4,562 matches
-
manuscrisele păstrate de mine"". Deși era văr cu domnitorul Mihail Sturdza, Alecu Sturdza (1803-1848) a îmbrățișat ideile revoluționarilor de la 1848. El a murit de holeră în anul 1848, existând suspiciuni că ar fi fost otrăvit din ordinul domnitorului. A fost înmormântat în biserica conacului. După moartea sa, de administrarea moșiei s-a ocupat văduva sa, Ecaterina Sturdza (Catinca) (1811-1865). Ea a lăsat moșia fiului său, George Sturdza (1841-1909), în 1863. În anul 1869, George Sturdza s-a căsătorit cu Maria Ghica
Castelul Sturdza de la Miclăușeni () [Corola-website/Science/303984_a_305313]
-
1953, comuniștii au desființat așezarea monastică, iar maicile au fost mutate la Schitul Cozancea din județul Botoșani, domeniul intrând în proprietatea statului. Ecaterina Cantacuzino a murit la Schitul Cozancea, iar osemintele ei au fost aduse în 1970 pentru a fi înmormântate în cimitirul familiei Sturdza de lângă biserica din Miclăușeni. În perioada următoare, castelul a fost depozit militar de explozibil, patrimoniu al Ministerului Metalurgiei, al Sfatului Popular Regional Iași și al Universității "Al. I. Cuza" din Iași. Autoritățile comuniste organizau uneori petreceri
Castelul Sturdza de la Miclăușeni () [Corola-website/Science/303984_a_305313]
-
s-a făcut noua tîrnosire de către Șeful Eparhiei Moscovite și Nakhicevanului, în prezența înaltelor oficialități moldovene și a altor invitați, urmînd să fie slujită de un preot repartizat în acest scop de la Patriarhia Armeană din Ecimiațin. În această biserică este înmormîntat, adus cu mare pompă de la moșia sa din Hîncești, unde murise în 1817, Manuc Bei Mîrzaian (Emanuel Mîrzaian), figura cea mai remarcabilă a comunității armene din Basarabia. Familii importante înrudite cu cea a lui Mirzaian au fost Deleanovii (Delanian), Ohanovii
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
în formarea lui artistică. Dintre aceștia îi putem enumera pe Nicolas Boileau (1636-1711), Emile Lefranc, Alphonse de Lamartine, Victor Hugo sau François-René de Chateaubriand. Recaizade Mahmut Ekrem se stinge din viață în zorii zilei de 31 ianuarie 1914 și este înmormântat lângă fiul său Nijad în cimitirul "Küçüksu".
Recaizade Mahmud Ekrem () [Corola-website/Science/331851_a_333180]
-
Basra, Nordul Africii și chiar în Iran și Armenia, în Sinai și deșerturi. Dhūl-Nūn al-Misrī a murit în al-Gīza, unde se consideră că a și locuit și a predat învățătura sa. Michael Ebstein a menționat că sfântul egiptean a fost înmormântat în al-Fustăt și că devenise o personalitate religioasă renumită în al-Fustăt și în împrejurime și că în secolele următoare mormântul său a fost un loc de pelerinaj. Michael Ebstein a menționat mai multe variante găsite în sursele de informare cercetate
Dhūl-Nūn al-Misrī () [Corola-website/Science/334293_a_335622]
-
câmpul de luptă; pierderile de partea lui Cezar au fost mult mai mici, doar aproximativ 1.000. Toate cele treisprezece stindarde ale legiunilor pompeiene au fost capturate, semn al victoriei totale. Titus Labienus a murit în luptă și a fost înmormântat cu onoruri de Caesar, în timp ce Gnaeus și Sextus Pompeius au reușit să fugă de pe câmpul de luptă. Cert este că lupta de la Munda nu a fost una secundară. Zeci de mii de romani au murit acolo, iar Cezar a luptat
Bătălia de la Munda () [Corola-website/Science/320961_a_322290]
-
După moarte, tatăl său, Edgar, a dus cenușa lui la Fort Morgan, Colorado. La moartea surorii gemene, Jane, mormântul ei a fost inscripționat cu numele amândurora, lăsându-se un spațiu pentru data morții lui Dick. Fratele și sora au fost înmormântați alături unul de celălalt. Dick a fost recreat de fani sub forma unui android controlat cu ajutorul unei telecomenzi. Androidul Philip K. Dick a fost inclus într-o discuție la masa rotundă într-o prezentare despre ecranizarea romanului "Substanța M", ținută
