1,308 matches
-
dramatism este reflexul deschiderii textului ignațian în direcția libertății ce i se recunoaște și în același timp i se cere exercitantului. Însă Ignațiu știe prea bine că nu se poate vorbi despre libertatea omului înainte de eliberarea acestuia de ceea ce-l înlănțuie. Iată de ce menirea Exercițiilor constă în „a pregăti și a predispune sufletul pentru îndepărtarea de la sine a tuturor înclinațiilor neorânduite și, o dată îndepărtate, pentru căutarea și găsirea voinței divine în orânduirea propriei vieți spre mântuirea sufletului”2. Această finalitate, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
ce am făcut? Buzele lor se întâlnira din nou cu o dorință îndelung refulată. - Ador patul tău, zise dintr-o dată Alin. - De ce spui asta? - Pentru că miroase ca tine. - O, Doamne!, gemu ea. Își înfășură brațele în jurul gâtului său și se înlănțuiră unul peste altul, rostogolindu-se ca doi copii. Ea tremura din toate încheieturile. - Te-am dorit întotdeauna de când am plecat de lângă tine. Alta n-a însemnat nimic pentru mine. Îmi lipseau mângâierile tale. Mi-am reproșat mereu că te-am
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
luat iar o cafea minunată și unde am primit 10 Philip Morris aduse de Solange, venită pentru cinci zile; imediat și-a găsit chaussure à son pied: e în grupul a 4 domni însurați + Dron și aseară, conform obiceiului, mergea înlănțuită cu unul din ei. Mă zgârie când o văd. De la d-na Lemonide am venit sus; am luat masa la 8 fără un sfert și cum stam izolată, m’a chemat la masa lor M. Rosetti. Am stat cu ei
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de vișine, cu un prosop pus peste rochie de Muedin, care mă îmbia: „La noi așa e bine, pus șervet“. Mașalah! Astăzi când vorbiam cu M. Rosetti, așa de but en blanc: „Am primit o carte poștală de la Georges“. Am înlănțuit conversația natural, dând și eu vești; a vorbit de mama lui ca de o bună organizatoare, dar antipatică și materialistă excesiv, și de tatăl lui ca avar și egoist. Ne-am despărțit cu regret, dar în cei mai buni termeni
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Monica, sunt aproape bolnavă, obsedant de cotropită de o stare fără nume, o boală ciudată, nouă: despărțirea de tine. Vineri seara, 26 sept. [1947] Două zile, trăite în așteptarea încordată a unei scrisori de la tine. Nimic. Între timp plecările se înlănțuie; au plecat Ina și Alecu joi, Lisette, Piticu și les Negulescu azi dimineață. Vreo treizeci de „vilegiaturiști“ mai stau tolăniți pe plaja mică ?, ? ca niște popice căzute. Eu am cartierul general în barca nouă a lui Riza, unde nu am
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Ce face Cinci? Sunt obosită iar... și mâine de dimineață am iar lecții... Astă seară vreau însă să știi că te iubesc nespus de mult, că sunt beată de singurătate, de melancolie și spleen; că viața aici mă încercuie, mă înlănțuie cu miile ei de griji mărunte, că tu ești acum pentru mine un ideal intangibil, că o știu dar nu vreau să o simt și că mă amăgesc ca un întemnițat cu nădejdea că nu mai e mult și mă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
care realizez că sunt în plină putere a ayahuasca și că, probabil, nu greierii și-au schimbat intensitatea cântecului, ci eu mi-am schimbat percepțiile. Zgomotul apăsător dispare la un moment dat, înlocuit de imagini fantasmagorice, șerpi de culori hipnotizante înlănțuiți într-o permanentă mișcare, prelingându-se din cer către pământ imaginea din Matrix este cea mai apropiată care îmi vine în minte drept comparație. Imaginile se schimbă rapid, nu toate fac sens și sunt în centrul transformărilor, nu este un
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
și pe cealaltă. Existența nu poate fi lipsită nici de suferință, dar nici de bucurie. Neînțeleptul va încerca să îndepărteze suferința fără să-și dea seama că o dată cu ea va îndepărta și bucuria care o însoțește. Binele și răul sunt înlănțuite ca vița de vie. Înțeleptul vede asta și nu va suferi. Din bezna răului va ieși lumina binelui. Vineri 23 septembrie 1988 - spital Singura mea legătură cu realitatea: fereastra care dă spre strada cu colț și cu tramvaie, nu face
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
studiu și dosare cu texte ale unor acorduri și programe de colaborare culturală și ale unor acțiuni în derulare. Era interesant să călătorești dintr-o țară în alta, de la un continent la altul, să urmărești cum ideile și frumosul se înlănțuie într-o horă colorată în jurul lumii. În acea perioadă, România se mai afla în faza "benignă" a relațiilor culturale cu "țările capitaliste", baza juridică existentă, respectiv acordurile și programele de colaborare în vigoare oferind o gamă largă și variată de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
