeum, iar al doilea segment se îngustează mult anterior formând o gâtuitura (familia Vespidae); Abdomenul insectelor adulte este lipsit de apendici locomotori, care de altfel se întâlnesc la larvele polipode. La insectele adulte se găsesc apendici cu alte funcționalități și anume apendici genitali, corniculele, cercii și stilii
Morfologia insectelor () [Corola-website/Science/322567_a_323896]
-
bisericile de lemn din Cerșani Vale și Toplița, modificate și îmbrăcate cu tencuială în aceeași perioadă. Construcția are planul alungit, împărțit de la vest la est în încăperi succesive: pridvor, tindă, naos și altar. Naosul și altarul sunt boltite. Altarul este îngustat numai pe latura de sud, pe latura de nord fiind lăsat mai larg pentru a cuprinde proscomidia, rezolvare ce amintește de biserica din Toplița.
Biserica de lemn din Ceaușești-Ștefănești () [Corola-website/Science/322818_a_324147]
-
a înlocuit pe cel de șindrilă, foarte probabil în urma unei reparații din secolul 20. Construcția avea planul alungit, împărțit de la vest la est în încăperi succesive: pridvor, tindă, naos și altar. Altarul se termina poligonal, în cinci laturi, și era îngustat față de pereții laterali ai naosului. Naosul era treflat, dat de două abside laterale. În interior, naosul era acoperit cu o cupolă pe pandantivi. Aceste atribute ale naosului, puțin caracteristice bisericilor de lemn tradiționale, au fost probabil adause în 1882, odată cu
Biserica de lemn din Purcăreni, Argeș () [Corola-website/Science/322825_a_324154]
-
extremitatea posterioara a liniei milohioidiene a mandibulei. 4. Porțiunea glosofaringiana ("pârș glossopharyngea musculi constrictoris pharyngis superioris") sau mușchiul glosofaringian, glosofaringianul ("musculus glossopharyngeus") are originea pe marginile rădăcinii limbii și pe mucoasa planșeului bucal. Prin contracția să constrictorul superior al faringelui îngustează faringele, blochează comunicația dintre orofaringe și rinofaringe în timpul deglutiției închizând rinofaringele, prin formarea unei proeminențe la nivelul peretelui posterior al faringelui (inelul sau torusul lui Passavant), pe care se sprijină valul palatin contractat și astfel alimentele nu pătrund în rinofaringe
Mușchiul constrictor superior al faringelui () [Corola-website/Science/329677_a_331006]
-
intern posterior al coxei primei perechi de picioare se află un pinten care se suprapune pe coxa perechii a doua de picioare. Tarsul are o lungime moderată (0,8 mm la femele și 0,5 mm la masculi) și se îngustează spre vârf. Opistosomă, care se află posterior de picioarele IV, poartă 2 orificii respiratorii și un orificiu anal. Orificiile respiratorii perechi, numite stigme sau spiracule, sunt dispuse de o parte și de alta, lateral după perechea a IV-a de
Căpușă comună () [Corola-website/Science/329717_a_331046]
-
articulară superioară laterală a tibiei. El este mai îngust central, unde se află o proeminență, eminența intercondiliană, și se lărgește anterior și posterior pe măsură ce fețele articulare superioare deviază; el formează în ansamblu o suprafață în formă de clepsidră care este îngustată în partea sa mijlocie. Acest spațiu este subîmpărțit de eminența intercondiliană ("Eminentia intercondylaris"), în două suprafețe (arii) neregulate și rugoase, una anterioară și alta posterioară, situate în planuri diferite, numite respectiv aria intercondiliană anterioară ("Area inercondylaris anterior tibiae") și aria
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
calului cu ambele brațe cu ochii închiși, părul ei zburlit împletindu-se cu coama calului. Pânza are peste 3 metri în înălțime, rezultând figuri în mărime naturală. Se spune că acest tablou descrie orgasmul feminin. Gama de culori este destul de îngustă fiind compusă din negru, maro și gri în contrast cu alb și galben. Imaginea este împărțită în zone de lumină și întuneric (clar-obscur). Colțul din stânga sus este iluminat, atrăgând atenția asupra figurii feminine și asupra gurii calului. Partea dreaptă a picturii este