Philip K. Dick () [Corola-website/Science/304149_a_305478]
-
primind imunitate din partea regelui. În ciuda faptului că era duhovnic, în anul 1560 se căsătorește cu Jadwiga Kamieńska. A avut trei copii - Andrzej, Elżbieta și Łucja. A murit din cauza ciumei în toamna anului 1572, în Wolbórz. Cel mai probabil, a fost înmormântat în Małecz, unde deținea anumite proprietăți, într-un mormânt ascuns, fiind recunoscut ca un eretic (cel puțin, acesta este modul în care este privit astăzi). Mormântul său nu a fost descoperit. Cea mai cunoscută operă a sa este "De Republica
Andrzej Frycz Modrzewski () [Corola-website/Science/328112_a_329441]
-
catafalcul aflat, pentru trei ore, în foaierul Sălii de Concerte a Radiodifuziunii Române, unde sute de oameni au venit pentru a-i aduce un ultim omagiu, iar ulterior a fost dus la capela din Cimitirul Bellu, unde a și fost înmormântat. Radiodifuziunea Română i-a decernat în anul 2001 premiul ""Interpretul care a dus muzica românească în mileniul III"". Luni, 5 mai 2003, în cadrul unei ceremonii desfășurată la Palatul Cotroceni, Președintele României, Ion Iliescu, i-a acordat maestrului Gică Petrescu Ordinul
Gică Petrescu () [Corola-website/Science/302638_a_303967]
-
melodii populare și a publicat recenzii și studii muzicale, articole în legătură cu valoarea folclorului ca bază pentru dezvoltarea muzicii culte. Compozitorul și dirijorul Gavriil Musicescu s-a stins din viață la data de 8 decembrie 1903, în municipiul Iași. A fost înmormântat la Cimitirul Eternitatea din Iași. Elevii săi, Ion Vidu și Timotei Popovici, veniți din Banat să învețe la Iași, ca și Enrico Mezzetti, Al. Zirra ș.a., au continuat tradiția maestrului lor, îmbogățind repertoriul coral românesc cu lucrări de valoare. Tradiția
Gavriil Musicescu () [Corola-website/Science/302591_a_303920]
-
A fost în relații foarte bune cu Iancu de Hunedoara, care l-a susținut la luarea tronului. A fost căsătorit cu Doamna Oltea, care s-a călugărit sub numele de Maria și care a murit la 4 noiembrie 1465, fiind înmormântată la Mănăstirea Probota din județul Suceava. Bogdan al II-lea a ocupat tronul Moldovei prin alungarea lui Alexandru al II-lea. În urma intrigilor lui Petru Aron, Bogdan al II-lea este ucis la Reuseni. Aici, între anii 1503-1504, fiul său
Bogdan al II-lea () [Corola-website/Science/299135_a_300464]
-
octombrie 1910, în vârstă de 82 de ani, să părăsească Iasnaia Poliana, și să plece, împreună cu fiica sa, Alexandra, și medicul D. Makovițki. Nerezistând călătoriei, Tolstoi răcește și moare la 7/20 noiembrie 1910, în mica gară Astapovo. A fost înmormântat la Iasnaia Poliana, așa cum ceruse, în locul unde în copilărie căutase bețișorul fermecat cu ajutorul căruia urma să dăruiască omenirii fericirea. În timpul Uniunii Sovietice domeniul Iasnaia Poliana a devenit proprietatea statului. În conac și în școala înființată de Tolstoi la Iasnaia Poliana
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
Carpații Meridionali, la 7 noiembrie 1916, Prințul Heinrich a fost rănit mortal de un lunetist și a murit din cauza acestei răni o zi mai târziu, la 8 noiembrie 1916. Corpul Prințului Heinrich a fost transportat la München, unde a fost înmormântat alături de tatăl său, la Theatinerkirche. Postum, la 6 martie 1917, pentru curajul său excepțional, Prințul a fost decorat cu Crucea Cavalerului a Ordinului Militar Max Joseph.