În acel moment părea atât de nepotrivit, dar de fapt coincidența a fost utilă. Dacă nu era sentimentul de nereușită cu Agamemnon, poate chiar aș fi urcat În zgârie-norul orgoliului și aș fi crezut În laudele și complimentele care se Înlănțuiau În Vogue. Așa Însă, am avut distanța și dubiul necesare pentru a rămâne mai mult sau mai puțin cu capul pe umeri. La reluarea spectacolului În Central Park, vara, am redus decorul la esențial și am regăsit În simplitatea naturală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
spatele încovoiat, peste picioarele strânse sub ea... Maria zvâcni, îl îmbrățișă cu disperare, se lipi de el cu tot trupul, cu tot sufletul, cu tot dorul îndelung adunat în ea. Mi-a fost dor de tine, Maria, îi șoptește Ștefan înlănțuind-o cu brațele ca și cum ar fi voit s-o absoarbă, s-o fărâme. Maria își culcă fruntea pe umărul lui plângând încetișor și de prea mult dor dezăgăzuit nu putu scoate decât un gângăvit slab, un scheunat. Mâinile lui îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Tinctura - casa sufletului, Jakob Böhme) Am ocolit locurile și persoanele care au „jucat” în „filmul” suferinței mele. Nefericitele vizite la spitalele unde m-am umilit sângerând până în apropierea morții m-au luminat asupra propriei mele voințe, care se lăsa ușor înlănțuită de tenebroase pasiuni și prietenii dăunătoare. Amabilii doctori și dragele surori medicale care uneori îmi țineau tovărășie în timpul vizitelor, când rudele și prietenii bolnavilor veneau cu flori și fructe, pentru că scaunul de lângă patul meu era mereu gol, mi-au povestit
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
fac atâtea pentru a atinge „nimicul” atât de odihnitor. Dar, în mod concret, numai lenea mă obosește, mă deformează, fiind închisoarea cea mai de temut. Simțurile mele sunt subtile și trebuie să fie hrănite zilnic cu „acțiune”, fără să se înlănțuie niciodată de ea. Înainte de a mă culca, aproape că uit tot ce am de „realizat” ziua - așa trebuie să fie, cred. Pentru că aceste „acțiuni”, cât de importante ar fi, nu sunt esențiale. Totuși, în mod paradoxal, ele sunt mai mult
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
metodologic al întregului grup de cercetare: acela de a construi comentarii aplicate pentru perioade istorice diferite, plecând de la "radiografii" diferențiale ale imaginarului. Un prim criteriu îl constituie în viziunea sa structura internă a unității mitice sau modul în care se înlănțuie schemele și arhetipurile din cadrul narațiunii. Ca factor ordonator, el permite determinarea unor sub-categorii, cu ajutorul unor procese structurante (linearitate, circularitate, ascensiune, extensie, simbolistică numerică etc.). Un foarte bun exemplu de studiu axat pe acest criteriu îl constituie antropologia imaginarului în viziunea
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
am proiectat și eu, este unul finit prin care poate să treacă. Așadar, în această expresie funerară se cumulează confesiunea co-prezenței respectoase în suferința prietenului meu cu afirmarea credinței că el poate și trebuie să depășească marele impas ce-l înlănțuie acum. Condoleanțe! adică îți mărturisesc că sunt cu tine în acest coșmar regretabil și că am certitudinea că vei trece prin el fiind mai puternic decât crezi. Se pare, prin urmare, că gestul filantropic, caritabil operat de mine aici în raport cu
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
adune la picioare cu trupuri àcere de spadă, Să nalț, încolăcind pe brațu-mi întins, sălbateca mea pradă Și-n cingători însuflețite să las să-mi fie brîu-ncins. Făr' de putere împotrivă-mi, pădurea-ntreagă-mi este roabă, Ea ce mă-nlănțuia cu aspra-i mireazmă și cu teama grea, De-acum împărăția-i toată de taină și fior e-a mea Și-nveninata-i vrăjmășie e cucerita mea podoabă. Capitolul XXI SIMBOLIȘTII "VIEAȚA NOUĂ" Simbolismul s-a născut în mediile "nesănătoase", fie la
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
surorii sale se vede că el, pe lângă boala moștenită, mai suferea și de boala provenită din păcatele tinereților și care îi pătrunsese și-i zdrobise toată ființa, că el tot ținea nebun la acea pacoste de femeie care l-a înlănțuit întâi, că el, apucat pe mâinile ei, nu voia să mai știe de soru-sa bolnăvicioasă, neputincioasă și în mizerie. Din toate acestea rezultă că el avea prin moștenire germenele alienațiunii, care a fost alimentat prin o boală contrasă după aceea
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