Extazul () [Corola-website/Science/329312_a_330641]
-
climatice deosebite: viscol, temperaturi care au ajuns până la -30 grade Celsius și zăpadă înaltă până la 2 m. Trupele poloneze au luat contact cu inamicul în ziua de 18 ianuarie, aproximativ în jurul orei 14 într-o zonă în care valea se îngusta înainte de confluența cu Țibăul. În aripa dreaptă a frontului austro-ungar se găseau unități din divizia 54 și în aripa stângă grupurile maiorilor Scholz și Salamon. După intrarea în dispozitiv în preajma unui șir de clădiri, polonezii maiorului Żegota-Januszajtis au atacat de-
Bătălia de la Cârlibaba () [Corola-website/Science/334870_a_336199]
-
în partea de nord, și până la peste 40 metri, în sud, conținând o zonă de badlands, având o lărgime de 1 kilometru în partea de nord, și până la 3 kilometri în centrul depresiunii, în zona unde se varsă râul Yabbok, îngustându-se apoi spre sud. La vest de Ghor se ridică versanții de est ai Munților Samariei cu o pantă,în medie, de 4 grade, dar care atinge în unele sectoare, și 15-20 grade. În sectorul de nord există câteva fracturi
Depresiunea tectonică a Iordanului () [Corola-website/Science/331162_a_332491]
-
Flamand prevede închiderea inelului până în 2021, prin realizarea Legăturii Oosterweelver. După construcția Legăturii Oosterweelver se dorea modificarea părții de sud a R1 în scopul separării traficului local de cel de tranzit. Actuala arteră Singel, paralelă cu R1, ar fi fost îngustată, dar noi benzi de circulație subterane erau prevăzute a fi construite pentru traficul local de o parte și de alta a R1. Astfel, circulația auto de pe Singel ar fi scăzut semnificativ. Acest proiect era intitulat „Groene Singel”. Guvernul Flamand a
R1 (Belgia) () [Corola-website/Science/335785_a_337114]
-
în perioadele glaciare în cursul pleistocenului, a dus la îndepărtarea peșterilor de litoralul Mării Mediterane și la lărgirea Câmpiei litoralului, numit Hof Hacarmel în zona Muntelui Carmel. Nivelul mării creștea iarăși în perioadele interglaciare și atunci și câmpia litoralului se îngustă din nou. Contrar opiniilor dinainte se considera că Zona Nahal Mearot a fost populată de omul preistoric în ultima jumătate de milion de ani, atât în epocile glaciare cât și în cele interglaciare. Date noi geologice și geocronologice au arătat
Nahal Mearot () [Corola-website/Science/332899_a_334228]
-
țesuturi: himeniul, hipoteciul și excipulul. Stratul exterior este himeniul, care poartă sporii. Himeniul conține asci intercalați cu parafize. La "Chorioactis geaster", ascii au o formă de măciucă. Au lungimea de 700-800 µm și lățimea de 14-17,25 µm. și sunt îngustați brusc la bază într-un pedicel îngust. Parafizele sunt inițial filamentoase sau filiforme, dar se umflă în timp până arată ca un șir de mărgele. Se crede că umflarea parafizelor produce expansiunea himeniului, care, la rândul său, produce deschiderea ciupercii
Chorioactis geaster () [Corola-website/Science/333096_a_334425]
-
talocrurale ("Pars tibiotalaris anterior ligamenti collateralis medialis") și capsula articulară a articulației talocrurale, iar pe versantul său anterior capsula articulară a articulației talocalcaneonaviculare. Uneori, o extensie posterioară a suprafeței articulare a capului sau o extensie anterioară a feței maleolare mediale îngustează considerabil fața medială a colului. Fața medială a corpului talusului se sflă proximal (posterior) de fața medială a colului talusului. Aceasta este împărțită în 2 părți: o parte superioară, ocupată de o suprafață articulară, fața maleolară medială a talusului, și
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]