Prințul Heinrich de Bavaria () [Corola-website/Science/327356_a_328685]
-
la dispoziție, a ordonat ca ministerul de răsboiu să-i acorde sprijinul său pentru orice nevoie de trupe ce ar fi...”". Se vede astfel că relațiile lui Vidrașcu dăduseră rod. Pe 1 aprilie 1912 Petre Liciu moare, o dată cu el fiind înmormântată practic și Societatea cinematografică. Trei zile mai târziu, în timpul funeraliilor, pe panglica unei jerbe apărea scris „Societatea filmul de artă Leon Popescu”. Ceea ce mai rămăsese din vechea Societate cinematografică avea să fie înglobată rapid în noua corporație a lui Popescu
Independența României (film) () [Corola-website/Science/303267_a_304596]
-
frumusețea apusă i-a revenit în obraji. Bărbatul era țarul Petru I al Rusiei, care mai târziu a spus consilierilor săi că ea a făcut un mare serviciu regelui și națiunii. A murit în 15 aprilie 1719 și a fost înmormântată la Saint-Cyr. Bătrână, a spus ea singură un genial epitaf al vieții sale: "selon la longue expérience que j'ai accumulée maintenon que j'ai depasée les 80 printemps j'ai pu constater que la Vérité n'existe qu'en
Françoise de Maintenon () [Corola-website/Science/312849_a_314178]
-
de ei. Un an mai tarziu, Nouwen s-a decis să facă acest pas, si a mers la L’Arche Daybreak, undeva lângă Toronto, Canada. A murit pe 21 septembrie 1996 de un atac de inimă, în Olanda, si este înmormântat în Richmond Hill, Ontario.
Henri Nouwen () [Corola-website/Science/324317_a_325646]
-
spre Orașul Sfânt. Autostrada 1, care începe de la capătul vestic al străzii Jaffa, se întinde pe aceeași rută către Tel Aviv-Jaffa. Numele arab al porții, "Bab el-Khalil" (Poarta Prietenului), se referă la Avraam, credinciosul preaiubit al lui Dumnezeu care este înmormântat în Hebron. Din moment ce Avraam a trăit în Hebron, un alt nume pentru Poarta Jaffa este „Poarta Hebronului”. Arabii au denumit, de asemenea, această poartă "Bab Mihrab Daud" (Poarta nișei de rugăciune a lui David), deoarece regele David este considerat profet
Poarta Jaffa () [Corola-website/Science/335758_a_337087]
-
Iași, 2005), p. 13.</ref> În anul 1607, domnitorul Simion Movilă (1606-1607) și soția sa, Marghita (călugărită cu numele de Melania), au construit, la 50 metri sud de clădirea bisericii ștefaniene, un paraclis cu hramul "Sf. Gheorghe" pentru a-l înmormânta acolo pe cel de-al șaselea fiu al lor, Pavel, mort la o vârstă fragedă. Printr-un document din 26 martie 1651, la elaborarea căruia și-au dat acordul mitropolitul Varlaam Moțoc al Moldovei, episcopii și membrii Sfatului Domnesc, voievodul
Mănăstirea Dobrovăț () [Corola-website/Science/309112_a_310441]
-
familiei Racoviță și datează din secolul al XVII-lea, cei înmormântați aici fiind decedați în perioada 1664-1685. Hatmanul Nicolae Racoviță, care a făcut unele danii bisericii, a fost considerat ctitor și, prin urmare, șase dintre membrii familiei sale au fost înmormântați în pronaos, lângă mormântul Doamnei Nastasia. Cei șase membri ai familiei Racoviță înmormântați în biserică sunt: marele logofăt Eftodie Cehan Racoviță (d. 15 decembrie 1664) cu soția sa Teofana, fiul lor, marele logofăt Nicolae Racoviță (d. 8 martie 1685) și
Mănăstirea Dobrovăț () [Corola-website/Science/309112_a_310441]
-