care îi sunt dragi. Hotărârea prințului este luată. El se duce să-și vadă pentru ultima dată soția și copilul care dormeau pe un pat plin de flori. Se apropie în vârful picioarelor să-și îmbrățișeze copilașul, dar îl găsește înlănțuit de mamă și nu-l poate atinge fără a o deștepta și pe ea. Se hotărăște să nu-i trezească de frică să nu-l convingă să renunțe la plecare. După ce îi privește îndelung pe cei doi, atât de dragi
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
poate, de mediocritatea cotidianului și de mediocritatea din noi Înșine. Scrisul transcende când și când efemerul, translându-l În iluzie. Și datorită lui MRP, a acelei naive fraternizări venite de la Văleni, Înscrisă pe o carte poștală a vremii, „dublul” mă Înlănțuise treptat, impunându-și urgențele, obsesia, tensiunile, limba. Fără bolile sale aș fi rămas la fel de sărac, pe „celălalt mal”, fie că era vorba de Dâmbovița sau de Hudson. Între cei, adică, de care vroiam să mă depărtez și de care, astfel
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
vulgaritatea „pretextului” care le generează. Subconștientul cultural, zis și inconștient colectiv?... Codificat, adesea, la persoanele „cultivate” și izbucnind nesupravegheate la „instinctuali”. Prin forța lucrurilor, „gafele” revelatoare la „elitari” nu sunt Însă mai puțin șocante. Poate, dimpotrivă. Am rămas nu o dată Înlănțuit În ezitări privind asemenea șocuri, nu chiar rare, pe care le oferă intelectuali, altminteri, demni de toată stima. Cu atât mai mult În cazul unor persoane cunoscute direct, față de care păstram afecțiune și admirație și pe care deloc nu doream
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
din el și din jur. Ideile comuniste țineau de zona paradoxurilor infantile, iar comunistul, dislocat din zona Puterii, devenise un bolnav sedentar. Obsesiile revendicând „sublimul” Utopiei conectau totuși, vrând-nevrând, personajul de ridicolul agresiv și pervers din jur. Sublimul maladiv se Înlănțuia, involuntar, de farsa tragică a scenei sociale de care fostul militant era oripilat. Reducția la ideologie și politic Paul o considera esențială. Mie mi se părea doar reducție, nicidecum esențialul. Nu cu oameni ca mine, sceptici față de simplificări și Înregimentări
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
oarecum simplificat sau simplificabil, tratat Într-o formă mai sumară și accesibilă. Scriitorul ieșea din nebuloasa adevărului individualizat pentru a confrunta ceea ce viața Îi oferea, la un pas, chiar dacă pasul trecea, inevitabil, din proximitate, În Istoria de care cotidianul se Înlănțuie. Retrospectiv privind, rezultatele sunt relative, firește. Destui au fost scriitorii care și-au găsit, Într-adevăr, o nouă Înzestrare și misiune, Întregind-o pe cea anterioară, destui au eșuat Într-o ieftină exhibare pamfletară sau În rutina profitabilului comercialism. O
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
nou”, m-a găsit departe de țara natală, În Lumea cu adevărat Nouă de peste ocean. Trecuseră doar trei ani de la plecarea mea din România. Entuziasmul și deprimarea ritmau o dificilă descătușare de trecut. Himera scrisului, de care continuam să mă Înlănțui, trimitea, Însă, neașteptate semne generoase. Necunoscutul scriitor român ajuns În 1987 În Berlinul Occidental se afla, la finele răvășitor al anului 1989, „protejat” de patru volume apărute, Între timp, În Occident și În așteptarea altora, aflate sub tipar. Miracol!... trebuia
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
conștiința realității sale atunci când această realitate este pe sfârșite. Marele loc de refugiu al expatriaților de oriunde și «melting pot», Trieste nu avea atunci absolut nici o conștiință culturală. Literatura Marelui Trieste de la finele secolului al XIX-lea este modestă, strict Înlănțuită de literatura italiană. Abia noua generație literară avea să creeze timpul triestin, devenit mai mult decât literatură, viața orașului. Milano ar exista și fără marea sa literatură. Trieste nu are altceva! Orașul a devenit un mare oraș prin venirea atâtor
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
răzbunăm, Cu credință-n jertfa voastră mare Pe morminte vrem să ne-nchinăm. Vă vom răzbuna, duhul cel vrăjmaș îl vom strivi ca și Arhanghelul. Răzbunare, răzbunare, răzbunare, Prin oțel și foc. Brațe tari de gărzi legionare La hotare vom înlănțui. Năzuinți de doruri milenare Legiunea le va împlini. Noi ne dăruim, să servim mereu Altarul sfânt de crez legionar. Căpitane, Căpitane, Căpitane, în veci pe drumul tău! Aceste versuri erau simple gânduri versificate și nu aveau nimic din arta poetică
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]