decedați în perioada 1664-1685. Hatmanul Nicolae Racoviță, care a făcut unele danii bisericii, a fost considerat ctitor și, prin urmare, șase dintre membrii familiei sale au fost înmormântați în pronaos, lângă mormântul Doamnei Nastasia. Cei șase membri ai familiei Racoviță înmormântați în biserică sunt: marele logofăt Eftodie Cehan Racoviță (d. 15 decembrie 1664) cu soția sa Teofana, fiul lor, marele logofăt Nicolae Racoviță (d. 8 martie 1685) și copiii acestuia, Andrei ( d. 21 iulie 1685), Ecaterina (d. 1674) și Ion. Pietrele
Mănăstirea Dobrovăț () [Corola-website/Science/309112_a_310441]
-
consolidarea structurii de rezistență a turnului. La 50 metri sud de clădirea bisericii ștefaniene, domnitorul Simion Movilă (1606-1607) și soția sa, Marghita (călugărită cu numele de Melania), au construit în 1607 un paraclis cu hramul "Sf. Gheorghe" pentru a-l înmormânta acolo pe cel de-al șaselea fiu al său, Pavel, mort la o vârstă fragedă. Mormântul fiului său se afla în interiorul bisericuței, într-o boltă amenajată în peretele de sud. Deasupra mormântului s-a aflat următoarea inscripție în semicerc, în
Mănăstirea Dobrovăț () [Corola-website/Science/309112_a_310441]
-
implicarea ei într-o aventură cu Ioan Filagathos, un călugăr grec care a fost pentru scurtă vreme antipapă, ca antipapa Ioan al XVI-lea. Împăratul Otto al II-lea a murit pe neașteptate la 7 decembrie 983 și a fost înmormântat la Roma. De Crăciunul acelui an, Theofano a obținut încoronarea fiului ei de trei ani, sub numele de Otto al III-lea, ea devenind împărăteasă-regentă. Ducele de Bavaria, Henric al II-lea l-a asediat pe Otto în primăvara lui
Theophanu () [Corola-website/Science/324710_a_326039]
-
lui 984, însă în cele din urmă a fost nevoit să predea copilul către mama acestuia. Având sprijinul arhiepiscopilor Willigis de Mainz și Hildebald de Worms, Theofano s-a menținut la guvernare până la moartea sa din 991. Ea a fost înmormântată în Biserica Sfântului Pantaleon din Koln. Cronicarul Thietmar de Merseburg îi oferă un elogiu, după cum urmează: Deși aparținea sexului slab, ea poseda prudență, încredere și bune maniere. În acest fel, ea a protejat cu vigilență de bărbat puterea regală a
Theophanu () [Corola-website/Science/324710_a_326039]
-
au participat fostul rege Mihai al României, fostul rege Simeon al II-lea al Bulgariei, regele Carl al XVI-lea Gustav al Suediei, Jerzy Buzek, președintele Parlamentului European, precum și alți șefi de state și de guverne. Inima sa va fi înmormântată în biserica abației benedictine de la Pannonhalma din Ungaria, în cadrul unei ceremonii private, conform tradiției familiei și ultimei sale dorințe. De-a lungul cariei sale Otto de Habsburg a scris și publicat nenumărate articole și studii precum și un mare număr de
Otto von Habsburg () [Corola-website/Science/312566_a_313895]
-
începutul lui noiembrie se însănătoșește într-o oarecare măsură, dar la scurt timp are o recidivă serioasă. Mai prinde nașterea fiicei Wilhelmine pe data de 10 noiembrie, dar decedează la 18 noiembrie 1827, la vârsta de 24 de ani. Este înmormântat la cimitirul Hoppenlau din Stuttgart. În cinstea lui există un premiu pentru literatură de copii și tineret.
Wilhelm Hauff () [Corola-website/Science/319281_a_320610]